418 matches
-
aplicabilitate" (i.e., valabilitate) universală 6, și termenul "moralism parohialist", pentru concepțiile moraliste apărate doar în cazul societăților libere, de tip democratic 7. Unul dintre obiectivele mele este acela de a pleda pentru primul tip de moralism pe baza argumentării pentru moralismul ca teză despre justificarea apelului la principii (și/sau valori, convingeri ori intuiții) morale în filosofia politică. De altfel, nu cred că spun nimic surprinzător - cel puțin pentru moraliști - dacă afirm că la baza convingerii că filosofia este o branșă
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
branșă a eticii se află și s-a aflat întotdeauna și convingerea că ea este îndreptățită (dacă nu chiar obligată) să se servească de argumentarea morală. O posibilă întrebare referitoare la politica mea terminologică este următoarea: de ce nu folosesc termenii "moralism pur", respectiv "moralism pluralist", și pentru a desemna, spre exemplu, concepția că argumentarea morală este singurul tip de argumentare acceptabil în filosofia politică, respectiv concepția că filosofia politică este îndreptățită și trebuie să recurgă și la alte argumente decât cele
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
se află și s-a aflat întotdeauna și convingerea că ea este îndreptățită (dacă nu chiar obligată) să se servească de argumentarea morală. O posibilă întrebare referitoare la politica mea terminologică este următoarea: de ce nu folosesc termenii "moralism pur", respectiv "moralism pluralist", și pentru a desemna, spre exemplu, concepția că argumentarea morală este singurul tip de argumentare acceptabil în filosofia politică, respectiv concepția că filosofia politică este îndreptățită și trebuie să recurgă și la alte argumente decât cele morale? Răspunsul la
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
că filosofia politică este o ramificație a eticii 30. Dat fiind că nu contestă îndreptățirea utilizării argumentării morale în (abordarea unora dintre problemele importante pe care le ridică) filosofia politică, realismul moderat poate fi descris în mod legitim și ca "moralism moderat". Ați observat, fără îndoială, că modul în care utilizez aici termenii "moralism" și "realism" nu corespunde decât parțial modului în care sunt ei definiți în mod uzual, în special de către realiști. Definițiile moralismului și realismului oferite de Bernard Williams
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
contestă îndreptățirea utilizării argumentării morale în (abordarea unora dintre problemele importante pe care le ridică) filosofia politică, realismul moderat poate fi descris în mod legitim și ca "moralism moderat". Ați observat, fără îndoială, că modul în care utilizez aici termenii "moralism" și "realism" nu corespunde decât parțial modului în care sunt ei definiți în mod uzual, în special de către realiști. Definițiile moralismului și realismului oferite de Bernard Williams și Raymond Geuss, cei doi maeștri intelectuali ai realismului din teoria politică normativă
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
descris în mod legitim și ca "moralism moderat". Ați observat, fără îndoială, că modul în care utilizez aici termenii "moralism" și "realism" nu corespunde decât parțial modului în care sunt ei definiți în mod uzual, în special de către realiști. Definițiile moralismului și realismului oferite de Bernard Williams și Raymond Geuss, cei doi maeștri intelectuali ai realismului din teoria politică normativă, definiții care sunt invocate deseori și de alți realiști atunci când încearcă să descrie comparativ moralismul și realismul 31, sau definițiile oferite
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
uzual, în special de către realiști. Definițiile moralismului și realismului oferite de Bernard Williams și Raymond Geuss, cei doi maeștri intelectuali ai realismului din teoria politică normativă, definiții care sunt invocate deseori și de alți realiști atunci când încearcă să descrie comparativ moralismul și realismul 31, sau definițiile oferite de realiști precum Enzo Rossi sau Glen Newey, par să atribuie drept caracteristici esențiale ale acestor curente de opinie din filosofia politică alte - sau, în orice caz, și alte - teze decât cele pe care
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
de realiști precum Enzo Rossi sau Glen Newey, par să atribuie drept caracteristici esențiale ale acestor curente de opinie din filosofia politică alte - sau, în orice caz, și alte - teze decât cele pe care le-am atribuit eu. Williams echivalează moralismul cu teza "priorității moralului asupra politicului"32 și cu teza că "teoria politică este ceva de genul eticii aplicate"33, despre care găsește că sunt întruchipate în două modele clasice de filosofare politică: modelul legislativ (enactment model) și modelul structural
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
menită, înainte de orice, să o atenueze sau să o înlocuiască"39. În cadrul unei modalități similare, dar care încapsulează și unele diferențe importante, de a distinge între cele două sisteme de idei care ne interesează aici, Enzo Rossi ne informează că moralismul reprezintă ideea că "filosofia politică ... este o ramură a eticii aplicate"40 având sarcina de a "ghida politica în promovarea sau onorarea anumitor angajamente morale pre-politice"41 sau, altfel spus, sarcina de a "aplica etica politicii" în sensul "aspirației de
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
să reducă la tăcere, să ignore sau să se sustragă forțelor non-morale care dau contur politicii" sau/și că ea "nu trebuie să încerce să prescrie comportamente care se află în contradicție cu specificul practicii politicii reale"45. Geuss asimilează moralismul ideii că politica nu este nimic altceva decât "etică aplicată" și - în plus - abordării de tip "mai întâi etica" (ethics first) a filosofiei politice. Prin acest termen Geuss desemnează o abordare despre care spune că este axată pe teza că
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
este localizată istoric"53; și 3) "Politica are mai multe în comun cu exercitarea unui meșteșug sau a unei arte decât, așa cum susțin concepțiile tradiționale, cu aplicarea unei teorii"54. În sfârșit, în "Two Dogmas of Liberalism", Glen Newey identifică moralismul cu practica justificării unei concepții particulare despre "designul politic" al unei societăți (instituțiile, procedurile, drepturile individuale dezirabile în cadrul ei etc.) prin "oferirea de temeiuri morale" în favoarea ei și - în plus - cu teza rawlsiană a primatului moralității (i.e., dreptății), pe care
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
în particular, cu normativitatea moralității" și - ca atare - că "nu este niciun temei pentru care autoritatea politică, exprimată în obligativitatea rezultatelor procedurilor sale, trebuie să se conformeze dictatelor unor norme morale independente"57. De ce nu am utilizat aceste caracterizări ale moralismului și realismului și am preferat politica definițională prezentată mai sus? În esență, pentru că fiecare dintre cele patru definiții are cel puțin una dintre următoarele probleme: incorectitudinea față de poziția moralistă din filosofia politică și inabilitatea de a surprinde susținerile esențiale ale
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
esență, pentru că fiecare dintre cele patru definiții are cel puțin una dintre următoarele probleme: incorectitudinea față de poziția moralistă din filosofia politică și inabilitatea de a surprinde susținerile esențiale ale acesteia, lipsa de claritate și precizie în descrierea tezelor metodologice ale moralismului și realismului, caracterul insuficient de general sau lipsa de focalizare pe filosofia metodologică a realismului (singura care constituie, după cum am precizat, obiectul de interes al analizelor din această lucrare). Prin contrast, nu cred că definițiile propuse de mine au astfel
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
lipsa de focalizare pe filosofia metodologică a realismului (singura care constituie, după cum am precizat, obiectul de interes al analizelor din această lucrare). Prin contrast, nu cred că definițiile propuse de mine au astfel de defecte. Așa cum l-am definit eu, moralismul este o poziție ce poate fi atribuită în mod legitim tuturor filosofilor "acuzați" de obicei de realiști de "moralism" metodologic (John Rawls 58, Ronald Dworkin, Robert Nozick, Will Kymlicka, G. A. Cohen ș.a.). Mai mult, cred că definiția mea pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
din această lucrare). Prin contrast, nu cred că definițiile propuse de mine au astfel de defecte. Așa cum l-am definit eu, moralismul este o poziție ce poate fi atribuită în mod legitim tuturor filosofilor "acuzați" de obicei de realiști de "moralism" metodologic (John Rawls 58, Ronald Dworkin, Robert Nozick, Will Kymlicka, G. A. Cohen ș.a.). Mai mult, cred că definiția mea pentru acest termen surprinde (sper, mulțumitor de clar, precis și concis) esențialul poziției moraliste. Ea se concentrează, altfel spus, pe
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
Nozick, Will Kymlicka, G. A. Cohen ș.a.). Mai mult, cred că definiția mea pentru acest termen surprinde (sper, mulțumitor de clar, precis și concis) esențialul poziției moraliste. Ea se concentrează, altfel spus, pe evidențierea aspectelor cu adevărat primordiale în înțelegerea moralismului, fără a se pierde în aspectele corelative, secundare sau marginale ale acestuia. Nu în ultimul rând, definițiile mele nu au, după cât mi-am putut da seama, nici defectul de a fi incorecte față de poziția metodologică a realiștilor radicali din filosofia
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
corelative, secundare sau marginale ale acestuia. Nu în ultimul rând, definițiile mele nu au, după cât mi-am putut da seama, nici defectul de a fi incorecte față de poziția metodologică a realiștilor radicali din filosofia politică. Să începem cu analiza definiției moralismului propusă de Williams. Pe de o parte, nu orice concepție politică despre care s-ar putea spune că se încadrează în modelul structural, așa cum îl concepe Williams, este, într-adevăr, o concepție moralistă. Fără îndoială, numai despre concepțiile care formulează
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
60. Tot ceea ce susțin moraliștii prin "prioritatea moralului asupra politicului" este, după cum arată Erman și Möller, faptul că valorile morale sunt necesare (citarea lor este inevitabilă) în orice încercare de justificare a unei concepții plauzibile despre legitimitatea politică 61. Definiția moralismului propusă de Geuss este și mai problematică. Ea îngemănează, practic, toate problemele definiționale pe care le-am enumerat mai sus. Unde a citit Geuss - și unde anume au citit ceilalți realiști care îl urmează în această opinie - că moraliștii susțin
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
Utopia, Justice as Impartiality, Political Liberalism, Sovereign Virtue, If You're an Egalitarian, How Come You're so Rich?, Rescuing Justice and Equality și - bănuiesc - în multe alte scrieri moraliste de filosofie politică 62. Este definiția sa o definiție a moralismului sau mai curând o definiție - și aceea extrem de caricaturală, stângace și neinspirată - a teoriei ideale ca metodă de filosofare politică, în accepțiunea pe care i-a dat-o John Rawls 63? De unde a dedus Geuss că Rawls ne sugerează să
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
restrâns valabilitatea principiilor sale în cazul societății nord-americane și al celorlalte societăți cu tradiție liberal-democratică (și cu tradiție în satisfacerea anumitor condiții sociale și economice despre care a insistat că reprezintă condiții esențiale pentru implementarea lor)? Cumva mai adecvată, caracterizarea moralismului oferită de Rossi nu este totuși foarte departe de definiția lui Geuss în privința caracterului problematic. Dacă există un moralist prin excelență în filosofia politică recentă, atunci acel moralist este, neîndoielnic, G. A. Cohen. Iar Cohen a respins ideea că scopul
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
că o "societate organizată la modul ideal" ar trebui să fie organizată în primul rând pe baza exigențelor dreptății (deși, desigur, nu o societate organizată doar în baza exigențelor dreptății, ci și a cerințelor celorlalte valori sociale importante)74. Definiția moralismului oferită de Newey pare, așadar, la prima vedere, una corectă și rezonabilă. Din păcate, ea pare așa numai la prima vedere. Aceasta pentru că, pe de o parte, ea sugerează că moralismul are de a face doar cu "design-ul politic
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
și a cerințelor celorlalte valori sociale importante)74. Definiția moralismului oferită de Newey pare, așadar, la prima vedere, una corectă și rezonabilă. Din păcate, ea pare așa numai la prima vedere. Aceasta pentru că, pe de o parte, ea sugerează că moralismul are de a face doar cu "design-ul politic". Or, nu atât "design-ul politic ideal" este de obicei preocuparea fundamentală a filosofilor politici moraliști, sau, în orice caz, a filosofilor moraliști pe care îi critică de obicei realiștii, cât
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
tratate, ci ca teorii non-ideale sau "teorii de tranziție", ca teorii (universaliste, absolutiste și non-contextualiste) despre "designul politic" dezirabil "aici și acum" sau/și în orice alte circumstanțe imaginabile. Iar acest tratament inacceptabil al teoriilor moraliste îl determină să atribuie moralismului și alte teze pe care moraliștii le-au respins în mod clar și lipsit de echivoc, precum teza că "circumstanțele nu contează" și că temeiurile morale trebuie să aibă prioritate absolută - întodeauna, oricând și în orice contexte reale sau imaginabile
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
contexte reale sau imaginabile - asupra temeiurilor non-morale (inclusiv atunci când trebuie să decidem ce instituții, politici publice, aranjamente sociale etc. trebuie să adoptăm "aici și acum")75. Nu este surprinzător, în aceste condiții, că Newey ajunge foarte rapid să concluzioneze că moralismul confundă normativitatea politică și normativitatea morală, în sensul că susține "dogma" potrivit căreia judecățile morale trebuie să "pună stăpânire" pe "întreg procesul de decizie în chestiunile de interes public"76 și că toate deciziile politice trebuie să se conformeze "dictatelor
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
mesajul sau implicațiile teoriilor moraliste din filosofia politică. Spuneam că nu cred că definițiile mele au defectul de a fi incorecte față de poziția metodologică a realiștilor radicali din filosofia politică (așa cum, din păcate, am văzut că sunt definițiile realiste ale moralismului abia discutate 78). Aceasta pentru că, pe de o parte, modul în care am redat distincția între moralism și realism este compatibil, în principiu, cu modul în care această distincție a fost prezentată în încercările mult mai atente din partea realiștilor de
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]