1,712 matches
-
din Dicționarul onomastic (1969). Tripticul format din romanele O moarte care nu dovedește nimic (1931), Ioana (1934) și Jocurile Daniei (scris în 1935 și publicat în 1971) este analizat cu evidenta conștiință a caracterului său de maximă reprezentativitate pentru proza modernistă a lui Anton Holban, atât la nivelul conținutului, cât și al formei. Atent să degajeze aspectele semnificative, cărora antecesorii săi într-ale istoriei literare nu le-au acordat, poate, toată importanța cuvenită, Gh. Glodeanu constată că prozatorul taxează "mediocritatea conduitei
Modernismul lui Anton Holban by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/8028_a_9353]
-
poartă costum și cravată, fumează neîncetat și e desculț - tocmai el, cizmarul! În actul II, nu notează greșelile lui Beckmesser bătând la calapod, ci la o veche mașină de scris. La fiecare bătaie cad din tavan adidași albi - însemnele cizmarului modernist. Celebra bătălie între locuitorii orașului e o bătaie cu vopsea, pe parcursul căreia statuile clasicilor învie și participă cu frenezie la luptă. După care, la începutul actului III, clasicii se refac în fundalul camerei lui Sachs: întind rufe, se uită la
La Bayreuth, cu "maeștrii cântăreți" în adidași by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/8038_a_9363]
-
lăsând loc unui Sachs cu alură de Hitler, care își cântă discursul despre meritele maeștrilor întru păstrarea identității germane stând smirnă între statuile lui Goethe și Schiller, sculptate în stilul artei plastice naziste. Asta, după ce dăduse în prealabil foc regizorilor moderniști ai piesei (macabră autoironie), pe sunetele choralului Wach' auf . Deși prezentarea unui Sachs hitlerist nu e ceva nou (s-a folosit de ea și Hans Neuenfels, în 1994, la Stuttgart), e prima aluzie pe scena din Bayreuth la trecutul nefast
La Bayreuth, cu "maeștrii cântăreți" în adidași by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/8038_a_9363]
-
prin reminiscențele de "apolitism, spirit mic-burghez, vulgaritate, obscurantism reacționar" (p. 79-80). În fond, acuzele mergeau în două direcții îngemănate: denunțau arta pentru artă (arta pură) ce tinde să se substituie artei pentru popor și, în al doilea rând, acuzau literatura modernistă, lipsită de un conținut ideologic explicit, partizan prezentului sovietic. Acestea erau carențe evidente într-o atitudine de evitare a realismului socialist, ignorând spiritul de partid, exigență formulată încă din 1905 de Lenin pentru o literatură angajată în sprijinul necondiționat al
Proletcultism sau realism socialist? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8211_a_9536]
-
poezia românească de la Iancu Văcărescu la Nichita Stănescu". Nu cumva astfel apăsata lor tranzitivitate ar trebui împărțită cu meritul unui homo lingvisticus? Cu atît mai vîrtos cu cît "optzeciștii nu mai pot lua în serios nimic din toată mitologia poeziei moderniste". Așa încît între predecesorii acestor poeți se cade să-i amintim pe linia "depoetizantă și antioraculară", pe care se arată extrem de productivi, pe Marin Sorescu, pe Vintilă Ivănceanu, pe Sebastian Reichmann și mai cu seamă pe Șerban Foarță, homo lingvisticus
Poezie și ontologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9608_a_10933]
-
cerul își deschise bolțile albastre, vă cîntăm pe voi, eroi care ați șters lacrima florilor în rouă, voi ați dat istoriei alt mers, voi care ați deschis o eră nouă, de iubire" (ibid.). Modele și convenții literare diferite - clasice sau moderniste - sînt actualizate într-un limbaj sentimental, solemn sau familiar. În unele discursuri lanțul metaforic devine alegorie: "Hai să-mi fac un tramvai de vis, mi-aș fi zis, cu care să cutreier măcar așa, pe ascuns, rutele apocaliptice și însîngerate
Metafore și rime parlamentare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9657_a_10982]
-
patru decenii de la ediția princeps, F merită un alt tratament decât această indiferență ignorantă și snoabă, prin care așa-ziși analiști literari încearcă să oculteze trecutul, pentru a reface canonul. Desigur că acesta nu îngheață în formele cristalizate de experimentalismul modernist și că autorii postmoderni de calibru avansează către centru, într-un joc axiologic cu reguli clare. Dar am auzit de prea multe ori clamată teza "adevărului cu voie de la poliție", aplicată otova, și colaboraționiștilor, și rezistenților, și disidenților, pentru a
Oameni de piatră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9725_a_11050]
-
fi prins în imaginea cadru a lumii întoarse. Nefiind o distopie, întrucât unele dintre faptele relatate sunt de o atrocitate imediat perceptibilă, F nu este nici un roman negru, de atmosferă gotică în Pătârlagele. E un excepțional roman realist, cu structurare modernistă și irizări poetice; un text polifonic și ambiguu, derutant și impredictibil. Până la ultima propoziție din carte, D.R. Popescu se încăpățânează să nu-și amestece vocea printre cele ale personajelor sale; să le lase, în exclusivitate, dreptul de exprimare a ceea ce
Oameni de piatră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9725_a_11050]
-
cu Alan la o masă de la Crystal of Nargon. Dedesubtul suprafeței de sticlă, biluțe colorate se aruncau în neantul electronic. Fusese singura masă pe care o putuseră găsi în barul principal din De La Warr Pavilion. Celelalte erau pline. Marea clădire modernistă găzduia o conferință și participanții la ea ocupaseră toate nivelurile. Stăteau așezați cu toții la mese, cu privirile pierdute undeva în largul mării, cu ochii goi ațintiți prin panourile mari de sticlă. Și Bull, și Alan se simțeau nelalocul lor fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
mînurile lui nu era identic cu cartea tipărită. Un poet se și amuza pe chestia asta: "Mie cenzura mi-a ajutat. Tot tăind, Ghiță a dat un plus de mister, de inefabil textelor mele. M-a făcut mai criptic, mai modernist". Azi știm (v. Cartea albă a securității) metodele secu: intrau în case, în seifurile editurilor, peste tot. Organizau spargeri false, ca să obțină jurnalul unui scriitor. Aveau chei pentru orice ușă particulară sau de instituție. Jurnalele puneau securitatea pe jar. Prozatorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Revue thomiste, care s-au simțit vizați de unele remarci. Părintele Garrigou-Lagrange, într-o replică plină ochi de citate latinești, va merge până acolo încât îi califică pe „mușchetarii” de la Fourvière drept susținători ai unei „noi teologii”, purtătoare a virusului modernist. Foarte pe scurt, textul lui Daniélou pleacă de la următoarea constatare: teologia catolică a epocii ar fi o teologie închisă în ea însăși, fără nici o legătură cu lumea în care creștinii totuși își petrec viața de zi cu zi. Dar, în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
bătălia canonică la noi a fost acerbă mai ales dinspre frontul doar presupus anticanonic. El constată absurditatea războiului dintre "canoane" și firescul coexistenței pașnice, care este, cum știm, iluzoriu în disputa creației de valori, îndeosebi a celor artistice. Altfel canonul modernist și "canonul" postmodernist ar mai fi ele în aceeași accepție doi "poli tari" (60)? Ion Simuț nu rămâne ca H. Bloom la canonul occidental și estetic, altfel spus la canonul critic (între)ținut și nu necritic lărgit. Criticul transilvan se
Canonul estetic: listă, curent, generație?... by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/7882_a_9207]
-
inventivitate epică. Voința sau chiar "dragostea" de valori (Stănescu, Sorescu, Buzura, Dimov, Breban, R. Petrescu, E. Botta, Bogza, Preda, Doinaș) îl convinge pentru că istoricul literar nu revizuiește, dar "consacră". Canonul actual, prin refuzul postmodernismului, aș spune că este numai (neo)modernist, aproape ca între cele două războaie mondiale. I. Simuț constată doar "centralitatea modernistă a canonului postbelic" (85). Cu altă ocazie, el susține o cauză esențial diferită, convins, totuși, că centralitatea canonului neomodernist "a devenit un anacronism" (178). Mai tranșant devine
Canonul estetic: listă, curent, generație?... by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/7882_a_9207]
-
R. Petrescu, E. Botta, Bogza, Preda, Doinaș) îl convinge pentru că istoricul literar nu revizuiește, dar "consacră". Canonul actual, prin refuzul postmodernismului, aș spune că este numai (neo)modernist, aproape ca între cele două războaie mondiale. I. Simuț constată doar "centralitatea modernistă a canonului postbelic" (85). Cu altă ocazie, el susține o cauză esențial diferită, convins, totuși, că centralitatea canonului neomodernist "a devenit un anacronism" (178). Mai tranșant devine cu Eugen Negrici, la care îl stupefiază faptul că respinge postmodernismul ca fiind
Canonul estetic: listă, curent, generație?... by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/7882_a_9207]
-
în toamnă, pentru a le face o propunere inedită: să-și numească pruncul Dada, pentru a primi în schimb 10.000 de dolari. În acest fel, cei doi pictori intenționează să marcheze 100 de ani de la apariția dadaismului - curent artistic modernist, 'care folosea arta abstractă și un limbaj adesea copilăresc, pentru a ridiculiza absurditatea lumii contemporane', informează publicația britanică The Independent. Copilul rus Dada trebuie să devină al doilea în 'rețeaua mondială' de copii cu acest nume. Până în 2016, când va
Dada, numele copiilor care vor marca jubileul de 100 de ani de la apariţia dadaismului () [Corola-journal/Journalistic/70163_a_71488]
-
au și “omorât” la o vârstă fragedă. Au adunat 17 poezii pe care le-au pus în cârca falsului Malley, care erau pure nonsensuri și citate adunate de pe unde putuseră. Apoi au trimis toată isprava către un jurnal de poezie modernistă, Angry Penguins, deosebit de detestat de cei 2. Editorul jurnalului, Max Harris, a fost complet uluit. A dedicat lui Ern Malley o întreagă ediție, chiar dacă în poeme erau cuprinse unele informații mai puțin-decât-subtile cu privire la adevărata lor natură : “It is necessary to
Top 6 parodii ajunse celebre pentru că nimeni nu s-a prins de poantă () [Corola-journal/Journalistic/68864_a_70189]
-
în afara timpului, pentru că timpul fusese deja confiscat de protagoniștii încremeniți în propria neputință sau derută. Luate rând pe rând, personajele romanului se dovedesc a fi supraviețuitori iluzorii, cadavre de cuvinte ce plutesc în derivă pe fluviul abia inventat al disperării moderniste. Axa cărții se susține, finalmente, în generozitatea cu totul inexplicabilă a lui Margaret Powers și a lui Joe Gilligan. Ei sunt singurii eroi cu adevărat pozitivi, al căror motor existențial e pus în mișcare de generozitate. Indiferent de tensiunile dintre
Primul Faulkner (V) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6773_a_8098]
-
în același an, 1937, cu Taifunul, debutul în roman, îi apare, la Fundația pentru Literatură și Artă "Regele Carol II", volumul Albe. Împărțit în cvasi-cicluri, scurte, fără risipă de imagini, construite pe o idee-pivot, are aerul de familie al poeziei moderniste, dar nu și timbrul, de neconfundat, al unui autor anume. N-ai ști să spui de cine sînt aceste scheme îmbrăcate în metafore ici-colo frumoase, pe contururile unei logici paradoxale. Pentru începutul cântecelor, poezia, așa-zicînd, program, e o incantație potolită
Cîntecele inocenței by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7825_a_9150]
-
credea că o căsătorie trebuie pusă la cale cu pețitori și cu prostii de-astea. El era radicalmente îndrăgostit de Radie și Radie de el! Tefik tace nițeluș, cît să-și creadă urechilor. Admitea că acest poet al pîrțurilor literare moderniste, urîțel și sighinaș se putea îndrăgosti de fata lui. Dar cum să se îndrăgostească Radie a lui de unul ca el? Ca să termine cu nebunia din capul lui Zizi, o cheamă doctorul pe Radie și o întreabă dacă o interesează
Zizi și Radie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7697_a_9022]
-
sa de creație, senină, luminoasă, cu răgazuri, raite și refugii în crânguri edenice a compensat pătimașele încordări de pe scena teatrului, dureroasele realități ale existenței sub comunism. Primele sale încercări lirice se înscriu într-un cadru tradiționalist, reformat de ușoare nuanțe moderniste, vitalizând bătrânețile genului: "într-un amurg, argintiul pește a uitat/ să rostească rugăciunea de seară/ și-a adormit îmbrăcat." Plăcerea pentru joc este evidentă la un poet respectuos la capriciile rimei, cu inimă pentru ritm și fluid muzical, întru obediența
În fericite aruncări de zaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/6824_a_8149]
-
un prolog pentru multe dintre spectacolele Centrului Dansului. Și dacă luăm în considerare și mini manifestul așa-numitei Cooperative Performative, proiect care a făcut parte și el din actuala Platformă, ne apropiem și mai mult de tendința proprie acelor mișcări moderniste de a pulveriza toate formele existente și de a îndrăgi hazardul. Finalul manifestului sună elocvent și prin conținut, și prin punctuație în acest sens, arătându-ne cum Cooperativa Performativă Ťdezvoltă noi metode de colaborare care încurajează dezacordul, încăpățânarea și chiar
Dans și experiment by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6829_a_8154]
-
numeroase, de timpuriu, și reținerile față de ceea ce N. Davidescu numise "părțile absurde și nefolositoare", repetarea cam aceluiași "cântec" și aerul de "farsă". Adevăratul impact îl va avea futurismul la noi abia în spațiul avangardist, cu prime coagulări semnificative în jurul revistei moderniste Contimporanul, codusă de Ion Vinea și Marcel Iancu. Și Marinetti, și alți confrați de atitudine au pătruns de drept în sfera de atenție a avangardiștilor români, iar ideile lor aveau să fertilizeze solul agitat al literaturii și artei românești a
Un viitor de o sută de ani by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/7599_a_8924]
-
Ion Vitner, Ben Corlaciu, Nina Cassian, Victor Kernbach, Petru Vintilă, Maria Banuș, Geo Dumitrescu, Sașa Pană, Marcel Breslașu, Mihu Dragomir. O mare parte din poeziile publicate în primul an de funcționare a săptămânalului Veac nou trădau, fatalmente, o factură încă modernistă, fie că aveau ca tematică războiul (G. Spina - De ce te-ai dus?, Magda Isanos - Din orașe arzând, Mihail Cosma - Cântec din anul 44, Aurel Lambrino - Crește numărul voluntarilor etc.), fie presimțirea unui veac nou (A. Toma - Spre viață, Magda Isanos
Instrumente ale „agitației culturale” în perioada 1944-1954 by Letiția Constantin () [Corola-journal/Journalistic/7321_a_8646]
-
din slăbiciune vitală își exersează acesta asceza, ci dintr-o convingere, intim asumată, a necesității de a avea ținută și stil în timpul suferinței inerente condiției pământești. Poetul face mereu aluzie la o moarte plurisemantică (reflex pur biologic, metaforă a scrisului modernist, dar și prag al unei noi condiții, cea iluminatorie). Nicicând rezumată la o simplă negație, ori la deteriorarea mecanismelor vitale, această extincție, în orice ipostază ar fi descrisă, reprezintă o deschidere - energic, deși simplu, operată: "și eu am visat să
Noblețea discursului by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7346_a_8671]
-
de mai sus, că, îmbătrânind, am devenit partizanul demodatului realism (fie el și psihologic) de tip Dickens, Dostoievski, Hardy, Flaubert, Tolstoi ori Cehov. Nici vorbă. Constat doar că felul în care acești titani au făcut literatură e încă nedepășit. Experiența modernistă a romanului a eșuat lamentabil, și, în afara câtorva vârfuri (Joyce, Proust, Faulkner, Virginia Woolf) praful și pulberea s-a ales de ambiția "reformatorilor". Citind Istoria lui Nicolae Manolescu, nu poți să nu fii de acord că s-au scris romane
Cine va scrie marele roman românesc? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7612_a_8937]