641 matches
-
semn de umilință ori durere” <endnote id="(366, p. 132)"/>. În reportajele interbelice semnate de F. Brunea- Fox, birjarii și căruțașii din Moldova, Bucovina și Maramureș erau de regulă evrei : ei conduceau „briști hodorogite” <endnote id="(792, p. 207)"/> sau moțăiau „pe capra briștilor lor strâmbe” <endnote id="(792, p. 210 ; 791, p. 217)"/> ori se Încălzeau la „ceainăria birjarilor” <endnote id="(792, p. 204)"/>. Referindu-se la aceeași epocă, Oscar Schwartz Își aducea aminte că În Sighet, Borșa și În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Urc într-un vagon lung, împărțit printr-o ușă batantă, în clasa I-a și a II-a. O ușă batantă despărțind niște oameni de alți oameni. Strecor o privire în compartimentele de clasa I-a: măști opace și uniforme moțăie sau rumegă în silă felii copioase de șuncă, ce se adaugă la sigur straturilor asemănătoare de pe propriul lor trup dezobișnuit de mișcare, de zguduirea unor hohote de rîs, de rostogolirea pe-o pajiște verde. Dincoace, încerc să găsesc un loc.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
să locuiască în "centru", dar cum oare poți găsi la ora trei noaptea o casă pe care n-o cunoști? Dumnezeul călătorilor de noapte aruncă un nou colac de salvare sub forma unei linii secundare de cale ferată lîngă care moțăie iepurește un acar bătrîn, uitat de lume și de comitetul de greviști care ar fi trebuit să-l anunțe că în noaptea aceea și în multe alte nopți poate dormi liniștit, în propriul său pat. Îl scuturăm ușor de umeri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
ca bateria să nu se Încarce, așa că a tot trebuit să ne oprim s-o reparăm. Climatul devenise tropical - ne năpădiseră niște țînțari agresivi și pe amîndouă părțile drumului se găseau bananieri. Pe ultima bucată de drum, În timpul căreia am moțăit, Încercînd să fac față astfel unui atac de astm În toată regula, asfaltul era bun și peisajul părea chiar frumos (deja se Întunecase). CÎnd am ajuns la destinație, cerul se lumina. Eram complet epuizat. Am căzut lat Într-un pat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
și interacțiunea pe care acestea o presupun și o manifestă față de copil prin capacitatea de a vorbi, de a da replici, de a comunica gestual sau mimic. Se Încearcă, așadar, crearea de mici roboți care vorbesc, se bucură, se Întristează, moțăie, dorm, visează, sesizează obstacole sau pericole - În fine - dau impresia că sunt ființe vii, inteligente, prietenoase. Oricât de multă inteligență (artificială!) am „turna” În aceste obiecte, ele rămân, până la urmă, niște constructe care fac prea mult (pentru copil), În dauna
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
copilul ciutură - găleată de scos apa din fîntînă cîntători - zori cîrcîi (a) - a orăcăi cîrcîiac - scolopendră cîrlan - miel înțărcat cîrstnic - unealtă de pescuit cîrtiță - bubă sub gît cîșlegi - interval de timp între posturi clombă - creangă coardă - grindă cocăi (a) - a moțăi cociorvă - unealtă de scos jarul din vatră coinăcelele-cotoiului - buruiană colastră - coraslă, primul lapte muls după ce vaca/oaia a fătat colăcer - însoțitorul mirelui (rostește orația de nuntă) colțun - ciorap corn - colț costoroabă - bîrna pe care se sprijină căpriorii coșăr - coșară, îngrăditură
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Frank Norris 40. Într-un exemplu, Norris recrează atmosfera unei camere în care detectivii din portul San Francisco așteaptă sosirea unui vas care transportă un bărbat căutat în Australia pentru crimă: "Pe podeaua camerei se aflau patru paturi, și Conroy moțăia într-unul, pretinzând între timp că citește Comoara fenicienilor. Ceilalți detectivi stăteau în jurul unei sobe de gaz fumând o țigară. Erau, în bună parte, înalți, spătoși, cu fețele roșii, foarte joviali și nu atât de bănuitori pe cât te-ai fi
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
nou diferența dintre sine și obiect. Unul din exemple este reportajul lui Norris despre detectivii care așteaptă sosirea unui vapor care aduce cu el o persoană căutată în Australia pentru crimă: "Pe podeaua camerei se aflau patru paturi, și Conroy moțăia într-unul, pretinzând între timp că citește Comoara fenicienilor. Celălalt detectiv stătea în jurul unei sobe de gaz fumând o țigară. Erau, în bună parte, înalți, spătoși, cu fețele roșii, foarte joviali și nu atât de bănuitori pe cât te-ai fi
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
dispoziție pasageră, a călătorului poposit la Grand Hôtel "Victoria Română", ne-adaptat la zarva citadină, la tumultul carnavalesc, la zgomotele mulțimii. Situația propune, narativ vorbind, insolitarea personajului în mijlocul celorlați. Faptul este anticipat cu economie, în incipitul schiței: "Toată noaptea trecută moțăisem ghemuit în unghiul unui vagon de clasa a doua, înghesuit de o companie veselă de bucureșteni cari se-ntorceau de la o expoziție un potop de impresii și amintiri..." E, să zicem, continuat de senzația personajului că diferența se amplifică: "Sosirea
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
de către jandarmi pentru a intra la mici intervale de timp prin față ; rezultatul este că unele dintre ele sunt rugate să facă serviciul de cărăuș al obiectelor de îmbrăcăminte, la fel ca elevii seminariști. Un alt elev seminarist aproape că moțăie în fața unei mici mese de lemn, pe care scrie „Acatiste pentru Catedrala Patriarhală”. A îndesat în pripă pe el o haină de la un costum mai vechi al tatălui său sau al unui frate mai mare, peste o bluză de trening
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
frumos tunsă și aranjată, căciulă de astrahan, fular de lână neagră, în fine, un adevărat „preot de țară” iubit, stimat, cu responsabilitate. Ultimul bărbat din grup care coboară închide ușa microbuzului, cu zgomot, sub privirile împăcate ale șoferului rămas să moțăie în cabină, la căldură, spunând cu o voce înaltă, în care mi s-a părut că este și o urmă de ironie : „Înainte, cu taica, părințele !”. Grupul urcă încet și ordonat șirul de trepte turnate în beton ce duc spre
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Cartierul e ultrasuficient. Ai aici tot ce-ți trebuie. 21. „La lemne“ Un ger amăgitor, fals, sec. Sterp. Sau un ger blând, neserios. Nouă grade, zice termometrul din intersecție. Mai bine ar ninge, naibii. Asfaltul gri poros și câini care moțăie peste guri de canalizare aburinde. Plus câțiva aurolaci rufoși, parcă mototoliți, folmotoace de aurolaci ciufuliți. - Sfârșit de secol în București, zice Bălănescu voit, studiat patetic, și trebuie să recunosc că cel puțin cronologic are dreptate. Chiar asta trăim. Nici frig
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
culcării, precum și cel al trezirii. Dar de când cu AVICOLA, cu halele astea mari și luminate "à giorno", li s-a stricat și lor sistemul genetic natural și umblă bezmetice și împiedicate de colo-colo, scăpând ouăle pe unde se nimerește și moțăind de-an-picioarelea precum gâștele ajunse în stare avansată de euforie, după ce-au introdus în stomacul lor un polonic de dude coapte, intrând în comă alcoolică. Vai și-amar de capul lor! Vă spuneam mai sus că lampa cu petrol numărul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
șoptită, mi se părea ca o făptură deosebită, iar bătrânii din strane, cărunți, cu plete lungi ca a tatei, cu figurile evlavioase, cu ochii aplecați, semănau cu sfinții de pe icoane. Toată lumea mi se părea emoționată, iar eu, obosit de nesomn, moțăiam prin colțurile bisericii. Câteodată mergeam, întovărășindu-l pe fratele Ionică, la horă (gioc) sau la clacă, iar de Sf. Dumitru (hramul bisericii) la strânsură, unde se aduna tineretul satului și din satele vecine îmbrăcați în haine de sărbătoare. Flăcăii se
Frânturi din viaţa unui medic by Popescu Georgie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1175_a_1888]
-
aceste gânduri, mă apropii de Lazarus. El stă pierdut, cu ochii larg deschiși, privind țintă undeva dincolo de nori. E modul său preferat de a se odihni. A pus, pe o piatră, în dreapta lui, cărticica pecetluită. Alături, Truman, condorul care vorbește, moțăie plictisit. Îmi zic că nu se cuvine să am gândurile pe care le am: prea multă nefericire, prea multă iritare sunt în mine, mă comport mai departe ca un locuitor al pământului, ce am fost, decât ca unul al cerului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
vadă noua emigrantă, straniera care urma să aibă grijă de soțul ei. Eu nu mă gândeam decât că nu mai am telefon, iar fata mea N. urma să nască. Toți zâmbeau, în mijlocul camerei trona într-un scaun cu rotile Salvatore. Moțăia cu capul în mâini, condamnat de vajnica soție să „fie activ”, chiar dacă era sedat de atâtea pastile. Am fost poftită la masă, servită cu prăjitură, mi s-a arătat camera. Deodată am început să plâng. Se mirau toți, eu spuneam
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
venise cu soția în vizită „oficială” la bietul bolnav. Nu-l interesa nici de unde vin, nici cum mă cheamă, nu voia decât să reușească să mă împingă spre garaj. M-am refugiat în casă, l-am trezit pe Salvatore, care moțăia, și n-a avut încotro. A trebuit să plece, dar mi-a lăsat un gust amar. Majoritatea moșilor italieni sunt libidinoși. Nu e o jignire, este o constatare. Mai venea un vânzător ambulant pe acolo, vorbea mereu cu mâinile. Nu
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
ne-o da Domnul, mormăie el. Au Mahomed mai degrabă... Ștefan se așează în jilț, la masă. Îngândurat, răstoarnă clepsidra și-i urmărește prefirarea, fir cu fir, bob cu bob. Domnul bate din palme și Chiribuță, copil de casă, ce moțăie pe pernuța lui lângă ușă, sare în picioare strigând: Slujba Domnului! Chiribuță, tu ce zici de toată comèdia aiasta? Chiribuță, ridică din umeri: Eu... eu nu știu... Nici eu... Prinde! îi aruncă Ștefan un măr de pe tipsie Chiribuță îl prinde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
n-am auzit bine sau n-am înțeles tâlcul lor. Timpul trecea, de muncit se muncea, dar și... somnul venea. Ne scărpinam la ochi și ne era rușine să ne retragem la culcare, tocmai noi, gazda. De aceea începeam a moțăi și ne cădeau știuleții din mână. Tata văzându-mă m-a întrebat: Ce s-a întâmplat? Ai găsit păpușoiul roșu? Arată-ni-l și nouă! N-am găsit nici un păpușoi roșu, nu știu unde stă ascuns, răspundeam eu necăjită. Așa se proceda
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
mănânc la vagonul-restaurant. Am învăluit peisajul în marea mea singurătate; ici și colo, privirile mi se trezeau și observam ba o barcă legată de mal, tragic de singură în imensa întindere a apelor, ba priveliștea Dobrogei cu nenumăratele ei turme moțăind din picioare sub soarele fierbinte de amiază... Lângă mine, cu mine mereu. La Constanța a trebuit să schimb trenul; am călătorit de-a lungul mării - cunoști peisajul și-ți place atât de mult, scumpa mea. La Mangalia, nimeni la gară
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
brusc aruncați Într-o pădure umană și În formele unor animaloide inferioare și „vinovate”, pradă celor ce poartă „alte” Însemne, decretate de o putere superioară, ieșită din neant, care Înlocuiește meritul și prestigiul nu numai cu forța tancurile sovietice care „moțăiau” cu zecile În jurul marilor orașe - și care, s-a văzut, În ’56, au intrat În Budapesta, iar În ’68 În Cehoslovacia! -, dar și cu acel „prestigiu” ciudat al „răsturnării” În „favoarea celor mulți!” Nu se știa exact, atunci, cine erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
m-am interesat. „Despre ce-o să facem la vară. La ștrand, el o să se dezbrace chiar la margine, iar eu ceva mai în spate. Apoi am să-l împing în apă!” * Chef prelungit, greoi, de slugi fără stăpîn, cu bătrîni moțăind la marginea mesei, între pahare, cu false intelectuale și poeți gata să moară pe versul lor, cu retorică sentimentală și declarații amoroase, cu plecări și bîrfe, cu muzică, dans, transpirație, fum de țigări și mirosuri de resturi de mîncare, cu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
democratică trebuie să devină mult mai responsabilă. Ea are o contribuție morală la transfigurarea imaginii tranziției spre democrație, stat de drept, reformă, într-o caricatură hâdă, demnă de dispreț. Până și în ziua alegerilor, televiziunea a arătat imagini cu parlamentari moțăind. Ca și când aceștia nu ar și lucra ore în șir în comisii. Mulți intelectuali cu prestigiu public și-au făcut din nihilism și scepticism, din dispreț elitist față de „celălalt”, un mod de a-și câștiga un prestigiu ieftin într-o altă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
cum să îți prezinți calitățile. Ce pași poți să faci pentru a-ți spori respectul de sine și capacitatea de a-ți face cunoscute calitățile? Ideile Cele mai bune idei ne vin în timp ce conducem mașina, ne plimbăm, facem sport sau moțăim. Din această cauză, ne-ar fi necesar un carnețel sau un reportofon pe care să îl avem la îndemînă în asemenea situații. Dacă nu ne însemnăm imediat ideile, acestea se vor pierde pentru totdeauna. Eu țin un jurnal al ideilor
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
aerul tare al Copoului sau dincolo de barieră, tocmai la grădina lui Pester, iar alții se îndreaptă spre „casa cu ferestrele luminate” a lui conu Vasile Pogor. În Piața Unirii, printre birjarii care își așteaptă mușteriii, îl zăresc pe Mișa birjarul. Moțăie pe capra trăsurii. Mă apropii. Unde dorește boierul să meargă? întreabă Mișa profesional. La conu Vasile Pogor, pe ulița Coroi. Pe ulița Coroi mergem. Hai, Ducipal! Plecăm în trapul mărunt dar spornic al Ducipalului lui Mișa și pe nesimțite intrăm
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]