412 matches
-
în două promonocite. Promonocitul, localizat ca și monoblastul în măduva osoasă, este o celulă mai mare (15 µm), citoplasma sa este acidofilă și bogată în poliribozomi. Granulațiile azurofile conțin mieloperoxidază. Cele două celule rezultate din diviziunea unică a promonocitului sunt monocite. Monocitul rămâne în măduva osoasă timp de 24 de ore de la diferențiere, după care trece în sânge și devine celulă circulantă pentru alte 24-72 de ore. În condiții normale, celulele care circulă la contactul cu endoteliul capilar, migrează spre diferite
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
două promonocite. Promonocitul, localizat ca și monoblastul în măduva osoasă, este o celulă mai mare (15 µm), citoplasma sa este acidofilă și bogată în poliribozomi. Granulațiile azurofile conțin mieloperoxidază. Cele două celule rezultate din diviziunea unică a promonocitului sunt monocite. Monocitul rămâne în măduva osoasă timp de 24 de ore de la diferențiere, după care trece în sânge și devine celulă circulantă pentru alte 24-72 de ore. În condiții normale, celulele care circulă la contactul cu endoteliul capilar, migrează spre diferite țesuturi
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
sânge și devine celulă circulantă pentru alte 24-72 de ore. În condiții normale, celulele care circulă la contactul cu endoteliul capilar, migrează spre diferite țesuturi și cavități, unde devin macrofage rezidente sau migrează spre un focar de inflamație:- în plămân, monocitul se diferențiază direct în macrofagul alveolar, fără maturare în țesutul interstițial;- în sinusoidele ficatului, monocitul devine celulă Kupffer;- în cavitatea peritoneală, monocitul vine direct din capilare și devine macrofag al seroasei. În condiții normale, puține macrofage rezidente se divid și
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
circulă la contactul cu endoteliul capilar, migrează spre diferite țesuturi și cavități, unde devin macrofage rezidente sau migrează spre un focar de inflamație:- în plămân, monocitul se diferențiază direct în macrofagul alveolar, fără maturare în țesutul interstițial;- în sinusoidele ficatului, monocitul devine celulă Kupffer;- în cavitatea peritoneală, monocitul vine direct din capilare și devine macrofag al seroasei. În condiții normale, puține macrofage rezidente se divid și rămân viabile 1-3 luni. Nu există dovada că ele recirculă prin limfă spre vasele sanguine
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
spre diferite țesuturi și cavități, unde devin macrofage rezidente sau migrează spre un focar de inflamație:- în plămân, monocitul se diferențiază direct în macrofagul alveolar, fără maturare în țesutul interstițial;- în sinusoidele ficatului, monocitul devine celulă Kupffer;- în cavitatea peritoneală, monocitul vine direct din capilare și devine macrofag al seroasei. În condiții normale, puține macrofage rezidente se divid și rămân viabile 1-3 luni. Nu există dovada că ele recirculă prin limfă spre vasele sanguine. Probabil că mor în țesuturi sau migrează
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
că ele recirculă prin limfă spre vasele sanguine. Probabil că mor în țesuturi sau migrează spre ganglionii limfatici. În cazul unei infecții locale sau al unui proces inflamator, factorii chimiotactici și alți mediatori ai inflamației - citochine și molecule icozanoidice - stimulează monocitele să migreze spre situsul lezat, unde se diferențiază în macrofagele exudatului. După migrarea în țesuturile și cavitățile organismului, macrofagele variază în privința caracteristicilor morfologice și funcționale și au denumiri diferite: celule Kupffer în ficat, macrofage pulmonare și alveolare în plămân, celule
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
lectine) care au glucide terminale resturi de fucozil, manozil, glucozil, acetil-glucozamină, sunt foarte importanți pentru recunoașterea celulelor străine, a hematiilor îmbătrânite, a fungilor și a bacteriilor. Receptorul de manoză (MR)este o lectină a membranei macrofagelor tisulare, dar lipsește de pe monocitul circulant. Acest receptor pare a fi important pentru ingestia agenților patogeni de către macrofagele tisulare. Receptorul de manoză recunoaște și leagă cu mare afinitate microorganismele care au pe suprafața lor molecule cu resturi de manoză și fucoză, având rol important în
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
important pentru ingestia agenților patogeni de către macrofagele tisulare. Receptorul de manoză recunoaște și leagă cu mare afinitate microorganismele care au pe suprafața lor molecule cu resturi de manoză și fucoză, având rol important în fagocitoza levurilor și a protozoarelor parazite. Monocitele sanguine nu exprimă MR, ceea ce sugerează că acești receptori sunt esențiali pentru evenimentele inflamatorii. Receptorii pentru fibronectină au rol în aderența monocitelor la zonele de discontinuitate ale endoteliului vascular și în ingestia particulelor opsonizate cu fibronectină. Receptorii pentru proteinele care
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
lor molecule cu resturi de manoză și fucoză, având rol important în fagocitoza levurilor și a protozoarelor parazite. Monocitele sanguine nu exprimă MR, ceea ce sugerează că acești receptori sunt esențiali pentru evenimentele inflamatorii. Receptorii pentru fibronectină au rol în aderența monocitelor la zonele de discontinuitate ale endoteliului vascular și în ingestia particulelor opsonizate cu fibronectină. Receptorii pentru proteinele care conțin Fe explică rolul macrofagului în metabolismul Fe. Receptorii pentru hormoni: de exemplu, receptorul pentru insulină. Receptorii pentru LPS (Lipolizaharidul bacteriilor Gram
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
infecției. Diferiții receptori fagocitari trimit semnale spre citoscheletul de actină și inițiază mecanismele de internalizare. 1.2.4.2. Activarea macrofagului Activarea macrofagului are loc în condițiile stimulării antigenice și este un proces care decurge stadial, în două etape:- recrutarea monocitului imatur din sânge și diferențierea în celulă capabilă să reacționeze în prezența limfokinelor;- dobândirea proprietății de citotoxicitate sub acțiunea unor semnale secundare(cantități mari de limfokine, LPS etc.). Limfocitele Th 1 sunt principalele celule activatoare ale macrofagului, prin intermediul IFN γ
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
O2. Activitatea antibacteriană a H2O2 crește cu multe ordine de mărime în combinație cu mieloperoxidaza și cu un halogen. Peroxidazele se disting prin structura primară, prin grupul prostetic hem și prin halogenul necesar pentru activitatea microbicidă. Peroxidaza neutrofilelor și a monocitelor (mieloperoxidaza) se găsește în granulațiile azurofile (primare) și este descărcată în fagosom printr-un proces de degranulare, consecutiv fagocitozei. Mieloperoxidaza (neutrofil-peroxidaza = verdoperoxidaza, datorită culorii sale verzi) este o proteină bazică de 150 kD și catalizează oxidarea substraturilor donoare de H
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
sau prin lapte, la sugar, din care cauză s-a numit și receptor Fc neonatal, fiind simbolizat FcRn. Există doar un singur tip de receptor din subgrupul FcαR care a fost desemnat FcαRI sau CD89, întâlnit pe suprafața neutrofilelor, eozinofilelor, monocitelor, a unor macrofage (incluzând celulele Kupffer) și a unor celule dendritice. Molecula FcαR prezintă două domenii extracelulare de tip imunoglobulinic și aparține superfamiliei de recunoaștere imună (MIRR). El semnalizează prin asociere cu două catene semnalizatoare FcγR. Un alt receptor este
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
desemnat și CD23, este un receptor de joasă afinitate și aparține clasei lectinelor de tip C. Este un receptor legat la membrană sau este solubil, îndeplinind funcții multiple printre care creșterea și diferențierea celulelor B, blocarea legării IgE, în eozinofile, monocite și bazofile. Receptorii Fc se leagă la regiunea Fc a moleculelor imunoglobulinice. Ei se află localizați pe unele celule ale sistemului imunitar precum fagocite (macrofage și monocite), granulocite (neutrofile și eozinofile) și limfocite ale sistemului imunitar cum sunt celulele natural
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
multiple printre care creșterea și diferențierea celulelor B, blocarea legării IgE, în eozinofile, monocite și bazofile. Receptorii Fc se leagă la regiunea Fc a moleculelor imunoglobulinice. Ei se află localizați pe unele celule ale sistemului imunitar precum fagocite (macrofage și monocite), granulocite (neutrofile și eozinofile) și limfocite ale sistemului imunitar cum sunt celulele natural killer (NKC), precum și pe celule ale sistemului imunitar adaptativ, așa cum sunt limfocitele B. Receptorii Fc permit acestor celule să se lege la coada Fc a anticorpilor care
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
prezent în situsurile unde are loc neurodegenerarea în creier, este posibil ca acest factor să servească drept un important neuroprotector. IL-10 este o citokină cu activitate antiinflamatorie și de stimulare a limfocitelor B, produsă de limfocitele activate T și B, monocite și macrofage, și celule dendritice. Ea blochează abilitatea celulelor prezentatoare de antigen să-și exercite această funcție prin fenomenul de subreglare (down-regulation) al moleculelor CMH, cât și prin molecule costimulatorii via supresia cascadei MAPK. Așadar, principala funcție a IL-10 pare
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
astfel de eventualitate, organismul susceptibil a fost infectat cu bacili foarte virulenți, atunci bacilii se vor multiplica în interiorul macrofagelor, pe care le vor distruge, ceea ce duce la eliberarea lor în spațiul extracelular. Exteriorizarea bacililor va constitui un stimul pentru venirea monocitelor sanguine. Celulele nou sosite nu vor putea rezolva situația fără intervenția unor alți factori, după cum se va vedea în cele ce urmează. În afară de situația în care bacilul Koch se stabilește la nivelul alveolelor, adus de aerul inhalat, există și eventualitatea
Curs de pneumoftiziologie by Antigona Trofor () [Corola-publishinghouse/Science/940_a_2448]
-
introdusă în organism și de capacitatea de apărare a gazdei. Atunci cînd în organism a pătruns o mică cantitate de germeni, reacția inițială este ca în cazul oricărui corp străin o reacție inflamatorie nespecifică, cu apariția de infiltrate inflamatorii cu monocite, limfocite și polimorfonucleare. În funcție de structura țesutului infectat, va avea loc o reacție exsudativă (în plămîn, organ cu structură aerată) sau proliferativă (în ganglioni limfatici, ficat etc.). În această etapă de început a infecției tuberculoase, leziunile sînt nespecifice. Ele ar putea
Curs de pneumoftiziologie by Antigona Trofor () [Corola-publishinghouse/Science/940_a_2448]
-
nivelul epiteliului de joncțiune, epiteliului sulcular și la nivelul țesutului conjunctiv al mărginii gingivale libere. Mai întâi se produce o vasodilatație a plexului gingival și subepitelial, urmată de migrarea PMN în epiteliul de joncțiune și chiar în sulcus; PMN și monocitele infiltrează de asemenea și conjunctivul epitelial. Se produce o migrare masivă de celule cu acumulare celulară și exudație de proteine serice spre țesutul conjunctiv înconjurător, dinspre colagenul, mai întâi perivascular și apoi din porțiunea coronara a epiteliului de joncțiune. În ciuda
T r atame n tul conserv a tor în boa la parod on t a l ă by Bogdan Vascu, Ana Maria Fatu () [Corola-publishinghouse/Science/91768_a_92401]
-
de 30-35 de ani. Mai frecventă decât parodontita juvenila, se poate găsi la pacienți care au suferit deja această formă de boală (Page și col., [243]). Sistematic se găsesc la pacienții afectați de o alterare funcțională a PMN neutrofile și monocitelor. Leziunile provocate sunt rapide și foarte profunde, apărând în urma unor perioade de puternică activitate distructiva alternate cu perioade de repaus. Perioadele de distrucție intensă sunt caracterizate printr-o inflamație gingivala extrem de importantă, însoțită adesea de formarea de puroi la nivelul
T r atame n tul conserv a tor în boa la parod on t a l ă by Bogdan Vascu, Ana Maria Fatu () [Corola-publishinghouse/Science/91768_a_92401]
-
lizozim, fosfataza alcalină, fosfolipaza A2, NADPH-oxidaze, proteaze acide și neutre, mieloperoxidaze) și activarea reacțiilor oxidative, ce ajută în procesul de fagocitoză. Eliberarea acestor substanțe în circulația sistemică mediază manifestările asociate sindromului inflamator sistemic și duc la leziuni multiorganice. Neutrofilele și monocitele activate produc radicali liberi de O2, cu citotoxicitate crescută. Aceștia, la rândul lor induc formarea unor radicali liberi secundari (hipoclorit, peroxinitriți), cu efecte citotoxice și mai pronunțate [4]. Nu s-a putut demonstra prezența radicalilor liberi de O2 după inducția
Tratat de chirurgie vol. VII by JUDIT KOVACS () [Corola-publishinghouse/Science/92069_a_92564]
-
unor antioxidanți, care ar scădea efectul citotoxic al radicalilor liberi de O2, dar studiile clinice în care s-a administrat vitamina E sau vitamina C nu au fost concludente [4]. Adenozinmonofosfatul ciclic (AMPc) și guanozinmonofosfatul ciclic (GMPc) reglează activitatea neutrofilelor, monocitelor, plachetelor și celulelor endoteliale. S-a demonstrat că nivele crescute de adenozinmonofosfat ciclic inhibă factorul de transcripție nucleară -κB în monocite și celule endoteliale, dar în studiile clinice nu s-a demonstrat eficiența inhibitorilor de fosfodiesteraze, în schimb prin efectul
Tratat de chirurgie vol. VII by JUDIT KOVACS () [Corola-publishinghouse/Science/92069_a_92564]
-
E sau vitamina C nu au fost concludente [4]. Adenozinmonofosfatul ciclic (AMPc) și guanozinmonofosfatul ciclic (GMPc) reglează activitatea neutrofilelor, monocitelor, plachetelor și celulelor endoteliale. S-a demonstrat că nivele crescute de adenozinmonofosfat ciclic inhibă factorul de transcripție nucleară -κB în monocite și celule endoteliale, dar în studiile clinice nu s-a demonstrat eficiența inhibitorilor de fosfodiesteraze, în schimb prin efectul lor vasodilatator cresc perfuzia splanchnică, scăzând concentrația de endotoxine în circulație [4]. Aspirina previne degradarea acidului arachidonic pe calea ciclooxigenazei, inhibând
Tratat de chirurgie vol. VII by JUDIT KOVACS () [Corola-publishinghouse/Science/92069_a_92564]
-
conțin enzima 1?-hidroxilază și sunt astfel capabile să sintetizeze și să secrete (în urma stimulării imune) 1,25(OH)2D3 la nivelul situsurilor inflamatorii (Mathieu et al., 2002). Efectele imunomodulatorii ale vitaminei D, exercitate prin intermediul VDR, includ inhibarea activării limfocitelor și monocitelor, a expresiei de receptori pentru imunoglobuline pe suprafața monocitelor, inhibarea producției de imunoglobuline și a expresiei de molecule CD4 și MHC de clasa a II-a pe celulele purtătoare ale acestor antigene (Thomasset, 1994). În ceea ce privește producția de citokine, vitamina D
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91984_a_92479]
-
și să secrete (în urma stimulării imune) 1,25(OH)2D3 la nivelul situsurilor inflamatorii (Mathieu et al., 2002). Efectele imunomodulatorii ale vitaminei D, exercitate prin intermediul VDR, includ inhibarea activării limfocitelor și monocitelor, a expresiei de receptori pentru imunoglobuline pe suprafața monocitelor, inhibarea producției de imunoglobuline și a expresiei de molecule CD4 și MHC de clasa a II-a pe celulele purtătoare ale acestor antigene (Thomasset, 1994). În ceea ce privește producția de citokine, vitamina D suprimă producția de IL2, IL12, TNF? și IFN? dar
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91984_a_92479]
-
decât în contextul prezenței unor alele diabetogene la nivelul altor loci asociați bolii. 10.5. GENA RECEPTORULUI VITAMINEI D, CROMOZOMUL 12q12-14 După cum am arătat, Vitamina D (1,25 Dihidroxi D3 = calcitriol) are numeroase efecte imunomodulatorii, incluzând inhibarea activării limfocitelor și monocitelor, inhibarea producției de imunoglobuline și de citokine precum și a expresiei de molecule CD4 și MHC de clasa a II-a pe celulele purtătoare ale acestor antigene (Thomasset 1994). S-a arătat că administrarea de 1,25(OH)2D3 la șoarecii
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]