276 matches
-
el trebuie să coboare pe satelitul Iapetus pentru a depista destinația semnalului radio transmis de TMA-1. Locația respectivă prezintă un monolit similar lui TMA -1, cu aceleași proporții, dar mult mai mare. În momentul în care Bowman ajunge în dreptul lui, monolitul îl detectează și își revelează funcția pentru care fusese construit: aceea de poartă stelară. Ea se deschide în fața lui Bowman, iar ultimele sale cuvinte auzite la Centrul de Comandă sunt: „Dumnezeule... e "plin de stele"!” Bowman este transportat către un
2001: O odisee spațială (roman) () [Corola-website/Science/314448_a_315777]
-
diferență o constituie schimbarea planetei de destinație de la Saturn la Jupiter și natura secvenței de evenimente care au dus la deconectarea lui HAL. Diferențele stilistice pot părea mai importante decât cele de conținut. O importanță mai mică o au aspectul monolitului, vârsta lui HAL și numele date în roman diferitelor nave spațiale, oamenilor-maimuță și inventatorului lui HAL. Din punct de vedere stilistic, romanul nuanțează și detaliază multe evenimente oarecum enigmatice din film. Vincent LeBrutto nota că romanul are „o structură narativă
2001: O odisee spațială (roman) () [Corola-website/Science/314448_a_315777]
-
vieții. Totuși, în continuarea "2010: A doua odisee", Clarke schimbă povestea în conformitate cu filmul. Filmul este mai enigmatic în ceea ce privește problema lui HAL, în timp ce romanul detaliază conflictul intern în care este prins computerul din cauza ordinului de a minți în legătură cu scopul misiunii. Aspectul monolitului care îi educă pe Privește-Lună și tovarășii săi la începutul poveștii diferă în film față de carte. În roman, monolitul este un cristal translucid, în timp ce în film este negru și opac. Monoliții TMA-1 și TMA-2 au rămas identici în film și
2001: O odisee spațială (roman) () [Corola-website/Science/314448_a_315777]
-
lui HAL, în timp ce romanul detaliază conflictul intern în care este prins computerul din cauza ordinului de a minți în legătură cu scopul misiunii. Aspectul monolitului care îi educă pe Privește-Lună și tovarășii săi la începutul poveștii diferă în film față de carte. În roman, monolitul este un cristal translucid, în timp ce în film este negru și opac. Monoliții TMA-1 și TMA-2 au rămas identici în film și în carte. În roman, HAL devine operațional pe 12 ianuarie 1997, dar în film anul este dat ca fiind
2001: O odisee spațială (roman) () [Corola-website/Science/314448_a_315777]
-
o măsură suficientă încât să asigure recuperarea sa. Poole este ajutat să se aducă la zi cu privire la mileniul scurs între timp și cu viața din acea perioadă. Astfel, el află că în Olduvai Gorge, Africa, s-au descoperit resturile unui monolit (cel care a dat naștere evoluției omenirii prezentate la începutul romanului "2001"), iar monolitul lunar botezat "TMA-1" a fost adus pe Pământ în 2006, fiind amplasat în fața sediului Națiunilor Unite din New York City. De asemenea, el este informat despre interdicția
3001: Odiseea finală () [Corola-website/Science/323991_a_325320]
-
la zi cu privire la mileniul scurs între timp și cu viața din acea perioadă. Astfel, el află că în Olduvai Gorge, Africa, s-au descoperit resturile unui monolit (cel care a dat naștere evoluției omenirii prezentate la începutul romanului "2001"), iar monolitul lunar botezat "TMA-1" a fost adus pe Pământ în 2006, fiind amplasat în fața sediului Națiunilor Unite din New York City. De asemenea, el este informat despre interdicția de a ateriza pe satelitul Europa, pe care se află un monolit în interiorul căruia
3001: Odiseea finală () [Corola-website/Science/323991_a_325320]
-
2001"), iar monolitul lunar botezat "TMA-1" a fost adus pe Pământ în 2006, fiind amplasat în fața sediului Națiunilor Unite din New York City. De asemenea, el este informat despre interdicția de a ateriza pe satelitul Europa, pe care se află un monolit în interiorul căruia își au sălașul coștiințele lui David Bowman și HAL. Considerând că el ar putea fi singurul acceptat de Dave, Poole pornește spre Europa. Teoria sa se dovedește a fi corectă: nu numai că i se permite asolizarea, dar
3001: Odiseea finală () [Corola-website/Science/323991_a_325320]
-
acceptat de Dave, Poole pornește spre Europa. Teoria sa se dovedește a fi corectă: nu numai că i se permite asolizarea, dar este contactat de "Halman", entitatea rezultată prin contopirea conștiințelor lui HAL cu Bowman. De la ea, Poole află că monolitul a transmis un mesaj către creatorii săi, cu 450 de ani-lumină în urmă, o perioadă marcată de numeroase tulburări în istoria omenirii, iar mesajul pe care așteaptă să-l primească e posibil să prevadă distrugerea civilizației umane pentru a proteja
3001: Odiseea finală () [Corola-website/Science/323991_a_325320]
-
primească e posibil să prevadă distrugerea civilizației umane pentru a proteja nou-născuta civilizație europan. Ajutat de consiliul care conduce omenirea, Frank reușește să trimită spre Halman o serie de virusuri informatice cu ajutorul cărora acesta încearcă să infectez matricea computerizată a monolitului, într-o operațiune disperată a omenirii care primește numele de cod "Damocles". Acesta din urmă primește de la creatorii săi ordinul de a distruge civilizația umană, întocmai cum se temuseră oamenii, și se divizează într-o serie de monoliți care se
3001: Odiseea finală () [Corola-website/Science/323991_a_325320]
-
și se divizează într-o serie de monoliți care se reasamblează sub forma a două panouri uriașe menite să obtureze lumina și căldura solară, producând astfel distrugerea biosferei terestre. Din fericire, unul dintre virusurile folosite de Halman reușește să infecteze monolitul, iar acesta se dezintegrează, odată cu el dispărând și monoliții TMA-0 și TMA-1. Halman apucă să-și încarce personalitatea într-un mediu de stocare holografic primit de la Poole și, astfel, supraviețuiește dezintegrării monolitului. Dar, deoarece era și ea infectată de virus
3001: Odiseea finală () [Corola-website/Science/323991_a_325320]
-
dintre virusurile folosite de Halman reușește să infecteze monolitul, iar acesta se dezintegrează, odată cu el dispărând și monoliții TMA-0 și TMA-1. Halman apucă să-și încarce personalitatea într-un mediu de stocare holografic primit de la Poole și, astfel, supraviețuiește dezintegrării monolitului. Dar, deoarece era și ea infectată de virus, este sigilată pe vârful Pico de pe Lună, alături de toate armele chimice, biologice și cibernetice ținute acolo sub pază pentru a nu afecta civilizația umană. Poole și alți oameni aterizează pe Europa și
3001: Odiseea finală () [Corola-website/Science/323991_a_325320]
-
pe Europa și încearcă să stabilească relații pașnice cu nativii de acolo, în timp ce creatorii monoliților acceptă să dea o a doua șansă omenirii, șansa acesteia urmând să fie stabilită „în Ultimele Zile”. Monoliții sunt prezentați diferit față de romanele anterioare. Dacă monolitul din "2001" era capabil de transmisii superluminice și era prezentat ca o entitate gânditoare binevoitoare, mesajul trimis de Marele Zid din "3001" are nevoie de 450 de ani pentru a ajunge la destinație și a primi răspuns, iar monolitul este
3001: Odiseea finală () [Corola-website/Science/323991_a_325320]
-
Dacă monolitul din "2001" era capabil de transmisii superluminice și era prezentat ca o entitate gânditoare binevoitoare, mesajul trimis de Marele Zid din "3001" are nevoie de 450 de ani pentru a ajunge la destinație și a primi răspuns, iar monolitul este destul de drastic în aprecierile legate de rasa umană. Transcendența lui David Bowman ca un Copil-al-Stelelor este explicată acum ca un caz firesc de încărcare într-un calculator. În "2010", Bowman îi apare lui Floyd folosindu-se de praful din
3001: Odiseea finală () [Corola-website/Science/323991_a_325320]
-
deoarece evenimentul nu fusese înregistrat de computer. Totuși, în "3001", dr. Allister Kim îi prezintă lui Poole o înregistrare a acelui eveniment. În epilogul romanului "2010", intitulat simplu "20.001", se prezintă evoluția la care au ajuns europanii sub supravegherea monolitului rămas pe satelit. Însă, la sfârșitul lui "3001", toți monoliții din sistemul solar dispar. În "3001", Pământul este înconjurat de un habitat inelar aflat pe orbită geostaționară în jurul său, de care este legat prin patru „turnuri” (lifturi spațiale), aflate la
3001: Odiseea finală () [Corola-website/Science/323991_a_325320]
-
declarat deseori că fiecare dintre romanele "Odiseei" se petrece într-un univers paralel separat — așa se demonstrează existența monoliților la sfârșitul romanului "2010", sau faptul că, în "2061", o parte a lui Floyd se alătură lui Bowman și HAL în interiorul monolitului Marele Zid, în timp ce "3001" nu vorbește despre așa ceva. Aceste universuri paralele fac parte din continuitatea retroactivă a lui Clarke. Pe Yahoo Entertainment s-a anunțat în anul 2000 că MGM și actorul și regizorul Tom Hanks purtau discuții legate de
3001: Odiseea finală () [Corola-website/Science/323991_a_325320]
-
din care face parte doctorul Heywood Floyd (cel care studiase anomalia TMA-1 din craterul Tycho de pe Lună), este trimis pe nava "Cosmonaut Alexei Leonov" să investigheze cauzele eșecului misiunii precedente și dispariția unicului ei supraviețuitor, David Bowman, precum și să studieze monolitul aflat în vecinătatea planetei Jupiter. Deși această misiune ar fi trebuit îndeplinită de nava americană "Discovery II", descoperirea de către sovietici a unui sistem de propulsie superior determină îmbarcarea lui Floyd la bordul lui "Leonov". În timpul zborului spre Jupiter, echipajul asistă
2010: A doua odisee (roman) () [Corola-website/Science/323989_a_325318]
-
Doctorul Chandra, proiectantul inteligenței artificiale HAL 9000, repune în funcțiune giganticul calculator și încearcă să rezolve problemele de programare care au determinat comportamentul eronat al lui HAL în timpul misiunii "Discovery". Ceilalți membri ai echipajului asistă la deschiderea porții stelare din monolitul TMA-2 odată cu revenire în sistemul solar a entității în care s-a transformat David Bowman. După o scurtă vizită pe Pământ, în timpul căreia ia legătura cu mama sa și cu o fostă iubită, Bowman revine pe orbita lui Jupiter și
2010: A doua odisee (roman) () [Corola-website/Science/323989_a_325318]
-
sale pe orbita lui Jupiter, poate avea din nou un comportament conflictual. Însă computerul își îndeplinește misiunea fără probleme și, în timp ce orbitează în jurul lui Jupiter pentru a beneficia de efectul de praștie, membrii lui "Leonov" asistă la divizarea exponențială a monolitului TMA-2 și la devorarea giganticei planete de către noii monoliți. Acțiunea lor devine evidentă în momentul în care provoacă o novă care transformă planeta Jupiter într-un nou soare, care va fi numit Lucifer. Înainte ca unda termică și cea de
2010: A doua odisee (roman) () [Corola-website/Science/323989_a_325318]
-
CU EXCEPȚIA EUROPEI. NU ÎNCERCAȚI SĂ ATERIZAȚI ACOLO. Cartea se termină cu un scurt epilog, a cărui acțiune se petrece în anul 20.001. La acea dată, una dintre speciile de pe Europa a evoluat până la stadiul unei civilizații primitive, probabil cu ajutorul monolitului. Lucifer (fosta planetă Jupiter) este considerat soarele principal, în timp ce soarele original este numit „Soarele Rece”. Deși cea mai mare parte a așezărilor acestei civilizații se concentrează în emisfera opusă lui Lucifer, care încă mai este acoperită de ghețuri. De acolo
2010: A doua odisee (roman) () [Corola-website/Science/323989_a_325318]
-
obiect de cult printre europani. După cum se arată în "2061" și "3001", navele cu echipaj uman care au încercat să aterizeze pe Europa au fost deviate de forțe externe. Cel mai important obiect de venerare al europanilor îl constituie un monolit în care se află conștiințele lui David Bowman și a lui HAL și care are grijă ca un eventual contact între oameni și europani să nu aibă loc înainte de vreme. "Epilog" Clarke a presărat de-a lungul romanului numele unor
2010: A doua odisee (roman) () [Corola-website/Science/323989_a_325318]
-
pe timpul nopții. Gheața care acoperea oceanele satelitului Europa s-au topit, iar noile condiții permit dezvoltarea vieții descoperită de echipajul navei chinezești "Tsien". Pentru a nu interfera cu acest proces, omenirii i s-a interzis aterizarea pe satelit, iar un monolit a rămas să monitorizeze apariția și dezvoltarea vieții inteligente pe acesta. La întoarcerea din misiunea "Leonov", Heywood Floyd a suferit un accident. Recuperarea într-un spital orbital a durat mai mult decât se aștepta, ceea ce a determinat imposibilitatea revenirii ulterioare
2061: A treia odisee () [Corola-website/Science/323990_a_325319]
-
fost posibil după primele estimări, folosind în acest scop rezervele de apă furnizate de cometa Halley. Van der Berg și Chris Floyd iau naveta "William Tsung" (poreclită "Bill Tee") și pleacă să studieze Muntele Zeus, epava navei chinezești "Tsien" și monolitul gigantic supranumit „Marele Zid” care stă culcat pe o parte la granița dintre emisfera luminată și cea întunecată. Ajuns la destinație, van der Berg constată că teoria sa a fost corectă, iar Muntele Zeus este, într-adevăr, un diamant gigantic
2061: A treia odisee () [Corola-website/Science/323990_a_325319]
-
a bunicului său, iar acesta pe a monolitului europan, care pare să-i fi „copiat” conștiința în același mod în care o făcuse anterior cu Bowman și HAL. Epilogul romanului prezintă anul 3001, în care Lucifer își încetează strălucirea, iar monolitul care a fost găsit pe Lună în 1999 și a fost dus în Manhattan șapte ani mai târziu „se trezește”. Între timp, omenirea s-a dezvoltat foarte mult, iar depozitele de diamante rezultate din împrăștierea miezului planetei Jupiter au fost
2061: A treia odisee () [Corola-website/Science/323990_a_325319]
-
care au în comun numai resentimentul față de Modernism. Această antipatie a postmodernității față de modernism, și tendința lor consecventă de a se defini în pofida acestuia, și-a atras, de asemenea, numeroși critici. S-a argumentat că modernitatea nu e decât un monolit de dimensiuni uriașe, ca un singur buștean, dar de fapt era el însuși dinamic și mereu schimbător; evoluția dintre 'modern' și 'postmodern' trebuie privit mai degrabă ca o gradație iar nu ca un tip nou, o continuare, iar nu o
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
de deputați (în prezent Primăria municipală), Școala nr. 6, imobile de locuințe cu 3 etaje de-a lungul străzilor Independenței Ștefan cel Mare), cu compoziția fațadelor după schema obișnuită pentru empirul sovietic. În perioada sovietică s-au construit case blocuri monolit fără vreo valoarea arhitecturală. Planurile de resistematizare din perioada sovietică continuă ideea locuirii în comun. Aspectul arhitectural era excesiv de tipizat în tot spațiul ex-sovietic, ceea ce ducea la dispariția tradițiilor naționale și locale. În anii `80 s-a înregistrat cel mai
Bălți () [Corola-website/Science/297395_a_298724]