627 matches
-
taină în casa bunicilor mei. Povesteau despre vremea trecută. Pe zăpadă afară lunecau sănii, iar pe geam, raze de soare palid, care totuși în cameră trasau o dâră în care vedeam atâta materie mișunând. Mă surprindea nonșalanța motanului de a moțăi cu nasul în raze. Răsadurile se pun în ghiveciuri iarna. Pe urmă, sunt etape - și ele preconizate, când răsadurile sunt duse și plantate în câmp, tratate, irigate etc. În concluzie, începutul unei acțiuni trebuie pus în acord cu momentul de
Despre munca eficientă: Trebuie să existe o anumită concordanță între acțiuni și planuri, dacă vrem să scoatem din ele toate roadele pe care le pot da. Lucian Blaga () [Corola-blog/BlogPost/339668_a_340997]
-
frumusețe divină este liedul 25, în care poetul dorește să intre în comuniune cu natura, abordând motivul fântânii, ca simbol al creației eterne, în armonie perfectă cu cosmosul: „Aș putea să fiu o fântână/ în care luna-și spală trupul/ moțăit în cearcănele copacilor”. Cu astfel de imagini lirice, superbe, putem spune (vorba d-lui acad. Păun) că poetul domnișan se ia „la braț cu Eminescu”... Imaginați-vă imaginea lunii care își spală trupul moțăit, în oglinda limpede a fântânii ! Ca să
ÎN VESTIARUL INIMII de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340710_a_342039]
-
Acasă > Poeme > Devotament > CRIS Autor: Emil Șușnea Publicat în: Ediția nr. 1545 din 25 martie 2015 Toate Articolele Autorului Cris Moțăiam si-aveam un vis, Ca s-a-ntors din lumea mare Tot frumoasă,zâmbitoare Și-a venit la mine, Cris. Dar cand ochii i-am deschis, Și-am privit sperând în jur, Adevărul rece, dur Mi arată c-a fost doar vis
CRIS de EMIL ŞUŞNEA în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340991_a_342320]
-
la clasa a doua unde au crezut că-și dau sufletul în compartiment. Nimeriseră cu o liotă de țigani tutungii, ei fiind nefumători, iar geamurile de la vagon nu se puteau deschide nici în ruptul capului... așa că se chinuiră pe hol, moțăind și înjurându-l pe boier că-i pusese pe drumuri. Pe la stația Banul Mărăcine, penultima până la Craiova, Năică se revoltă și izbucni ca un vulcan. - Mă Ioane, merită să-ndurăm ca niște câini chinul ăsta?... mama lui de pușlama ordinară
PARTEA A X-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341400_a_342729]
-
în spate, în sus și în alte puncte cardinale. Nimic. Mi s-a părut. Starea mea instabilă mă face să mă uit și în buzunar. Doar un nasture roșu mă privea nefiresc. Cioc-cioc! Scârț-scârț!...Mă uit pe după raft la bibliotecară. Moțăie. Nici țăcănitul ceasului nu i se mai aude, iar moțăit cu scârț n-am pomenit. Poate, doar pași care scârție. Scârțiala asta devine o idee centrală, văd eu. Cioc-cioc! Vâșt-scârț!...E-te-te! E și un “vâșt” acum. Mă trece
CUVÂNTUL CARE RÂDE de LICĂ BARBU în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342138_a_343467]
-
Mi s-a părut. Starea mea instabilă mă face să mă uit și în buzunar. Doar un nasture roșu mă privea nefiresc. Cioc-cioc! Scârț-scârț!...Mă uit pe după raft la bibliotecară. Moțăie. Nici țăcănitul ceasului nu i se mai aude, iar moțăit cu scârț n-am pomenit. Poate, doar pași care scârție. Scârțiala asta devine o idee centrală, văd eu. Cioc-cioc! Vâșt-scârț!...E-te-te! E și un “vâșt” acum. Mă trece un gând fioric. De când n-am mai fost eu la
CUVÂNTUL CARE RÂDE de LICĂ BARBU în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342138_a_343467]
-
Legea căutării unor răspunsuri mă determină să fac o altă probă atingând doar cu vârful degetului o altă carte. - Tu ești Mircea? - Nu. Sunt Lică Barbu! - zic. Iată răspunsul! Am început să vorbesc singur. - Doriți ceva, acolo? - se trezi din moțăit moața de bibliotecară. - Nu, mulțumesc! Stați liniștită! Căci eu, ce să mai, sunt foarte liniștit. Aud voci. Și, dacă e adevărat? Fracțiune de gândire ce mă impulsionă să-mi continui probele. O dau pe altă manevră atingând o carte ceva
CUVÂNTUL CARE RÂDE de LICĂ BARBU în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342138_a_343467]
-
rece. L-a convins pe Pândele să se stabilească acolo și și-au făcut bârlogul într-o mică peșteră de lângă un lac alpin. Veni iarnă cu zăpadă și ger, cu viscol și nămeți. Pandelaș al nostru, cu gândul la hibernare, moțăia tot timpul și deveni din ce in ce mai posac și mai ursuz. Raisa, în schimb, nu mai putea de-atâta fericire. Frigul o făcea să se simtă bine. Ca acasă la Cercul Polar! De data aceasta, ea a fost cea care i-a
POVESTE DIN MUNŢII CARPAŢI (ROMÂNĂ, ENGLISH, MAGYAR, DEUTSCH) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 847 din 26 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342291_a_343620]
-
apei. Apoi făcu imediat calea întoarsă și lătră la ușa paznicului, zgârâind tocul ușii cu ghearele, pentru a-i atrage atenția acestuia să iasă afară pe gerul care crapă pietrele. Nicolae Matei - care păzea de ani de zile această clădire - moțăia la căldura unui calorifer electric. Era cald și bine în cameră. La un moment dat, i se păru că o aude pe Molda lătrând și-și puse întrebarea: “Cine putea să apară pe o asemenea vreme vitregă?” Molda însă, lătra
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/341563_a_342892]
-
seamănă cu cerul curs murdar în excursii retrospective. Proaspăt e râul culcat în pantofii zării cu început de foșnet și mersuri clandestine. Femeile din mine seamănă cu pădurea, dansând surdă în geamantanul serii. Felinarul din poartă cu ochelari și barbă moțăie aiurea în buduoarul tăcerii. Femeile din mine seamănă cu toamna înnecată-n lacul de sub sânul lunii. Îți nechez într-un cântec femeia din tine postumă în palma târziului gurii. Referință Bibliografică: POEM / George Baciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 320
POEM de GEORGE BACIU în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340718_a_342047]
-
dat cu ochii de miriște aproape că am rămas înlemnit, nea Tache coborâse din cotigă, stătea în picioare lângă ea, măgarul era legat de o hulubă și stătea nemișcat în soare, cu urechile pleoștite și cu buza de jos atârnând, moțăia și visa grăunțe cred, capra era legată de suian cu o sfoară lungă, se plimba prin iarbă și alegea numai vârfurile înspicate de mohor, nea Tache era ca un băț învelit în haine, cocârjat, frânt de la mijloc, înfășurat cu un
NEA TACHE de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341112_a_342441]
-
necheză speriat de răsunară ecourile până pe crestele cele mai înalte ale munților și țâșni pe drumul de întoarcere. În seara următoare erau toate pregătite pentru primirea zgripțuroaicei și întreaga suflare o aștepta cu nerăbdare. Se întunecase de mult, iar străjerii moțăiau pe metereze. Adierea vântului le produse o somnolență ciudată. Deodată liniștea nopții fu tulburată de o vijelie iscată din senin. De după creasta muntelui năvălesc nori negri, fioroși, care acoperă luna și întinderile rămân în negură. Vuietul vântului este spintecat de
I. PACT CU DIAVOLUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341080_a_342409]
-
loc pe care edilii l-au dotat din plin cu borduri noi, pavele și polistiren. Cum traversezi intersecția dinspre stația de metrou Nicolae Grigorescu către piață, o să vezi un copac cu pavele care urcă pe tulpină și bănci în care moțăie bețivi în jurul său. Spre piață, treci de tarabele cu papuci cu tălpi groase și moi la doar cinci lei perechea și de șirurile de umerașe cu pijamale, care te îmbie la odihnă. Viața e, însă, în altă parte: dincolo de linia
Cântec pentru Balta Albă () [Corola-blog/BlogPost/337894_a_339223]
-
de grâu; stau vânătorii momâi după leasă, ochiul dilată pupila flămândă de prada sortită, cu vin tămâioasă. Mistrețul miroase praful de armă și pufăie a pericol pe nări; se-mprăștie turma în liniștea nopții spre neagra pădure pe alte cărări. Moțăie vânătorul în câmpul deschis, iar luna scăldă lanul în alb; godacul pierdut aleargă buimac. Un foc ! Dezamăgire. Vânatul e slab. Aleargă scrofița-napoi grohăind pe firul cald de sânge-nchegat; de-acum începe, de drept, vânătoarea... că turma s-a-ntors la locul spurcat
VÂNĂTOAREA de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1666 din 24 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344026_a_345355]
-
ușii cu ghearele, pentru a-i atrage atenția acestuia să iasă afară, pe gerul care crăpa pietrele. Moș Ghiță zis „Mami” pentru că el așa le spunea tuturor când se adresa cuiva, și care păzea de ani de zile această clădire, moțăia la căldura unui calorifer electric. Era cald și bine în cameră. La un moment dat, i se păru că o aude pe Molda lătrând și își puse întrebarea: “Cine dracul să apară pe o asemenea vreme vitregă?” Molda însă, lătra
PLÂNSUL PUIULUI DE LEBĂDĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343207_a_344536]
-
După două zile te lămurești, îl dezumfli, îl pliezi și îl bagi în bagaj. Sfatul nr. 5 - Pregătiți-vă de acasă o ocupație pentru orele lungi din autocar. Nu se poate conversa tot timpul, s-ar putea ca partenerul să moțăie. Peisajele sunt de multe ori monotone. Am observat că mulți citeau sau dezlegau integrame. Eu, înainte de plecare, am luat DEX-ul și am notat câteva zeci de cuvinte care se pretau la calambururi. În timpul excursiei le-am întors pe toate
DOM, DOM SĂ-NĂLŢĂM ! de DAN NOREA în ediţia nr. 1298 din 21 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343495_a_344824]
-
nici semne Să mi se împlinească dorința; Dar privind la grămada de lemne Mă bucur și-mi tresare ființa! Mă aplec să ridic trei surcele Și mă rog din rărunchi la Preasfântul Să îndrepte picioarele mele, Iar în sobă să moțăie vântul! Și de-o fi să-mi audă cuvântul Chiar și acei ce-au plecat de năluci, De va fi să mă țina pământul, Mi-au mai rămas pentru iarnă butuci! Referință Bibliografică: Ca o zi de Brumar! Costică Nechita
CA O ZI DE BRUMAR! de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380040_a_381369]
-
chiar atât de pașnică precum ai crede, iar Algus nu putea să știe chiar tot ce se petrece în fiecare bucățică de împărăție, cu toată armata lui de rechini și rețeaua lui de delfini-informatori. Într-una din zilele în care moțăia tihnit, în sala tronului apăru Marinică, cel mai bun delfin-informator. - Măria Ta, am găsit trăsurica Anemonei plutind spre țărm... fără cai și fără prințesă! Algus sări de pe tron, stârnind un uragan cumplit la suprafața oceanului. - Unde a dispărut fiica mea
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
blândă, Și-n fructe e mai liniște de când, Tu, toamna că un animal, la pândă, Cu botul umed, stai adulmecând. E-atât de ruginie și noroasa, Ca o vezi târându-se prin vai, Prin lunca-acum pustie, răcoroasă, Prin fânul care moțăie în clăi. Și că un fum insidios cuprinde Văzduhul tot, ograda și câmpia... Adulmeca grăbita, se întinde, Țesând cam peste tot melancolia. Cu murmur din dealuri sosește Prin vai, și din vale-n păduri; Ca-n farmec apoi poposește Și
POEME de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379457_a_380786]
-
blândă, Și-n fructe e mai liniște de când, Tu, toamna că un animal, la pândă, Cu botul umed, stai adulmecând. E-atât de ruginie și noroasa, Ca o vezi târându-se prin vai, Prin lunca-acum pustie, răcoroasă, Prin fânul care moțăie în clăi. Și că un fum insidios cuprinde Văzduhul tot, ograda și câmpia... Adulmeca grăbita, se întinde, Țesând cam peste tot melancolia. Cu murmur din dealuri sosește Prin vai, și din vale-n păduri; Ca-n farmec apoi poposește Și
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
blândă,Și-n fructe e mai liniște de când,Tu, toamna că un animal, la pândă,Cu botul umed, stai adulmecând.E-atât de ruginie și noroasa,Ca o vezi târându-se prin vai,Prin lunca-acum pustie, răcoroasă,Prin fânul care moțăie în clăi. Și că un fum insidios cuprinde Văzduhul tot, ograda și câmpia... Adulmeca grăbita, se întinde,Țesând cam peste tot melancolia.Cu murmur din dealuri soseștePrin vai, și din vale-n păduri;Ca-n farmec apoi poposeșteși sufla cu-
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
pe post de om bun la toate, iar zilele astea se împlinea sorocul să vină și nu voiau să îl supere tocmai acum. - Ați venit, mă, cu lemnele, că acuși se stinge focul? insistă mama, când îl văzu pe Ionică moțăind lângă soba din fier, care încălzea toată casa. - Mamă, pe mine m-o cam luat cu frig! răspunse el zgribulit și se trase mai tare lângă plită. - Ei, na, ia uite cum l-o pleznit lenea! spuse mama neîncrezătoare, mângâindu
O IARNĂ DE COȘMAR de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381197_a_382526]
-
purta numele unui poet local, mai puțin cunoscut, pomenit însă de Eminescu în celebrul poem „Epigonii”. Măriuca se obișnuise treptat cu viața la internat, deși programul era întrucâtva cazon: trezirea la 6,30, înviorarea la care fetele ieșeau cu greu, moțăind încă, spălarea la spălătorul unde curgea numai apă rece, îmbrăcarea, masa de dimineață, veșnicul ceai cu pâine cu unt și marmeladă, plecarea la școală. În clasa ei, Măriuca se remarcase imediat ca o elevă bună, apreciată de profesori și invidiată
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
purta numele unui poet local, mai puțin cunoscut, pomenit însă de Eminescu în celebrul poem „Epigonii”. Măriuca se obișnuise treptat cu viața la internat, deși programul era întrucâtva cazon: trezirea la 6,30, înviorarea la care fetele ieșeau cu greu, moțăind încă, spălarea la spălătorul unde curgea numai apă rece, îmbrăcarea, masa de dimineață, veșnicul ceai cu pâine cu unt și marmeladă, plecarea la școală. În clasa ei, Măriuca se remarcase imediat ca o elevă bună, apreciată de profesori și invidiată
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
cu rezultate imediate. Nor Vânăt aleargă prin hăurile cerului ca un besmetic sau chefuiește cu nespălații săi în turnul cel mare al palatului. Viscorilă spulberă zăpada pe crestele munților după capre negre. Nămețilă sforăie tolănit în Valea Troienelor Uriașe. Babele moțăie prin cotloane ascunse. Și tu, Cloanță Cotoroanță, te-ai covrigat după sobă în chilia ta, ai pus mătura-n cui și-ți hrănești potaia de Colț Fioros cu ciolane din bucătăria mea. Trai nineacă! Ce să mai alergăm pe vremea
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]