889 matches
-
dovedește insuficient și nu dă rezultate în încercarea de a atinge viața desăvîrșită. Procedînd astfel, el nu ține cont de experiențele unor contemporani ai săi, Ieronim, Augustin, Martin din Tours, pe care îi consideră în acești spirituali mediocri; norma vieții monastice vine din Egipt, deși Ioan Cassian realizează dificultățile - chiar de ordin material, de exemplu, legate de felul în care se îmbracă cenobiții - ce pot împiedica o transplantare imediată a experienței egiptene în Gallia. Pentru Augustin, separarea de lume nu e
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cauză în raport cu cea a lui Augustin și chiar cu cea a lui Ambrozie. Călugărul nu se ocupă de lume, iar cine trăiește în lume se află, sub anumite aspecte, pe același plan cu cei din afara creștinismului. Monahismul, mai precis regula monastică, este norma desăvîrșirii: această normă propune singura posibilitate de a-l urma pe Cristos care-i mai rămîne unui creștin din epoca postapostolică sau, oricum, creștinului ce trăiește într-o lume non-creștină. b) Origenism și pelagianism în opera lui Cassian
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Scriitori din cercul de la Lerin Cultura galică din secolul al V-lea, încă înfloritoare în ciuda invaziilor și suferințelor provocate de invaziile barbarilor, este ilustrată de producția literară născută într-un mediu cu totul particular, cel din Lerin. în această ambianță monastică a trăit un cerc de asceți ce respectau anumite principii spirituale și au creat o bogată literatură, omogenă în sine și cu caracteristici care o fac să se deosebească de cea produsă de alți scriitori galici din aceeași perioadă. Cu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
deja în generația precedentă, cea a lui Martin din Tours, din care mulți asceți, așa cum ne spune Sulpicius Severus, deveniseră episcopi în orașele din Gallia. în sfîrșit, în ciuda faimei comunității din Lerin, noi nu știm să fi existat vreo „regulă” monastică instituită aici și nici nu avem informații despre faptul că starețului i-ar fi fost conferită o autoritate, ca să spunem așa, „harismatică”. Probabil că nu exista nici o regulă; știm că în aceste „mănăstiri” primitive prima regulă era adeziunea la normele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ascetului, ce trebuie să-l inspire și pe Ilarie, care de altfel era deja monah. Prin urmare, nu e vorba de apărarea vieții călugărești împotriva detractorilor săi, care erau totuși numeroși în acea vreme, ci de o glorificare a vieții monastice în sine. în schimb, în Ieșirea din lume, scriitorul îl îndeamnă la convertire pe nobilul Valerian (care va deveni apoi Valerian de Cimiez): convertirea trebuie înțeleasă în sensul cel mai profund al termenului, pe care acum îl cunoaștem. Opera a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
mod activ la toate controversele care au tulburat Biserica din Gallia, devenind faimos atît pentru doctrina sa, cît și pentru viața ascetică; în perioada episcopatului său s-a întors deseori la Lerin, unde a avut grijă să mențină rigoarea vieții monastice. Datorită renumelui său, a fost însărcinat de împărat să trateze cu vizigoții care, conduși de regele Euric, invadaseră Gallia Narbonensis. însă în 477 cînd Euric a pus stăpînire pe această provincie, Faustus a trebuit să plece în exil, de unde s-
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
viris illustribus, TU 14, 1, Leipzig, 1896; PL 58 (De ecclesiasticis dogmatibus). Studii: S. Pricoco, Storia letteraria e storia ecclesiastica dal De viris illustribus di Girolamo a Gennadio, Facoltà di Lettere e Filosofia, Catania, 1979; Idem, „Storia ecclesiastica e storia monastica nel De viris illustribus di Gennadio”, în ***, La storiografia ecclesiastica nella tarda antichità, cit., pp. 241-273. Iulian Pomerius era originar din Mauritania și a fost prezbiter în Gallia. Din unele izvoare reiese că ar fi predat la școala de la Arles
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
familia, iar tatăl său a murit tot atunci. După numai cîțiva ani, goții i-au luat proprietățile și el a trebuit să trăiască precum un sclav; a ieșit cu greu din acea stare. Ar fi vrut să se dedice ascezei monastice, dar n-a putut, din cauza greutăților în care se zbătea familia sa. S-a dedicat însă vieții religioase și studiilor teologice. Nenorocirile nu au încetat; după ce i-a pierdut pe toți cei apropiați, s-a refugiat la Bordeaux la niște
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
studiului lui Homer. După o carieră în administrația statului, la maturitate trăiește și el o „convertire”, dacă e să-l credem pe biograful său: în urma lecturii unei omilii a lui Augustin dedicate Psalmului 36, a hotărît să se dedice vieții monastice. însă, cum persecuțiile regelui Trasamundus (496-523) l-au constrîns să fugă din mănăstirea sa, a trebuit să rătăcească apoi dintr-o localitate în alta. Mai tîrziu, Fulgențiu s-a gîndit să plece în Egipt ca să se dedice în liniște anahorezei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Egipt era răspîndită erezia monofizită), Fulgențiu a renunțat la proiectul său și, în anul 500, s-a dus la Roma, ajungînd acolo o dată cu armatele lui Theodoric. întors după puțin timp în Africa, în 507, s-a dedicat din nou vieții monastice, la care a trebuit să renunțe pentru a accepta numirea ca episcop de Ruspe, un mic oraș din provincia Bizacena, unde a ținut să-și păstreze haina și stilul de viață monahale. Alegerea sa ca episcop fusese însă clandestină, întrucît
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
atît mai mult cu cît lipsesc aproape cu desăvîrșire povestirile despre miracole. Dacă această biografie este autentică, Ferrando a fost încă din tinerețe în preajma lui Fulgențiu și l-a însoțit în exil în Sardinia, unde s-a convertit la viața monastică, și a rămas lîngă Fulgențiu în mănăstirea pe care acesta a întemeiat-o la Cagliari. S-a întors o dată cu episcopul în Africa, în 523, și ulterior a devenit diacon al Bisericii din Cartagina. în schimb, dacă această biografie nu e
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
minunile înfăptuite de sfînt. Astfel, biografia Sfîntului Severin își păstrează prospețimea. Eugippius a compus și o Culegere de extrase din operele Sfîntului Augustin (Excerpta ex operibus Sancti Augustini), pe care o folosea în timpul cursurilor ținute într-o școală cu caracter monastic. Bibliografie. Ediții: CSEL 9, 1-2, 1885-1886 (P. Knöll); SChr 374, 1991 (P. Regeret). Victor, episcop de Capua, este un personaj obscur, important mai ales pentru că s-a ocupat de traducerea în latină a Evangheliilor; această traducere, păstrată într-un codex
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Mare în cartea a doua a Dialogurilor sale (p. 000). în contextul istoriei literare amintim doar Regula monahală (Regula monachorum) a lui Benedict, care a fost unul dintre primele regulamente occidentale, inspirat în foarte mare măsură și din bogata cultură monastică grecească, în special din Vasile cel Mare. Opera ne-a parvenit în două redactări: prima, mai accesibilă, și destinată să fie înțeleasă imediat, iar cea de-a doua reelaborată și mai corectă din punct de vedere gramatical și literar. Bibliografie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
romană și mănăstirea din Calabria, ci constă în persistenta vocație a lui Cassiodor pentru studiile biblice și religioase...” Ar fi simplist așadar să reducem Vivarium-ul la o instituție exclusiv intelectuală sau la o școală laică și să uităm premisele sale monastice. Pretinsa „noutate” a așezămîntului trebuie să fie, din acest punct de vedere, substanțial redimensionată. în noul rol de conducător al mănăstirii fondate de el însuși și pentru a răspunde cerințelor considerate de el obligatorii pentru o cultură monastică potrivită cu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
premisele sale monastice. Pretinsa „noutate” a așezămîntului trebuie să fie, din acest punct de vedere, substanțial redimensionată. în noul rol de conducător al mănăstirii fondate de el însuși și pentru a răspunde cerințelor considerate de el obligatorii pentru o cultură monastică potrivită cu viziunea lui, Cassiodor a compus cîteva opere pe care le enumeră în prefața la tratatul Despre ortografie, scris la sfîrșitul vieții. în scrierea acestor opere, el s-a inspirat, pe cît posibil, din literatura greacă și a desfășurat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
alan prin naștere, secretar al lui Guntiges, un funcționar got al Imperiului de Răsărit. Cînd Iordanes a început însă acel rezumat, era cunoscut deja ca scriitor, iar activitatea sa se desfășoară înainte de 550; după aceea, s-a „convertit” (la viața monastică sau la catolicism, pentru că era arian: nu se știe precis). Iordanes începuse să scrie o Cronică prescurtată (Abbreviatio Chronicorum), mai precis o trecere rapidă prin întreaga istorie universală; și-a întrerupt munca pentru a se dedica rezumării Istoriei goților a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de aceea insistă în mai multe rînduri asupra necesității ca și unii, și ceilalți să cunoască Scriptura și ca preoții să aibă grijă de formarea credincioșilor. în rest, Cezar vehiculează motivele tradiționale ale exegezei, ale eticii creștine și ale spiritualității monastice; nu face referiri la evenimentele politice din țara sa, în care a fost implicat în atîtea feluri, ci se oprește doar asupra realității sociale a creștinilor; de aceea, predicile sale prezintă un tablou fără doar și poate negativ, dar interesant
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Biserică (De ecclesiasticis officiis); titlul Despre datorii ne trimite la Ambrozie și poate chiar la Cicero; e prezent în această scriere și Tertulian, ce pare să fi fost citit destul de mult în Spania vizigotă. Isidor e și autorul unei Reguli monastice (Regula monachorum) al cărei conținut e legat de cel al cărții a treia din Despre datorii: avem de-a face aici, cum observă Fontaine, cu un respect exagerat pentru reguli, care devine aproape represiv. în sfîrșit, ne-au mai rămas
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
113 a lui Ieronim. Ghenadie (Despre bărbații iluștri 33) amintește o scriere contra lui Origen care nu era probabil decît o antologie de fragmente antiorigeniste din operele lui Teofil. în sfîrșit, excelenta reputație de care se bucura Teofil în cercurile monastice egiptene este atestată și de apoftegmele ce-i sînt atribuite în colecția greacă și în cea latină (cf. p. 000). Putem aminti aici și o Viziune a lui Teofil, conservată în mai multe versiuni, în arabă, siriacă și etiopiană, din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
era foarte tînăr în 403, cînd a participat la sinodul de la Stejar care l-a destituit pe Ioan Hrisostomul. Așadar, trebuie să se fi născut prin 370-380. E probabil, dar nu absolut sigur, că a avut parte de o formație monastică, fără să fie totuși călugăr; cu siguranță, unchiul său din partea mamei, Teofil, episcop de Alexandria, a avut o influență asupra formării sale (el l-a luat cu sine la sinodul de la Stejar). în orice caz, trebuie să se fi bucurat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
după conflictele din epoca lui Teofil al Alexandriei (cf. p. 000). încă o dată călugării se numărau printre protagoniști; într-adevăr, origenismul, mai ales în versiunea lui Evagrie Ponticul (cf. vol. II, t. 1, pp. 148-150), asigura o bază metafizică ascezei monastice, văzută ca un mijloc de reconstituire a relației originare dintre intelectele preexistente și Dumnezeu. Criza a început (sursa principală este Viața Sfîntului Sava de Chiril din Scitopolis; cf. p. 000) cînd un grup de călugări conduși de Nonnos și primiți
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
nu putem fi siguri nici măcar că Gregențiu a existat. Pe noi ne interesează în măsura în care sub numele său a fost vehiculată scrierea intitulată Legile omeriților (al cărei început s-a pierdut), de fapt o legislație strict teoretică, bazată pe un ideal monastic. Tot lui i-a fost atribuită și Disputa cu iudeul Herban, sub forma unui proces-verbal, redactat de Palladius, al unei dispute cu mai multe etape; opera face parte (însă ca un produs secundar) din genul disputelor imaginare dintre creștini și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Greek Studies 12 (1988), pp. 47-82. CAPITOLUL XVIII ASCEZĂ ȘI SPIRITUALITATE îN SECOLUL AL V-LEA GREC ȘI îN PRIMA JUMĂTATE A CELUI DE-AL VI-LEA 1. Monahismul egiptean: deșertul Sceti în secolul al V-lea Două mari așezări monastice din deșertul egiptean își începuseră existența în anii 30 ai secolului al IV-lea: cea de la Nitria, la marginea deșertului occidental, fondată de Amun, și cea de la Sceti, întemeiată de Macarie Egipteanul patruzeci de mile mai la sud, într-o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
perioada în care acesta a zăbovit o vreme la Nitria, apoi la Kellia (între 388 și 399), ca și de prezența lui Ioan Cassian, care afirmă în mod explicit că Sceti era considerată localitatea cea mai vestită pentru perfecțiunea vieții monastice (cf. mai ales Convorbiri X, 2, 3). Sceti a fost devastată în 407 de o primă invazie a barbarilor, care a provocat exodul multor eremiți și moartea altora; o a doua invazie a avut loc în 434. Politica brutală a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Sèrapion de Thmuis, Abbaye de Bellefontaine, Bégrolles-en-Mauges, 1985, pp. 83-113. Celelalte două scrieri în PG 86, pp. 1617-1625; cf. și CPG III, nr. 5545-5552. J. David, Arsène, DHGE IV, 1930, col. 745-747. b) Maximele Părinților din deșert (Apoftegmele) Tradiția așezărilor monastice din Sceti și-a găsit expresia „literară” mai ales în colecțiile de apoftegme ale Sfinților Părinți, în care celelalte centre din Nitria și Kellia sînt mult mai puțin prezente. E vorba de culegeri de maxime și de anecdote referitoare la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]