5,397 matches
-
pisat a fost distribuită În cele trei tăvi, deja, foarte apetisante prin mirosul și aromele Împrăștiate În jur -iar când bureții de pădure au căpătat aceiași culoare rumenă ca și cea a curcanului, bunica Ileana a turnat o sticlă de Monopol, pe jumătate plină, cu rachiu moldovenesc de tescovină, „di douî ori tras!” peste Cristofor et Co., ales cu gând de creștină pioasă: Dacă are să se Îmbete, poate trece mai ușor peste ceea ce vine de-acu’! zise bunica șugubeață, În timp ce deasupra
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
călcase Floare după cea de a doua Întoarcere a ei din America. Își amintea și ne povestea cum se pornise singură, atunci, Într-o noapte de vară din primii ani ai României Mari, cu o straiță burdușită cu tutun. Era monopol de stat pe iarba asta, oamenii aveau voie să o cultive, cîștigau destul de bine de pe urma ei, dar erau opriți să o vîndă altcuiva decît agentului statului. Se Înțelesese Însă cu niște creș tini dintr-un sat vecin să ajungă la
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
toată grija. Fără o șură mare prin care aerul să se scurgă Întruna luînd cu sine umezeala frunzelor rînduite pe funii de cînepă, nu puteai să te apuci de o Îndeletnicire ca asta. Producția de țigări În România Mare era monopol de stat și numai Regiei Tutunului aveai voie să-i vinzi foile. Vechiul Regat trimisese În părțile CÎmpiei Sătmarului un agent fiscal, pe unul, Trușcă. Oamenii Îi spuneau „finanț“. Venea de percepea toate taxele. Cultivatorul de tutun nu avea dreptul
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ar trebui să vă bucure. Dacă însă Eu alung demonii cu Duhul Sfânt, iar voi Mă taxați drept slugă a lui Beelzebul, atunci voi vă autoexcludeți de la comuniunea cu Duhul Sfânt, pretinzând în același timp că îl cunoașteți. Fariseii instaurează monopol asupra Duhului Sfânt (asta va face pseudoteologia din toate vremurile, în special când ajunge să fie recunoscută ca „oficială”). Fariseismul e încarnarea spiritului fals, a îndărătniciei în prostie și ideologie, împotriva logicii vieții, a credinței și a iubirii; încarnarea îndărătniciei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și ezoterism dezinhibat e greu să faci partea lucrurilor. Îndrăznesc să cred că invitarea mea la acest colocviu sugerează o schimbare nu numai de tactică, ci în primul rând de dioptrii din partea unei instituții care și-a impus multă vreme monopolul asupra Sfântului Duh, asupra Bibliei, asupra Tradiției și așa mai departe. Sfântul Duh se plimbă unde vrea și necontrolat de nimeni, iar Biblia și Tradiția trebuie respectate și cercetate în litera și spiritul lor dintâi, cât mai aproape de surse, nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Rossi dădu mâna cu Dej și luă loc pe scaunul din fața lui. La noi e mult mai greu, tovarășe secretar general, îi spuse el. În lunile trecute am avut confruntări foarte serioase cu guvernul clerical și, ca întotdeauna, cu marile monopoluri care sufocă țara, iar în momentul de față sunt în curs alte lupte... Dar dați-mi voie să vă transmit, mai întâi de toate, un salut frățesc din partea comuniștilor italieni, care m-au însărcinat să-i reprezint... Gheorghiu-Dej zâmbi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
general au de-a face doar atunci când se pomenesc cu ei bătându-le în poartă, ca să ceară de lucru... Noi ne dăm toată silința să determinăm o schimbare în bine pentru toți. Din păcate, cu guvernul clerical și cu puterea monopolurilor, vă dați seama că lupta noastră nu e deloc ușoară!... Așa deci..., articulă Gheorghiu-Dej cu evidentă părere de rău. Gânditor, el își trecu o mână peste față și își privi ceasul. Apoi se îndreptă din spate, tresărind. Noi, tovarășe, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
dați seama că lupta noastră nu e deloc ușoară!... Așa deci..., articulă Gheorghiu-Dej cu evidentă părere de rău. Gânditor, el își trecu o mână peste față și își privi ceasul. Apoi se îndreptă din spate, tresărind. Noi, tovarășe, am lichidat monopolurile, declară el cu alt glas. I-am silit pe toți capitaliștii să devină simpli cetățeni. Bineînțeles că pe ăia care s-au dedat pe urmă la acte de sabotaje și la uneltiri dușmănoase contra regimului i-am trimis acolo unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
tolerăm reciproc, dar să încercăm să ne înțelegem, pentru a ne înțelege mai bine pe noi înșine și "a coopera"; este justificată discuția despre adevăr, dacă acest lucru se întâmplă în spiritul iubirii prin adevăr. În calitate de creștin eu nu dețin monopolul asupra adevărului, dar nu sunt nici dispus la a renunța să-l mărturisesc în fața falsităților. Dialogul și mărturia nu se exclud reciproc; trebuie să continuăm pe calea ce am experimentat-o către mântuire, dar trebuie să îngăduim celuilalt de a
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
ele au ca obiectiv să mențină condițiile concurenței pure și perfecte și să corecteze deficiențele pieței. De asemenea, Statul poate produce și aplica legi antitrust; el poate chiar, în cazul existenței randamentelor crescătoare ce riscă să conducă la constituirea unui monopol natural, să procedeze la naționalizarea întreprinderii în cauză. Această naționalizare permite respectarea condițiilor echilibrului general, deoarece statul poate constrînge întreprinderea naționalizată să vîndă la nivelul costului său marginal. Pentru Leon Walras, "Statul poate și trebuie să intervină în industria căilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
căilor ferate, cu o dublă îndreptățire: 1) deoarece serviciul căi-lor ferate, în măsura în care transportă produse sau servicii de interes public, este el însuși un serviciu public; 2) deoarece serviciul căilor fera-te, în măsura în care transportă produse sau servicii de interes privat, este un monopol natural și necesar care, pe cale de consecință, trebuie transformat într-un monopol economic al Statului". În fine, pentru neoclasici, Statul trebuie, în egală măsură, să intervină în cazul existenței bunurilor colective indivizibile și a celor care au efecte externe: Bunurile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
transportă produse sau servicii de interes public, este el însuși un serviciu public; 2) deoarece serviciul căilor fera-te, în măsura în care transportă produse sau servicii de interes privat, este un monopol natural și necesar care, pe cale de consecință, trebuie transformat într-un monopol economic al Statului". În fine, pentru neoclasici, Statul trebuie, în egală măsură, să intervină în cazul existenței bunurilor colective indivizibile și a celor care au efecte externe: Bunurile colective indivizibile sunt bunurile disponibile pentru toți indivizii, nimeni neputînd fi exclus
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
de infrastructuri; unei creșteri a cheltuielilor de administrare generală, legate de necesara adaptare a reglementărilor la procesele de industrializare și de urbanizare. c) Potrivit concepției organice, specifică keynesismului, Statul este o entitate distinctă de indivizi și superioară acestora, deținătoare a monopolului constrîngerii, și înzestrată cu rolul de decident social. Statul este presupus a încerca să realizeze interesul general, ce nu se confundă cu suma intereselor particulare. Aparatul instituțional al Statului este considerat un centru de decizie autonom. Cele două concepții descrise
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
legea și ordinea, să definească drepturile de proprietate (...) și celelalte reguli ale jocului economic, să tranșeze disputele cu privire la interpretarea regulilor, să impună executarea contractelor, să promoveze concurența, să ofere un cadru monetar, să se angajeze în activități de contracarare a monopolurilor tehnice și de depășire a efectelor de vecinătate (...), să completeze caritatea individuală și familia în protejarea persoanelor neresponsabile"3. Practic, cum spunea Otto Eckstein, "comparația relevantă nu este între piețe perfecte și guverne imperfecte, nici între piețe deficiente și guverne
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
externalități negative, producătorul diminuează bunăstarea altor agenți fără să suporte costurile suplimentare ale acestora, de unde necesitatea instituirii unei taxe penalizatoare; 3) randamentele sunt pentru toți crescătoare, colectivitatea are interesul de a încredința producția bunului respectiv unei singure întreprinderi, de unde necesitatea monopolului de stat. Cum inspirat scria Samuelson, "ca răspuns la aceste slăbiciuni ale mecanismului pieței, democrațiile au ales să introducă "mîna vizibilă" a guvernului în economia mixtă". Sectorul public poate dobîndi două accepțiuni: În sens larg, sectorul public cuprinde toate funcțiile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
evoluția progresului tehnic, de condițiile pieței și de determinantul spațial. În tot cazul, sectorul public nu trebuie să fie o alternativă la cel privat, ci un complement al acestuia. Spre exemplu, la începutul secolului al XX-lea, SUA au acordat monopolul telefoniei companiei AT and T pe baza principiului că doar un sistem interdependent și universal poate furniza un serviciu public eficace. Uniunea Europeană a introdus reglementarea serviciului public, ca fiind "un serviciu minimal cu o calitate specificată, oferit oricărui utilizator la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
a unei părți din aceasta. Cum aceste inițiative nu sunt suficiente întotdeauna, iar uneori devin chiar surse de conflict, se impune o intervenție superioară, cea a administrațiilor publice. Superioritatea lor provine din faptul că au o legitimitate politică și dețin monopolul violenței legale. Pe de altă parte, ele articulează nivelele locale și centrale ale acțiunii publice. Ele dispun, de asemenea, de o anumită marjă de manevră care le permite să interfereze în sectorul comercial prin dezvoltarea proprietății publice. Această superioritate nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
legea și ordinea, să definească drepturile de proprietate (...) și celelalte reguli ale jocului economic, să tranșeze disputele cu privire la interpretarea regulilor, să impună executarea contractelor, să promoveze concurența, să ofere un cadru monetar, să se angajeze în activități de contracarare a monopolurilor tehnice și de depășire a efectelor de vecinătate (...), să completeze caritatea individuală și familia în protejarea persoanelor neresponsabile"16. 2.1.3. Baza economico-socială pentru acțiunile guvernului 2.1.3.1. Baza economică Nu există o linie de demarcație clară
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
nereușită a pieței ar trebui să aibă loc numai în cazul în care se așteaptă o creștere evidentă a eficienței ca rezultat al unei asemenea intervenții. Un mediu de afaceri necompetitiv poate avea drept cauză și limitarea output-urilor de către monopoluri. Din cele cîteva tipuri de monopol, preocuparea cea mai mare a economiei publice se îndreaptă spre monopolurile naturale bazate pe așa-numita "economie de scară". Exemple de asemenea industrii sunt serviciile publice care gestionează, de pildă, gazul, apa, electricitatea ș.a.
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
aibă loc numai în cazul în care se așteaptă o creștere evidentă a eficienței ca rezultat al unei asemenea intervenții. Un mediu de afaceri necompetitiv poate avea drept cauză și limitarea output-urilor de către monopoluri. Din cele cîteva tipuri de monopol, preocuparea cea mai mare a economiei publice se îndreaptă spre monopolurile naturale bazate pe așa-numita "economie de scară". Exemple de asemenea industrii sunt serviciile publice care gestionează, de pildă, gazul, apa, electricitatea ș.a. Costurile descrescătoare apar din cauza indivizibilităților din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
evidentă a eficienței ca rezultat al unei asemenea intervenții. Un mediu de afaceri necompetitiv poate avea drept cauză și limitarea output-urilor de către monopoluri. Din cele cîteva tipuri de monopol, preocuparea cea mai mare a economiei publice se îndreaptă spre monopolurile naturale bazate pe așa-numita "economie de scară". Exemple de asemenea industrii sunt serviciile publice care gestionează, de pildă, gazul, apa, electricitatea ș.a. Costurile descrescătoare apar din cauza indivizibilităților din rețelele de distribuție. De ce limitează costurile descrescătoare posibilitățile pieței? Pentru că, de vreme ce
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
Activitatea de lobby, interesele speciale de grup, activitatea scăzută a electoratului, informația imperfectă și competiția limitată pot fi tot atîtea cauze ale deciziilor ineficiente. Apatia electoratului, dezamăgit sau dezinteresat și competiția slabă dintre partide, pot conduce ușor la situații de monopol politic, care favorizează deciziile în interesul unor privilegiați și ineficiența lor pentru marele public. Aceleași rezultate le poate avea și accesul redus la informație. c) Legislația este concepută de politicieni, dar aplicarea sa se realizează prin intermediul sistemului birocratic, al funcționarilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
nu mai apărea ca un vehicol potrivit obiectivelor guvernamentale" . De fapt, pînă la reforma serviciilor publice, inițiatită în anii '80 de guvernul Thatcher în Marea Britanie și Reagan în S.U.A., parte din contrarevoluția liberală declanșată atunci, întreprinderile publice funcționau ca veritabile monopoluri. Ulterior, au început să se vadă mai clar insuficiențele acestora și costurile hipertrofiate antrenate. Tot mai dezechilibrat, bugetul Statului a început să se retragă din economie, reorien-tîndu-se spre activități cu caracter preponderent social, iar întreprinderile au început să fie lăsate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
totalul cheltuielilor de consum ale cetățenilor. Dacă ponderea este mică, prețul poate fi astfel stabilit încît să acopere cheltuielile totale ale furnizorilor. Situația este de preferat unei ponderi ridicate, care necesită subvenții bugetare. În cazul serviciilor publice ce fac obiectul "monopolului natural", stabilirea prețurilor se poate face pe baza costului marginal, acoperin-du-se deficitul financiar al întreprinderii publice prin subvenții de la buget sau taxe speciale. Dar, în practică, nu întotdeauna se poate calcula costul marginal. Atunci, la stabilirea prețului, se aplică regula
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
metehne, înce-pînd să adopte obiective similare cu întreprinderile private. Mai mult, s-au adoptat soluții mai radicale constînd din transferul activelor, infrastructurii și exploatării întreprinderilor publice către sectorul privat. Prețul, calitatea, concurența au venit să înlocuiască arbitrariul politic, birocrația și monopolul. Așa a început privatizarea serviciilor publice. Există puține servicii publice pure, care nu pot fi produse decît în întreprinderi publice. Pentru celelalte, s-a convenit că sectorul privat poate fi un cadru mai eficient. După decenii de experiență, între-prinderile publice
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]