259 matches
-
câteva ori la catedra custodelui. L-am privit, m-a privit, ca și cum nu ne-am fi văzut ieri. Biblioteca, totuși, ne unește, ne adună din cine știe ce vâscozități de timp. 21tc "21" Pe jos, pe Bulevardul aproape pustiu în această dimineață mohorâtă de început de iarnă. Cer greu, coborât, frunze zburătăcite, nori trecători, rare troleibuze. Nimic sărbătoresc, în afara celor câtorva drapele tricolore fluturând pe ici-colo. O sărbătoare, de altfel, mai mult mimată în acest an. Tensiunea surdă de după aceste alegeri ciudate sporește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și totuși încerca o ciudată părere de rău. Parcă ar fi sfâșiat cu degete grosolane o țesătură scumpă, diafană, ar fi smuls brutal filele unei cărți de povești. Căci ce era tot ce vedea în jurul lui - și își plimbă privirea mohorâtă prin încăpere ― dacă nu o poveste pe care bătrâna o broda cu migală de ani de zile, probabil de-o viață? Panglica roșie a motanului, tortul de șocolată cu ghinde moi de fistic, perlele puse la rochia neagră în cinstea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pe pantaloni. TOM: Nu vorbesc despre mântuirea lumii. În clipa asta, nu vreau să mă mântuiesc decât pe mine. Și pe câțiva dintre cei la care țin. Ca tine, Nathan. Și ca tine, Harry. HARRY: Cum de ești atât de mohorât, băiatule? Te pregătești să savurezi cea mai bună cină de care ai avut parte în ultimii ani, ești cel mai tânăr dintre cei așezați la masa asta și, din câte știu, încă nu te-ai pricopsit cu nici o boală gravă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
uitai la nea Cercel, care avea urechile ca niște toarte solide și nasul cu pămătuf sub el, te cuprindea mirarea. Vizitiul îl avea ca la oamenii de zăpadă, lung și ascuțit ca un morcov. Ajunseră la poarta casei. Gardul era mohorât fără trompetele roz, albăstrui și mov ale zorelelor, care îl înfloreau până toamna târziu. Coborâră și-l invitară și pe vizitiu în casă. Și el voia să cumpere un clapon, să-l gătească de Anul Nou. Nea Cercel avea și
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
în ceardac, rezemat de dereg șî aștepta.. Anton își mai aruncă o dată privirea pe „Ordinul de chemare“, și, parcă, abia acum îi pătrunse înțelesul... Ograda, casa, pământul... pădurea... se porniră să se legene, iar văzduhul limpede ca lacrima, deodată se mohorî. Bătrânul poștaș se îndepărta cu căluțul lui în trap spre pădure, pe drumul Șuletei... Când Anton se dezmetici, îi răspunse murmurând... - Mergi sănătos, moș Bălăuță!.. dar poștașul era departe. - Ci scrie, măi, Antoani în țâdula „ceia, ha?.. în sfârșit i
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
catastrofa definitivă pentru mine?”, tot rostea dânsul în gând. Pe scurt, se găsea într-o stare sufletească complicată. Până și de Sfânta Slujbă, la care tocmai participase, era dezamăgit și scârbit în suflet. Aceasta mai tare îl plictisise și îl mohorâse, neputând trezi în el absolut nimic sfânt și nobil. „La problemele pe care le am eu, oare de biserică îmi arde mie acum?!”, exclamă cu amar în sinea sa. Și totuși, fusese ceva anume, ceva care se poate spune că
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
locul special". Era o atmosferă plăcută, vinul curgea susurînd în locurile care aveau probleme cu jegul și buturelele aveau rolul de unguent. Se făcuseră orele 21 cînd un neamț, cel care i-a recomandat profesorul, vine la masa lor. Era mohorît și fără chef de glume. Se adresează lui Gabi: Profesorul este negru de supărare. De ce? sar într-un glas cei doi amici. Este dezastru. Nu-ți dă voie să pleci acum în România. De ce, omule? Analizele sînt groaznice. Gabi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Soldatul cel viu e tânăr, are o față rotundă, grăsulie și imberbă. El ține mâna dreaptă Întinsă deasupra crucii simple de lemn și pare că jură răzbunare. Imaginea este solemnă și gravă și este Înscrisă Într-un peisaj de câmpie mohorâtă cu mai mulți copaci tineri, desfrunziți, răspândiți ici-colo. Totul este foarte cenușiu, deci putem deduce că e toamna târzie și că plouă. O sală de tribunal cu bănci de lemn În care stau așezate mai multe persoane. În față un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
-o politicos, pretextând că statul în bibliotecă, într-un aer înăbușitor, îi dă mari dureri de cap care-l obligă să se culce devreme. 43. N-am mai visat nimic. Asta e tot. Tot? Cerul e blând azi. 44. Dimineață mohorâtă din septembrie 1937. Cerul e acoperit de o pâclă care seamănă cu fânul jilav. Copiii de pe Delături, care nu s-au dus cu vitele pe Calea Secii, au ieșit în uliță și se zgâiesc la mașina care așteaptă la poarta
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
învățat! Avea cu el două cărți roșii și groase care după părerea lui Laur ar fi fost suficiente, dacă le știa, să treacă prin cele mai dificile încercări. - Bănuiesc că ne trec ei, dacă nu ne-or amâna! Îi răspunse mohorât cu gândul la ce va face. Toți încercau să mai învețe câte ceva, consultându-se în diverse probleme, doar Laur nu venise pregătit cu nicio carte. Se uită la Rebegilă cum stă de vorbă cu ceilalți cunoscuți, cu atâta tupeu despre
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
înmuiat nu mai avea efect asupra ei, o moleșise căldura din autovehicul. Uimită observă cum mașina opri aproape lângă casa ei! Își deschise portmoneul burdușit din care extrase o bancnotă să o lase șoferului; fără să o privească el întrebă mohorât cu ochii pierduți la bani, - Când te mai aduc la oraș? Surprinsă, supusă femeia răspunse imediat, - Marți la aceeași oră! Nu-i venea să creadă că i-au țâșnit aceste cuvinte din gură! Parcă era blocată și nu putea răspunde
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
antibioticele ieri-noapte? — Cine ți-a spus asta? — De aceea erați atât de furioasă azi-dimineață? — Ar fi o idee bună să bem ceva, spuse ea. Pentru că era Vacanța Băncilor și mijlocul după-amiezii, toate cârciumile erau închise. Ne aflam într-un fundătură mohorâtă din South West London. Până la urmă, ce-am găsit mai de Doamne ajută a fost o micuță cafenea jalnică și lipsită de personalitate, cu atât mai vulgară cu cât fusese menită să-i păcălească pe clienții neavertizați că făcea parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Dar cum familia lui era la depărtare de doisprezece kilometri, tinerețea cu dorințele de aventură și patima iubirii își spuneau cuvântul. Ciolac și-a găsit o văduvioară tânără și frumoasă în Tansa, deci mult mai aproape de pădure. Într-o zi mohorâtă de toamnă, Ciolac s-a dus la iubita lui Ileana, că așa o chema. Când s-a întors de acolo se înserase de-a binelea și se lăsase și o ceață deasă. Ciolac mergeaîncet și clătinându-se, având pușca pe
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
stenici venirea și plecarea iernii ale cărei zile le numărau după scăderea și apoi, Încrezători, după creșterea, minut cu minut, a luminii pînă la echinocțiul de primăvară. Asta acum de cînd domnul Pavel era pensionar, dar numai cînd timpul era mohorît, căci În zilele cu soare cît de cît dezmorțitor, pleca la obișnuita lui plimbare În centru În jurul micii grădinițe și pe strada principală, strada „Republicii” cum Îi spunea acum, obișnuită și În după-amiezile mai blînde ale neîndurătoarei părți a anului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
care numai destinul o poate zămisli), aici pe bulevardul acesta, la căpătui căruia se află grădina publică unde am cunoscut-o pe Keti... Cum trec anii, Îmi spuneam, cum rămînem prizonieri, cărui destin? cărei finalități anume? 24. Era o zi mohorîtă de noiembrie cînd tatăl Anei bătu la ușa birou lui meu, la tribunal. Total neașteptat; trecuse vreme de cînd nu ne mai văzusem, cîteva scrisori ținuseră punte peste golul de timp, și el veni În chiar una din zilele În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
E 6:28. În două ore, doar trei sferturi de pagină, Mar azul, atît am scris. Așa că Într-o bună zi mi-am Îndesat Într-o mapă galbenă cele mai bune povestiri, iar Sorin l-a Înghesuit Într-o duminică mohorîtă pe Mircea Martin și i-a pus-o-n brațe, i-am telefonat, m-am scuzat, prezentat, am făcut o plecăciune, deoarece era seară, și-am Început să aștept verdictul. Aveam o senzație pustiitoare de examen. Una, două, cinci săptămîni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
deși nu are decât 17 ani. Mă amuz. Problema Maitreyiei. Dintr-un nimic ne-am supărat (de altfel, aceasta ni se întîmplă de două ori pe zi), și a încercat tot felul de gesturi erotic-sentimentale ca să mă împace. Am lucrat mohorât tot timpul, închis la mine în cameră. Eram, însă, fericit, căci speram să se strice prietenia noastră prea familiară și pasiunea noastră nemărturisită. Mi-era teamă că ajunsesem prea departe și mă legam de orice pretext ca să dau înapoi. Dar
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
din partea lui. Îi înmână lucrurile pe care mama le considerase indispensabile unui elev intern, schimburi curate, cearșafuri, șervete, ciorapi și mâncare. Auzind de bursă, bărbatul oftă ușurat. Încercă, de mai multe, ori să-i spună ceva. Neîndrăznind până la urmă, mohorât de sfiiciunea care-l încurca, plecă la gară, după ce văzu școala și ferma. Ioan îl însoțise, ghicind că tata îl voia întors la Mateuți, dar n-o putuse spune, fiindcă sclipirea din ochii lui, pe când îi arăta sălile de clasă
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
se îndepărta, încetul cu încetul - revăzu întreaga scenă. Un scrâșnet, apoi ușa se întredeschide. - Da, vă rog? - De la poliție, îmi cer scuze (legitimația fluturată prin fața ochilor surprinși, o privire pătrunzătoare care face interlocutorul să o ferească pe a sa, nori mohorâți pe umeri și, inevitabil, un alt tunet, ca un gong al unei alte scene, dramatice de această dată). Aveți câteva minute libere? Ușa deschisă larg, proprietarul înțepenit într-o neverosimilă poziție de drepți, ca și cum ar fi fost pregătit să dea
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
falcă, crezând că l-a podidit sângele, îi dispăru râsul. Scuipă cu sânge, își mușcase limba în zăpăceala pumnilor. În ciuda supărării, văzând pe țărani râzând, plutonierul răcni aproape cu veselie: ― Stai, Pantelimoane!... De ce fugi, măi Pantelimoane? Își reveni îndată, se mohorî mai tare și se întoarse la datorie. Bănuiții, îngrămădiți ca oile în tindă, auzind râsetele de afară, își luară și ei niște mutre zâmbitoare în speranța că așa vor câștiga bunăvoința plutonierului. Acesta însă crezu că vor să-și bată
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
peste câteva zile, s-a vorbit toată vremea numai despre agricultură, firește, ca să fie pe placul lui Miron. Impresionat totuși de "considerentele" lui Dumescu, oricât nu era convins de seriozitatea lor, Iuga căuta pretutindeni un sprijin împotriva lor și se mohora că nu-l găsea. Și Predeleanu spuse că există oarecare efervescență între țărani, nu în proporțiile cum se colportează la București, negreșit, dar există. La el, la Delga, după informațiile de încredere ale administratorului, țăranii reclamă noi învoieli, firește mai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
șir treptele chiliilor, unul deschise ușa bisericii... În aceeași clipă clopotul tăcu și în biserică era întuneric des. Candelele de pe mormântul lui Vodă se stinseră de sine, deși avuse untdelemn destul. A doua zi, portretul voievodului Moldovei era atât de mohorât și de stins, încât, pentru păstrarea memoriei lui, un călugăr ce nu știa zugrăvia au făcut copia ce există și astăzi. Aprinde-se-vor candelele pe mormânt? Lumina-se-va vechiul portret?" Interogația poetului exprimă o neliniște pe care o
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
și citită o poezie.” (J.W. Goethe) Explicația o găsim la W. Shakespeare: „Cel ce n-are muzică În sine, cel pe care nu-l mișcă armonia suavă a tonurilor, e copt pentru trădare, furt și perfidie: inteligența lui e mohorîtă ca noaptea, năzuințele lui sumbre ca Erebul. Nu te Încrede În asemenea om!”. „Nu cunosc nimic mai greșit decît a traduce pe un poet cuvînt cu cuvînt.” (Voltaire) Tot Voltaire dă și explicația: „Poezia e muzica sufletului... trebuie s-o
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
șir treptele chiliilor, unul deschise ușa bisericii... în aceea clipă clopotul tăcu și în biserică era întuneric des. Candelele pe mormântul lui Vodă se stinseră de sine, deși avuse untdelemn îndestul. A doua zi portretul voevodului Moldovei era atât de mohorât și de stins, încât pentru păstrarea memoriei lui un călugăr ce nu știa zugrăvia, au făcut copia ce există astăzi. Aprinde-se-vor candelele pe mormânt? Lumina-se-va vechiul portret?"369. Turnurile de frază, inversiunile, construcțiile sintactice prin acumulare
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
în ciuda vârstei (nu mai eram chiar un tinerel) și a unor experiențe pe care le avusesem cu reprezentanți sovietici în alte împrejurări, eram încă un naiv...Când am terminat informarea pentru "Centrală" despre convorbirea avută, se iviseră zorii unei dumineci mohorâte; zi în care cu toții am contactat reprezentanți ai altor delegații, mai ales ale unor țări neutre și nealiniate, spre a le solicita sprijinul pentru proiectul românesc de reguli de procedură. În favoarea proiectului aveau să se pronunțe, rând pe rând, în
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]