3,398 matches
-
murdare, si un^ să duce, așteaptă și stă frumos la rînd, si daca primește ceva, bine, iar dacă nu primește nimic, iar e bine, lumea să fie sănătoasă. Pînă în acest punct fusese cu adevarat neamț. De la plăcerea umilinței sau modestiei încolo, însă, nu mai era, nu mai avea cum să fie neamț; redevenea ce fuseseră ai săi, iobagii din secolele de demult, cînd, - fie-le să le fie rușine ălora care le ziceau în scîrba biudosolah, valah împuțit, ca intrase
Sapca de piele by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17735_a_19060]
-
fost, - cum și erau de fapt, - pură birocrație, vorbe goale. Discuție aprinsă cu un ziarist american cam rasist. El îmi spune: - Negrii nu pot fi niciodată modești, am observat pe pielea mea acest lucru. Ei, de fapt, nici nu cunosc modestia. Umilință, da, însă nu și modestia, care presupune o sursă de superioritate morală totuși. Simt, ca, avînd dreptate într-un fel, mai ales prin distincția dintre umilință și modestie, - ceea ce îmi arată că am în față un tip deștept, deci
I have met the enemy... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17753_a_19078]
-
pură birocrație, vorbe goale. Discuție aprinsă cu un ziarist american cam rasist. El îmi spune: - Negrii nu pot fi niciodată modești, am observat pe pielea mea acest lucru. Ei, de fapt, nici nu cunosc modestia. Umilință, da, însă nu și modestia, care presupune o sursă de superioritate morală totuși. Simt, ca, avînd dreptate într-un fel, mai ales prin distincția dintre umilință și modestie, - ceea ce îmi arată că am în față un tip deștept, deci în stare de o perversitate ideatica
I have met the enemy... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17753_a_19078]
-
pe pielea mea acest lucru. Ei, de fapt, nici nu cunosc modestia. Umilință, da, însă nu și modestia, care presupune o sursă de superioritate morală totuși. Simt, ca, avînd dreptate într-un fel, mai ales prin distincția dintre umilință și modestie, - ceea ce îmi arată că am în față un tip deștept, deci în stare de o perversitate ideatica proecum și de o poziție ironică sau răutăcioasa, tipică inșilor mai bine înzestrați din punct de vedere intelectual, - mă revolt și zic: - Atenție
I have met the enemy... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17753_a_19078]
-
disparut definitiv în valuri (că și Dan Desliu cu doi ani înainte). Un final bărbătesc pentru filmul unei vieți dramatice. * Interviul publicat acum este deosebit de interesant după ce ai aflat biografia lui Wolf von Aichelburg. În primul rînd prin luciditate, echilibru, modestie și efervescenta artistică. Avea 81 de ani și multe proiecte care îl pasionau și pentru care luptă. Un exemplu stenic de senectute activă, de forță creatoare nediminuată de timp, de încredere în prietenie: Se spune că omul bătrîn rămîne cu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17755_a_19080]
-
neverosimila astăzi. Totuși, nimic nu e neverosimil în politețea caldă a principesei, în grija pe care o are sistematic față de cei din jur, în felul ei de a-și face simțită prezența princiara și de a șovăi totodată, cu o modestie enormă, să se folosească de platformă ei socială. Ori de cîte ori le telefonează familiilor răniților din spitale, se află în impasul recomandării, pe care il rezolva prezentîndu-se simplu: Domnită Ileana, uneori spre stupoarea sau chiar neîncrederea celui de la capătul
O printesă adevărată by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17754_a_19079]
-
spirituală tihnita și profundă, amețita de aburii unui vechi Armagnac. A rămas, ca la Proust, madeleina mea. Discursul de la Casandra, de mulțumire pentru titlul acordat, m-a emoționat și m-a pus pe gînduri, în același timp: cîtă noblețe și modestie, cîtă rigoare și zburdălnicie, menținînd cuvîntul în haină academică, dar liber, fără încorsetări ridicole. De fapt, cîtă libertate interioară! Cît simt al valorii și al măsurii! Cîtă prețuire a prietenilor, a colegilor! Rasă boierilor este pe cale de dispariție. Cum să
Eu sînt Gaev! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17895_a_19220]
-
față de celălalt. Fiecare are senzația că el este cel mai bun, că lui i se cuvin laurii. Dăruirea pînă la epuizare a lui Valeriu Moisescu rămîne și ea o rară avis, un gest de o mare noblețe făcut cu aceeași modestie cu care prietenul său Radu Penciulescu a primit titlul de Doctor Honoris Causa. "Fără să mă dezmeticesc prea bine, am făcut cunoștință cu Radu Penciulescu în holul friguros al unui fel de cămin pentru nefamiliști, unde eram cazați. Nu se
Eu sînt Gaev! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17895_a_19220]
-
lui Nichita Stănescu. Adam Puslojic introduce astfel o nuanță emoționantă și rară în puzderia de portrete și evocări pe care, mai ales după moartea sa, le-a inspirat Nichita Stănescu. Poetul sîrb susține că, deși a fost mai apropiat de modestia unui Baudelaire, Nichita Stănescu s-a comportat toată viața că un Rimbaud, ca "un om-spectacol", doar dintr-o sete aparte, aproape dictatoriala, de a fi iubit. Lucrul nu numai că este observabil în poezia să, dar constituie chiar și secretul
Poeti prieteni by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17891_a_19216]
-
Alex. Ștefănescu O ficțiune critică Ca exeget al postmodernismului românesc, Mircea Cărtărescu se află într-o situație tragicomica (postmodernista!): scrie despre un curent literar al carui singur reprezentant marcant este Mircea Cărtărescu. Modestia îl împiedică pe poetul intrat în rolul de critic să devină propriul său apologet (că Salvador Dali în Jurnalul unui geniu). El se menționează pe șine - pe parcursul a 568 de pagini - numai de 4 ori și anume atunci când îi enumeră
Mircea Cărtărescu, critic literar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17906_a_19231]
-
că pînă și o ciornă a sa se încadrează în operă: "Nu va exista nimic în afară de el (artistul-zeu)... Dacă face un gest, el va crea, el va proiecta în infinit o sumedenie de milioane de lumi". Admițînd, cu mai multă modestie, că un artist autentic creează o singură lume, lumea sa proprie, "concurînd-o" la modul idealității estetice pe cea dată, să admitem implicit "divorțul" său de cea din urmă. Artistul va suferi din pricina ei, în temeiul unei sensibilități în așa fel
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
Cronicar Zona Almosnino Dacă ne-am lua după autoevaluările publice arogante, după revendicările vanitoase de lauri, pămîntul lumii noastre literare ar trebui să fie buric lîngă buric. În grădina Literelor, modestia și discreția sînt flori rare, parfumul lor se pierde în mirosurile stridente de buricul-pămîntului și doar timpul poate cerne fructele perisabile de cele perene. CONTRAPUNCT nr. 1-2 aduce în lumină, într-un act tîrziu de justă evaluare, un poet prea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17203_a_18528]
-
intenție de a intra în competiție. Ea continuă, în replică, un joc, zgîndărind același instrument -versul - și ceea ce Delavrancea lua în fu Poeți de pe vremea lui Eminescu e un volum nu doar cu "un rol strict popularizator", așa cum, cu excesivă modestie, îl prezintă realizatorul său, ci și unul recuperator, la cotele cercetării literare și, mai cu seamă, ale mentalității care trece de la o fază hagiografică și sentimental-imitativă la una a maturității critice depline, extrem de importantă întru devenirea spiritului cultural în urgisita
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
că, mai simplu, istoricul, om care se simte și el, adesea, de neînlocuit, aduce o ipoteză personală despre trecut, ipoteză care poate ajunge, treptat, de neînlocuit. Un paradox al politicii imediate de la noi e că persoane care au inițial o modestie în atitudine și în prezența lor publică, ajung să se creadă de neînlocuit cînd li se spune să elibereze funcția. În ultimii ani, am văzut asemenea reacții din partea a doi foști premieri, domnii Ciorbea și Radu Vasile, iar mai de
Oamenii de neînlocuit după ce au fost înlocuiți by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17238_a_18563]
-
Vadim Tudor, ci) Nicolae Manolescu și Gabriel Liiceanu sunt marii antisemiți români și după ce în același Le Monde se spune că nu avem voie să alăturăm (cu pioșenie) victimele gulagului victimelor holocaustului, acum, deci, mă simt tentat să rog, cu modestie, să-mi fie adăugat numele pe lista de "antisemiți". N-o fac fiindcă și în ghilimele cuvântul rămâne sinistru. N-o fac ca să nu-i jignesc pe prietenii mei evrei. N-o fac din respect pentru autori ca Vladimir Tismăneanu
Păreri inconfortabile by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/17259_a_18584]
-
între părți făcea ca esențială pentru buna funcționare a vieții să fie cuvântul dat. Eu sunt ca ei: nu atribui niciodată un dublu sens la ce mi se spune și în nici un caz unul malefic. În mod natural cred în modestie, onestitate și bună credință. Iar dacă, la rândul meu, nu satisfac totdeauna aceste criterii este pentru că nu mai sunt o fată de la țară. 6. În Dina deși o poveste aproape reală, pe un fundal tradițional balcanic. Ai declarat că te-
Identități si succese bidimensionale. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_234]
-
construiești fraze complete, să nu te repeți, să nu te contrazici, să-i menționezi pe autorii care te-au precedat în tratarea unei teme, să păstrezi de la prima până la ultima pagină același ton (să fii, deci, monoton!), să joci comedia modestiei (fiindcă un moment de fanfaronadă devine dizgrațios prin eternizarea - fie și falsă - realizată de tipar). Practic, scrisul s-a transformat de multă vreme - cel puțin în Europa - într-o birocrație. Dacă ai o idee, în loc să o comunici direct contemporanilor, ești
GÂNDIREA EXCLAMATIVĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17294_a_18619]
-
ține de o mecanică inconștientă a culpei. Rămâne, prin întârzierea sa cu o etapă istorică, reculul capacității de a omagia necondiționat. Nu înseamnă că aceleași persoane ne-am exersat cândva în omagii, înseamnă doar că trebuie să ne recunoaștem cu modestie situația de pasageri ai glisării între două epoci, mentalități și sisteme politice diametral opuse, oricât de onești am fi altfel și oricâte merite ne-ar încununa, eventual, în această perioadă. Orgoliul sănătos al modestiei izvorâte din luciditate mi se pare
Curs de sinceritate by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17356_a_18681]
-
că trebuie să ne recunoaștem cu modestie situația de pasageri ai glisării între două epoci, mentalități și sisteme politice diametral opuse, oricât de onești am fi altfel și oricâte merite ne-ar încununa, eventual, în această perioadă. Orgoliul sănătos al modestiei izvorâte din luciditate mi se pare a fi și nota dominantă a Eseurilor lingvistice antitotalitare, volum de I. Funeriu apărut la Timișoara în 1998. Mă voi opri mai îndelung asupra celor șase pagini intitulate În loc de prefață, pentru că ele refac pentru
Curs de sinceritate by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17356_a_18681]
-
decizii, plătiți fiind tot de la buget. Și cum sistemul legislativ autohton pedepsește cu ani de pușcărie un găinar flămînd, dar nu și impostura nutrită cu bani grei și publici, pentru un om nepotrivit cu funcția lui și lipsit de acea modestie pe care o dă valoarea personală trag ponoasele zeci, uneori sute de mii de oameni. Iar alteori întreaga populație. De un deceniu în România se așteaptă miracole, oameni providențiali și capătul tunelului. Iar pînă la apariția lor se folosesc cîrpeli
Elogiile, ceasul și busola premierului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17402_a_18727]
-
să vorbească, se încurcau în propriile lor ițe. În intimitate era, dimpotrivă, comunicativ, glumeț, interesîndu-se de tot ce i se raporta, fără a pune o stavilă protocolară în audiențele ce se țineau șezînd, iar nu în picioare, ca la Carol... Modestia noului rege ceda adesea pasul majestuoasei regine Maria, care, spre deosebire de Carmen-Sylva, ținea să-și afirme în toate împrejurările, ca și în politică, părerile sale, întotdeauna categoric, clar formulate și cu persistență urmărită". Firește că, rămas credincios inițiativelor regelui Carol I
Mărturisirile lui Tzigara-Samurcaș by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17373_a_18698]
-
cu Avarul la Teatrul Nottara, cu două săptămîni înainte de moartea lui George Constantin, Florica Ichim, autoarea cărții, îi lua un interviu în care îl întreba, printre altele, dacă se consideră un mare actor. Răspunsul lui George Constantin exprima, încă o dată, modestia care l-a caracterizat, dar și o imensă amărăciune față de societatea noastră care și-a pierdut criteriile, ierarhiile și noțiunea de valoare: "În comparație cu marii actori din lume - ce i-am văzut doar în filme - sau cu rușii stanislavskieni, văzuți în
George Constantin sau aventura destinului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17412_a_18737]
-
Radu Greceanu), dar și tratate de istorie, cosmografie, biografii, hagiografii, proza oratorica, literatura parenetica, jurnale de călătorie, acte de cancelarie sau codice de legi. (Am operat, la rându-ne, o selecție, corpusul pe care Dan Horia Mazilu îl considera cu modestie, oricând amendabil, dar "îndestulător pentru intențiile sale" fiind cu mult mai mare). Una dintre modalitățile de conștientizare a alterității este, fără îndoială, călătoria spre teritorii necunoscute. Pentru călătorul român în țările străine, contactul cu o lume nouă, alta decât a
Repede ochire asupra "celorlalti" by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17970_a_19295]
-
și plăcerile senzuale ale vieții, vorbele de duh, prietenia, umorul. Revelațiile pe care ni le aduc fragmentele din vastă lui publicistica anticomunista scrisă în exil și din corespondență conturează portretul unui personaj de o frumusețe rară, alcătuită din demnitate și modestie, corectitudine morală și comprehensiune pentru semeni, patriotism adînc, fără umbră de demagogie, un bărbat pasiune, generozitate și curaj. Articolele omagiale scrise la moartea lui și publicate în acest număr adaugă fiecare alte nuanțe portretului psihologic al unui om de mare
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17958_a_19283]
-
o lungește spre cer și greutatea care o trage spre miezul pămîntului, e axa în jurul căreia își toarce el speranțele, puține, de ordonare" (Rîme pentru margine și sobă). Pofta de viață" îi e stimulată pe celalalt versant al demoniei, de modestia, inaparentă, imprecizia decompoziției. E, am zice, o introvertire a extrovertirii: "e primăvară și mă retrag la umbră/ miroase a lucruri îngropate de cîteva luni și scoase la vînt și umezeală/ miroase mult prea bine/ lucrurile care putrezesc îți dau pofta
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]