996 matches
-
EI Este greu să-mi amintesc despre toate cărțile scrise de ea.Trebuie să merg înapoi în timp,neștiind la care să mă opresc. Se oprește ea și începe să-mi vorbească, spunându-mi uneori că sunt haioasă.Cu glasul molcom,deapănă amintire după amintire. Prietenoasă, deschisă la suflet,onestă cu ea și mai ales cu cei ce intră în contact,parcă și văd cu ochii minții cum mâna ei, alunecând pe coală de scris,imediat începe să desprindă cuvânt după
POETEI, CEZARINA ADAMESCU de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Poetei_cezarina_adamescu.html [Corola-blog/BlogPost/359589_a_360918]
-
mai multe profesorul putea afla de la oricare dintre elevii mei, indiferent de nivel de pregătire și vârstă!... Însă Todoran, nu: - Poate știi, totuși, dumneata, tovarășa cutare, cum au murit protagoniștii, într-un incendiu... Individa, nimic. Atunci Todoran, cu vocea lui molcomă, a amenințat-o blând: - În cazul acesta voi fi silit să vă mulțumesc!... Of, Doamne! Unde era omul acela care ne speriase odinioară cu misterele eleusine, cu ritualurile extatice și cu toate celelalte!... Altădată l-am întâlnit pe Todoran aflându
MĂ SIMT CROCANT de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1699 din 26 august 2015 by http://confluente.ro/dan_florita_seracin_1440575998.html [Corola-blog/BlogPost/362951_a_364280]
-
greu. RECONSTITUIRE Păstorii traci îmi năvălesc în gând, Când mierla zboară iar înspre pământ. Când roua spală limbile de clopot Ce-n dangăt mut, adăpostesc un ropot. Soarele ocru îmi pătrunde în gânduri, Care lin foșnesc adiate de vânturi. Între molcome dealuri PACEA domnește, O nouă generație izbândește. CĂLĂTORIE ÎN TIMP In Memoriam Mihai Eminescu Pe-alesele ținuturi o boare trece-un mugur la margine de codru însuflețește firea, un gând de nemurire străbate asfințitul legat de răsăritul - luceafărul de aur
POEZII INEDITE de MARGARETA MARIANA SAIMAC în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 by http://confluente.ro/margareta_mariana_saimac_1440688648.html [Corola-blog/BlogPost/343430_a_344759]
-
darul cântecului, a rupt însă cu tradiția familiei și n-a mai îmbrățișat cariera preoției, ci a devenit întâi învățător, apoi luând în arendă o moșie, agricultor”. „În nordul Moldovei acolo unde șesurile nesfârșite ale Siretului se îngână cu colinele molcome care vestesc Carpații, „pe acele plaiuri moldovene cu lanurile de orz și porumb, cu petecele de păduri bătrâne la orizont și cu vechile sate pierdute între sălcii și mesteceni” - așa cum cu nostalgică dragoste își zugrăvea Enescu ținuturile natale, într-un
GEORGE ENESCU, CINCIZECIŞIOPT DE ANI DE LA MOARTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 993 din 19 septembrie 2013 by http://confluente.ro/George_enescu_cincizecisiopt_marian_malciu_1379541861.html [Corola-blog/BlogPost/365071_a_366400]
-
fermecat pe loc, așa că periodic, am revenit să mai “testăm apele”, cum s-ar spune. În plin sezon estival, ne-am adăpostit de razele soarelui sub umbreluțele îmbietoare ale terasei stradale, un loc perfect pentru a lenevi într-o după-masă molcomă de sâmbătă, alături de prieteni, la o limonadă rece și aromată. Personalul foarte amabil și prietenos vă va face șederea la Zona Bistro din cale-afară de plăcută, recomandându-vă cele mai originale băuturi - Salted Butter Caramel Ice Latte și Spinach smoothie
Zona Bistro by http://www.zilesinopti.ro/articole/10012/zona-bistro [Corola-blog/BlogPost/99268_a_100560]
-
dreptatea, cum ar fi putut să aleagă între o prietenă oarecare și copiii sau slujba ei?! Se mai putea îndoi de ceea ce ar fi putut ea să aleagă...?! Apoi mai era și soțul ei, care mereu îi păruse ciudat. Aparent molcom și fără culoare, cu vorba tărăgănată, neavând parcă niciodată nimic de zis decât banalități de toată jena și lăsându-se vizibil dominat de soția care-l expedia fără menajamente din discuții, cu câte o vorbă aspră și repezită, avea totuși
PAGINILE ARSE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Paginile_arse_tania_nicolescu_1359652198_r1dqz.html [Corola-blog/BlogPost/348910_a_350239]
-
râvnesc: sunt fericit mereu să te privesc strop de otravă ești, sclipind în vii rubine. 17. Poem încrustat în iris ... Tu, briliant încrustat în irisul ochilor mei îmi place liniștea cu care m-ai obișnuit iubirea ta arde în foc molcom nu mai ai nostalgia plecărilor uneori mi te amesteci lasciv printre gânduri și mi-e teama că iar nu am să pot face față nemărginitei iubiri dar tu râzi și-mi aluneci în sânge te simt curgând alintându-te revărsându
IZVOARELE VIETII, ANTOLOGIE 2009 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Izvoarele_vietii_antologie_2009.html [Corola-blog/BlogPost/367279_a_368608]
-
Secerătoare și Răsadniță! Bunii mei viteji ai neamului... N-am a vă replica nimic... Vin doar să vă vizitez Și să râdem sau să lăcrimăm împreună. Noaptea În câmpul pustiit de război zăceam Și vedeam către apus, Flacăra vieții pâlpâind molcom Deasupra capului meu, Ca și când firul zilelor mi se tăia. Împărăția nopții învăluind văzduhul Puse stăpânire pe a mea inimă Și, înșfăcând-o în ale ei gheare, Sorbi suflarea duhului, lăsând-o fără vlagă. Trupul ciuruit de plumbi îmi cade, Și
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/alexandru_enache_1479472490.html [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
fac să-i cad la picioare Și inima să mi-o străpungă-n săgeata lui Eros. Mrejele necruțătoare ale lui Hathor, Mă aruncă-n patul profan al slăbiciunii Și cupa vieții mi-o aruncă-n jarul iubirii, Care mă arde molcom Și mă lasă-n patima pământească a voluptății. Motto: Iubirea este generatorul ce pulseaza neîncetat viața în univers... Steaua iubirii La umbra verde a sobrului gând Privesc în noaptea sumbră Și-mi ascult inima șoptind - Picături roșiatice care mă caută
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/alexandru_enache_1479472490.html [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
poate abține și, după un timp, întreabă: - Mai ține mult? Când începe Părintele Ilie povestea? - Ai răbdare! Povestea zilei de Sfântul Andrei se întrepătrunde cu câteva cuvinte legate de ziua României. Ca de fiecare dată, Părintele Ilie, cu vocea lui molcomă, surprinde prin mesajul cu care sfârșește orice slujbă. Românii nu sunt ceea ce vor să vadă unii sau ceea ce arată media, nu suntem un neam de cerșetori, violatori, ucigași și proxeneți, suntem un neam de oameni buni, demni, credincioși, cei care
SLUJBA DE SF.ANDREI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1417413251.html [Corola-blog/BlogPost/371971_a_373300]
-
sexuală! Noaptea, Dorin, dormi în pat cu studenta moldoveancă. A doua zi, de dimineață, Nicky bucuros, gândind că, în sfârșit fratele său s-a dat pe brazdă, îl întrebă curios: - Ei, cum a fost? întrebă Nicky. - Ce să fie? răspunse molcom, Dorin. - Cum , ce? Cum a fost cu fata? Că, asta știe meserie, nu glumă! - Nimic! N-am făcut nimic, spuse cu voce ștearsă tânărul - Și n-ai simțit nevoia? N-arăta deloc rău fata! Era chiar bună de tot ... - Nu
”POȘTAȘUL NU MAI SUNĂ DE DOUĂ ORI” SAU „VISURI …VISURI ...VISURI…” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 by http://confluente.ro/cornelia_paun_1433679857.html [Corola-blog/BlogPost/352861_a_354190]
-
din jur fugeau speriați de ea. Nu o dorea nimeni ca soție. Deși visul ei dintotdeauna era să se căsătorească. Trecuse de treizeci și cinci de ani și nu avea niciun pretendent. “E tocmai nimerită pentru Dorin”, gândi doamna Măslină. Fiul său, molcom și absent la tot ce se întâmpla în jurul său ar fi acceptat fără probleme, crizele de isterie ale doctoriței. Se gândi că, doctorița fiind mai în vârstă, are desigur o situație familială mai bună. Și îi făcu imediat, la cabinet
”POȘTAȘUL NU MAI SUNĂ DE DOUĂ ORI” SAU „VISURI …VISURI ...VISURI…” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 by http://confluente.ro/cornelia_paun_1433679857.html [Corola-blog/BlogPost/352861_a_354190]
-
plin de cărți mai e un gol Care așteaptă drept modest obol Un exemplar din ultimul volum, Cu ploi de stele și cu ani de fum. Va aștepta în raftul lui uitat Să-l mângâie o mână delicat, Să curgă molcom timpul adormit Din necuprins trecând spre infinit, Și cântecul silabelor încet, Profundele tăceri de minaret, Iar aștrii să-și urmeze drumul lor, Să-și toarcă veșnicia fin fuior. Petale se deschid dintr-un poem Și prinde nouă viață un totem
TUNELUL TIMPULUI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 338 din 04 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Tunelul_timpului.html [Corola-blog/BlogPost/351373_a_352702]
-
jaluzelele și am deschis fereastra de la balcon. Bucătăria era amenajată în exteriorul apartamentului, ca o extindere în balconul construit la parterul blocului. Stelele străluceau pe cer, iar adierea vântului răsfirată printre crengile celor două exemplare de tuia din fața ferestrei, era molcomă și mângâietoare. Simțeam că se prefigura un cer senin și o zi plăcută, pentru că nu se auzea zgomotul valurilor sparte de diguri și urma să fie o mare liniștită și plăcută pentru pescuitul din barcă. În cele câteva minute disponibile
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1400177519.html [Corola-blog/BlogPost/350729_a_352058]
-
mai auzeau muzica discotecilor din Venus. În larg, navele militare își mai etalau becurile de veghe la puntea de comandă. Din când în când, se auzea țipătul unui cormoran rătăcit de cârd. Ca o muzică în surdină, percepeam clipocitul valurilor molcome ce se loveau de barcă. Un guvid[iv] trăgea furios de nailonul voltei. Cu mișcări repezi l-am scos din apă și l-am aruncat în minciogul larg, fixat de strapazanul[v]bărcii. Încet, încet, creștea greutatea capturată și minciogul
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1400177519.html [Corola-blog/BlogPost/350729_a_352058]
-
pădurii atât de profundă,încât îmi venea să plâng de bucurie. Mă copleșea cu tăcerea ei. Îmi venea să îngenunchiez în fața măreției stejarilor seculari, să le ascult înțelepciunea sfaturilor, să le sărut umbra și frunza ce foșnea neliniștită la adierea molcomă a vântului primăvăratic. Știi ce-i lipsea? - Nu, te ascult cu plăcere. Parcă ai cita din Sadoveanu.Te simțeai în Livada Minunată? - De ce nu? Pădurea pentru mine este un colț de Rai. Este ca o magie. Este o frumusețe nepământeană
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1168 din 13 martie 2014 by http://confluente.ro/stan_virgil_1394722236.html [Corola-blog/BlogPost/353451_a_354780]
-
cu toartă, De care mă atârn în vis, Cotrobăind prin paradis Minunea unui curcubeu, Descoperită de un zeu, Devine-n vis realitate, Pentru o mie de păcate, Desăvârșite într-o doară, Fără vreo limită precară, Secretizată de amurg, Sub norii molcomi, care curg Spre ziua zilelor dintâi, Spre ora-n care tu rămâi Atât de mut și de miop, La soarele-n caleidoscop. 19 august-25 septembrie 2016, Constanța Sursa foto: #Imre #Toth #Style #MistyRose #ArsMuriendi #literatura #poezie #poezii Plămada palmelor terestre
REGINA DE NISIP de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/lorena_georgiana_craia_1478085341.html [Corola-blog/BlogPost/385216_a_386545]
-
cerului cu toartă,De care mă atârn în vis,Cotrobăind prin paradisMinunea unui curcubeu,Descoperită de un zeu,Devine-n vis realitate,Pentru o mie de păcate,Desăvârșite într-o doară,Fără vreo limită precară,Secretizată de amurg,Sub norii molcomi, care curgSpre ziua zilelor dintâi,Spre ora-n care tu rămâiAtât de mut și de miop,La soarele-n caleidoscop.19 august-25 septembrie 2016, ConstanțaSursa foto: #Lady in #Red 27 - #Emerico
REGINA DE NISIP de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/lorena_georgiana_craia_1478085341.html [Corola-blog/BlogPost/385216_a_386545]
-
nu cumva cea mai caracteristică și mai longevivă... Atâta de specifică, încât din ea își trage seva formidabila statornicie a înaintașilor noștri, care - așa cum bine spune cronicarul - „au stat în calea tuturor răutăților”, din ea s-a plămădit în zicale molcoma filosofie româneasca a fatalității și resemnării („Ce ți-e scris în frunte ți-e pus”, „Capul plecat nu-l taie sabia” etc.), cu ajutorul ei, în perioada medievală, creștinismul de pe aceste meleaguri a fost fertilizat pe direcția contemplativismului, ea se constituie
PROVERBIALA RĂBDARE ROMÂNEASCĂ de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/george_petrovai_1479807448.html [Corola-blog/BlogPost/380303_a_381632]
-
și nu sunt) Meditația poetică gravă, cu accente imprimate de seriozitatea temei abordate, o întâlnim în poeziile de inspirație patriotica: De țară, Doina, Tepețe, Maria Ta, Straină printre-ai săi, a sa printre străini. Limbajul poetic simplu, rostit în graiul molcom și dulce al spațiului moldovenesc, topește în retortele sale toate comorile păstrate în pământul frământat al Basarabiei. Rostirea solemnă din letopisețele cronicarilor se împletește cu verbul înfiorat al Doinei eminesciene, reverberând în invectiva și imprecație, ori transmițând patosul poeziei lui
POETA DIN BASARABIA de MARIA STOICA în ediţia nr. 59 din 28 februarie 2011 by http://confluente.ro/Schita_de_portret_poeta_din_basarabia.html [Corola-blog/BlogPost/349055_a_350384]
-
spatele ei, pe sâni sau pe fese. Doar zmucitura guvidului pe fundul mării mă scotea din visare. Eram emoționat, gândindu-mă la cum se va desfășura întâlnirea pe mare, când doar noi doi și pescărușii vom pluti legănați de unduirea molcomă a mării. Speram să se mențină vremea la fel de frumoasă, cu marea calmă și după ora zece, când aveam întâlnirea, că să avem o plimbare de neuitat, așa cum speram ca sentimentele noastre să alerge unele spre altele, precum pescărușul zboară spre
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1423766190.html [Corola-blog/BlogPost/363024_a_364353]
-
Milă n-ai, n-o să suspini/ Că-mi duci tata prin străini ... Trinu-i trin, nu este om ... N-are milă și nici dor,/ Și de lacrimi nici că-i pasă,/ Nici de cel ce casa lasă”. În aceste sunete când molcome, când țipătoare, când tremurătoare precum frunza plopului bătut de ploaie, grindină și vânti, simțeam în incantația către Cel Atotputernic... cum se împleteau dorințe, idealuri, suferinți și bucurii trăite de cei care au păstrat neștirbită glia strămoșească și nu și-au
GHEORGHE ZAMFIR PREAMĂRIND PE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 by http://confluente.ro/marin_voican_ghioroiu_1407725558.html [Corola-blog/BlogPost/349438_a_350767]
-
decât finitul. - Sunteți oltean, asta chiar e prea de tot, născut și în patria vinului - la Drăgășani -, ați făcut școală la Baia Mare și locuiți la Cluj. Cum v-ați acomodat în Heidelbergul Ardelului? Cum se adapează „iuțeala” Dvs. oltenească spiritului molcom al lumii în care trăiți acum? -Pentru mine a fost mai ușor, pe motiv că din prima zi am intrat „ vitejește“ în mijlocul cercurilor închise și conservatoare ale intelectualității clujene.Majoritatea fiind ardeleni. Pentru soție a fost mai greu.dar și
SĂ SCRIU DESPRE ACTIVITATEA LIGII SCRIITORILOR MI-AR TREBUI ZECI DE PAGINI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 352 din 18 decembrie 2011 by http://confluente.ro/_sa_scriu_despre_activitatea_ligii_scriitorilor_mi_ar_trebui_zeci_de_pagini_.html [Corola-blog/BlogPost/358851_a_360180]
-
eram cunoscut în redacție de către Domițian Cesereanu, Negoiță Irimie și C.Zărnescu, fiindcă debutasem în acest săptămânal de cultură în anul 1958, înaintea lui Ioan Alexandru și Nichita Stănescu.Apoi prin Aurel Rău am publicat la STEAUA. Referitor la spiritual molcom al ardeleanului pot spune că acesta m-a ajutat să am o clipă de respirație în drumul meu spre țelul urmărit.Această clipă de respirație m-a făcut să am timp în căutarea unor forme noi în artă care consideram
SĂ SCRIU DESPRE ACTIVITATEA LIGII SCRIITORILOR MI-AR TREBUI ZECI DE PAGINI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 352 din 18 decembrie 2011 by http://confluente.ro/_sa_scriu_despre_activitatea_ligii_scriitorilor_mi_ar_trebui_zeci_de_pagini_.html [Corola-blog/BlogPost/358851_a_360180]
-
mioare. Dormeam pe fân uscat c-o cergă peste noi Alăturea de focul înconjurat de câinii Care păzesc bordeiul și staulul de oi De urșii ce dau iama pe la apusul lunii. Ne încordăm mai tare în desele suspine Și gângurim molcom în noaptea înstelată, Și nesătul de somn trag țolul peste mine, Să nu aud izvorul cum urlă-n cataractă. Pe crestele înalte sunt umbre și lumină De Soare răvășite printre hățiș de brazi, Iar în curând coboară într-un acord
ÎN SUSUR DE IZVOARE de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 by http://confluente.ro/ion_i_paraianu_1406640457.html [Corola-blog/BlogPost/349526_a_350855]