13,140 matches
-
cu trenul "la Măgureni", pentru a fi "operat de buboaie" (p. 33), iar pedagogului nu îi rămîne decît satisfacția neutră a contemplației universale ("Era o dimineață frumoasă de ți se strîngea inima. Ninsese liniștit, fără vînt, zăpada se întindea acum, moale și scînteietoare, pînă hăt departe. Îți venea să-ți culci obrazul pe ea și să te gîndești la basme." - p. 31), urmată de revenirea brutală la realitatea momentului ("Noroiul, pămîntul negru sfîrtecat de tractoare și parcă scurmat de porci, gunoaiele
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
epuizată. Ceva care-l spinteca încet, vibrînd în carnea lui și topindu-se. Ca și cum palme aprige, odată săvîrșindu-și lovirea - pe trupul lui se dizolvau în mîngîieri. Ca și cum fluturi enormi s-ar fi nuntit pe spatele lui, tăvălindu-l zăcut și moale, torturîndu-l cînd și cînd cu biciul tăios al muchiei de aripă. Năruindu-l cu ecoul tremurător al zbaterii lor... "Plouă cu vin..." Își spuse; și hoitul i se încruntă împietrit și proaspăt sub tulbureala beată a pianului. Un balamuc de
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
prezentul, pulverizînd viitorul, răsturnînd firea și recalculînd soarta prizonierului său spre a fi doar un trecut în oglindă." Sub cîntările doamnei Hildegard von Bingen: răspunsuri, antifoane și imnuri, Moștenitorul deșertă carafa de benedictină în cupa chirurgului. Mai apoi o depuse moale pe cristalul mesei. Orlov se lipise de fotoliu... Chihlimbarul din ochii gazdei strălucea mereu... Mîna se întinse după ce i se turnase. Dar se prăbuși pe o ferecătură de evangheliar. De parcă toate cele își năruiau însemnătatea. De parcă. Ceva între greață și
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
mai pot pune bețe-n roate. Vin încet, vin ca o boare. Nici nu mă simțiți. Alunec razant cu paharul vostru conceptual, vin ca o devoluție în șpilhozen, vin aproape ca o federalizare învelită în ciocolată Lindt. Vin, cum ziceam, moale. Ca un umlaut, ca un miahkii znak. Totuși, vin. Mă puteți presimți. Bănui. Mă puteți amușina, dacă de văzut nu aveți chef. Nu? Mă trag din voi și oricît de epuizați ați fi de miracolul tragerii lui "î" din "i
POEZIE by Dorin Tudoran () [Corola-journal/Imaginative/13980_a_15305]
-
Emil Brumaru Stimate domnule Lucian Raicu, De cîteva zile Iașul e năucit de tei. Un aer moale, dulce-dulce, răbufnind fierbinte în jurul femeilor înhămate la propriul lor cur, îmi copleșește eminescian sufletul, mi-l face ca pe-o baltă lină-n unde leneșe, aproape uleioase, de parfum. Aici și acum trebuie scris despre Eminescu, în altă parte fraza
Patru ouă de rață by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14247_a_15572]
-
Emil Brumaru Doamne, lasă-mă să-ți scriu Înc-o dată-n zori lumina Cît sînt teafăr și pot, viu, Dintre raze să zmulg rîma. Și mai am curajul moale De-a-mi privi iubita-n suflet Chiar de-i îndoită-n șale-n Roua ce s-o rup mă-ncumet. Ci vreu să-i aduc fîntîna Grea-n paharul străveziu Fără să-mi tremure mîna, Cerșetorul ei să fiu, Cînd
Rugăciune laică by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14566_a_15891]
-
se îmbată. Și începe să se clatine. E mare, soarele insomniei, cît un ochi de lanternă conspirativă. Roșu,verde, oranj, albastru, mov. încape numai bine sub mantaua pleoapei. Și e atît de fierbinte, încît cristalul creierului începe să se scurgă moale peste frunte în jos... O meduză! mai pot gîndi pipăindu-i tentaculele tulburi care mi se încrucișează peste față. Parcă înot ca un neștiutor al înotului. Cu creierul meu androgin. Cu "animalul inimii". Și carnea fără memorie. într-o noapte
Însemnările unei insomniace by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/14524_a_15849]
-
ea m-a invitat să intru înăuntru să bem un păhărel de coniac. Au o casă frumoasă, peste tot atârnă draperii, fru-fru-uri și perdeluțe de voal cu ciucuri aurii, peste tot sunt vase uriașe de flori, lumină clar-obscură și fotolii moi, adânci. M-a invitat să mă așez în fotoliu, să mă simt comod ca la mine acasă. Mi-a desfăcut demonstrativ nodul de la cravată și mi-a cerut voie să se ducă până dincolo să se schimbe. A revenit după
Ispitirea lui Mirel by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14437_a_15762]
-
personajul central feminin al Crailor... , în "floarea aspră de maidan" bucureștean care este Pena. În ciuda paradoxului aparent, ne putem întreba dacă Mateiu I. Caragiale n-ar fi fost îndreptățit să exclame, cum făcuse Flaubert în legătură cu Emma Bovary, "Pena c'est moi"? Cu atît mai mult cu cît Pena fusese înnobilată prin tragic. Căci, pînă la urmă, nu-i Pena personajul cel mai tragic și totodată cel mai nobil din opera lui Mateiu I. Caragiale? Revenind la Remember, această nuvelă e, în
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
o dată. Știa ce se întîmplă în spatele lui. Femeile mergeau în laturile și în coada companiei, siluete disperate, spre jena celor pe care îi petreceau. Rămîneau treptat, în urmă, fie dînd buzna pe cîte o poartă, bufnind de plîns, fie lăsîndu-se, moi, să șadă pe marginea șanțului. Dreaptă, lipită de poartă, o văzu pe soția lui gătită cu ie și maramă. Dar parcă nu mai era ea ci imaginea ei, o poză, un tablou, ceva care doar îi amintea de ea. Păși
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
cu hîrtia și chiar cu tine. Nu ajunge mîndria continuității. Ai nevoie și de satisfacția progresului. Am progresat în 20 de ani sau mă frec pe loc? E groaznic să-l vezi pe Stepan Trofimovici în fața morții pe același teren moale (dar același!) al vanității. Trebuie să înjghebezi ceva care să stea, să se susțină singur. Nu ajunge să aduni mărgăritare. O luptă fără capăt între latinismul echilibrului clasic și fluviile de trăiri vulcanice și anarhice care își cer poate o
Anatol Vieru - însemnări inedite () [Corola-journal/Imaginative/14753_a_16078]
-
voi îndopa cu aspirine, voi sorbi ceaiuri negricioase, voi citi infinit... * Te anunțasem că am cumpărat o "Carte de bucate". Știai tu că există "Limbi de pisică în unt"? "Melci cu marmelada și nuci"? Ai mîncat vreodată CRAFLE? Dar "Ouă moi I" și "Ouă moi ÎI"? Trăiești într-o totală ignoranța, Mugure! Sînt strîns în mijlocul clipei ca-ntr-un cristal; îl mînjesc cu trupul meu.
Vechi cotidian de gingasie (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14768_a_16093]
-
voi sorbi ceaiuri negricioase, voi citi infinit... * Te anunțasem că am cumpărat o "Carte de bucate". Știai tu că există "Limbi de pisică în unt"? "Melci cu marmelada și nuci"? Ai mîncat vreodată CRAFLE? Dar "Ouă moi I" și "Ouă moi ÎI"? Trăiești într-o totală ignoranța, Mugure! Sînt strîns în mijlocul clipei ca-ntr-un cristal; îl mînjesc cu trupul meu.
Vechi cotidian de gingasie (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14768_a_16093]
-
ai sufletelor. Pătrunde cu tenacitate, fără răgaz, sau cu răgazuri impuse doar din afară. Să scriem un manual al bunei păstrări a prieteniei și inima va fi un raft adînc, și cald, și pulsatil, pe care vom așeza în teancuri moi aromele.
Și inima va fi un raft adînc și cald... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14819_a_16144]
-
unei umanități înghețate, conservată în stadiul primar al evoluției sale. Apoi, pustiirea orașului (odată cu învierea lugubră a morților) și scufundarea lui în noroi desemnează prăbușirea unei societăți în plan moral: adică moartea sa: "Așa cum orașul se scufunda insesizabil în carnea moale a animalului care trăia în temeliile orașului, tot așa ei se scufundau în iluzia morbidă, distructivă, care stătea la temelia moralei lor. Pentru că morala lor era terminată, depășită de istorie, învinsă, compromisă, desființată. Viața lor morală colcăia de aceleași duhuri
Poezia și proza lui Matei Vișniec by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/14822_a_16147]
-
sclipiri de argint, acoperă copacii, casele, mașinile, magazinele, mașinile, absolut tot și trebuie să mergem mai atenți ca să nu alunecăm și să ne lovim la năsuc, coate sau genunchi. Când cade, zăpada asta, cade sub formă de fulgi albi și moi. Dacă prinzi în palmă un fulg, se topește și se face apă. Zăpada seamănă cu vata de zahăr din Orășelul Copiilor, cu diferența că nu e voie s-o mănânci, fiindcă, dac-o mănânci, se umflă gâtul, curge nasul și
Compunere despre iarnă, zăpadă şi Moş Crăciun by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21194_a_22519]
-
despre ăia mai dolofani, în termeni de “Cine, mă, grasu’ ăla?”, “N-ai văzut, bă, ce burtă are?” ș.a.m.d. După 28-30, încep să li se mai umfle și lor puloverele în zona abdomenului și parcă o lasă mai moale cu disprețul vizavi de grași. Bine, nu toți, doar ăia care au o priză mai bună cu realitatea. Fiindcă, odată ce apare burta, ia naștere și o întreagă paletă de categorii. Categoria “Nu e adevărat, eu n-am burtă!” Ăștia sînt
Despre burticile bărbaților by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21198_a_22523]
-
nimic. Pînă cînd... brusc și fără preaviz, mi s-a rupt filmul. Am vrut să mă ridic de pe scaun și mi-am dat seama că n-am nici o șansă. Pur și simplu, poziția bipedă îmi devenise inaccesibilă. Picioarele mele erau moi ca rufele spălate cu Cocolino. Sau ca prestația politică a lui Emil Constantinescu, dacă-l mai țineți minte. Culmea e că, deși îmbibat într-o cantitate uriașă de coniac (100-150 ml, cum ziceam), creierul îmi funcționa la parametri aproape normali
Cum am pierdut războiul cu Napoleon by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21202_a_22527]
-
mândru să-l recunosc este că am întreținut o vreme un clișeu mincinos, cu care venisem, de fapt, în bagaj și pe care nu m-am obosit foarte repede să-l verific. Câțiva „binevoitori” mă preveniseră s-o las mai moale cu politețea față de femei în America pentru că „se interpretează”. De aici și până la concluzia că astea sunt roadele amare ale feminismului dus la extrem - erodarea civilizației și dispariția „feminității” - n-a mai fost decât un pas. Privind în urmă, nici
Confesiunile unui misogin by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82376_a_83701]
-
făceam poze cu telefonul mobil din fața porții de pe trotuar. Pentru că devenise impertinent m-am enervat și i-am spus că nu au avut grijă să pună nicăieri un panou cu semnul de “fotografiatul interzis” așa ca s-o lase mai moale cât timp sunt pe domeniul public și nimic nu m-a avertizat că n-am voie să-mi probez acolo aparatul de fotografiat. Și i-am mai spus să scoată și de undeva din ghereta, dacă are ascuns, panoul de
Începutul și sfârșitul modernismului by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82516_a_83841]
-
Și cum e obiectul - potentat sau obnubilat - de ajunge rebarbativ păstos? Că de fapt aici aș vrea să ajung. Sper că obiectul are și șansa unui ‘între’, că altfel, săracă... mântuita de tusele banalității sterile (NU FECUNDE!) sau urâtă și moale (nu frumoasă și tare că... spre exemplu... un falus roz?), nu văd cum i se mai poate fauri un destin, fie el și de obiect. Mie-mi place Pleșu, pe cuvânt... dar nu văd nici gândirea viguroasa nici scrisul, cum
Cum să scriem elaborat despre nimic by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82501_a_83826]
-
Bună că viața”, degustam un vin ales de Cătălin Ștefănescu din crama librăriei Cărturești și vorbim despre viața tihnita. Despicam conceptul în trei și explicăm ce înseamna downshifting, escapism și slow food. În rolurile celor deciși să o lase mai moale o vreme: Cosmin Alexandru, fost director general al Gfk România, si Mihai Ghyka, fost președinte Inbev, două cazuri de oameni care au renunțat la cariere în companii importante pentru a se dedica propriilor pasiuni. Daniela Băcanu, reprezentanta Slow Food România
Viaţa tihnită by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82671_a_83996]
-
pe el. Nimeni nu scapă definitiv de pedeapsa capitală. Răsplata capitală Gough a fost extrem - dar extrem! - de pretențios încă de mic copil. Când a primit prima suzetă, a plâns necontenit, până ce nu i s-a dat o alta, mai moale, mai colorată și mai aromată. Când a fost premiat de către învățătorul lui, la sfârșitul clasei întâi - desigur, pe deplin meritat, întrucât Gough a fost un elev deosebit de conștiincios și de ambițios - a refuzat premiul, provocând un imens scandal, el pretinzând
Două proze by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/10436_a_11761]
-
albine care nu se văd. Privea de pe trepte la postatele care se întindeau ochilor înainte, și nu se mai sătura să-și privească pământul. Era îmbrăcat tot cu haina aceea, de capă cafenie, lungă ca un antiriu și sub atingerea moale a stofei calde, își simțea genunchii goi. De câțiva ani deprinsese de la Mișu, fiu-său, boala asta a naibii, modernă, de a îmbrăca izmene scurte, chiloți, cum îi spuneau ăștia tinerii. Făcuse el nazuri până să le îmbrace, nu din cauză că
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
banchete de lemn, cu o dexteritate care semnalează că nu sunt la prima operațiune de acest tip. Femei costumate de casă aduc farfurii, tacâmuri, pahare, șervețele și alte elemente de recuzită. Se aștern fețe de masă înflorate, se plasează pernițe moi pentru șezuturile mesenilor mai sensibili, se numără locurile la masă, pentru evitarea situațiilor jenante. Nesimțitul supraveghează totul cu aerul unui merceolog exigent, iar la un moment dat observă că lucrurile merg bine, însă nu impecabil. Lipsește ceva. După un efort
Petreceri la bloc by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/10561_a_11886]