1,227 matches
-
și efortul spre autonomie ale celuilalt. Logica intrinsecă este cea a conjuncției: și eu, și tu12. Regulile sunt stabilite, acceptate și respectate de toți în mod echitabil, astfel încât să fie posibil respectul față de sine și față de ceilalți. Într-o familie monoparentală de tip partenerial, părintele singur se află în situația de a conferi suport pentru dezvoltarea copiilor și îi educă în ideea de a-l sprijini la rândul lor. Pe măsură ce dezvoltarea psihofiziologică permite copilului asumarea de responsabilități în familie, acesta exercită
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
mod convențional prin contractul social. De aici, rezultă că legile reglementează sfera publică, iar reprezentantul gospodăriei în sfera publică este bărbatul. Legislația tradițională privind căsătoria se întemeia pe diviziunea sexuală a muncii în gospodărie și societate. Față de acest model, familia monoparentală apare ca o excepție, o situație la limită (prin care unul dintre soți a murit, este plecat pentru perioade lungi de timp sau, mult mai rar, se află în ipostaza de a fi separat sau divorțat de celălalt părinte), în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
libertățile individuale. Iată și unele rezerve: reglementările de tip contractual nu modifică mediul economic și condițiile sociale ce creează relații de dominare și subordonare între femei și bărbați; nu pot surprinde adecvat dependențele care se stabilesc în cadrul relațiilor umane. Familia monoparentală rezultată după un astfel de model este una independentă, în care părintele singur și-a propus în mod deliberat să fie părinte și se receptează drept compatibil cu situația creată. Aceasta nu înseamnă că nu resimte dificultățile legate de ipostaza
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
ci aparține domeniului decizional comunitar, în baza tradițiilor și a teoriilor normative asupra binelui sau a altor sisteme colective de judecată. Teoriile comunitariene articulează valorile comune, dar păcătuiesc limitând libertățile individuale și pluralismul social. Într-o astfel de abordare, familia monoparentală va primi un sprijin puternic din partea familiei extinse, a vecinilor, a colegilor, a comunității, formându-se probabil un tip de solidaritate analoagă oricărei stări de criză resimțită de vreunul dintre membrii comunității. Pentru familiile ale căror valori prioritare sunt cele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
oameni nu poate trata în mod adecvat multe dintre temele și problemele cu care se confruntă familiile”. Teoriile fundamentate pe drepturi sunt limitate privind înțelegerea relațiilor, a precondițiilor, a responsabilităților și consecințelor relațiilor interumane 14. Din perspectiva respectării drepturilor, familia monoparentală ridică probleme cum ar fi: discriminarea între familii biparentale și monoparentale, între drepturile asupra copiilor, între cele ale părinților căsătoriți și ale celor necăsătoriți, probleme ale drepturilor părinților naturali, care nu au drept de custodie asupra copiilor, drepturi patrimoniale, de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
problemele cu care se confruntă familiile”. Teoriile fundamentate pe drepturi sunt limitate privind înțelegerea relațiilor, a precondițiilor, a responsabilităților și consecințelor relațiilor interumane 14. Din perspectiva respectării drepturilor, familia monoparentală ridică probleme cum ar fi: discriminarea între familii biparentale și monoparentale, între drepturile asupra copiilor, între cele ale părinților căsătoriți și ale celor necăsătoriți, probleme ale drepturilor părinților naturali, care nu au drept de custodie asupra copiilor, drepturi patrimoniale, de respect față de viața de familie etc. Politicile publice vor veni, în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
responsabilităților relaționale va cuprinde nu numai libertățile individuale, ci și drepturile de a întemeia și menține asocieri private compatibile cu concepțiile publice asupra responsabilităților pe care acele asocieri le atrag după ele, subsumând conexiunile dintre familii și comunitatea lărgită. Familia monoparentală poate fi înțeleasă ca una responsabilă, față de care conservatorii (adepți ai familiei tradiționale) nu au de ce să se mai teamă. Moralitatea în cadrul grupurilor și crearea unui mediu optim pentru dezvoltarea copiilor, conform cu așteptările sociale, pot constitui garanții ale legăturilor între
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
ale guvernanților. Prin măsurile de politică socială restrânse referitoare la familie (în comparație cu anvergura problemelor sociale, generate, în principal, de sărăcie), statul poate fi considerat ca unul de tip minimal 33. În raport cu tipurile de suport public, se cunoaște faptul că familia monoparentală se înscrie în categoria beneficiarilor ce par să se bucure de drepturi într-un mod necuvenit (persoana ce are copii, dar nu îi poate crește prin efort propriu și apelează la sprijin social, denotă o anume lipsă de responsabilitate). Acest
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
manifestat aportul la realizarea bunăstării individului. Familia deține principalul rol în susținerea individului aflat în nevoie. Se păstrează, ca o constantă în timp, o anume solidaritate familială, mai ales pentru momentele de criză. Acest tip de atitudine conduce, pentru familia monoparentală, la două situații posibile. Una ar fi aceea a sprijinului oferit părintelui singur și copilului său din considerente de caritate, însoțite de recunoașterea relațiilor de rudenie: „glasul sângelui”. Această stare este însă rezultatul unei contextualizări negative a familiei cu un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
pe care nu le poate onora, cum sunt cele care decurg din situația de părinte). Conservatorismul recunoscut la nivelul instituțiilor statului se răsfrânge asupra modului în care se realizează politicile publice. Dacă, de pildă, avem în atenție politici adresate familiei monoparentale, pot fi chestionate condiționările pe care decidenții politici le întâmpină. Care sunt grupurile de interese ce aleg, promovându-și punctele de vedere, să intre în negocieri cu instituțiile statului? În cazul familiei monoparentale, pot fi recunoscute într-o astfel de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
pildă, avem în atenție politici adresate familiei monoparentale, pot fi chestionate condiționările pe care decidenții politici le întâmpină. Care sunt grupurile de interese ce aleg, promovându-și punctele de vedere, să intre în negocieri cu instituțiile statului? În cazul familiei monoparentale, pot fi recunoscute într-o astfel de situație câteva organizații nonguvernamentale care își concentrează activitatea în jurul problemelor apărute în viața femeilor 54. Primordial este însă faptul că protecția familiei monoparentale intră, alături de alte aspecte de protecție socială, pe agenda de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
să intre în negocieri cu instituțiile statului? În cazul familiei monoparentale, pot fi recunoscute într-o astfel de situație câteva organizații nonguvernamentale care își concentrează activitatea în jurul problemelor apărute în viața femeilor 54. Primordial este însă faptul că protecția familiei monoparentale intră, alături de alte aspecte de protecție socială, pe agenda de negociere a României privind aderarea la Uniunea Europeană. Adoptarea unor măsuri de modernizare pare că se face sub presiune externă. Măsurile de politici publice apar, pentru familia monoparentală, preponderent ca măsuri
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
că protecția familiei monoparentale intră, alături de alte aspecte de protecție socială, pe agenda de negociere a României privind aderarea la Uniunea Europeană. Adoptarea unor măsuri de modernizare pare că se face sub presiune externă. Măsurile de politici publice apar, pentru familia monoparentală, preponderent ca măsuri de politici sociale 55. Mai dramatic este că acestea se rezumă doar la sprijinul financiar modest, oferit prin alocația de susținere pentru familia monoparentală. Conservatorismul privind familia este o constantă a mentalității cetățenilor români contemporani. În sondajele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
că se face sub presiune externă. Măsurile de politici publice apar, pentru familia monoparentală, preponderent ca măsuri de politici sociale 55. Mai dramatic este că acestea se rezumă doar la sprijinul financiar modest, oferit prin alocația de susținere pentru familia monoparentală. Conservatorismul privind familia este o constantă a mentalității cetățenilor români contemporani. În sondajele de opinie, aceștia își exprimă puncte de vedere care par perene, în legătură cu dimensiunea de gen a familiei. De pildă, analizând datele din Barometru de gen56 (realizat de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
fost căsătorită. Fetele mame sunt în situația cea mai defavorabilă, ca și cum gradul de adecvare față de mecanismul social al căsătoriei determină gradul de acceptare socială. Percepția comună, conform căreia susținerea copiilor în familia completă este mai adecvată decât într-o familie monoparentală, este întemeiată și prin modul în care sunt dezvoltate practicile instituționale 57. Acestea exercită o presiune de conformitate față de modelul clasic de familie, format din doi părinți și copiii lor. Încă de la declararea copilului în maternitate, prin recunoașterea lui drept
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
la fel), iar lecția trecutului este că „femeile sunt incapabile de a se susține singure”, cu atât mai mult cu cât sunt responsabile de educația unor minori aflați în îngrijire. Orientarea conservatoare nu este un cadru ideatic propriu pentru familia monoparentală. Pentru conservatori, familia este purtătoarea tradițiilor comunității și tocmai de aceea trebuie păstrată în forma de altădată. Familia părintelui singur se află într-o situație de viață denunțată de conservatori. Aceștia ar argumenta, pornind de la recunoașterea instituțiilor clasice - proprietatea, Biserica
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Aceștia ar argumenta, pornind de la recunoașterea instituțiilor clasice - proprietatea, Biserica și familia 58 - în favoarea unei familii complete. Din perspectivă conservatoare, politicile de tipul celor afirmative (pentru femei, de pildă), ca și cele ale asistenței față de beneficiari necontribuabili (cum este familia monoparentală, care solicită ajutor public) sunt implicit nedrepte față de cetățenii care plătesc impozite, susținându-i prin efortul lor pe cei dezavantajați. Drepturile lor la protecție socială sunt cel mult niște aranjamente sociale, concesii legale, ca răspuns la anumite probleme sociale. Linia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
statul este dator să investească în formarea noilor generații de contribuabili, iar sprijinul acordat părinților este firesc din perspectiva intereselor pe termen lung ale comunității, este o formă a dreptății sociale. O posibilă intersecție între abordarea conservatoare și problematica familiei monoparentale este nevoia de siguranță. Aceasta se resimte acut mai ales datorită faptului că familia respectivă a trecut printr-un moment de schimbare profundă, cel prin care a rămas incompletă. Fie că a fost vorba de separare, divorț sau deces al
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
nemijlocit prin faptele de viață, prin practici corecte. Prin adoptarea unor legi specifice (cum ar fi legea privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, legea egalității de șanse între femei și bărbați, legea concediului parental, legea privind protecția familiei monoparentale), România a făcut pași importanți spre modernizare. Pentru ca acestea să fie respectate efectiv, ar trebui depășite practicile ce presupun mentalități conservatoare. În paradigma liberală, se presupunea că nu este cazul ca statul să intervină în sfera privată, în familie, receptată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
al colapsului financiar. Intervenția publică modestă se datorează lipsei de fonduri și a distribuirii celor disponibile în susținerea industriilor falimentare. 5.1. Victimizareatc "5.1. Victimizarea" Principalul merit al perspectivei liberale pe care îl poate valorifica o abordare a familiei monoparentale, care se dorește emancipatoare, îl constituie renunțarea la abordarea victimizatoare, ce presupunea implicit protecție și suport. Acest tip de abordare victimizatoare este larg recunoscut în privința familiei monoparentale. Ca un efect al acestei încadrări, s-au dezvoltat politici de tip asistențial
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
merit al perspectivei liberale pe care îl poate valorifica o abordare a familiei monoparentale, care se dorește emancipatoare, îl constituie renunțarea la abordarea victimizatoare, ce presupunea implicit protecție și suport. Acest tip de abordare victimizatoare este larg recunoscut în privința familiei monoparentale. Ca un efect al acestei încadrări, s-au dezvoltat politici de tip asistențial. Abordarea problematicii familiei monoparentale pe agenda publică este receptată aparent ca un demers de modernizare a societății, ce pare să recunoască diversitatea formelor de familie și să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
emancipatoare, îl constituie renunțarea la abordarea victimizatoare, ce presupunea implicit protecție și suport. Acest tip de abordare victimizatoare este larg recunoscut în privința familiei monoparentale. Ca un efect al acestei încadrări, s-au dezvoltat politici de tip asistențial. Abordarea problematicii familiei monoparentale pe agenda publică este receptată aparent ca un demers de modernizare a societății, ce pare să recunoască diversitatea formelor de familie și să fie deschisă față de problemele pe care acestea le întâmpină. Când este analizat însă modul cum este tratată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
agenda publică este receptată aparent ca un demers de modernizare a societății, ce pare să recunoască diversitatea formelor de familie și să fie deschisă față de problemele pe care acestea le întâmpină. Când este analizat însă modul cum este tratată familia monoparentală, se constată o conotație conservatoare puternică: este reprezentată ca o stare de neajutorare, de insuficiență privind resursele, de un dezechilibru relațional. Responsabilitatea părintelui singur față de familia sa este îndoielnică, din moment ce nu poate acoperi singur necesarul acesteia. Se recunoaște existența unei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
se întâmple independent de ei sau cineva să intervină, pentru ca starea lor să fie alta. Nu mai au inițiative, nu au încredere în resursele personale, nu întreprind nimic pentru realizarea propriului bine. Cele mai multe situații de viață prin care trec familiile monoparentale sunt intuitiv surprinse prin starea de anxietate pe care o trăiește cel căruia i-a trecut valul peste cap și este pe cale să se înece. Starea care se instituie este una de panică. Dificultatea problemelor este mai mare decât capacitatea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
decât capacitatea de răspuns existentă. Ajunge să se instaureze un tip de autosuficiență existențială: oamenii se mulțumesc cu faptul că trăiesc pur și simplu. Experiența este atât de traumatizantă, că nu-și mai doresc nimic, cel puțin pentru moment. Familia monoparentală este receptată în tentă victimizatoare și ca o extindere a felului în care este tratat părintele singur. Abordarea victimistă a femeilor arată că acestea trebuie ajutate în virtutea slabelor capacități ale lor. Femeile sunt caracterizate prin vulnerabilitate fizică, prin fragilitate emoțională
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]