493 matches
-
a atinge însă iluzia „operei nețărmurite”. Cu eseurile din Cultura ca interior (2001) P. se manifestă din nou ca fin anglist ce evoluează pe arii largi: de la „reverberații shakespeariene” la romanticul Samuel Coleridge și la victorienele surori Brontë ori la moderniștii T.S. Eliot, Virginia Woolf, Malcom Lowry și până la autori intens traduși în zilele noastre, precum Angela Carter sau Vladimir Nabokov. În analize care vădesc erudiție și rigoare academică, autoarea își pune în valoare sensibilitatea poetică, apropiindu-și intuitiv operele, ca
PILLAT-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288816_a_290145]
-
făcut ucenicia literară în perioada de radicalism etic și de reformism estetic impusă în anii ’80 de generația predecesoare”, iar accentul cade pe ideea de schimbare a paradigmelor: „Vrem să stabilim un alt raport între literatură și biografie. Dacă la moderniști literatura era supraordonată biograficului, postmodernismul optzecist plasează textul și asistența sa pe același nivel axiologic și tipologic. Vom subordona întotdeauna textul literar existenței, considerându-l pe acesta doar un produs al procesului realizării de sine”. Expuse în registrul publicisticii literare
NOUAZECISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288484_a_289813]
-
conectarea ei la postmodernismul decretat punct terminus al istoriei de orice fel, deci și al istoriei literaturii, ceea ce provoacă iritarea reprezentanților altor generații sau promoții literare, care, ca ripostă, tind să conteste valoarea și importanța generației optzeciste. Confrații mai vârstnici, moderniștii șaizeciști, par să nu se împace cu ieșirea optzeciștilor din starea lor de „infantilizare” și continuă să-i considere generația tânără, refuzându-le excelența valorică, în vreme ce vârful de lance militant al generațiilor cu adevărat mai tinere îi contestă ca retrograzi
OPTZECISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288562_a_289891]
-
Nathan, Paris. Kaufman, Jean-Claude, 2004, L’Invention de soi. Une théorie de l'identité, Hachette, Paris. Kirp, David L., 2004, Shakespeare, Einstein and the Bottom Line. The Marketing of Higher Education, HUP, Cambridge. Lash, Scott (ed.), 1991, Post-Structuralist and Post- Modernist Sociology. Elgar Press, Aldershot. Lecomte, Patrick, 2004, Comunicare, televiziune, democrație, Editura Tritonic, București. Lovinescu, Eugen, 1997, Istoria civilizației române moderne, Minerva, București. Luhmann, Niklas, 1998, Observations on Modernity, SUP, Stanford. Luhmann, Niklas, 1995, Social Systems, SUP, Stanford. Lyon, David, 1998
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
chiar și în regim ludic - a stabilirii într-o zonă supraempirică, a conceptualului, o stăpânire sigură și subtilă a mecanismelor de sugestie simbolică (adesea amorsate în subtext), un aer atemporal lăsat peste o scenă poetică unde coexistă bucolicul și ermeticul modernist - acestea ar putea fi ecouri sau influențe ale frecventării Antichității. Chiar și Adevărata întoarcere depășește stângăciile debutului. Tonul de un clasicism aparent (impresie datorată interferențelor elegiacului, limbajului abstract sau recuzitei din care nu lipsesc decorurile unei naturi stilizate) integrează în
MIRAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288168_a_289497]
-
veșminte și măști, iar râsul devine astfel, voluntar sau involuntar, un mijloc de consemnare activă, de protest. La fel sunt urmărite și scăderile vieții literare: veleitarismul (aici se află sursa ranchiunei lui C. Al. Ionescu-Caion, detractorul de mai târziu), exagerările moderniștilor (nici Caragiale nu este scutit de îngroșări, mai ales când săgețile lui vor fi îndreptate împotriva poeziei lui Al. Macedonski), relațiile necamaraderești existente între aleșii muzelor, spiritul de coterie, lipsa de responsabilitate a criticii ș.a. Procedeul întrebuințat frecvent este parodia
MOFTUL ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288205_a_289534]
-
pînă în prezent a lui G. Călinescu. Dacă în alte sinteze de istorie literară - neotradiționaliste - ale momentului (N. Iorga, D. Murărașu) m. - de la simbolism la diferitele avangarde - e contestat global, în replică la asimilarea operată de E. Lovinescu, în capitolul Moderniștii al Istoriei... călinesciene m. nu mai apare ca trendul ofensiv definitoriu pentru prima jumătate a secolului al XX-lea, ci ca o dispersie de fizionomii particulare, gravitând (sau nu) în jurul unor centre diverse, cu două puncte de relief înalt: „momentul
MODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288200_a_289529]
-
său multe din trăsăturile proprii, dar și destule idiosincrasii. Ambii par a fi personaje fără trecut. Deși biografii au reconstituit în amănunțime viața lui Chandler, scriitorul s-a limitat la referințe vagi la trecutul său, ca și cum memoria - această obsesie a moderniștilor - ar fi trebuit eliminată cu violență. Cineva remarca, plin de umor, aritmetica variabilă a vârstei lui Marlowe, așa cum apare ea în diverse romane. Detectivul are treizeci și trei de ani în 1933, patruzeci și doi în 1953 și patruzeci și trei și
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
romanelor „marlowiene”: un justițiarism strâmb, inflexibil, ranchiunos înlocuiește necesara luciditate a unui autor cu merite necontestate vreodată de cineva. Corespondența lui Chandler arată ce fel de literatură îi place și, mai ales, de ce îl preferă pe enigmaticul Ross Macdonald ultraingenioșilor moderniști din familia lui Pound sau Eliot: Ceea ce mă frapează șe vorba de romanul The Moving Target - n.m.ț este efectul mai degrabă impenetrabil al cărții. N-ai nici un punct de care să te agăți; iată un om ce-și dorește
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
tabloului: „Esențial este ca la sfârșit să-i rămână puțină ceață de risipit și autorului” (Ibidem). A proceda altfel înseamnă să fi depășit datele imediate ale literaturii realiste, în care convenția scriitorului atotștiutor a continuat să rămână o axiomă. Abia moderniștii vor avea îndrăzneala abordărilor radicale, anulând ideea de formă, temporalitate și persoană. Construcția geometrică edificată de Raymond Chandler rămâne, după cum se vede, îndatorată convențiilor din care se hrănește: convenția plauzibilității este doar cea mai importantă dintre ele. Prin urmare, una
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
monotoniei, încremenirii etc. Exprimarea directă, tonul familiar și cam monocord constituie modul propriu al unei lirici lipsite de amploare vizionară, dar autentică prin fidelitatea față de aspirația unui suflet de a se revela sieși și lumii. Poetul a fost socotit un modernist nu numai datorită unor motive, culori și tonalități asemănătoare cu cele ale simbolismului, ci, mai ales, grație unor imagini fruste, bogate. În anii ’50, dezicându-se cu oarecare stinghereală de temele și spiritul poeziilor din perioada interbelică, B. opune metaforei
BOTEZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285830_a_287159]
-
decor înecat în ceață, fără orizont, fără „cântec, nici speranțe”, în care cerul însuși pare a se fi prăbușit în gol. În general, C. folosește un limbaj poetic indirect, sugerând prin metafore și imagini drama sa, sub influența vizibilă a moderniștilor români. Cele câteva proze scurte din periodice - Petale în furtună, Prăbușiri, Înfrângeri, Declasări ș.a. - se situează în aceeași zonă tenebroasă, populată de personaje bolnave, cu un destin vitreg. SCRIERI: Declin, Focșani, 1934; Mări moarte, Focșani, 1937. Repere bibliografice: Ionescu, Război
CALINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286043_a_287372]
-
cu caracter „programatic” (În realitate, un diagnostic al teologiei contemporane, urmat de câteva soluții) Îl reprezintă articolul lui Daniélou. În plus, termenul „dialog” e total nepotrivit, Întrucât imediat după reacția violentă a „tomiștilor”, Vaticanul a intervenit și le-a interzis „moderniștilor patrologizanți” dreptul de a mai preda sau de a se mai exprima public asupra „chestiunilor spinoase”. Concluzia aceasta se desprinde la capătul investigației lui E. Fouilloux, „Dialogue théologique?”, În volumul colectiv Saint Thomas au XXe siècle. Colloque du centenaire de la
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
În sensul puternic al unei teorii sau, Încă și mai mult, al unei atitudini intelectuale care Înlocuiește noțiunea metafizică de adevăr speculativ prin aceea, mai modestă, de adevăr istoric”. Daniélou et comp. sunt așadar etichetați drept „istoricizanți” și așezați În descendența „moderniștilor” anatemizați de Vatican I. Patetic, Garrigou-Lagrange exclamă la pagina 134 a diatribei sale: „Unde merge așadar această nouă teologie, cu noii săi maeștri, din care se inspiră? Unde merge ea dacă nu pe calea scepticismului, a fanteziei și a ereziei
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
de cravată asimeterice, par atrăgători, uluitori chiar. Această abilitate de a arăta perfect chiar și când sunt sub influența drogurilor puternice pe care le pot cumpăra banii lui Firoz, este specialitatea lor, talentul care i-a detașat de ceata de moderniști și i-a adus aici, la Fatehpur. În seara asta se depășesc pe sine, pentru că Firoz le-a promis un spectacol special. Da, domnule, Cornwell Birch a revenit în oraș. Birch abia s-a întors din Orașul Îngerilor, unde a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
adunare de mullahi. Clerul era, la rându-i, divizat. O parte respingea tot ce venea din Europa, Însăși ideea de democrație, de parlament și de modernitate. „De ce, spuneau ei, am avea nevoie de o Constituție, dacă avem Coranul?” La care moderniștii răspundeau că Sfânta Carte le lăsase oamenilor grija de a se guverna În mod democratic, fiindcă acolo era scris: „Treburile să vi le puneți la cale prin bună Înțelegere”. Cu abilitate, ei adăugau că, dacă musulmanii, la moartea Profetului, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
nimeni n-a Îndrăznit să-i interzică intrarea. Când prim-ministrul se așază la loc, nu se aud nici huiduieli, nici aplauze. Nimic altceva decât o tăcere strivitoare, copleșitoare, insuportabilă. Apoi se ridică un venerabil seyyed, descendent al Profetului și modernist din primul val, care a susținut Întotdeauna misiunea Shuster. Discursul lui e scurt: — Este, poate, voința lui Dumnezeu ca libertatea și suveranitatea să ne fie smulse prin forță. Dar nu le vom abandona de bună-voie. O nouă tăcere. Apoi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
despre dumnealui, Fratele nostru, se pare că a avut o sincopă. O cădere de calciu. O să-i treacă imediat ce va pompa o guriță de tratament ecologic de-al tău. De aldămaș. T'aves bahtalo! À votre santé! Sus inima, anti-post moderniștilor! Hai, noroc să fie...! Ca mai întotdeauna, Dănuț are perfectă dreptate. După cel dintâi pahar dat pe gâtlej, Avocatul tușește, se trezește și se dezmeticește miraculos, decizându-se vitejește să îngroape, într-un ungher tăcut al minții, vedeniile absolute neliniștitoare
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de propriul meu popor! — Ce poetic!a spus Poetul Extrem de Netalentat. Fiindcă era extrem de netalentat, avea obiceiul să asemuiască absolut totul cu poezia. — Suntem blocați. Suntem blocați Între Est și Vest. Între viitor și trecut. Pe de o parte sunt moderniștii laici atât de mândri de regimul pe care l-au construit, Încât nu poți să le aduci nici o critică. Aceștia au armata și jumătate din stat de partea lor. Pe de altă parte sunt tradiționaliștii convenționali, atât de mândri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
să le aduci nici o critică. Aceștia au publicul larg și cealaltă jumătate a statului de partea lor. Nouă ce ne mai rămâne? Puse țigara la loc Între buzele sale livide și crăpate, unde a rămas tot timpul nesfârșitei sale litanii. — Moderniștii ne spun să mergem Înainte, Însă nu avem Încredere În ideea lor de progres. Tradiționaliștii ne spun să mergem Înapoi, Însă nu vrem nici să ne Întoarcem la ordinea lor ideală. Prinși Între cele două părți, facem doi pași Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
lui Mihail Dragomirescu dă măsura unei schimbări de paradigmă: între atmosfera culturală dominată de pozitivism și atmosfera postromantică marcată de spiritul nietzscheano-wagnerian al Decadenței, distanța este marcată. Postjunimistul dogmatic va deveni, în deceniile care vor urma, o béte noire pentru moderniștii autohtoni; în mod ironic însă, tot el se va număra printre cei dintîi susținători ai lui Ion Minulescu și - după încă două decenii - va conduce prima teză de doctorat din România despre fenomenul poetic avangardist: Anarhismul poetic de Const. I.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
război - bolșevic. Într-un studiu recent: „Felix Aderca: jewishness and modernism“, publicat în revista Studia Hebraica, nr. 1, București, 2001, Mihai Mândra relevă succint afinitatea spiritului iudaic secularizat cu modernismul și avangarda: I detect in the figure of the Jewish modernist artist an aesthetic sublimation of his ethnic otherness, a consequence of his existential history marked by the experience of cultural displacement and isolation. This artist inherits from his ethnic ancestors the condition of perpetual emigration/immigration, homelessness and spiritual transitoriness
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cultural displacement and isolation. This artist inherits from his ethnic ancestors the condition of perpetual emigration/immigration, homelessness and spiritual transitoriness. (...). Thus, he is a moralist, a prophet and a rebel. Art for art’s sake meant, for the Jewish modernist, freedom from community constrictions and fettering clichés, a chance to live up to his unrelenting individualism. Modernism offered the spiritual ethnic „other“ the opportunity of a Zeitgeist open to a rootless present continuous. For the Jewish spirit, relatively recently freed
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
or nostalgia for a loss of classical wholeness and harmony. (...) It is a repetition of the Haskala wakefulness, a tearing away from the Book in favor of the immediate, skeptic and rational experience. As an opponent to artistic tradition the modernist is, after all, a Talmudist, i.e. an intelligent, creative revisionist of a code. Jewishness gets asserted by the tearing away from an already constituted system, the rejection of the cultural authoritarian norm in the best tradition of Judaic monotheism, the
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
socialiști și a aversiunii față de liberali; după cum ar fi naiv să le considerăm doar drept o expresie a tinereții iubitoare de frondă (deși, în anii ’30, cînd avangarda era lăsată în urmă, iar imperativele - politice și literare deopotrivă - erau altele, modernistul democrat Ion Vinea se va apropia de criticul sburătorist). Avem de-a face în fapt cu bine-cunoscuta ostilitate a artiștilor moderni, inovatori, dar de obicei unilaterali, față de „forța de inerție” a criticilor. După război, Lovinescu însuși își va justifica - maiorescian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]