289 matches
-
mai mare și cu câțiva centimetri mai scund decât mine. Fără cască de oțel, sub un chipiu mototolit, în fața mea stătea un omuleț firav care a început să turuie cu accent berlinez, ca și când ar fi avut din naștere dispoziția asta molatică. Pe urmă spaima, fiindcă și-a aprins bricheta: țigara pe fața lui morocănoasă care nu spunea nimic. Și ce s-a putut afla mai târziu: pe parcursul războiului, de la campania din Polonia, prin Franța și Grecia, în sfârșit, în peninsula Crimeea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
agentul meu, manager și adevărat erou. Gabriel, ea e Andrea Sachs, care lucrează la ora actuală la revista Runway. — Andrea, Încântat de cunoștință, a zis Gabriel și mi‑a luat mâna Într‑a lui În stilul acela enervant, delicat și molatic, genul nu‑am‑de‑gând‑să‑ți‑strâng‑mâna‑pentru‑că‑sunt‑convins‑că‑o‑să‑ți‑frâng‑oscioarele‑fragile‑și‑feminine-În‑două. Christian mi‑a vorbit mult despre tine. — Așa? am zis eu și i‑am strâns mai ferm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
scrobit, ar fi găsit înotând un fir creț din părul pubian al bucătăresei. Întră în biroul lui și închise bine ușa după el. Se zgribuli imediat, de cum intră: E frig, își zise Profesorul. Probabil oi fi uitat deschisă fereastra... Palpitând molatic, flăcările din șemineul cu horn clădit din pietre îi dauriră ușor trăsăturile în nuanțe jucăușe de cupru. Parcurse încet drumul pe dinaintea fațadei bibliotecii, culegând absent, de pe cotoare nedeslușite de tomuri, scăpărări de litere ce mijeau cabalistic prin negura încăperii. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
lupte în stepele calmuce. Slăbise, devenise mai suplu și o vigoare deosebită emana din toate mișcările lui. Pielea feței, altădată albă, își modificase culoarea într-un arămiu închis, așa cum se întâmplă blonzilor care petrec mult timp în aer liber, curbura molatică a bărbiei se asprise, iar ochii albaștri, pierduți între cearcăne, nu mai exprimă căutătura galeșă din trecut. Au ceva din fixitatea concentrată, plină de periculozitate, a unui animal de pradă. "S-a schimbat. Cel puțin ca exterior. Dar oare mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
terminate. Sub umbrarul de lemn, acoperit cu venele noduroase ale iederii, se vede o bancă așezată acolo pentru tihna siestei în după amiezile călduroase ale verii. Dincolo, iarba crudă a peluzei coboară lin către micul lac artificial ale cărui unde molatice strălucesc auriu în lumina soarelui. Pe mal, copaci cu crengile golașe ocrotesc o fântână arteziană în formă de cerc, din mijlocul căreia se ridică grațios o nimfă de bronz cu un ulcior pe umăr. Majordomul apare tăcut lângă ei, purtând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
patru bărbați, pe doamna... O văzui. Mergea În urma sicriului cu Încă două femei alături. Trecui În spatele ei, străin printre cei prezenți. După ce ajunserăm la marginea gropii, iar sicriul fu pus pe pămînt, Începu slujba, la care asistai descoperit În lumina molatică a după-amiezii. La sfîrșit sicriul fu coborît În mormînt și se fixă crucea În pămîntul afînat. Alături mai era Încă, scorojită, parte putrezită, crucea fiicei, pe care se mai putea citi, vag: I.N.R.I. iar dedesubt, abia vizibil, numai unele litere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
mică, dreptunghiulară, pe care se afla o sticlă lată cu parfum - etichetă străină, pe un macrameu cu Împletitură savantă. CÎnd deschisei ușa mînerul scrîșni; Ana aștepta În picioare, tăcută, fixă, Îmbrăcată Într-o rochie mov a cărei culoare se distingea molatic În lumina veiozei pale dinspre canapea. Mă apropiai fără cuvînt. Nici o tresărire, nici o cută a rochiei ei nu se mișca, poate e numai ideea despre Ana, gîndii speriat. Mă aflu În fața unei simple idei, Îmi vorbii, altfel cum se explică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
un duș și la urmă se Întinse pe canapeaua din sufragerie, fredonînd o melodie oarecare. Deschise aparatul de radio, prinse un post străin ce transmitea muzică de jazz. Ascultă, dar după zece minute Închise aparatul și camera reintră În liniștea molatică a zilei de vară. Își puse mîinile sub cap, privi tavanul, apoi perdelele lungi, nemișcate. - „Da, domnule judecător, grăi În sinea ei, sînteți cam Îngîmfat - și zîmbi. Întîlnirea cu dumneavoastră m-a tulburat prin violența cu care vă susțineți părerile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
tinicheaua agățată de coadă. Cutare-i securist, ăltu-i curvar, ălălalt fătălău. Nu-i unul cum trebuie. Mihnea a închis pagina cu simbolurile și ne-am întors la textul final, cârlionțat și cu codițe. Chiar că te-apuca râsul: rândurile curgeau molatic, floral, pagină după pagină. Dacă toate viețile noastre ar fi fost scrise așa, nici un editor din lume n-ar fi avut răbdarea să le citească. Principalul reproș pe care cohorta de prietene a Adinei mi l-a făcut la scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
se plimbau la braț pe-alei. Îți luau imediat ochii cu părul negru lăsat să fluture pe spate și fundurile micuțe tresăltând prin blugii prea strâmți. Și mai erau și tricourile albe, cu mânecă scurtă, lipicioasă. Mâinile se-atingeau firesc, molatic, într-o doară. Trebuia să fii anormal ca să nu-ți imaginezi lucruri. Maria crescuse acolo, printre „lucrurile“ din zonă. O parte le bănuiam, o parte mi le povestise ea, ce rămăsese ascuns nu trebuia scormonit. Când te naști în cartier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de pe cari mâinile neprihănite ale mucenicului ridicaseră un colțuleț al vălului. Și-n ce chip s-a dat prezidentului Consiliului concediul involuntar? D. Grădișteanu i-a dat ieri în Senat a înțelege că serviciile aduse țării pe malurile Bosforului, în molaticul și ademenitorul Bizanț, sunt mult mai apreciabile decât cele problematice, aduse de pe ingratul fotoliu de ministru. Și să nu se crează că suficiența membrilor majorității se mărginește la atâta. Nu. Deodată cu dezaprobarea cabinetului acestuia, d. Petre Grădișteanu și-a
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
regiunii capului avem: urechi neerecte căzute, nas pătat sau roz, ochi prea proeminenți, ciacâri, ochii de culoarea irisuluiă, chiori (lipsa unui ochi sau cu cataractă, maxilare prea proeminente (proxenantism superior sau inferioră, cap prea masiv, ceea ce denotă un temperament limfatic molatic. Gâtul este musculos și proporțional cu capul și cu dimensiunile corpului. Poziția lui variază În funcție de starea neuropsihică și excitanții externi; când este liniștit și merge la pas, Îl va purta În direcție orizontală, când este agitat ori atent la ceva
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]
-
lui genetică și transmise pe cale ereditară, mai poate dobândi și unele comportamente ce derivă din procesul cunoașterii și dresajului care, ulterior, le pot modifica pe 161 cele Înnăscute, cum ar fi situațiile În care dintr-un câine cu temperament limfatic, molatic, care răspunde anevoios la stimulii externi, pe baza unui dresaj adecvat, Îi pot fi valorificate calitățile superioare dobândite de la ascendenții Îndepărtați, devenind de la sine sau prin descendenții săi un câine vivace și deosebit de util pe parcursul vieții. Sunt și situații când
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]
-
pe ceas?! să încep cu lucrurile, să socotesc pereții să nu scadă la întîmplare, Urmuz, că n-ai reținut inițiativele specifice, persoanele se multiplică în amintiri, din ele blindajele vestimentare, moi în cazul femeilor, cu gîndurile momentelor sociale laxe, braț molatic ca gîndirea unui împărat poet, nu ridic bine nici poezia ta de început, cînd se va închide spațiul ciudatei activități vitale cu memorie! mă scot soldatul în termen la jandarmi și gardianul gării, că lucrul lumii a cuprins în suflet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
puternic zid și conduc la putere și tărie. Dacă se cercetează istoria locuitorilor insulelor și coastelor se vor afla aceste popoare mereu curajoase, bogate și independente. Aceste granițe luate în considerare din punct de vedere politic, din direcția sud-nord, de la molatica Chină, cea puțin războinică și fără legături și până la Suedia cea legată de lipsa de mijloace, garantează de asemenea Rusiei o deplină securitate. Cine nu știe că sentimentele noastre sunt rezultatul impresiilor externe și, ca urmare, o astfel de mărire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
făcea ca Mithridate să se poată măsura cu tot restul lumii și dădea Imperiului romano-oriental sau grecesc, atunci când el pierdea bogatul Egipt în secolul al șaptelea, strălucirea și puterea, atâta vreme cât acesta era încă capabil, până când grecii dedicați luxului inactiv și molatic, trândăviei și tuturor viciilor și defectelor guvernării, renunțau de bună voie la avantajele acestei mări, socoteau comerțul și ademenirea mărfurilor către alte națiuni sub demnitatea lor și-l lăsau popoarelor Italiei, venețienilor, pisanilor, florentinilor și genovezilor și arabilor. Pavilioanele străine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
larmă 204, plâng în vale205; apa sună somnoroasă 206, tremură pe prund 207; izvoare blânde cad208, murmură 209, suspină 210, cântă 211, fac larmă 212; izvoare albastre/ Șoptesc ele-n de ele213, sunt sdrumicate peste pietre licurind, suspină-n flori molatic, coboară-n ropot dulce, sar în bulgări fluizi 214, sunt vergine și sânte 215. Armonii cu rezonanțe auditive perfecte între cele două entități (a naturii, dar și a naturii sufletului uman) devin un întreg de lavă inseparabilă: Numai murmurul cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
visat cu ochii deschiși. E o imagine predilect eminesciană: Câte nopți eu cugetata-mi pân' se-nvăluie gândirea,/ Pân' ce visele-i gigantici se uscau în nălucire 244; sau, ca imagine aparent domestică, în fața focului, pe-o sofă roșă, [...] somnu-i cald, molatic, lin245. În atmosfera aceasta de dulce blândețe a somniei, Eminescu o poate invoca pe iubită în voie; și-o imaginează venind, iar visul devine aproape realitate: Și apoi ca din vis trezită, cu mânuțe albe, dulci/ De pe fruntea mea cea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
spre lumina pură a veșniciei..., spre mirifica Nirvăna Închipuită de Buddha Săkya-muni. În curând, În mica „insulă zburătoare” se lasă liniștea binecuvântată. Peste câteva ceasuri, cu ochii Încă cârpiți de somn, privesc pe geamul aeronavei. Mijesc zorii purpurii și soarele molatic se grăbește să-și părăsească culcușul nocturn pentru călătoria milenară pe bolta cerească. Ca la comandă Începe foiala În avion, copii scâncesc din instinct, pe jumătate 164 buimăciți de somnul neîmplinit, părinții Își Împart sarcinile pentru Îmbrăcatul odraslelor și servirea
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
acea zi! O colegă de grup, o blondă bucureșteancă ce-și scutura pletele În vânt, ten deschis și ochi ca cicoarea ce ieșeau la iveală după genele adumbrite, sâni voluptoși proiectați prin decolteul tricoului negru, bine mulat, șolduri cu unduiri molatice, de felină Încălzită, abordând un aer indiferent, ne declară că rămâne câteva zile la o prietenă din Brisbane și eventual ne va recupera pe traseu, dacă nu În țară. Uimirea noastră nu cunoștea margini, toate argumentele noastre de a continua
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
asiatică, care pierd sau câștigă averi. Printre cei mai avizi de astfel de distracții se numără nord-americanii, canadienii, germanii, britanicii, japonezii, australienii și neozeelandezii. Vântul clatină Întinderea trandafirie și plină de soare a tufișurilor... O suflare de vânt răzleață și molatică, furișânduse prin ascunzătoarea-i răcoroasă de frunziș Întunecos, se abătu fără de veste prin Întinderea Înflorită din fața mea; iar sub mângâierea-i ușoară și trecătoare, florile Își plecară spre pământ fruntea lor drăgălașă, ca sub farmecul unei sărutări neașteptate. Oare ziditorul
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
zorii zilei se potoli treptat. Pe puntea vasului se Înghesuiau călătorii, ca niște vrăbii În lanul auriu de grâu. Se comenta zgomotos noaptea care s-a scurs, și apoi, fiecare pe limba lui, mulțumea zeilor... Vântul răcoritor al mării, legănarea molatică a vasului și Întinderea orizontului Îmi schimbă șirul ideilor și Îmi insuflă o mulțumire nespusă. Atunci Îmi pare că mă prefac Într-o nouă ființă, că toate puterile-mi sufletești se măresc și că mă aflu În adevăratul element al
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
rubensiene. Această licoare naturală ne-a redat forțele și implicit buna dispoziție. Sub un umbrar este improvizată o scenă de lemn pe care, În curând, evoluează câteva perechi de mici dansatori În strălucite costume, mai ales ale fetelor, cu mișcări molatice, unduitoare de șarpe, sau ritmice, Îndrăcite. Dansurile filipineze sunt de o mare bogăție și cu o tematică variată, ca și la indonezieni, reflectând ritualuri religioase, războinice, agrare, de vânătoare, căsătorie, Înmormântare etc. Dintre cele mai frumoase dansuri, apreciate În țară
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
de departe ar fi putut să fugă fără a fi descoperită? Disperările nopții erau însă cu totul altceva. Se auzi sunând clopotul de la ușă. De fapt, în timp ce coboram în hol, am văzut sârma clopotului vibrând chiar înainte de a auzi dangătul molatic în bucătărie. M-am gândit: „Ben“. Și m-am întrebat: „Oare singur?“. M-am îndreptat spre ușă repede și fără să-mi iau nici o precauție pentru a-mi preîntâmpina frica. N-am împiedicat ușa punându-i lanțul, ci am deschis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Dacă așa era să fie, mă rugam ca atunci când o să-și dobândească eliberarea, să nu ajungă să mă uite, ci, prin milă și îndurare, să se apropie, în sfârșit, de adevăr. Oricare ar fi acesta. În timp ce zăceam acolo, ascultând lipăitul molatic al apei, începură să se adune tot mai multe și mai multe și mai multe stele, împlinind golul care le separat de Calea Lactee și umplând tot cerul de stele. Și departe, departe, în acest ocean de aur, stele se desprindeau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]