347 matches
-
politică propriu-zisă. Imperiul era perpetuat prin reconfirmări ale referendumurilor. Până în 1857 nu exista nici un parlamentar de opoziție, în vreme ce până în 1860 ea consta doar în cinci membri: Louis Darimon, Émile Ollivier, Jacques Hénon, Jules Favre și Ernest Picard. În același timp monarhiștii, atât cei din ramura Bourbonilor cât și din cea a Orleaniștilor, după eșecul tentativei de lovitură de stat din 1853 de la Frohsdorf, se aliază în speranța unei viitoare restaurații care să îi favorizeze. Succesul financiar al administrației imperiale se sprijinea
Al Doilea Imperiu Francez () [Corola-website/Science/303149_a_304478]
-
începe cu Revoluția rusă din 1917. Bolșevicii conduși de Lenin s-au impus ca principala forță politică rusă, deși au trebuit să implice țara într-un lung și sângeros război civil împotriva monarhiștilor contrarevoluționari și intervenționiștilor străini. Bolșevicii, care s-au rebotezat Partidul Comunist, și forțele armate pe care le-au organizat, Armata Roșie, au ieșit învingătoare din războiul civil. Comunismul a fost impus în toate teritoriile care au aparținut fostului Imperiu Rus
Istoria Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302281_a_303610]
-
apărarea patriei”. Sub presiunea populară, Gambetta și alți câțiva deputați republicani proclamă republica. Se instaurează un guvern provizoriu care a luat numele de "Guvern de Apărare Națională". În acest guvern au intrat republicani, printre care și Gambetta, dar și mulți monarhiști reacționari, printre care generalul Trochu, care a preluat ministerul de război. Acest minister nu era atașat maselor populare. Pentru muncitorime și pentru întregul popor francez amenințarea lui Bismarck devenise o primejdie națională. După dezastrul de la Sedan trupele germane își deschiseseră
Războiul franco-german () [Corola-website/Science/302632_a_303961]
-
major în relațiile amiabile între cele două state. A urmat modernizarea statului, culminând cu proiectul Constituției din 1905. Cu toate acestea, au apărut dispute politice între , care sprijineau procesul de democratizare și unirea cu Serbia și cei din , care erau monarhiști. În această perioadă, una dintre cele importante victorii ale Muntenegrului asupra otomanilor a avut loc în . , fratele mai mare al , în fruntea unei armate de 7.500 de oameni, i-a învins pe otomanii superiori numeric, care au avut 15
Muntenegru () [Corola-website/Science/302736_a_304065]
-
dispută între conservatori și liberali pe tema sistemului de guvernare pe care să-l adopte Finlanda: primii cereau monarhie și parlamentarism restrâns, ceilalți cereau o republică democratică și reforme sociale. Ambele părți își justificau ideile pe baze politice și legale. Monarhiștii susțineau că legea din 1772 care instituia monarhia (din perioada suedeză) era încă în vigoare, și că declarația de independență de la 6 decembrie 1917 determinând doar „un principiu de republică” și că constituția trebuia să fie modificată. Ei propuneau Finlandei
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
1772 și-a pierdut statutul în Revoluția din Februarie, puterea și autoritatea țarului fiind asumată de parlamentul finlandez prin proclamația de la 15 noiembrie 1917 și că republica fusese acceptată prin declarația de independență. Republicanii au reușit să amâne prelucrarea propunerii monarhiștilor în parlament și în cele din urmă constituția monarhistă nu a fost acceptată. Monarhiștii au răspuns prin punerea directă în aplicare a legii din 1772 pentru alegerea unui nou monarh. O consecință majoră a conflictului din 1918 a fost destrămarea
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
asumată de parlamentul finlandez prin proclamația de la 15 noiembrie 1917 și că republica fusese acceptată prin declarația de independență. Republicanii au reușit să amâne prelucrarea propunerii monarhiștilor în parlament și în cele din urmă constituția monarhistă nu a fost acceptată. Monarhiștii au răspuns prin punerea directă în aplicare a legii din 1772 pentru alegerea unui nou monarh. O consecință majoră a conflictului din 1918 a fost destrămarea mișcării muncitorești finlandeze, divizată în trei părți: social-democrații moderați și socialiștii de stânga rămași
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
și după sângerosul război civil, foștii fennomani și social-democrați, care susținuseră mijloacele „ultrademocratice” în Finlanda Roșie, se declarau acum angajați în comunismul bolșevic revoluționar, fideli ideii de dictatură a proletariatului, sub controlul lui V.I. Lenin. Un nou Senat conservator, majoritar monarhist, a fost înființat de JK Paasikivi în mai 1918. Toți membrii parlamentului care luaseră parte la revoltă au fost demiși. Astfel, a rămas în parlament un singur social-democrat, căruia ulterior i s-au mai alăturat doi. Acesta a fost astfel
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
pentru 7 ani și putea numi guvernul condus de cancelar. Friedrich Ebert, socialist, a fost ales că primul președinte din 1919 până un 1925, lăsându-l pe cancelar să guverneze și nu a intrat în conflict cu executivul. Mareșalul Hindenburg, monarhist convins, veteran, erou al războiului, a fost al doilea președinte din 1925 până în 1934. A respectat Constituția și atrăgea atenția opiniei publice. A fost reales în 1932 și a început să deconsidere poziția parlamentului în dauna statutului autorității centrale. Clasa
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
Margareta. În 2002, acesta a respins orice rol pentru Principesa Margareta sau soțul ei într-o monarhie restaurată, în timp ce în 2003, filiala Cluj a PNȚCD i-a propus în mod oficial să-i fie candidat electoral în alegerile pentru Senat. Monarhiștii români se spune că ar fi oferit tronul României ASR prințului Charles de Wales, pe care acesta l-ar fi refuzat. Oferta ar putea fi interpretată drept rezultat al deziluziei monarhiștilor români atât față de moștenitoarea regelui Mihai, principesa Margareta, cât
Margareta, Principesă a României () [Corola-website/Science/303303_a_304632]
-
să-i fie candidat electoral în alegerile pentru Senat. Monarhiștii români se spune că ar fi oferit tronul României ASR prințului Charles de Wales, pe care acesta l-ar fi refuzat. Oferta ar putea fi interpretată drept rezultat al deziluziei monarhiștilor români atât față de moștenitoarea regelui Mihai, principesa Margareta, cât și față de soțul ei, din moment ce regele Mihai nu a renunțat la speranța, pentru el sau familia sa, de a reveni pe tron: „Se încearcă totuși să facem ca oamenii să ințeleagă
Margareta, Principesă a României () [Corola-website/Science/303303_a_304632]
-
și de răpire a lui Nicolai. OGPU a reușit să-și infiltreze agenții în rețeaua monarhistă, a reușit să-l momescă în Rusia Bolșevică pe spionul britanic antibolșevic Sidney Reilly (și să-l execute în 1925). Însă, în iunie 1927, monarhiștii au reușit să ducă la bun sfârșit un atentat cu bombă la închisoarea Lubianca din Moscova. Marele duce Nicolai a murit din cauze naturale pe 5 ianuarie 1929 pe Riviera franceză, unde se retrăsese pentru a scăpa de frigul iernii
Marele duce Nicolai Nicolaevici (cel Tânăr) al Rusiei () [Corola-website/Science/304712_a_306041]
-
un cavou închis cu o piatră mare de gresie albă. Deși personalitatea lui Garibaldi a ocupat un loc central în cadrul mișcării "", el a făcut și obiectul criticilor venite atât din partea unora dintre tovarășii săi, dar mai ales din partea adversarilor săi, monarhiști sau persoane din mediul clerical. Operațiunile sale de la Aspromonte și Mentana i-au adus dezaprobarea foștilor tovarăși mai înclinați către o acțiune înscrisă în politica noului regat al Italiei. Chiar și Crispi l-a sfătuit să renunțe la asemenea operațiuni
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
mod oficial pe principesa Margareta să-i fie candidat la Senat în următoarele alegeri. Fostul președinte al României, Traian Băsescu, nu îl apreciază pe Radu și crede că acesta dăunează percepției publice a românilor asupra ideii de monarhie. Istoricul și monarhistul declarat Neagu Djuvara considera și el că Radu dăunează cauzei monarhiei, al cărei "cioclu" ar fi. La 28 februarie, 2008, Radu a declarat că intenționează să se retragă din poziția de Reprezentant Special al Guvernului, pe care o deține de
Radu, Principe al României () [Corola-website/Science/304445_a_305774]
-
Marșul asupra Romei din 28 octombrie 1922. Mussolini a aliat țara cu Germania Nazistă, alături de care a participat la al doilea război mondial. În 1946, Italia a devenit republică, în conformitate cu opțiunea exprimată de majoritatea participanților la referendumul cu privire la viitorul monarhiei. Monarhiștii au afirmat că în timpul referendumului s-ar fi făcut mai multe fraude, dar reclamațiile lor nu au fost investigate serios de noul guvern republican. A fost aleasă o Adunare Constituantă pentru pregătirea noii legi fundamentale a republicii. Referendumul italian fusese
Proclamarea Republicii Italiene () [Corola-website/Science/311984_a_313313]
-
pașnică ce a produs mici diferențe față de forma actuală de stat. Nașterea Republicii a fost însoțită de polemici cu privire la legalitatea referendumului. Suspiciuni de fraudă electorală și alte acțiuni aflate în afara legii, nu au fost înlăturate de istorici constituind obiectul revendicărilor monarhiștilor. Pe data de 2 iunie 1946 se alegea de către cetațenii italieni(și femeile care votau pentru prima dată)atât forma de organizare a statului cât și membrii Adunării Constituționale ce trebuiau sa elaboreze Constituția. Constituția Italiei înainte de 1946 era elaborată
Proclamarea Republicii Italiene () [Corola-website/Science/311984_a_313313]
-
parte a populației a contribuit la eliberarea țării de ocuparea tedescă. Doar în primăvara anului următor a fost posibilă punerea în aplicare a decretului privind referendumul. Campania electorală a fost marcată de incidente și conflicte mai ales în nord unde monarhiștii au trebuit să lupte cu republicanii. În scopul garantării ordinii publice a fost creat de către Ministerul de Interne, condus de socialistul Giuseppe Romita, un organism auxiliar de Poliție care au avut forme discutabile de recrutare (în special discreționare), și au
Proclamarea Republicii Italiene () [Corola-website/Science/311984_a_313313]
-
lupte cu republicanii. În scopul garantării ordinii publice a fost creat de către Ministerul de Interne, condus de socialistul Giuseppe Romita, un organism auxiliar de Poliție care au avut forme discutabile de recrutare (în special discreționare), și au fost acuzați de monarhiști că ar fi susținut cauza republicanilor. Pe 16 martie 1946 principele Umberto a decretat după cum este prevăzut acordul din 1944 ca forma instituțională a Statului va fi decisă prin intermediul referendumului simultan cu Adunarea Constituantă. Decretul pentru organizarea referendumului spunea:”...în
Proclamarea Republicii Italiene () [Corola-website/Science/311984_a_313313]
-
să schițeze noua constituție a țării și să se pronunțe asupra viitoarei forme de guvernare. Discuțiile instituționale au fost accelerate din primăvara anului 1946. Campania politică a referendumului a fost pigmentată cu numeroase incidente, în special în nordul Italiei, unde monarhiștii trebuiau să facă față atacurilor atât a republicanilor cât și a foștilor fasciști ai Republicii Sociale Italiene. Printr-un al doilea decret de locotenență ("Decreto legge luogotenenziale 16 marzo 1946, n. 98"),referendumul a fost convocat pentru zilele de 2
Proclamarea Republicii Italiene () [Corola-website/Science/311984_a_313313]
-
vorbitori de limbă germană. Alți cercetători au pus dimpotrivă acest rezultat pe seama prezenței fasciștilor în regiune. Aceste elemente se opuseseră regelui Vittorio Emmanuele care îl demisese pe Mussolini și care acceptase o pace separată cu aliații și declarase război Germaniei. Monarhiștii au avut suspiciuni cu privire la rezultatele referendumului din această regiune. Unii sociologi și statisticieni au afirmat, (argumentele lor fiind preluate mai apoi de liderii politici ai momentului) că populația cu un grad mai înalt de educație a sprijinit republica, în vreme ce populația
Proclamarea Republicii Italiene () [Corola-website/Science/311984_a_313313]
-
Cel mai mare numar de voturi anulate a fost înregistrat în Valle d'Aosta, considerat unul dintre fiefurile Casei de Savoia. Există analiști care au sugerat că participarea la vot a femeilor a dus la creșterea sprijinului pentru cauza republicană. Monarhiștii au afirmat că prezența la vot a femeilor a fost posibilă datorită presiunilor partidelor de stânga, iar electoratul feminin și-ar fi manifestat la urne recunoștința pentru aceste paritde. Rezultatele voturilor pentru câștigători au fost mult sub așteptări. Au fost
Proclamarea Republicii Italiene () [Corola-website/Science/311984_a_313313]
-
Savoia. Conform datelor votului Italia era impărțită în sud monarhică și în nord republicană. Cauza acestei dihotomii poate fi cautată în istoria celor două părți ale Italiei, după armistițiul din 8 septembrie 1943. Rezultatele referendumului au fost puternic contestate de monarhiști. Ei au considerat că rezultatele au fost ori falsificate, ori raportate sau interpretate greșit. Printre motivele invocate de monarhiști în favoarea afirmațiilor lor se pot aminti următoarele fapte: Monarhiștii au depus numeroase plângeri cu privire la abuzurile din timpul referendumului, și se pare
Proclamarea Republicii Italiene () [Corola-website/Science/311984_a_313313]
-
cautată în istoria celor două părți ale Italiei, după armistițiul din 8 septembrie 1943. Rezultatele referendumului au fost puternic contestate de monarhiști. Ei au considerat că rezultatele au fost ori falsificate, ori raportate sau interpretate greșit. Printre motivele invocate de monarhiști în favoarea afirmațiilor lor se pot aminti următoarele fapte: Monarhiștii au depus numeroase plângeri cu privire la abuzurile din timpul referendumului, și se pare că unele dintre ele nu au fost examinate. Ei au apreciat că au pierdut în mod incorect mai mult
Proclamarea Republicii Italiene () [Corola-website/Science/311984_a_313313]
-
armistițiul din 8 septembrie 1943. Rezultatele referendumului au fost puternic contestate de monarhiști. Ei au considerat că rezultatele au fost ori falsificate, ori raportate sau interpretate greșit. Printre motivele invocate de monarhiști în favoarea afirmațiilor lor se pot aminti următoarele fapte: Monarhiștii au depus numeroase plângeri cu privire la abuzurile din timpul referendumului, și se pare că unele dintre ele nu au fost examinate. Ei au apreciat că au pierdut în mod incorect mai mult de trei milioane de voturi, voturi care ar fi
Proclamarea Republicii Italiene () [Corola-website/Science/311984_a_313313]
-
cu privire la abuzurile din timpul referendumului, și se pare că unele dintre ele nu au fost examinate. Ei au apreciat că au pierdut în mod incorect mai mult de trei milioane de voturi, voturi care ar fi asigurat victoria lejeră a monarhiștilor. Vittorio Emanuele a fost perceput în epocă ca un lider prea slab pentru complexitatea evenimentelor vremii și de aceea a fost un personaj foarte nepopular. În 1938, regele nu a reacționat în nici un fel la emiterea legilor antievreiești. Aceste legi
Proclamarea Republicii Italiene () [Corola-website/Science/311984_a_313313]