421 matches
-
Cele mai frumoase poezii de dragoste, Editura Fundației Culturale Poezia, Iași, 2008; Ros lucis. Opera poetică. Prefață de Ioan Holban, postfață de Daniel Corbu, anthologie de poeme și selecție de texte critice de Liviu Pendefunda, Princeps Edit, Iași, 2009; Poema monadelor și a trupului (Falii 8), Editura Timpul, Iași, 2010; Farmacii astrale 2 Chintesențe dintr'un aludel. Robia timpului, Editura Princeps Edit, Iași, 2010; Poema sufletelor și a pietrei (Falii 9), Editura Timpul, Iași, 2011; Zece falii, Editura Tipo Moldova, Iași
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
acest element peritextual ilustrând o similară preocupare pentru substanțializarea unor simboluri mai puțin accesibile. Probabil că unul dintre cele mai elocvente exemple, din acest punct de vedere, este una dintre ultimele cărți de versuri a lui Liviu Pendefunda, intitulată Poema monadelor și a trupului Falii 8 din anul 2010. Prima ei secțiune propriu-zisă, "Soarele Trandafirului", este notată în cuprins cu cifra 6 (corespondentul solar în alchimie), celei de-a doua, "Misterele lui Sin", îi corespunde cifra 9 (asociată în alchimie Lunii
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cifra 8 (corespondentul lui Mercur/ Hermes, intermediarul dintre mintea umană și absolutul solar) etc. etc. Ceea ce dovedește, din nou, faptul că poezia semnată de Liviu Pendefunda este învestită de instanța auctorială cu aceleași atribute ca însuși Athanorul: întregul ciclu Poema monadelor și a trupului și, prin extensie, întregul ansamblu al creației sale lirice apare ca o adevărată matrice a transmutațiilor fizice, psihice, spiritual-mistice. Deloc întâmplător, un poem numit chiar Xanthosis în oglinda timpului mută accentul de pe metamorfozarea fiziologică pe cea spirituală
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Holban, Istoria literaturii române, vol. I Poezia, 2006; Daniel Corbu, "Postfață" la Ros Lucis, 2009; Nicolae Busuioc și Florentin Busuioc, în Scriitori și publiciști ieșeni contemporani. Dicționar 1945-2008, ediția a III-a, 2009; Emanuela Ilie, "Postfață" la Falii 8, Poema Monadelor și a Trupului, 2010; Lucian Alecsa, în "Hyperion", nr. 4-5-6, 2010; Teodor Codreanu, în "Convorbiri literare," nr. 1, ianuarie 2010; Emanuela Ilie, în "Cronica", nr. 5 și 6, mai-iunie 2011; Ioan Holban, în "Luceafărul de dimineață", nr. 19, 2011; Constantin
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
-ți lingă seva care dă în pârg/ statui de abur leagă epifanii/ de stâlpi umili la poarta unui burg.// Din snopul de tăceri civile/ îmi treier cina micului eon/ ajuns cu pașapoarte și ștampile/ șeful luntrașului pe Acheron.// Și risipind monade ca sesterții/ în lupanarul târgului de praf/ ca un bacșiș las pe taraba ceții/ milordul frate al lui Edith Piaf.// Când noaptea se târăște ca motanii/ pe pântecul tău luș de catifea/ se-aud prin mahala epitalamii/ la nopțile ghicite
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mecanismul intertextual (vezi infra, subcapitolul referitor la [Archaeus]). Este transmisă o idee upanisadică de cea mai înaltă valoare: egalitatea între om și Dumnezeu, ătman-Brahmăn, între individual și general, parte și întreg, mic și mare etc. (Pagini eminesciene interpretate în termenii monadei leibniziene). În spatele frazei lui Eminescu, se găsește celebra mahavakya (mare propoziție) din Chăndogya Upanisad, care, de altfel, formează și titlul unei poezii a autorului nostru: Tat twam asi (Acela tu ești) (Itu: 1995,154)18. Memoria identității (ătman-Brahmăn) nu poate
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
care plăcerile sunt perfect legitime, iar subiectul funcționează în "circuit integrat", având o autonomie totală. Această descriere a subiectului postmodern corespunde complet portretului individului contemporan, realizat de Baudrillard, care arată cum subiectul clasic s-a transformat în in-divisum, într-o monadă autonomă. Lipovetsky remarcă rolul consumului de masă în trecerea de la o morală centrată pe ideea de bine la una axată pe bunăstare, care a condus la o civilizație care nu mai opacizează dorințele, ci le maximalizează, alăturându-le și un
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
social, politic, mediatic, discursiv. În viziunea lui Baudrillard, seducția se inserează peste tot în mod ascuns sau vizibil, fiind asemenea unei fantome holiste ori a unei prezențe de neocolit. Ea pare a se integra într-un efort al "reducerii la monade", în sensul operării cu ireductibilități sau al căutării a ceea ce, de exemplu, în obiect este ireductibil la subiect sau a ceea ce în subiect este ireductibil la el însuși. Dacă în limba latină paroxitonul înseamnă penultimul, iar paroxismul ar fi, plecând
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
mai mult transnațional decît supranațional. Însă existența unui spațiu civil european este dificil de demonstrat, deoarece este vorba despre o realitate subiectivă a cărei transpunere empirică este delicată. Transnațional, nu internațional si nici plurinațional, pentru că statele nu sînt în Uniune monade rătăcite. Acordarea reciprocă a drepturilor de cetățenie pune în evidență suprimarea frontierelor lor juridice și politice. În plus, convergența spontană a democrațiilor europene atestă înscrierea lor într-un cadru comun: practic toate statele europene au adoptat controlul constituționalității legilor în
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette () [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
din dulap: "O scândură se desprinsese și dăduse la iveală o încăpere tăinuită, la fel cu aceea din birou; din ea săriseră, împrăștiindu-se peste cadavrele celor doi frați, sutele de hârtii de câte-o mie". Concordia fraternă cele două monade, ca să mă servesc de terminologia lui Leibniz pentru personificarea solitudinii, nu reușesc să "comunice" emoțional decât într-o parodie a juxtapunerii corporale este instrumentată post mortem, în evidentă cheie ironică. Adevărată capodoperă a dansului macabru (pentru a relua o sintagmă
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
din urmă ajunge să fie perceput ca totalitate. Originea nu reprezintă „atemporalul“ care persistă în fluxul devenirii, ci o amprentă a ideii în fenomen care face să coexiste, dialectic, formele divergente pe care fenomenul le ia în decursul istoriei sale. Monada leibniziană sau fenome nul originar al lui Goethe pot fi invocate drept exemple ale rolului pe care îl joacă conceptul de „origine“ în înțelegerea fenomenului. Două consecințe mai pot fi desprinse din textul analizat. Una privește stilul filozofic, atât de
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
fac parte dintr-o constelație (Konstellation) tensionată a chemării răspunsului posibilităților trecute. În felul acesta, chipul fenomenelor istorice este determinat, unic; unicitatea nu este dată însă de localizarea sa în trecut, cât de actualizarea sa prezentă. Timpul istoric este o monadă (Monade) care sparge continuitatea timpului omogen și devine o poartă îngustă prin care, poate, Mesia intră în lume. Imaginile pe care Benjamin le întrebuințează pentru a descrie natura monadică a timpului istoric trimit, uneori literal, la tema spargerii vaselor (Shevirath
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
parte dintr-o constelație (Konstellation) tensionată a chemării răspunsului posibilităților trecute. În felul acesta, chipul fenomenelor istorice este determinat, unic; unicitatea nu este dată însă de localizarea sa în trecut, cât de actualizarea sa prezentă. Timpul istoric este o monadă (Monade) care sparge continuitatea timpului omogen și devine o poartă îngustă prin care, poate, Mesia intră în lume. Imaginile pe care Benjamin le întrebuințează pentru a descrie natura monadică a timpului istoric trimit, uneori literal, la tema spargerii vaselor (Shevirath) din
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
În caracterizarea flaneurului ca fiind „ascetul lumii urbane“, la care voi reveni mai jos, secularizarea nu joacă nici un rol: nu este presupusă nici o corespondență între figuri sau personaje aflate la distanță istorică una de cealaltă. Modernitatea, la Benjamin, reprezintă o monadă isto rică, a cărei imanență se cere a fi descrisă ca atare. Flaneurul, prin felul în care privește vitrinele sau străbate străzile orașului, întreține o relație analogică cu modul în care ascetul deconstruiește identitatea lucrurilor pe care le-o dă
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
sa caracteristică. Ceea ce este orașul e revelat ca fantasmă în interiorul experienței urbane. Conturarea unei fizionomii a orașului presupune de fapt deconstrucția formulelor sale impersonale și eliberarea câmpului de posibilități pe care memoria le înscrie în clădiri, străzi sau tipologii umane. Monada lui Benjamin este istorică și, în acest fel, o expresie mesianică. Una dintre reprezentările ei cel mai des întâlnite este textul jurnalistic, la fel cum pot fi invocate în acest sens și filmul, fotografia sau foiletonul. În ceea ce privește Berlinul, acest lucru
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
acestea reflectă patru niveluri de înțelegere a realității, pot fi comparate cu scară ontologica a lui Plotin, care include lumea simțurilor (realitatea grosiera), Sufletul Lumii (principiul activ al creației), Nous-ul (Ideile lui Platon, ca semințe ale lucrurilor) și Unul (monada supremă, nediferențiata și atotcuprinzătoare). În al doilea rând, ar trebui precizat că primele trei tipuri de viziuni prezente în descrierea poetica a lui Blake se regăsesc, în mare, într-un text mai puțin cunoscut al lui Schiller, intitulat Briefe über
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
să fi avut ocazia să guste din amețitorul fruct al dominației dacă nu s-ar fi implicat în acest subgrup specializat". (Morris, 2010, p. 78) Reiese că o clasă de elevi trebuie privită ca o lume întreagă (oarecum în sensul monadei leibniziene), o reflectare inevitabilă a lumii adulților, motiv pentru care funcția de socializare a educației este mai actuală ca oricând, în ciuda unor încercări de anulare a acesteia prin excluderea profesorului din interiorul grupului, după cum constată Hannah Arend: "... există o lume
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
tot ceea ce ținea de domeniul psihismului și de activitatea perceptivă era strict legat de individualitate, fără nici un raport cu interacțiunile, instituțiile, regulile de drept, practicile și ritualurile. Această bipartiție le oferea psihologilor cîmpul lor (abstract) de cercetare, centrat pe o monadă (individul), fără legături interacționale cu contextul, iar sociologilor propriul lor obiect de studiu, definit, printre altele, prin exterioritate și gradul său de constrîngere, deși ambele discipline își încrucișau privirile pe același fenomen. Relațiile dintre mentalități și indivizii sau grupurile care
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
mediatică este singura care nu admite o contra-putere? Iată ce accelerează pulverizarea voinței generale prin distrugerea legăturilor ei constitutive, în beneficiul unei colecții inerte de voințe particulare agregate statistic. Întoarcere la relația față în față dintre Lider și milioanele de monade puternic izolate și cablate? Resurecția omului providențial prin mica lucarnă? Nu ține ea, într-adevăr, de o dispoziție plebiscitară? Izolatorul nostru de masă are solide calități bonapartiste și cezaric (iar triumful lui n-a corespuns întâmplător cu declinul parlamentelor și-
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
și Sfântul Duh, din Care și prin Care și întru care toate s-au făcut, cel ce este înainte de toți și peste toți și pretutindeni, Cel Unul în Treime și Treime în Unul, cugetată fără amestec și deosebită fără împărțire, Monadă mereu aceeași și Triadă atotputernică” și, de asemenea, că „Tatăl cel fără de început și fără sfârșit este cauză și rădăcină a Dumnezeirii cunoscute în Fiul și în Duhul Sfânt; nu numai Ziditor, ci și unic Tată al singurului Fiu și
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
de iarba câmpu-lui, atunci nu era nedemn pentru Sine să le și creeze pe toate acestea”<footnote Ibidem, II, 24-25 PG, XXVI, col. 201 A. footnote>.3. Unitatea lui Dumnezeu este o învățătură de bază a Revelației. Dumnezeu este unul, monadă indivizibilă; nu există decâtun principiu suprem, cunoaștem un singur principiu (mivan ajrchVn oidamen)<footnote Contra arienilor, III, 15 PG, XXVI, col. 353 A. footnote>. Dar știm că Fiul este real distinct de Tatăl<footnote Ibidem, 111, 4 PG, XXVI, col
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
nu a existat nici la homo sapiens. Această echivalență a existat în etapa premergătoare omului, când materialul sonor care a stat la originea glosemelor exista doar în formă interjecțională și onomatopeică. Gândirea umană, omul, și limba încep atunci când unitatea indivizibilă, monada sunet-sens a devenit memorie și s-a reprodus de acolo la voința individului uman în scopul comunicării unui gând. Evoluția gândirii umane a făcut ca limba să devină un sistem de forme acustice care se transmit mecanic de la o generație
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
umană este rezultatul evoluției și organizării superioare a materiei, însă teoretizarea acestei idei prin istoria cuvântului este opera neogramaticilor. Aceștia, scoțând modelul i.e. de limbă din lanțul evoluției silabice și aglutinante, duc și cuîn preexistență împreună cu sistemul de idei transformând monada formă-sens în divinitate creatoare. Etimologia globală reașează cuvântul în normalitatea devenirii lui făcând astfel posibilă înțelegerea numelor de zeități ca rezultat al evoluției semantice și formale a lexicului comun. În acest sens încheiem discuția despre gospodar arătând că it. Giove
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
speciilor, atunci senzația/interjecția a devenit sens/cuvânt, iar colectivitatea umană a intrat în posesia instrumentului cunoașterii și autocunoașterii prin care domină totul. Filozofia idealistă, la care se raportează și Scraba, substituie calea reală a cunoașterii de la senzație/interjecție la monada sens/cuvânt și de aici la noțiune, ca generalizare logică, cu o evoluție inversă, de la noțiune la cuvânt, eludând sensul acestuia și desființând în consecință personalitatea semantică a limbilor. Limbilor le rămâne doar raportul noțiune cuvânt, acesta din urmă luat
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
adevăr la "calcule și probabilități". O astfel de soluție are și avantajul că ne ajută să depășim și următorul obstacol de înțelegere a textului, deoarece ne permite o raportare la teoria pitagoreică a numerelor. Astfel, "masa" ca număr primordial, ca monadă, este chiar "esența eternă a "lucrului în sine"", principiul generator al Universului, la rândul său menționat parodic în text prin sintagma "Autocosmosul infinit și inutil"121. Încântați de întrezărirea unei frânturi de sens în deconcertantul text urmuzian, căutăm și o
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]