566 matches
-
Brătianu de Marius Theodorian-Carada. În paginile revistei sunt comemorați Mihail Kogălniceanu, A. D. Xenopol, Dimitrie Zarifopol, Gh. Asachi. Literatura străină e reprezentată atât prin traduceri, în special din literatura franceză - prozatorul preferat e Maupassant, în transpunerea lui M. Sever, cu nuvelele Moarta, Idila, Ordonanța, dar și Memnon sau Înțelepciunea omenească de Voltaire -, cât și prin ample prezentări și comentarii: Poezia lirică franceză, Dramaturgia sârbească, Portrete scandinave, Aspecte din literatura rusă, Scriitori celebri și autobiografiile lor, O incursiune în literatura bulgară ș.a. „Cronica
MISCAREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288184_a_289513]
-
Veghind din volumul Spuse fratele nostru, 1984), sau de imnificare a Transilvaniei („Pământ de iubire - Țară de suflet/ Se mai aud încă voievozii munților/ din piscuri în piscuri călcând - ca uriașii/ Se mai aud încă voievozii munților/ cu moartea cea moartă călcându-și vrăjmașii” - Închinare Transilvaniei). SCRIERI: Alarhos, Cluj-Napoca, 1975; Scutier al iluziei, Cluj-Napoca, 1980; Spuse fratele nostru, Cluj-Napoca, 1984; Marele dresor, Cluj-Napoca, 1997; Teohar Mihadaș. In memoriam, Cluj-Napoca, 1999. Ediții: Al. Rosetti, Corespondență (1934-1990), I-II, Cluj-Napoca, 2000; Ștefan Manciulea
MOCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288198_a_289527]
-
particule ale radiațiilor, curenții declanșați etc. influențează puternic pământul, perturbându-i adesea nu numai scoarța terestră, ci și “măruntaiele”. De aici, și coincidența cutremurelor și a altor calamități naturale: secete, inundații, foamete, epidemii etc. Atât materia vie, cât și cea moartă de pe pământ depind de astrul diurn, despre care se știe încă foarte puțin, cu toate progresele științei și tehnicii actuale. Iată care sunt principalele fenomene care preced sau însoțesc cutremurele de pământ, potrivit cercetătorilor științifici (seismologi, geofizicieni, meteorologi etc.): Petele
SENZAŢIONALA CONSTATARE A UNOR RENUMIŢI SEISMOLOGI: ANIMALELE PREVESTESC CUTREMURELE! by VASILE VĂSÂI () [Corola-publishinghouse/Science/262_a_498]
-
Hélène a venit la Marsilly pentru partaj. Nu era mare lucru de Împărțit. Prăvălia nu făcea doi bani. — Cu ce se ocupa sora dumneavoastră la Paris? Mairget o observa tot timpul cu mare atenție, evocînd În minte silueta și chipul moartei. Cele două femei nu semănau prea mult, iar Francine nu avea fața lungă și ochii negri ai surorii sale. Ea avea ochii albaștri și părul de un blond poate accentuat prin vopsire, pentru că, În față, avea o șuviță roșcată. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
pe care le poți judeca greșit văzîndu-le Îmbrăcate. Bucătăria, modernă și veselă, cuprindea o mașină de spălat vase și toate aparatele care ușurează munca unei menajere. Culoarul făcea o curbă și ajungeai la baie, modernă și ea, apoi În dormitorul moartei. Maigret zîmbi cînd descoperi același pat metalic ca la hotel și aproape aceleași mobile cu multe arabescuri. Tapetul cu dungi era de un roz-pal amestecat cu un albaatru ușor violaceu. Și aici o puteai vedea Într-o fotografie pe Hélène
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
acopere. Sub bolta cea înaltă a unei vechi biserici, Între făclii de ceară, arzând în sfeșnici mari, E-ntinsă-n haine albe cu fața spre altar Logodnica lui Arald, stăpân peste Avari; Încet, adânc răsună cântările de clerici. Pe pieptul moartei luce de pietre scumpe salbă Și păru-i de-aur curge din raclă la pământ, Căzuți în cap sunt ochii. C-un zâmbet trist și sfânt Pe buzele-i lipite, ce vinete îi sunt, iar fața ei frumoasă ca varul
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
rechiamă, Furtunelor dă sborul, pământul de-l distramă.. Tîrziu! căci faptul zilei în slavă se repede! Pornește vijelia adîncu-i cânt de jale, Când ei soseau alături pe cai încremeniți, Cu genele lăsate pe ochi păinjeniți - Frumoși erau și astfel de moarte logodiți - Și-n două laturi templul deschise-a lui portale. Călări ei intră-nuntru și porțile recad; Pe veci pieriră-n noaptea mărețului mormânt. În sunete din urmă pătrunde-n fire cânt, Jelind-o pe crăiasa cu chip frumos și sfânt
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
faptul că au supraviețuit amândoi acestei nașteri duble În niște vremuri de mare restriște - vremuri ale foametei, fără Îndoială. Dar În momentul În care cei doi au venit pe lume, o pasăre mare și grasă a căzut din cer - beată moartă pentru că mâncase fructe fermentate - și aterizase În cap, cu picioarele În sus drept În focul pentru gătit. Nu a trebuit decât s-o scoatem, să o curățăm de cenușă și s-o punem În oală. Lipsa lacrimilor, acesta a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
noi, departe de Fața Ta, Doamne! 18. Am zămislit, am simțit dureri și, cînd să naștem, am născut vînt; țara nu este mîntuită, și locuitorii ei nu sunt născuți. 19. Să învie dar morții Tăi! Să se scoale trupurile mele moarte! Treziți-vă și săriți de bucurie, cei ce locuiți în țărînă! Căci roua Ta este o rouă dătătoare de viață, și pămîntul va scoate iarăși afară pe cei morți." 20. "Du-te, poporul meu, intră în odaia ta, și încuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
toți. Privi pe geamul ce dădea în curtea din spatele casei. Soarele apunea fără vlagă dincolo de ograda lăsată în paragină. Se întuneca în cameră și privirea îi zbură ca un fluture de noapte spre flacăra singurei lumânări care ardea între mâinile moartei. Ceara topită picura pe degetele descărnate ale fetei. Un rictus crispa fața Bătrânului la fiecare nouă picătură de ceară încinsă. Se gândi o clipă să schimbe poziția lumânării, dar își înăbuși gestul, realizându-i inutilitatea. în vârful flăcării se contura
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
văzând mormântul proaspăt, aducător de amintiri, înainte de a mă fi deprins cu ideea morții - aș începe și eu poate să țip, să plâng, să mă cred fără de consolare. Nu trebuie să mă ponegresc, nu știu ce voi face de voi afla-o moartă... Pentru că îmi arăt necazul cu mai puțin zgomot, mă cred mai puțin ridicol, iar mândria mea, printr-o sumă de complezențe, se crede mai puțin atinsă. Azi-dimineață m-am surprins trimețând Vanei o scrisoare, spunând că poate mă voi întoarce
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
treabă, care vrea să salveze pe Viky, a întrezărit hainele negre pe care le va purta cu toată prestanța (după cum ca fată, cosând de dimineață până seara pentru gospodăria grea întrezărea vreun prinț din poveste venind să-i ceară mîna). Moarta va fi așezată în antreul din mijlocul casei. E loc mai mare acolo, și poate încăpea cât mai mult public. Viky va fi gătită cu rochiile cele mai elegante și la față va apărea frumușică, roză, așa cum o cunoscuse toată lumea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
pe cât mi-ar fi posibil, ca să escamotez toată acea situație penibilă și m-aș jena tot timpul de gesturile convenționale ale celorlalți. Și dacă doamna Axente și-ar arăta prea multă importantă, poate că nu m-aș putea opri, cu toate că moarta ar fi alături, s-o pedepsesc cu vreo mică răutate. Dar numai imaginând acest spectacol și descriind-o pe doamna Axente în toate transformările ei posibile la o ocazie gravă, chiar dacă aș imagina realități, nu dau dovadă de incapacitate de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
să procedeze și în viitoarea creație. Cât privește conținutul, întreaga literatură holbaniană, eseistica inclusiv, e proiecția unui spațiu interior stăpânit de geniul morții. Vocabula "moarte" apare în o seamă de titluri: O moarte care nu dovedește nimic, Conversații cu o moartă, Obsesia unei moarte, Bunica se pregătește să moară. Viața și moartea în opera d-nei H. Papadat-Bengescu. În romanele O moarte care nu dovedește nimic și Ioana, obsesia tanatică e un laitmotiv la modul explicit. "Întotdeauna - menționează naratorul - i-am vorbit
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
în viitoarea creație. Cât privește conținutul, întreaga literatură holbaniană, eseistica inclusiv, e proiecția unui spațiu interior stăpânit de geniul morții. Vocabula "moarte" apare în o seamă de titluri: O moarte care nu dovedește nimic, Conversații cu o moartă, Obsesia unei moarte, Bunica se pregătește să moară. Viața și moartea în opera d-nei H. Papadat-Bengescu. În romanele O moarte care nu dovedește nimic și Ioana, obsesia tanatică e un laitmotiv la modul explicit. "Întotdeauna - menționează naratorul - i-am vorbit Ioanei despre moarte
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
după ce Infantele Don Miguel se întoarce în țară, ca regent, e silit de popor să se proclame rege (1828). Manifestațiile care au dus la încoronarea lui au un vehement caracter antimasonic și xenofob. ,,Moarte tuturor englezilor care au prădat Portugalia! Moarte ambasadorului (Lamb) care protejează pe masoni! Trăiască Don Miguel I!..." scria o proclamație incendiară. Iar îndată după urcarea pe Tron a lui Don Miguel au început în țară rugăciuni, pentru ca "augustul și iubitul Suveran" să fie apărat de "infernala contaminare
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
toți. Privi pe geamul ce dădea în curtea din spatele casei. Soarele apunea fără vlagă dincolo de ograda lăsată în paragină. Se întuneca în cameră și privirea îi zbură ca un fluture de noapte spre flacăra singurei lumânări care ardea între mâinile moartei. Ceara topită picura pe degetele descărnate ale fetei. Un rictus crispa fața Bătrânului la fiecare nouă picătură de ceară încinsă. Se gândi o clipă să schimbe poziția lumânării, dar își înăbuși gestul, realizându-i inutilitatea. în vârful flăcării se contura
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
cărei atingere vizează obținerea unui "echilibru organic", o posesiune fatal limitată de "crimele naturii împotriva materiei vii". De fapt avem de-a face cu o dublă limitare: cea dintâi ar fi aceasta, "naturală", urmarea luptei dintre materia vie și cea moartă; cea de-a doua este o limitare "rațională", iubirea firească fiind cenzurată de prejudecățile etico-istorice. Cele două cauze inhibitorii nu se află în contradicție, după cum s-ar părea la prima vedere, și asta deoarece, în sistemul pozitivist al lui Ibrălieanu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
toate acestea. Vorbind din punct de vedere profesional, adică din singurul punct de vedere din care mi-a plăcut vreodată să vorbesc (și, spre a-mi diminua și mai mult meritul, vorbesc neîncetat în nouă limbi străine, dintre care patru moarte coapte) - deci vorbind strict profesional, repet, sunt un om care cunoaște o fericire extatică. Niciodată înainte n-am fost așa. Sau poate că o singură dată, la paisprezece ani, când am scris o povestire în care toți eroii aveau cicatrici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
așa manieră fața doborându-l și făcându-l mototol! Încercă să se ridice dar, nisipul Încărcat cu particole elecromagnetice se lipeau de el strivindu-l, fiecare fărâmă de nisip cântărind sute de kilograme, fiind nevoit să asiste la propia lui moarte!! Se ambiționă, folosind ultima picătură de energie care-l ajută să se ridice În picioare. Amarnică iluzie de viață deoarece, În următoarele clipe o violentă rafală a vântului Îl doborî definitiv și resemnat așteptând clipa fatală! De teamă Închise ochii
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
a venit azi. n-am vorbit despre importanța culesului la timp. nici despre lădițele cămara în care o să ne depozităm toată singurătatea și eu am deschis ochii mari cât să-mi ascund prin minte toate mișcările mele moarte pentru o moartă mărturii din livada cu meri 3 monica fetița noastră care nu ne-a văzut niciodată s-a oprit în prag sunt oarbă de o mie de ani, a spus și în livadă s-a făcut liniște nu e liniștea unei
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
urechea la inima ei. Inima aceea, care bătuse pentru dânsul, a contenit. O clipă Culi închide ochii. Rânjește strâmb. Își smuncește din cap pălăria și o aruncă. C-o atenție prefăcută și cu mișcări înfiorate, caută sub fân și sub moartă, în fundul săniei. A tras securicea pe care o poartă de obicei acolo. Nana Floarea nu mai are răsuflet; feciorul ei a ajuns acum pentru dânsa numai spaimă. — Ce faci năcăjitule? Lume bună, lume dragă! strigă ea, văzând pe prietinii de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Dumneavoastră ce ziceți? Amândoi bărbații urmau să privegheze pe Nicula Ursake, ținându-și mânile pe umerii lui și sprijinindu-l. Era pălit la obraz și cu ochii trudnici. Se aflau într-o împrejurare dintre cele mai grele. Nevasta cea tânără moartă în sanie. Murgu, pierit în mărghilă. Pruncul țipa în covrul din sanie. Înapoi - era singurătatea casei de vânătoare. Înainte, așezări omenești în depărtarea câmpiilor. Viscolul avea toane; când se alina, când se învârtejea sunând în pădurea de brad și stropind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
suiți pe un cal și să-l duceți numaidecât. Este acolo sluga, care va face foc și l-a priveghea. Și dumneata, Trăiene, vei sta cu el până ce mă întorc eu. Așa-i acest năcaz, că trebuie să ducem pe moartă la biserică, și până la Șugag n-avem biserică. Dacă am putea merge până în satul ei, cu atât mai bine, și ne-or fi mulțămitoare neamurile. Voi da de la mine tot și mi-oi zălogi și cuvântul, ca să-i facem toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cap. În vremea asta nana Floarea, ca o minte puțină de muiere ce se afla, rânduia sania, și paznicul cel tânăr îi ajuta să scoată hamurile de pe calul căzut. Toate s-au făcut întocmai, după legea nevoii acelui ceas. Bătrâna, moarta și pruncul au coborât cu badea Toma la drumul deschis al văii. Traian a ajutat lui Culi să se aburce în spatele iepei. Să caut și securicea... și-a adus aminte Traian. Culi Ursake s-a prins cu ghiarele de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]