717 matches
-
n-ai fost! Sa simti în brațe sufletu-mi că-l iei! Să-ți simți iubirea fără nici un rost ! Să simți că dacă nu mă ai...nimic nu ești! Să simt de doru-mi că te perpelești! Să simt cum arzi mocnind zi după zi Sa simti cum mor când te aștept să vii ! Citește mai mult Să-mi simți privirea sufletu-ti arzând!Să-ți simți în goană inima-alergand!Să-mi simți pe tample-ti buzele fierbinți!Să-ți simți albastrul
ROZNOVAN AMELIA LAVINIA [Corola-blog/BlogPost/368647_a_369976]
-
n-ai fost!Să simți în brațe sufletu-mi că-l iei!Să-ți simți iubirea fără nici un rost !Să simți că dacă nu mă ai...nimic nu ești!Să simt de doru-mi că te perpelești!Să simt cum arzi mocnind zi după ziSă simți cum mor când te aștept să vii !... XIII. RUGA, de Roznovan Amelia Lavinia , publicat în Ediția nr. 2282 din 31 martie 2017. Iubirea ce o simt mă poartă cu sfiala În lumea ta curată , lipsită de
ROZNOVAN AMELIA LAVINIA [Corola-blog/BlogPost/368647_a_369976]
-
în suflet, iubite grănicer ! Să nu mă simt pierdută în golul efemer Pe care viața dura mi-l da , fără să-l cer ! Să mă agat de tine când vreau să fiu femeie Ca un copac pe stâncă să ard mocnind scânteie Să ma-nvelesti cu roua din dimineți de mai Cu degetele- ți calde prin părul meu bălai ! Sa imi cuprinzi obrajii în palmă ta de rege Când nemilos mă judec , când nu pot a - ntelege Că fără de iubire nu
ROZNOVAN AMELIA LAVINIA [Corola-blog/BlogPost/368647_a_369976]
-
de pază în suflet, iubite grănicer ! Să nu mă simt pierdută în golul efemerPe care viața dura mi-l da , fără să-l cer ! Să mă agat de tine când vreau să fiu femeieCa un copac pe stâncă să ard mocnind scanteieSa ma-nvelesti cu roua din dimineți de maiCu degetele- ți calde prin părul meu bălai ! Să îmi cuprinzi obrajii în palmă ta de regeCand nemilos mă judec , când nu pot a - ntelegeCa fără de iubire nu sunt nimic în zborCa
ROZNOVAN AMELIA LAVINIA [Corola-blog/BlogPost/368647_a_369976]
-
închise, rupem timpul fără glas și-adunăm ce-a mai rămas și dacă ne răscolește, rămân toate o poveste, focul nostru nu s-a stins, deși iernile ne-au nins sau ne-au plouat verile răscolind poverile, focul arde doar mocnit vise ce s-au risipit... duminică, 16 iunie 2013 Referință Bibliografică: vise ce s-au risipit / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 898, Anul III, 16 iunie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ion Ionescu Bucovu : Toate
VISE CE S-AU RISIPIT de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 898 din 16 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363648_a_364977]
-
în traiectoria ei fără ca aterizarea în teren să fie sigură, necum în marginile prevăzute de regulile jocului ... Mutăm capela, altarul și biserica cu o parte din umilii lor slujitori în perimetrele “smolite” de artificii - confeti, miros de spoleială și sudori mocnite în valuri de transpirație de la jocurile de noroc, de pe ringurile de dans și streaptease, râncezite în briza aromată și stătută a saloanelor și cosmeticelor, alunecări facile și de ce nu, frivole, poate nu cu intenții de același fel - din așezămintele somptoase
ALTARUL ÎNLOCUIT DE CASINO-URI LA SFINŢIREA CĂSĂTORIILOR ÎN LAS VEGAS ! (X) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364728_a_366057]
-
odinioară, fostul consilier foarte energic, iute ca glonțul, cu ochi, urechi și voce în calea puterii, ca unul dintre ultimele straje al opoziției țintite asupra celor în mâinile cărora stau pârghiile dejucării intereselor comunității și deturnării lor către piste subterane, mocnește, dar toate crevasele pământului de pe sufletul său sunt cimentuite pentru că, vreme de peste un sfert de veac a acumulat foarte multe descurajări! În plan familial, dacă ciocanul l-a cruțat, vulturul negru i-a răpit în eternitate tatăl, fratele, mama. Copiii
ION ARDELEANU. ÎN CONUL LUMINII LUI FIREŞTI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2339 din 27 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/364770_a_366099]
-
așa cu marea și-mi doresc să strig cât pot mai tare să m-asculte numai cât vor și muritori și demoni si tu Destin ce știți voi ce nu îmi vedeți durerea nici n-o arăt o las așa mocnind i-am râs-n față mă simte viu suspină surd dar n-a-nțeles să îi șoptesc e tot ce pot rămâne doar un vânt în trecere murind pe aripa lui călătorii ne regăsim ca semeni nu m-am pierdut
SE AŞAZĂ UN PARFUM AMAR de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349493_a_350822]
-
mai mari, sume care după spusele unora păreau a fi chiar diferența dintre sumele inițiale și cele deturnate de procurator cu ocazia deschiderii șantierului la apeductul de la Ierusalim atunci când după spusele unora, își însușise o parte din aurul Templului. Evreii mocneau de ură din acest motiv, însă procuratorul ținu să comunice capilor acestora că apeductul era absolut necesar la Ierusalim iar partea romană cheltuise și ea o avere cu prospecțiunile și cu inginerii aduși de la Roma plus sclavii care trebuiau întreținuți
FRAGMENTUL AL NOUĂLEA. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349495_a_350824]
-
mână și-a luat iubita de gât strângând-o, gata, gata să o sufoce. În ochi avea lacrimi de bucurie. Ce ciudat. Sentimentele care îl încercau erau copleșitoare. Acum putea să trăiască la întreaga intensitate aceste mișcări tectonice ce au mocnit latent în sufletul său. A fost nevoie doar de o scânteie care să genereze explozia.Și-a strâns iubita în brațe prins de vârtejul propriilor trăiri. - Ce faci? Mă sufoci? - Aaa, scuză-mă. Nu știu ce mi-a venit. Îmi era teamă
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1299 din 22 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349459_a_350788]
-
așteptată, să trezească învierea/ și cu patos fulminant își expune convingerea /iubesc, iubirile pierdute de alții/ iar incertitudinile se răsfrâng în sensibilitate dusă până la exacerbare / Uneori nu îndrăznești... să mă aprinzi ca pe o țigară... uneori mă ții între degete, mocnesc/. Iubirile surprind prin miresme romantice ca și, subtilitățile instrumentiștilor în ultimă instanță ale orchestrei și dirijorului, transformând într-o melodie cantabilă tot volumul de versuri /sclipește viața. „în valul necuprins albastru își moaie aripa rănită același pescăruș sihastru”, șoptește marea
DORINA NECULCE. TIMP LIMITAT de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349608_a_350937]
-
de la voi, care dați ora exactă țării”, puțin spășit și neîncrezător, asupra mea vântul neîncrederii nu-mi clintise nici un fir în vălvoiala ce stătea să se abată asupra oamenilor „din lagăr”, eu eram „surd și orb” la astfel de încercări mocnite în subteranele bârfei și deriziunii, nimic nu părea să mă contrazică, eram imperturbabil încredințat că totul merge ca pe roate în cea mai bună dintre lumile posibile și iscodite și „bazate” pe himerele corifeilor vizionari ... Utopiile „lor” căpătau configurația șlefuirii
SCRIITOAREA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349651_a_350980]
-
avem de lucru, proasto! Nu am canalizare aici. O să-ți dau și apă mai târziu. Iuliana nu a răspuns. De durere și teamă să nu-l provoace s-o lovească din nou, a preferat să tacă, strângând din dinți și mocnind a ură neputincioasă. Încerca cu disperare să-și ascundă goliciunea și nu reușea. Mâinile îi tremurau puternic pe prosopul ce-l înghesuise între picioare. Nu îndrăznea să-l privească. Își ascundea ochii înlăcrimați și plini de ură de privirea lui
VISE SPULBERATE (2) DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348582_a_349911]
-
dragoste cu orice preț s-au întâlnit pe un pat confortabil, terenul desfășurării unor lupte corporale, din care nu a ieșit nimeni învins. Doar fiara flămândă și sălbatică din ei s-a dezlănțuit pentru a-și descărca întreaga energie ce mocnea latent în trupurile lor tinere. Ajunsă acasă, Săndica încerca să-și pună în ordine gândurile despre ce voia să facă în viață. I-a plăcut de Mircea și a văzut că are potențial. De ce să nu-l păstreze pentru mai
VISUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1259 din 12 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349806_a_351135]
-
sau nu! Noi știm că tărâmul subpământean al temutului Pluto este veșnic închis și lumea umbrelor nu dă pe nimeni dintre oameni înapoi! Pe noi ne privește doar faptul că Ierusalimul se află din nou în pragul unei răscoale care mocnește, după cum spun și iudeii dar și iscoadele noastre. Ar putea fi așa, fiindcă cu ocazia sărbătorii, în oraș și împrejurimi se află o mare mulțime de oameni care dacă ar fi unificată sub o singură voce, noi romanii vom avea
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL DOILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1404 din 04 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349818_a_351147]
-
zice profesoara, apelînd inconștient la acest diminutiv. Era un mesaj ascuns de simpatie, știut fiind că la această vîrstă toți copiii sînt îndrăgostiți un pic de profesoarele tinere și frumoase, cum era ea, la fel cum bolnavii simt o tandrețe mocnită față de surorile ce-i îngrijesc. Dar elevul nu răspundea. Sau nu putea să răspundă. Se uita țintă la poetul acela blonziu, cu ochi apoși și buze parcă împletite, care spusese că limba română e ca o duminică și care-l
LIMBA ROMÂNĂ NU ESTE CA O DUMINICĂ de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348221_a_349550]
-
sa. Este fiica cea mare a Janetei, are cinsprezece ani și e elevă la Colegiul Național Mircea cel Bătrân din Constanța. A scris și scrie eseuri și proză, de la o vârstă care putea anunța o zvâcnire pretimpurie a geniului care mocnește în fiecare candidat la umanitate, dar răzbate în oamenii aleși. A fost premiantă la cele mai cunoscute concursuri literare județene, naționale si internaționale, a contribuit la întocmirea unui ghid de studiu la literatură alături de alți elevi pentru clasele a VI-
JANET HÂRBU. TÂNĂRA DOAMNĂ CU OCHII DE CER... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1095 din 30 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347681_a_349010]
-
adunat toate loviturile de prin ocheade toate îmbrățișările învinețite toate împușcăturile zidite în vorbe toate trădările mângâiate de săruturile dintr-o mușcătură biblică spre ieșire învoielile își legau străzile de jur împrejur și dădeau foc memoriei pe orice preț cândva mocnea din limbi pierdute în flăcări ce-nghețau scrum orice urmă de noapte vedeam prin tine de sus se ridica cenușa și se zbăteau perdelele trase senin în zările lărgite complet radical Referință Bibliografică: ACTA EST FABULA / Anca Elena Șerpe : Confluențe
ACTA EST FABULA de ANCA ELENA ŞERPE în ediţia nr. 1192 din 06 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347757_a_349086]
-
alunecă pe nebăgate de seamă spre veșnica meteahnă a traducerii în amor. Soția este cu siguranță bibliofilă. soț de poveste - traduceri după traduceri-n ediții de lux Iar de data asta, situația incendiară își etalează fățiș rezultatele deja scontate: foc mocnind de mult - alături de un pârlit tot mai des friptă Cuvintele cu două înțelesuri, bine plasate, asigură o canava pe care țesătura derapează lesne spre intriga amoroasă. război iminent - vecina mai tânără încurcând ițele Dar nu numai cuvintele polisemantice sînt mînuite
VASILICA GRIGORAŞ de CORNELIU TRAIAN ATANASIU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350005_a_351334]
-
însă îl ura. Disciplina impusă de împărat nu era pe placul multora dintre cetățeni. Tiberius aflase acest lucru și de aceea își îndreptase bunăvoința sa către provinciile imperiului care de altfel l-au și iubit și stimat în detrimentul Romei care mocnea de ură împotriva sa. Făcuse apoi curățenie printre pirații care mișunau prin Mediterana și cu precădere în jurul Italiei și aproape că reușise. Ideea de Mare Nostrum avea acum o altă greutate. Cezar și mai apoi Octavian doar îngrădiseră marea cu
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN 8) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361732_a_363061]
-
DE PRIMĂVARĂ Autor: Adriana Neacșu Publicat în: Ediția nr. 2262 din 11 martie 2017 Toate Articolele Autorului Astenia s-a înfiltrat insidios în nervurile de gheață, sub tâmple au răbufnit ghiocei imaculand zăpezile întinate de smogul întristării. Pe vatra inimii mocnesc tăciuni. Nici lacrima fierbine a remușcării nu mai poate da în clocot sângele atins de rugina melancoliei, doar întoarcerea cocorilor mai trezește reinfrunzirea. Referință Bibliografica: Infiltrații de primăvară / Adriana Neacșu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2262, Anul VII, 11
INFILTRATII DE PRIMAVARA de ADRIANA NEACŞU în ediţia nr. 2262 din 11 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365991_a_367320]
-
poveste,... ÎI. INFILTRAȚII DE PRIMĂVARĂ, de Adriana Neacșu, publicat în Ediția nr. 2262 din 11 martie 2017. Astenia s-a înfiltrat insidios în nervurile de gheață, sub tâmple au răbufnit ghiocei imaculand zăpezile întinate de smogul întristării. Pe vatra inimii mocnesc tăciuni. Nici lacrima fierbine a remușcării nu mai poate da în clocot sângele atins de rugina melancoliei, doar întoarcerea cocorilor ... Citește mai mult Astenias-a înfiltrat insidiosin nervurile de gheață,sub tampleau răbufnit ghioceiimaculandzapezile intinatede smogul intristarii.Pe vatra inimii mocnesc
ADRIANA NEACŞU [Corola-blog/BlogPost/365993_a_367322]
-
mocnesc tăciuni. Nici lacrima fierbine a remușcării nu mai poate da în clocot sângele atins de rugina melancoliei, doar întoarcerea cocorilor ... Citește mai mult Astenias-a înfiltrat insidiosin nervurile de gheață,sub tampleau răbufnit ghioceiimaculandzapezile intinatede smogul intristarii.Pe vatra inimii mocnesc taciuni.Nici lacrima fierbine a remuscariinu mai poate da în clocotsangele atins de rugina melancoliei,doar întoarcerea cocorilor... III. FRĂMÂNTĂRI DE LIMBĂ, de Adriana Neacșu, publicat în Ediția nr. 1138 din 11 februarie 2014. Domnul șoarece zis Ronț, Roade-ntruna
ADRIANA NEACŞU [Corola-blog/BlogPost/365993_a_367322]
-
nu putem scăpa de unele locuri comune: „țărmul cald al fericirii”; urma pașilor, iluzii deșarte, inima rănită, o lacrimă a iubirii; țărm pustiu ș.a. specifice elegiei. La fel și în poemul „Cerurile toate...tac”: ... s-a'nserat ... / și focuri ard mocnind / pe vatra unui gând / și depărtările / se-aud jelind / și cerurile toate /tac ... // ... și doar amurguri / îmbracă tăcerile / în culoare / și simt / cum se revarsă-n mine / o mare ... / de neliniști, trădări ascunse, / și pe chipu-mi / un zâmbet rănit
PAŞI PRIN MISTERIOASA GRĂDINĂ A CUVÂNTULUI, RECENZIE LA CARTEA VALENTINEI BECART UNDEVA, UN POET , EDITURA ARHIP ART, SIBIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365235_a_366564]
-
de ruga stinsă / și amintirea unui vis ce-a rătăcit / cătând / culoarea împăcării, / împăcării ... (din ciclul poeme becartiene)”. O feminitate care-și reprimă chemările în numele preceptelor, în refulări și inhibiții de moment, dar care izbucnește aidoma unei flăcări din rugul mocnind, aceasta este poeta de față care și-a adunat în safe-ul inimii toate trăirile, pe care le așează sub ochii fals pudibonzi ai audienței înșelătoare și gureșă. Ce ar mai fi de spus în privința temeiului artei care nu poate
PAŞI PRIN MISTERIOASA GRĂDINĂ A CUVÂNTULUI, RECENZIE LA CARTEA VALENTINEI BECART UNDEVA, UN POET , EDITURA ARHIP ART, SIBIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365235_a_366564]