1,466 matches
-
poporul nostru respinge», «poporul nostru e hotărât» etc, a devenit una din armele preferate ale puterii comuniste pentru a-și impune voința. Întoarcerea în Europa presupune ieșirea din inerțiile mentalității colectiviste, ostile individului, ruperea cu tendința, binecunoscută, spre uniformitate, spre monotonie, spre disciplină gregară. Comunismul în viziunea filosofului român Petre Țuțea apare într-o formă mai concisă dar și mai plastică: „Ca să constați că e incapabil comunismul de guvernare, nu trebuie să ai doctoratul în științe sociale. [...] Comuniștii au vrut să
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
se deschidea sub picioarele lor, nici măcar de posibila prezență a rechinilor. Singurul lucru de care-i păsa era să simtă mîngîierea apei de-a lungul trupului, care i-ar fi Îngăduit să uite, fie și pentru numai cîteva clipe, Înspăimîntătoarea monotonie de a sta așezată, ore și zile Întregi, la prova unei bărci care nu Înaintase nici un metru În acea absurdă călătorie În care o ființă de coșmar Îi conducea dinspre nicăieri spre niciunde. Se gîndi să se Îndepărteze, să Îngăduie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
fericiții polinezieni se despărțiră de urât mirositorii naufragiați spanioli, îndreptându-se, încă o dată, spre largul oceanului. În sfârșit, o insulă înaltă! exclama Miti Matái, paisprezece zile mai tarziu. —Unde? se miră Tapú Tetuanúi, ai cărui excelenți ochi nu distingeau decât monotonia mării și a cerului, de un albastru uniform, pătat doar la orizont de câțiva nori albi. Maestrul sau îi arăta cu un gest plictisit unul dintre norii aceia îndepărtați, care se zăreau în partea stângă a vasului. —Acolo. — Dar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
adversități, căci există mii de moduri de a înfrunta adversitatea, dar există foarte puține de a face față plictiselii, atunci când aceasta atinge limitele pe care le atinsese în acel colț de Pacific. Se presupune că oamenii mării sunt obișnuiți cu monotonia unei vieți în care fiecare zi este la fel sau asemănătoare cu cea anterioară și cu următoarea, insă viața de la bord, în care totul era planificat și există un moment precis pentru realizarea fiecărei sarcini, nu avea nici o legătură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
insă viața de la bord, în care totul era planificat și există un moment precis pentru realizarea fiecărei sarcini, nu avea nici o legătură cu apatia vieții în acel loc, unde nu era absolut nimic de făcut. Majoritatea bătrânilor marinari iubesc această monotonie, care ajunge să se transforme într-un ritual cu atat mai îndrăgit cu cât este mai minuțios, cu mii de sarcini neînsemnate care sunt executate aproape automat, dar care dovedesc că aceasta a fost meseria aleasă și că trebuie dusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
era convins că, dacă acesta afirmă că ceea ce ar urma să facă este bine,însemna că, cel puțin pentru moment, așa era. Până la urmă, cea mai mare parte a călătorilor de pe Marara cedară tentației unor bucate care veneau să întrerupă monotonia de luni de zile a unui meniu bazat aproape exclusiv pe peste și, cu toate că nimeni nu a putut să verifice dacă în acest fel aveau să trăiască mai mult ori să devină mai înțelepți sau mai rezistenți la durere, cert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
-i mărească aureola de zeu. Luana îl cunoscu în ultimul semestru al anului doi de facultate, la unul din chefurile organizate de Victor. Era o petrecere obișnuită. Se dansa pe melodiile formației "Modern Talking", care-și desfășurau ritmul într-o monotonie fără leac. Luana ieșise de mult din hăinuțele împletite cu atâta sârg de Sanda. Purta acum fustă de blugi și un pulover culoarea cerului, mulat pe gâtul alb și sânii ca de adolescentă. Camera era ticsită de tineri și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Atât îi trebui Luanei să-și asalteze bărbatul cu rugăminți de găzduire a mamei în căminul lor. Plănuise să urmeze tot felul de cursuri și avea nevoie de cineva care să se ocupe de fetiță. Scăpa, în felul acesta, de monotonia casei și își pregătea viitorul, convinsă fiind că mai devreme sau mai târziu locul mașinii de scris îl va lua calculatorul. După îndelungi discuții, Sanda debarcă în locuința familiei Noia cu inima cât un purice. Conviețuirea cu ginerele o umplea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ședea pe canapea cu pântecele împins în față, plin până la refuz, în fața lui, într-o ceașcă de porțelan bun, aștepta cuminte cafeaua, aromată, aburind dens, exista acolo el și propunerea lui de a fi împreună pe viață, legați de aceeași monotonie, reușind cu greu să se mai găsească unul pe altul. Știa că mai devreme sau mai târziu va accepta și asta nu dintr-o pornire interioară, o vor asalta zeci de amănunte legate de Fana, de Sidonia, ce-o vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
trebuie să vă duceți voi doi să-i invitați la nuntă. Și apoi Carmina o fi uitat că nu și-a luat rochia de la croitoreasă. El o privi printre două zbateri ale pleoapelor. Hm, asta însemna ceva, va ieși din monotonie. Numai gândul că se va urca la volan și-l urnea din amorțeală. S-a făcut, mama, îi spuse deja înviorat și-și trase din frigider pachetul cu unt, gemul, brânza topită. Ai putea să-mi faci un ceai, îndrăzni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în ce consta miracolul? În următoarea zi, când a sosit Ovidiu, s-a bucurat să-l revadă. Deja își luase porția de seninătate, lucrurile se repetau cu exactitate, nu avea nici o carte de citit și totul începea să semene a monotonie. Pe Ovidiu l-au servit cu o cafea naturală, i-o dăduse Elena mamei, să fie acolo pentru "fețele subțiri", îi spusese. Tatăl a adus din nou coșulețul împletit din nuiele plin cu struguri. Ovidiu a ocupat același scaun ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
farmec. Totul s-a schimbat și a devenit o lume de legendă, în care răsună clinchetul tălăngilor prin enorma catedrală a pădurilor. Viața Toamnei e ca o vâlvătaie de aur, încărcată de culori și miresme puternice, deșteptând întreaga suflare din monotonia verii. Fantezia celei de-a treia fiice a Bătrânului An aduce cu ea splendoarea de colier negru a nopților, cu care Toamna se împodobește după ce lumina zilei se stinge. În noaptea clară, frumoasa prințesă își poartă veșmintele cu fală, făcând
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
temeiul sau sursa ce o alimenta. Era sterilă afectiv și probabil și fizic, de vreme ce nu a reclamat vreodată un prezervativ care s-o ferească și era de-acord întotdeauna cu tot ce propuneam. Următoarele zile s-au desfășurat în aceeași monotonie. Făceam dragoste dimineață, apoi umblam tăcuți pe cărări de munte, după-amiaza ne întorceam în cameră pentru o siestă scurtă, dar eșuam mereu în a face din nou dragoste. Au fost cele mai erotice după-amieze din existența mea, despre care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
nicidecum ea. Și, cum nesăbuința ei avea să fie pedepsită, dacă nu ar fi fost expiată, confesată și submisă iertării la timp. Ea depăna părintelui cu lux de amănunte toate elucubrațiunile ei erotice, puse pe seama iubitului ei prezumtiv. Și, în ciuda monotoniei unei vieți fără noimă, Tanti Eugenia afișa mereu o bucurie și o stare de spirit exuberantă, ce-i molipsea sau cel puțin îi contraria pe cei din jur. Ce-ar fi putut avea ea, care era mereu singură și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
se împrăștie, la fel frumosul din oameni și lucruri. Lumea era monoton repetabilă. Spuneai că e Raiul, Mamă, dar dacă și frumusețea se repetă, Raiul nu mai e frumos. Nu e Raiul, Mioara, e lumea ta. O frumoasă și repetabilă monotonie. E lumea pe care ți-o dau eu. Și tot fără rost trecea un tren. Și tufa înmugurea fără rost cu încă o ramură de liliac mirosind a trecere. Până la următorul tren aveam să văd amalgamul de aparențe, conglomeratul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
dar cu grijă, una câte una precum rufele călcate în rafturi, precum lenjeria strânsă în 4, în 8, în 12, în sertare, fețele de pernă în 2, se vor aduna printre bagaje. Moleculele și atomii s-au cam plictisit de monotonia somnului în vitrine, sertare, servante, genți și valize, eu le folosesc pe rând înnobilându-mi camera ori de câte ori aveam chef, cu lenjerie proaspătă, creându-mi astfel finalul unei etape, spălatul, dereticatul, însemnau altă bucată de viață, pe care o tocam nevăzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
-se până la cot, culese cu grijă, strigătele care se lovesc de boltă, ecoul vine înapoi, dizidentul urlă în peștera goală, tavanul cerului e un gong uriaș, răsună cercurile sunetului, se duc până se pierd în propriul lor trup, obosite de monotonie, întorcându-se tăcute la sursă, strânse încet, deznădejdile se întâlnesc cu bucurie, au aceeași formă, intensitate muzicală, cine să le discearnă? Și se întorc boante, respinse de bolta dură, atent adunate, strigătul la naștere, geamătul morții, totuna, măturate, aruncate de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
niciodată gara de destinație. Când credeam că am scăpat de unul, ca un șarpe uriaș, a cărui coadă se zărea doar când se schimbau anotimpurile, el își preda plictisit ștafeta unui alt tren care apărea din sens opus cu o monotonie grea, înceată și sfătoasă, urmând ca până la trecerea lui să fim deja octogenari. Ne spulbera gândurile câte un tren Motor cu dublă comandă plin cu navetiști, sondori de la Oprișenesti. Mă-ntreb zicea Mihai Dinu în această veșnică trecere, care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
tăcere, dar nimeni nu putea avea armonia creată pe partitura liniștii cu notele pure ale zorilor învăluind spațiul de jos și de sus. Au mai venit și orele, fiecare cu particularitatea sa, atât prin vibrații, cât și prin culoarea fiecăreia, monotonia trecerii secundelor devenind de o tulburătoare varietate tonală, grației în Si a secundelor, minutelor cadențate până când balonul umflat cu aer cald de atâtea guri ale orelor pocni simfonic. Notele, țipând, fugeau, se mișcau aleatoriu, secundele în Si, note-secunde se uscau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
convins că e imposibil să alergați după doi iepuri deodată? Era o scuză că fuseseră mai tinere? Că pe atunci simțeau lipsa unei vieți mai agitate, că speraseră de multă vreme să întîlnească pe cineva care să le scoată din monotonia zilnică? Nicidecum. O femeie cu capul pe umeri ar fi trebuit să-și dea seama din prima clipă ce urmăreau. De asta avuseseră ele nevoie? Viață de noapte, chefuri, comploturi, teroare? Se mai gîndește oare cineva la ora asta cum
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
să schimbe priviri complice, să și atragă unul altuia atenția cu picioarele pe sub masă. Cum de se hotărîseră să intre în jocul lor? Să se lase seduse, cum de fusese posibil să ajungă să sufere de pe urma unei hîrjoneli nevinovate? Din cauza monotoniei vieții pe care o trăiseră pînă atunci, și pentru că la început totul li se păruse frumos. Chefurile săptămînale erau doar începutul la ce avea să urmeze. În scurt timp fiecare a reușit să se mute în apartament nou, cineva le
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ocupă acum, s-o convingem să ne dea o mînă de ajutor, sau măcar să închidă ochii atunci cînd o să fie nevoie. Asta n-ar trebui să fie o problemă, spune Tușica, o s-o mai scoată și pe ea puțin din monotonie și rutină, o să-i aducă aminte de vremurile bune, cînd era pasată ca o minge de la unul la celălalt, și fiecare noapte o petrecea în alt pat. Avea și vreo idee? Se gîndise și cum o puteau pune în practică
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
petrecea înăuntru, nu auzea nimic, așa că se hotăra să descuie și să intre. Casa fusese întotdeauna rece ca o criptă, simțea că o să înnebunească pînă la urmă dacă nu avea să schimbe ceva cît mai repede. Părințelul se complăcea în monotonie, o neglija ca pe un obiect fără viață, așa că întrebarea care se punea era cît mai putea să continue în ritmul ăsta, cît mai putea să reziste pînă să răbufnească? A doua zi de dimineață își începea iar goana cu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
mari!, spunea Rozalița cu mândrie) doreau ba câte o pară, ba câte o floare sau alte lucrușoare mărunte, numai cu intenția de a-l pune pe „bărbat” la treabă, așa cum văzuseră ele că-s rostuite casele din Poiană. Plictisite de monotonia huței din frânghie, Rozalița porunci: Oprește ne! Apoi privindu-l lung, direct și cu ochi de viitoare cunoscătoare spuse cu un zâmbet șiret și făcând din ochi Mădăliței: Mădăliță, vrei să ne jucăm de-a mama și de-a tata
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
amestecate, cu soliști instrumentiști de la fluier la orgă electronică, unii veritabili virtuozi. Recitările Însă Îmi displă cuseră, mă iritase chiar rîntașul gros turnat În versuri, unele zise „patriotice“. Declamatoarea unui poem de război mă indignase mai mult ca alții, cu monotonia ei urlată vers cu vers: „S-au tot dus la Oarba-n jos“, gîjÎia dînsa transsexual, ca dintr-un gîtlej de tulnic ars de băutură. Tocmai evocarea, În acest registru, a nenorocirii de pe Mureș din septembrie ’44 mi s-a
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]