424 matches
-
susțină îndeobște critica literară, ca gest con dam nabil și de blamat ori ca expresie mediocră a unui refuz în privința posibilității, doar aparente, de ascensiune a sufle tului). b. închinarea la idoli, de data aceasta ca practică idolatră în interiorul religiilor monoteiste (nu ca aplicare nelegitimă a termenului pentru a descrie alte tradiții religioase): reducerea Unului prin falsă „întrupare“ la nivelul uneia dintre treptele ierarhiei; astfel se întâmplă, de exemplu, când, sub călăuzirea lui Aaron, fiii lui Israel, renunțând a-l mai
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
într o manieră creatoare și „ne-idolatră“, păstrând ca descriere esențială și definitorie a conceptului legătura cu Unul, fără instanțierea sau întru(chi) parea Unului, ceea ce ar conduce inevitabil, așa cum s-a întâmplat până acum, la falsa circumscriere a dimensiunii monoteiste unei tradiții religioase anume. încărcătura conceptuală (filozofică și religioasă) a Unului și orizontul de înțelegere și reconfigurare a termenului „monoteism“, în accepțiunea nouă propusă aici, sunt (și se cer a fi) corelative. Această corelație, esențială pentru definirea monoteismului, va fi
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
ei genuină, prin instabilitate și precaritate. în acest context, subliniez din nou contribuția aparte a lucrării lui Nathan MacDonald Deuteronomy and the Meaning of „Monotheism“, care își propune să reconsidere și să revigoreze, din această perspectivă, semnificațiile monoteismului biblic. Dimensiunea monoteistă este instituită în virtutea unei relații unice (și imprevizibile) de „iubire devotată“. „[...] intelectualizarea implicită în utilizarea «monoteismului» nu se regăsește în Deuteronom. «Monoteismul» modern reprezintă o chemare pentru a recunoaște un deziderat obiectiv din punct de vedere metafizic. [...] în Deuteronom însă
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
opiniei unorteologi moderni radicali, teologia creștină nu poate să se preocupede istoria vechiului Israel decât într-o manieră kerigmatică sau mi-sionară așa cum a făcut Israel însuși istoria sa. De reținut remarcalui Hans Küng că cele trei mari religii ale credinței monoteiste îidatorează enorm lui Avraam ca unuia care apare ca fiind părintelecomun al celor trei religii de origine semită care, în mod justificat, se pot autodefini ca religii avraamice cu toate că între cele trei auapărut adesea și disensiuni chiar pe baza credinței
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
sec.XIII, cu mii de pacienți. Bolnavii psihici erau internați în spitale speciale. Medicii erau considerați, ca și ceilalți creatori de științe, „oameni ai cărții“ (Ahl al-Kitab), favorizați, indiferent că erau islamici, creștini sau mozaici, toți considerați apartenenți la religiile monoteiste relevate. Ei aveau drepturi, libertăți garantate, în primul rând religioase. în sec.XII, sintagma juridico-religioasă de „oameni ai cărții“ intră în desuetudine, datorită reformelor otomane. În a doua perioadă care corespunde maximei înfloriri a medicinei arabe (900 - 1250) medicii arabi
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
face noi experiențe terapeutice, farmacologice, organizatorice etc. Arabii intrând în contact prin cucerire cu popoare mai evoluate ca dânșii, au căutat să absoarbă din cultura și civilizația acestora. Intermediarii acestui schimb au fost evreii care prin semitism și religia lor monoteistă se aseamănă cu arabii. Ei au tradus operele medicale din greacă în arabă cum le vor traduce peste câteva secole din arabă în spaniolă. în general medicii evrei sunt filosofi și raționează subtil, sunt practicieni buni, pricepuți în botanică și
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
biografia a 400 de medici arabi și Abul Faradasch (1226-1286) care a scris „Istoria dinastiilor“ ce cuprinde istoria civilizației arabe și istoria medicinei arabe. Așadar, arabii n-au contribuit la tezaurul cultural al lumii numai cu un alfabet, o religie monoteistă, realizări matematice, astronomice, arte, literatură, arhitectură, filosofie, ci și cu importante ilustrări medicale în teorie și practică, acordând o atenție excepțională observației, experienței medicale și eticii profesionale. Numărul medicilor arabi din sec. IX - XIV — este foarte mare. Contribuția arabilor la
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
oferă multe situații și fapte reale. Dorința de a fi în relație cu divinitatea, cu Iahve, s-a înscris în cântări, imnuri, psalmi, idolii păgâni intrând în amintire, iar cele astrale căpătând interpretări laice. în timp religia mozaică devine eminamente monoteistă, închinându-se lui Iahve, lui Dumnezeu. Numeroasele contacte cu alte populații i-au înrâurit. Apar sărbători agrariene, sezoniere dar și Paștele. Preoții erau cunoscătorii legii. Unii abstinenți, alții vizionari, profeți, gata să moară pentru Iahve. Dintre aceștia și proorocul Ilie
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
liniștea, încă mai este, ba chiar numai gândul că ea, iubirea, există, fie și nevăzută și neatinsă, fiind o speranță și aducându-le o speranță, și purtându-se de parcă s-ar închina unei zeițe sau ar întemeia o nouă religie monoteistă, a iubirii, și acceptând suferințele cu seninătate - unii, cu înțelegere - alții, cu răbdare și credință - iarăși alții, pentru că nici o religie nu se poate întemeia fără durere și sacrificii... I s-a părut că n-are dreptul să strâmbe din nas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
gnosticii riscă să alunece, cum observa în 1975 Louis Sableron, într-o "bâiguială filosofică". Și aceasta este, din păcate, impresia finală pe care o lasă străluciții savanți de la Princeton și comilitonii. Neo-gnosticii își proclamă opțiunea pentru o religie prin excelență monoteistă. Nimic de reproșat, fiindcă toate marile religii contemporane sunt monoteiste. Dar ei n-au sesizat posibilitatea existenței capcanelor în monoteism, prima dintre ele fiind ispita panteistă. Dumnezeul gnostic e difuz. Filosofii introduc conceptul de transversal, care, folosit cu abilitate, ar
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
pentru ucenicii biblici, alta esoterică, vizând întoarcerea iudaismului la izvoarele religioase egiptene. Originile iudaismului fuseseră tot egiptene, dar sub îndrumarea lui Moise evreii se depărtaseră mult de cea mai evoluată religie a antichității, cea egipteană. Astfel, iudaismul devenise o religie monoteistă și patriarhală, pe când isianismul era feminist și politeist, recunoscând egalitatea sexelor (ca taoismul) și fundându-se pe erosul sacru. Mitul lui Isis și Osiris era adevărata credință a lui Iisus, iar creștinismul, deloc original, n-a făcut decât să preia
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
5,8% din populație). Pricina persecuției nu venea pe criterii sexuale, fiindcă temelia oricărei religii este modalitatea de a valorifica sacrul, adică de a "gestiona" criza sacrificială. Marea diferență dintre religiile precreștine (sau postcreștine, ca Islamul), fie ele politeiste sau monoteiste, vine din natura sacrificiului: cum am mai spus-o, în vreme ce până la creștinism oamenii "îmblânzeau" violența malefică prin sacrificii animale sau umane aduse zeilor, în creștinism, pentru întâia oară, cel care se sacrifică este chiar "zeul", prin kenoză. Or, problema capitală
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
românității viziunii eminesciene. Finalmente, afectivitatea ontologică se dovedește a fi dialogică, precum în teologia Părintelui Stăniloae, dar, din anumite motive, Ștefan Lupașcu nu pare să fi avut această conștiință, în măsura în care, ca și Nietzsche, a confundat creștinismul cu o religie strict monoteistă, de felul mozaismului sau islamului, ceea ce nu se confirmă în Treime. Dar asupra chestiunii voi reveni. În sfârșit, etica stării T este una a alegerii. Înzestrat cu liberul arbitru, în fals și adevăr deopotrivă, omul e destinat să aleagă. În
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
nu e deloc simplă, căci ajungem la trei tipuri de religii raportabile la cele trei materii lupasciene. După argumentele filosofului, fiecare dintre cele trei niveluri de Realitate dezvoltă religii concordante, iar în istoria umanității predominante au fost până azi religiile monoteiste și cele politeiste, corespunzând eticii macrofizice și celei biologice. Cum contradictoriul este intrinsec realului, monoteismul omogenizant din creștinism, de exemplu, a creat ca antiteză a lui Dumnezeu pe Antihrist, Satan. Replica antagonală pulverizează comandamentele lui Dumnezeu, fără, însă, a le
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
crâncenul Satanail sunt frați. Dacă ne supunem, însă logicii celor trei materii, respectând ierarhia diacronică: macrofizic, biologic, starea T, atunci ne ciocnim de un viciu logic pe care Lupașcu nu l-a explicat: de ce nu au apărut mai întâi religiile monoteiste, acestea fiind percepute, totuși, de istoricii religiilor ca pe un "progres" în istoria omului? Un răspuns cât de cât valid, pe care l-am putea da noi, e că monoteismul a apărut în momentul când Zeul unificator a devenit atât
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
o terapie mistică punând stăpânire, concomitent și pretutindeni, pe contradicția supremă și pe noncontradicția supremă", încât să fie "o teofizică religioasă și o terapie mistică a afectivității ontologice constitutive a dragostei fundamentale"345. Propriu-zis, religia stării T nu este nici monoteistă, nici politeistă, ci triadică, pentru ca onticitatea iubirii să se poată manifesta, transcendând primele două materii triontic. Aici intervine marea ignoranță în materie de creștinism a lui Ștefan Lupașcu, similară cu a lui Nietzsche. Și mai e docta ignorantia în materie
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
ceva mai înainte. Ceea ce ignoră Lupașcu este faptul că religia creștină, în plinătatea ei ecumenică patristică regenerată de teologia Părintelui Stăniloae, de exemplu, chiar în anii în care el își desăvârșea sistemul triontic de gândire, nu mai este o religie monoteistă de felul celor orientale, ci implică logica neclasică a Unului Multiplu din starea T. În Treimea cea de o ființă se ascunde marea taină a iubirii pe care pariază și Ștefan Lupașcu. Așadar, creștinismul nedenaturat de schisme și secte, neideologizat
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
contradictoriu pe teme teologice, f]r] c] aceasta s] atrag] dup] sine excluderea din comunitate, reflect] preocuparea lor tipic] pentru aspecte practice, concrete. Aceast] preocupare acord] aspectelor comportamentale (incluzând mai ales aspectele etice) o important] major], unic] printre credințele occidentale monoteiste. De exemplu, în Talmud, Dumnezeu spune: „M-au uitat, dar au p]strat Tora!”. (T.J. Hagigah, I. 7). Accentul pus pe comportament, măi degrab] decât pe teorie, face dificil] definirea iudaismului că sistem de credințe. De exemplu, în contextul contemporan
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Collins, 1979) Thielicke, H.: Theological Ethics Vol.1, Foundations Vol. 2, Politics (London: E.T. A&C. Black, 1968 și 1969) 9 Etică islamic] Azim Nanji i. Introducere Islamul este cea mai recent] dintre principalele religii ale lumii, aparținând familiei credințelor monoteiste, care include, de asemenea, iudaismul și creștinsmul. De la începuturile sale, acum 1400 de ani, în teritoriul actualei Arabiei Saudite aceasta s-a dezvoltat și extins pentru a atinge aproape un miliard de aderenți, din toate colțurile lumii. Cu toate c
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
respectivele moșteniri în diferite m]suri, au jucat un rol mediator crucial că „traduc]tori”, având în vedere faptul c] ei erau conștienți de faptul c] dispoziția moral] a musulmanilor, la fel ca și a lor, era conturat] de concepții monoteiste comune, bazate pe porunca divin] și pe revelație. Termenul adab a ajuns s] fie folosit pentru a defini o conotație vast] de semnificații prin discursul moral, etic, intelectual și literar pe care îl determină. Tot în aceast] perioad], cuprins] între
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
religiei. În general, antropologia religiei se înscrie într-o tradiție materialistă, eliberată de interpretări teologice, însă ea a fost mult timp marcată de religiile Bibliei. Este dificil pentru occidentali, chiar atei sau agnostici, să se desprindă de ideea unei religii monoteiste, legată de un text, exclusivă și care implică o conversie. În fața complexității lumii, nu prea este de mirare că, pe toate meridianele, oamenii au căutat să ajungă la adevărurile ascunse dincolo de percepția obișnuită. Ei au formulat ipoteze asupra energiilor care
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
în Angelus (în greacă "mesager"). Trăiește cea mai mare parte a vieții sale retras ca un sfânt, într-o casă iezuită. Deși catolic, în creația sa dă glas adulației lui Maimonide pentru Dumnezeu. Poezia sa este utilizată de toate religiile monoteiste. 8 John Duns Scotus (1265-1308), unul dintre cei mai importanți și influenți filosofi-teologi ai Evului Mediu. El elaborează teoria "existenței infinite", care este necesară pentru a-l înțelege pe Dumnezeu, ființă intrinsecă, infinită în infinita sa perfecțiune. Deci existența Sa
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
trebuie să aibă pretenții de universalitate. Toate marile idei, fie ele științifice, sau de natură spirituală, dar mai ales cele din urmă sunt încercări de unificare. Creștinismul este prin excelență o credință cu valențe universale globale. De fapt toate credințele monoteiste au această trăsătură. Evoluția Creștinismului a fost strâns legată de cea a Europei și mai ales a occidentului, cu care se identifică în ochii multora. Astfel tendința naturală de expansiune a Creștinismului a fost încurajată și ca mijloc de promovare
Marele cătun, sau locul unde totuşi se întâmplă ceva. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Marcel Epure () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1211]
-
aceeași funcție de slăvire a Creatorului Suprem în ecteniile din Sf.Liturghie, de azi, din biserica ortodoxă, revenind, ce uluitor, tot unor entități investite spirituale sacre, și anume ele se constituie ca imnuri de slavă cântate de îngeri, precum la protodacii monoteiști, la începuturi, tot numai cei aleși, inițiații în misterele sacre le intonau. Așadar nu ne miră că aceate ectenii sună astfel: Sfânt, Sfânt este Domnul Savaot! (un alt nume în ebraică pentru Iahve - Dumnezeu; să fi vorbit chiar în zadar
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
nu indică asemănarea sau identificarea, ci semnalează o luptă: lupta tuturor contra tuturor, la Hobbes, și lupta pe viață și pe moarte pentru recunoaștere, la Hegel; ă celălalt poate fi și străinul, oaspetele, ființa venită de departe pe care religiile monoteiste poruncesc să o primești; ă prin extensie, cel de departe devine aproapele meu. Alături de străin se găsesc săracul, văduva, orfanul. Din această perspectivă, atât religioasă, cât și antropologică, accentul cade pe vulnerabilitatea celuilalt și pe tot ceea ce solicită ea: primire
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]