266 matches
-
departele chemător din zarea neștiutului. Atunci, în miez de noapte, la stopul de la „Gambrinus“, stăteam doar buimac, nehotărât ce să fac. Nu treceau autobuze, nu se zăreau taxiuri, nici o mașină particulară. Mersesem mult pe jos. Obosisem și, în ger, mă moleșeam tot mai mult, un fel de somn amăgitor cu care te-ademenește înghețul. O Dacie neagră a trecut zvâcnit pe lângă mine. S-a oprit puțin mai în sus, în dreptul cofetăriei, și apoi s-a întors, cu spatele. Șoferul mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Trăia singur, într-o cămăruță la poarta cimitirului. Nimeni nu putea să-ți spună ceva despre el. Decât doar că era tăcerea întruchipată, supușenia desăvârșită și docilitatea perfectă. Începuse să bea și el, mai îmbiat de noi, mai lăsându-se moleșit de nostalgiile lui fără nume. Atunci, toropit de o votcă, aferim holerca, începea să ne descrie Balcicul așa cum îl închisese în sufletul lui, ca pe o stampă cu desenul tras în calcarul străzilor, în roșiatecele ierburi arse și în nemărginirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mai suport o singură zi alături de tine... Adio, Iguano... Adio, fiară blestemată... Adio, adorat călău care ai știut cîndva să trezești În mine un vulcan pe care nimeni, niciodată, nu-l va mai stinge. Era atît de confuză! Atît de moleșită de soare, de sete și de zilele În care nu văzuse altceva decît linia orizontului și nu ascultase decît repetatele lovituri ale vîslelor, atingînd apa una cîte una. PÎnă cînd? De ce nu sufla măcar vîntul? De ce marea nu se ridica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
indiscrețiile” savanților. Între defecte și calități se împielițează în noi un tulburător concubinaj. Nu poți vindeca trupul fără aprobarea psihicului. Omul superior se îndârjește împotriva lui însuși. Tradițiile încorsetează la modul sublim. În absența contradicțiilor și a îndoielilor, inteligența se moleșește. Poate fi scuzat răspunsul eronat, nu și întrebarea evazivă. Omului i-a fost dată gândirea ca pe o recompensă. Deși o percepem ca pe o pedeapsă. Din bufon, țâșnește adevărul ca puroiul din rană. Ferește-te de tine însuți. Arta
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
adaugă oftând, destul de mâhnit Esesistu’. Amintirea mamei lui Esesistu', îl face pe Titi întotdeauna parcă și mai blând. Îl neutralizează definitiv în fața adversarului. Îi face tonul mai puțin aspru. Îl înmoaie ca și cum ar fi băut din izvorul cu apă care moleșește. Rostește cuvintele șoptit, cu ochii împăienjeniți.: Ți-amintești, Esesistule, ce frumos era și când tăiați porcul? Cunoscându-l pe Titi prea bine, micuțul îi răspunde, fără să-l deranjeze numele conspirativ din copilărie, cu aceeași monedă și cu glasul muiat
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
nu căzuse niciodată nici o picătură de apă și nu supraviețuise nici o ființă, puteau să fi trecut foarte bine trei ani sau o sută. Era o mumie, și Gacel nu se pricepea prea bine la mumii. Simțea că începe să-l moleșească arșița și făcu cale întoarsă. Mulțumi în sinea lui că stătea la umbră și cercetă cu atenție chipul lui Abdul-el-Kebir, care gâfâia, aproape incapabil să respire normal. Tăie gâtul cămilei și îi dădu să bea sângele și restul de lichid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
motiv, sîngele său a dat în clocot. Urmărea activitatea familiei Tureanu și cînd toate s-au potrivit ca la carte, s-a dus la Dana. Intră în casă, Ionele, l-a invitat fata zîmbind. Soarele de primăvară încălzea pămîntul și moleșea voința fiecăruia, cu excepția băiatului. Dana era fragilă, finuță, ca de porțelan. Cînd a fost înșfăcată de Ionel și strînsă odată a leșinat și ea. Și-a revenit mult mai tîrziu, cînd Ionel își făcuse deja de cap. A început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
putut trimite În timpul său și acum au ajuns la mine și nu am nici măcar memoria locului lor. Ar trebui s-o iau de la Început, de la acele asociații incoerente, afective: șerbetul de trandafir și apa străvezie În lumina după-amiezii un obiect moleșit de căldură o pastă care-și schimbă forma, și senzația aceea de greață și de plăcere cînd palma descoperă În buzunar ceva umed și alunecos - miros de citron și mosc - ca un embrion de memorie și Încet Încet se recompune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cu sensuri metafizice. Iată că dragostea la prima vedere se poate explica cu argumentele fizicii prin racordarea unui ochi la codul estetic al altui ochi. Cum se strecoară știința În toate ca mucegaiul În morcov lăsîndu-l roșu pe dinafară, dar moleșindu-l, vlăguindu-l. Și altă dată poezia: Iubire, sete de viață! Iubire, lumea se schimbă brusc Își schimbă culoarea... aerul dinlăuntrul ochiului sărut al iubirii, sărut al urii. Ori de cîte ori plec În oraș mă conduce la ușă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
comerciali, care sunt foarte gustate. El le povestește mai departe acasă, ca s‑o excite pe Margarethe atunci când scula lui nu‑i de‑ajuns, ceea ce se întâmplă des: uneori pur și simplu nu vrea să i se scoale. Vremurile se moleșesc și devin plictisitoare, la fel și noua generație. Domnul Witkowski nu știe unde au să ducă toate astea, evident către o mediocritate călduță, dacă nu către ceva mai rău. De această mediocritate se teme și fiul. Tăticul încă mai vâslește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
o farmacistă după care lui Leac i s-au scurs ochii Întreaga seară. Farmacista adusese cu ea niște pastile de tuse, spunea că, dacă luăm vreo două-trei, o să simțim ceva. Eu am luat cinci, Leac și mai multe, ne-am moleșit, nu cred că pastilele au avut efectul ăsta, ci dezamăgirea și votca. Poate ca să se scuze, poate fiindcă păream un tip important (cheful se ținea la Joy’s), farmacista a stat destul de mult În preajma mea. Începeam să mă simt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
tâmpla mea. Și spune: - Mai lasă-m-o lună! Mai lasă-m-o lună! Tânguitor, moale, descurajant. Balansând sucitorul, la mai e sus, la nă e lângă scăfârlia mea. Până la urmă iese Învingător. * Întâmplarea m-a dat gata. Mi-a moleșit pofta de a participa la expediția de pedepsire a lui Pârvu. Era și normal, pe Leac Îl pufnise râsul În momentul culminant, când ăla repetase deja a zecea oară Mai lasă-m-o lună. Adelin l-a mai lăsat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
rochie nouă. Un fel de halat larg și lung, dintr-o stofă groasă, ca o cuvertură. Își umezi fața, mâinile cu apa din sticlă. Dormise, prin urmare. Privi iar ceasul. Patru și treizeci și patru. Ar mai dormi. Abia acum ar dormi, moleșită de mâncare și băutură. Ce-ar putea să-i spună importantul personaj ? De ce îi acordă din prețiosul său timp ? Aceleași întrebări și propuneri ? Stupid, dar nu imposibil. O înscenare, o farsă, Excelența să nu se dovedească mai subtil sau mai
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de Sibiu. Stăteam în picioare, pe culoar, printre cuști de iepuri și cutii de carton cu puișori de găină. Șoferul a pus o casetă cu Irina Loghin și a pornit hârbul care tremura din toate încheieturile. Praful și căldura ne moleșiseră rău. La curbe ne lua cu amețeală și riscam să ne prăbușim peste iepuri și pui. Toată lumea se văita, numai Maiko păstra o față impasibilă. Nu-ți dădeai seama dacă suferă sau nu, dacă îi e sete ori foame, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
așteaptă... la drum! îi răspunse nerăbdător Kenan. Și astfel au plecat în zarea zărilor blazate, iar când au ajuns la destinație lui Kenan, neînsurat, nu îi ardea de nuci: - Eu mă culc! își face semnul drept credincioșilor și se întinde moleșit în iarba moale. Laur se urcă voinicește în copacul plin, atât de plin, că îl loveau nucile în căpățână; în vreme ce punga de nailon se umplea văzând cu ochii, zărește două fete ieșind din ierburi și apropiindu-se atât de repede
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
ai crescut cu lapte de la sânul tău și, smirnă din cuibarul părăsit; ai evitat verdeața impusă mocnit de Împăratul Verde, ca să zbori spre palatul de cleștar și ai sorbit ploaia repezită care ți-a făcut inima fleașcă și ți-a moleșit picioarele înfierbântate. În magazinul de amintiri zburdai în rochița cu o geometrie filigranată uluitoare și-ai luat pentru noi certitudini sinusoidale despletind șuvițele unor nădejdi așteptate cu nerăbdare; ai dat totul la o parte, conștientă și împotriva tuturor care te
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
parcurse două văi adânci și se gândea cât de aproape ar fi fost izbăvirea ei dar nicio mașină nu se aventurase într-un sens sau în altul. Ploaia cădea placidă și frigul înmuiat nu mai avea efect asupra ei, o moleșise căldura din autovehicul. Uimită observă cum mașina opri aproape lângă casa ei! Își deschise portmoneul burdușit din care extrase o bancnotă să o lase șoferului; fără să o privească el întrebă mohorât cu ochii pierduți la bani, - Când te mai
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
său mai vechi, atunci el trebuie să dezarmeze populația noului teritoriu, cu excepția acelora care au fost de partea lui atunci cînd a întreprins cucerirea. Și chiar pe aceștia, cu vremea sau cînd se ivește ocazia, trebuie să cauți să-i moleșești și să le iei orice energie; prin urmare orînduiești în așa fel lucrurile, încît întreaga forță a statului să fie în mîinile acelorași soldați care sînt ai tăi proprii și care trăiesc în preajma ta, în statul pe care tu îl
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
dezarmezi burghezii dintr-un oraș cucerit, în special dacă sînt temeri că ei ar putea reacționa. Romanii, care cuceriseră Britania, dar n-o puteau ține în liniște din cauza umorii turbulente și belicoase a acestor oameni, aleseră soluția de a-i moleși, ca să tempereze în ei instinctul belicos și sălbatic, ceea ce reuși întocmai cum s-a dorit la Roma. Corsicanii sînt o mînă de oameni, la fel de plini de curaj și de hotărîre ca și englezii. Ei nu vor fi însă îmblînziți decît
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
larg, aflate sub lungi copertine colorate, se opri și spuse scurt: - Aici! - Ce? - MÎncăm prăjituri și vorbim. - Perfect! spusei, și ocuparăm masa liberă de lîngă noi. „Cofetărița” - cum Îi spunea Marga Popescu - (ea zîmbi), ne servi, avea 18 ani, era moleșită de căldura verii, dar binevoitoare, cu vădită politețe profesională (Îmi reașeză, În scurtul interval de timp cît zăbovirăm acolo, Încrederea În posibilitățile morale de civilitate, a căror erodare dirijată Începuse sub ochii noștri de cîțiva ani). Fata avea mișcările grațioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
pînă de curînd, dar mi-e jenă s-o Întreb. - Ați da dovada unei deformații profesionale fără noimă, e ca și cum eu aș Întreba-o dacă are cazier judiciar, observai zîmbind. Căldura răsfrîntă de asfaltul trotuarului larg din partea asta a străzii moleșește trecătorii, care-și pierduseră voiciunea. Tinerețea anotimpului Își lumina vitalitatea prin policromia vestimentației, cu deosebire a celei feminine; rochiile În diversitatea lor coloristică dînd impresia unei abundențe comerciale, contrazisă Însă de primele vitrine, pline numai cu stămbării colorate; cît despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
nu mai auzise pînă atunci și se Întrebă, aproape Înspăimîntată, dacă-i aparține sau nu. „Nu, nu se poate”, gîndi. Vru să se ridice, să deretice prin cameră, să facă ceva pentru alungarea gîndurilor, dar căldura după-amiezii de vară Îi moleșea, voința că rămase Întinsă, fără vlagă pe canapeaua joasă cu pledul de mătase verde-Închis și două perne multicolore, rezemate de peretele cu tapete florale dominînd În roșu. Tapetele erau de pe vremea părinților, căci locuia În casa În care copilărise. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
este de asemenea o condamnare. Căci flirtul, la fel ca onanismul, provoacă o plăcere gratuită și sterilă. Cultivat pentru el însuși, reluat fără încetare, acest joc, scrie doctorul Forel, nu produce decât "o excitație artificială" a simțurilor, care creează haos, moleșește, slăbește. El constituie un simptom al degenerescenței, dă naștere unei societăți "de neputincioși, de dereglați și de corupți de toate soiurile", unor "creaturi de ambele sexe incapabile de o acțiune viguroasă și utilă". După părerea altor moraliști, atunci când nu slăbește
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
cutremurare" pe care o încearcă Julien rămâne sterilă. Iar tânărul, asemenea celorlalți seducători din roman, se ofilește încetul cu încetul... După cum subliniază Marcel Prévost, toți aceștia au "spiritul putred, simțurile surescitate". Sunt "toropiți, sleiți de acest Paris cumplit, care denaturează, moleșește, paralizează [...], epave șovăitoare, care nu-și mai cunosc nici propria dorință". Flirtul le-a devastat trupul și simțirea. Încetul cu încetul, își pierd capacitatea de a iubi și de a acționa. Cu fiecare flirt, devin tot mai "derutați, confuzi, deteriorați
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Campanella I Fra' Tommaso 1 intră, apoi făcu o plecăciune. Durerea de cap îi bubuia în tâmple încă de cu seara. Izbutise să doarmă doar câteva minute și se sculase cu un sentiment de greață ce nu-i dădea pace, moleșindu-l. Și-ar fi dorit să renunțe la vizita aceea: nu avea chef să vorbească și nici să asculte pe cineva. Și-ar fi dorit să se lase pradă tăcerii abisale ce i se căscase în tot trupul, înstrăinându-l
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]