612 matches
-
aprinde lumina, în mod lent, vedem scena ,,blocată’’ de componente de mașină, 1-2 manechine ,,accidentate’’ întinse pe carosabil, marcat corespunzător unei treceri de pietoni dintr-o intersecție de străzi. Marcajul, trecere de pietoni pe ,,zebră’’se face prin trasarea pe mochete a ,,însemnelor’’ de circulație specifice, mochete care prin mișcări simple și rapide pot modifica permanent configurația intersecției, etc. De asemenea, intersecția va avea pe ,,colțuri’’ semafoare, alte indicatoare specifice pietonale și stradale, școala, etc. În ,,polifonia sonoră’’ care scade în
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
scena ,,blocată’’ de componente de mașină, 1-2 manechine ,,accidentate’’ întinse pe carosabil, marcat corespunzător unei treceri de pietoni dintr-o intersecție de străzi. Marcajul, trecere de pietoni pe ,,zebră’’se face prin trasarea pe mochete a ,,însemnelor’’ de circulație specifice, mochete care prin mișcări simple și rapide pot modifica permanent configurația intersecției, etc. De asemenea, intersecția va avea pe ,,colțuri’’ semafoare, alte indicatoare specifice pietonale și stradale, școala, etc. În ,,polifonia sonoră’’ care scade în intensitate, se aud tot mai clar
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
ușă, a răspuns Beulah. M-a condus la scări și mi-a arătat În sus. Asta a fost tot. Am urcat la etaj. Până atunci nu mai fusesem la etaj În casa Obiectului. Era mai dezordine decât la noi și mochetele erau ponosite. Tavanul nu mai fusese zugrăvit de ani de zile. Dar mobila era impresionant de veche, masivă, și emitea semnale de permanență și judecată așezată. Am Încercat În trei camere până am găsit-o pe a Obiectului. Jaluzelele erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Tavanul nu mai fusese zugrăvit de ani de zile. Dar mobila era impresionant de veche, masivă, și emitea semnale de permanență și judecată așezată. Am Încercat În trei camere până am găsit-o pe a Obiectului. Jaluzelele erau trase. Pe mocheta aspră erau Împrăștiate haine peste tot și a trebuit să fac slalom printre ele ca să ajung la pat. Dar iat-o dormind Într-un tricou Lester Lanin. Am strigat-o. Am scuturat-o. În cele din urmă s-a ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
placă, ne asigură Milton. E destul de dichisit, din câte-mi amintesc. Nu era. Am ajuns acolo cu un taxi din aeroportul La Guardia și am găsit hotelul Lochmoor decăzut din gloria sa trecută. Recepționerul și casierul lucrau după geamuri antiglonț. Mocheta vieneză era umedă sub caloriferele care picurau, iar oglinzile fuseseră scoase, lăsând În urmă dreptunghiuri fantomatice de ghips și șuruburi decorative. Liftul era antebelic, cu gratii aurite și Încovoiate, ca o colivie. Pe vremuri existase un liftier; acum nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mai disperată decât privitul În oglindă. Am deschis ușa și am pășit Înapoi În cameră. ― Urăsc hotelul ăsta, am spus. E oribil. ― Nu-i prea drăguț, mă aprobă Tessie. ― Era mai plăcut, spuse Milton. Nu pricep ce s-a Întâmplat. ― Mocheta pute. ― Hai să deschidem un geam. ― Poate că n-o să fim nevoiți să stăm așa de mult, spuse Tessie, optimistă și obosită. Seara ne-am aventurat pe străzi, căutând un loc unde să mâncăm, apoi ne-am Întors În cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
tata? Ce aveau de gând să-mi facă? Sunetele străzii ajungeau până sus În cameră, ciudat de clare, reverberând din clădirea de piatră de vizavi. Ascultam sirenele poliției, claxoanele furioase. Perna mea era subțire. Mirosea a fumător. Dincolo de fâșia de mochetă, mama mea deja dormea. Înainte de conceperea mea, se Învoise să ia parte la planul bizar al tatălui meu, acela de a-mi determina sexul. Făcuse asta ca să nu mai fie singură, ca să aibă o prietenă În casă. Iar eu fusesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
la bărbați trebuia să fiu. Nimeni nu scotea o vorbă. Nimeni nu avea nimic de obiectat față de prezența mea. Așa că Îmi căutam o cabină cât de cât curată. Trebuia să mă așez ca să urinez. Și acum mai trebuie. Noaptea, pe mochetele jegoase din camerele de motel, făceam exerciții fizice: flotări și abdomene. Îmbrăcat numai cu boxerii cei noi, Îmi examinam corpul În oglindă. Nu de mult mă frământasem din cauză că nu mă dezvoltam. Acum grija asta dispăruse. Nu mai trebuia să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
divergente. Deasupra creaturile aerului; dedesubt cele ale apei. O singură planetă, conținând două lumi. Clienții erau ființele marine; Zora, Carmen și cu mine rămâneam, În esență, ființe ale aerului. În costumul ei de sirenă, Zora stătea pe fâșia udă de mochetă de afară, așteptând să intre În scenă după mine. Câteodată Îmi Întindea o țigară cu marijuana, ca să trag din ea În timp ce mă țineam de marginea piscinei. După ce se scurgeau cele zece minute ale mele, mă cățăram pe mochetă și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
udă de mochetă de afară, așteptând să intre În scenă după mine. Câteodată Îmi Întindea o țigară cu marijuana, ca să trag din ea În timp ce mă țineam de marginea piscinei. După ce se scurgeau cele zece minute ale mele, mă cățăram pe mochetă și mă ștergeam. Bob Presto anunța În difuzoare: ― Să auzim aplauzele pentru Hermaphroditus, doamnelor și domnilor! Numai aici, În Grădina Caratârtiței, unde ne facem toate poftele sexuale! Vă spun, prieteni, noi aducem strălucirea În viețile voastre, noi vă conectăm la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
un mort. Imaginea cutremurată a unui om Îmbătrânit. Holul semăna cu unele subsoluri mochetate din teatrele dezafectate - spații de evitat. Nici nu trecuseră două zile de când hoțul de buzunare Îl Împinsese, lipindu-se cu burta de spatele lui, peste aceeași mochetă fixată cu bolțuri de alamă până În colț lângă masa florentină. Desfăcându-și haina de culoarea pumei În tăcere de pumă ca să i se expună. Era acesta genul de individ pe care Goethe Îl numea eine Natur? O forță elementară? Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
povestea? După aproximativ cinci minute, am auzit țipete din podul casei. Am mai stat puțin, neștiind ce să fac, apoi am hotărât să nu mai țin cont de ordinele doamnei Taylor și să urc. Când urcam scările (acoperite cu o mochetă șocant de murdară), țipetele lui Polly au început să se transforme în propoziții cu sens. — Nu-ți pasă de mine sau de Ben sau de tata, am auzit. Și apoi: Încerci să te prefaci că ești așa de drăguță și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
se vede, foarte încet, deși ne-am ivit oarecum în același timp. Oricum, am străbătut, împreună, câteva milioane de ani.” Observai că dezvoltarea subiectului era plictisitoare pentru el, deoarece își blegi, deodată, urechile și se culcă, cu labele întinse, pe mocheta verzuie de la picioarele mele. Părea să nu-l intereseze evoluția spiței sale. Important pentru el era starea lui de acum. Era mulțumit, nu simțea că ceva rămăsese neîntregit. Și-apoi nu se știe dacă, chiar mâine dimineață, nu începe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
restul în cabina de metal aglomerată, unde fiecare își ținea cafeaua și evita privirile celorlalți. La etajul 38, ușile liftului s-au deschis alunecând silențios. Mi-am croit drum spre ușă și am țâșnit afară ca o bilă de pinball. Mocheta crem era moale și groasă, până și aerul mirosea exorbitant și o voce nevăzută a spus: —Bun-venit înapoi, Anna. Mi-a sărit inima. Era Lauryn Pike, șefa mea, și arăta de parcă ar fi stat toată noaptea acolo să mă aștepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Am zâmbit și eu. Evident, să stai de vorbă cu morții într-o după-amiază de duminică era o activitate mai comună decât crezusem eu. Le-am urmat pe cele trei la ieșirea din lift, de-a lungul unui hol fără mochetă, și apoi într-o cameră, plină de mai multe femei. Toată lumea a început să se salute și o făptură înveșmântată exotic s-a apropiat de mine. Avea părul lung și negru, umerii goi, o fustă lungă cu franjuri (am avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ajutor. M-am întors iar și m-am sprijinit de barul lambrisat, flancat de siglele mărcii de bere, lipite pe dozator, ca niște blazoane sau ca niște semne de circulație de scrumierele din plastic, mari cât castroanele de supă, de mocheta mițoasă, plină de umflături, care pare a fi udă chiar și când e uscată. De stâlpul pătrat din lemn era prinsă lista cu haleala cârciumii, cu permutările obsedante dintre prăjeli și deserturi, cu și-urile și ori-urile subliniate, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
uitând pentru o clipă că era îmbrăcat în puloverul lui de cricket, ca un căpitan de echipă, tentat să iasă din ce e corect și restrictiv. —Bine, dă-i drumul. E aproape weekend în fond. M-am așezat jos pe mochetă și am pus oglinjoara de la trusa de farduri pe masa de cafea, trasând două linii cu ajutorul cardului de la sala de fitness. După care am ascuns repede cardul înainte ca el să-mi vadă poza, care era deloc flatantă. Rulând o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Mi-am aplecat capul într-o parte, încercând să nu țip prea tare. — Nu te-am avut încă, am subliniat, abia reușind să-mi stăpânesc volumul vocii. —Ai răbdare o clipă. Cu o mișcare precisă m-a întins jos pe mochetă și a început să îmi descheie jeanșii. Nu era comportamentul la care să te aștepți din partea unui căpitan de echipă. Sau poate era. — Nu mai e mult. După ceva vreme, mi-am ridicat capul din poziția incomodă în care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
capul din poziția incomodă în care mă aflam, sub masa de cafea, și m-am uitat cu ochii întredeschiși în jur. Venise noaptea, iar camera era relativ întunecată. Lângă mine, Sebastian începu să se miște încet. M-am iritat de la mochetă, am anunțat victorioasă, și mi-e foame. —Vai, ce răsfățată ești, a spus somnoros. Și se presupune că ar trebui să gătesc cina acum? Am putea lua mâncarea indiană la pachet de care ziceai mai devreme, am sugerat. Nu îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
serios. Doar nu am trecut prin atâtea ca să pregătesc un ospăț pe cinste și acum să-l las baltă numai pentru că o femeie a dat buzna peste mine, m-a drogat și și-a făcut de cap cu mine pe mocheta din living. Aprinse lumina mare, care te orbea. Termină cu astea! Cu ochii abia mijiți, bâjbâiam după lucruri. —Unde e baia? Ridică din sprâncene. —Ești pregătită să faci sex cu un străin înainte să știi măcar unde e baia? Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
cu niște ruj și m-am stropit cu puțin aftershave în loc de parfum. Măcar atât puteam face. Mi-am tras blugii pe mine și m-am întors în living, mergând în picioarele goale. E minunat să fii într-un loc cu mochete peste tot. Sebastian desfăcuse o sticlă cu vin și turnase în două pahare. Pe masă era o farfurie cu felii de baghetă, încălzite la cuptor, unse cu brânză de capră și decorate cu fâșii subțiri de legume. Am mâncat trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
de lângă tine. Celeste se așeză, cu genunchii strânși: o poză de sfârșit de an școlar, Praga, 1934. — Copilul îi aparține mamei. Chiar și un avocat ratat ca tine ar trebui să cunoască maxima asta. O replică fără răspuns. Mal lovi mocheta cu piciorul, după care ieși. Se așeză pe trepte și privi norii de ploaie ce se roteau deasupra lui. Mașina de cusut a Celestei începu să huruie. Sus soldățeii lui Stefan continuau să dănțuiască în ușa crăpată și ciobită a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și studie camera. Mobilierul includea canapele și fotolii de piele din London Holiday, iar capetele de zebră de pe pereți erau din Jungle Bwana. Ușile batante care dădeau spre dormitor fuseseră recuperate din salonul de pe platoul filmului Furie pe Rio Grande. Mocheta era vernil, cu dungi violete, iar pe cuvertura de pe pat o aprigă amazoană se înecase de plâns în Cântec din pampas. Audrey zise: — Meeks, ai cumpărat tu toate astea? Cadouri de la un unchi bogat. Vrei ceva de băut? — Nu beau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
mai mică posibilitate ca EL să intre prin efracție în apartamentul unui polițist... Danny se gândi la dosarul lui secret, alergă la dulapul din hol și îl deschise. Era acolo, cu pozele și însemnările intacte, acoperit de o bucată de mochetă încrețită, exact așa cum trebuia. Cercetă baia, bucătăria și dormitorul, văzu că totul era la locul lui, se așeză pe un scaun și începu să răsfoiască o carte pe care tocmai o cumpărase. Familia nevăstuicii - fiziologie și obiceiuri, singurul exemplar de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Dudley și Breuning și EL dovediți la 11.59, eliberarea în ultimul minut. Exact ca în filme. Aprinse lumina de pe hol și deschise ușa ascunzătorii. Nici urmă de dosare. Covorul care le ascunsese era pe jos, împăturit frumos. Danny jupui mocheta de pe hol, se uită sub ea, răsturnă vitrina din dormitor, golind-o, despuie patul și smulse dulăpiorul de medicamente din baie. Întoarse cu dosul în sus mobila din camera de zi, se uită sub perne și tapiserie, apoi răsturnă sertarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]