1,270 matches
-
Gheorghe Grigurcu Neacceptînd a se plasa pe terenul unei filosofii care depreciază viața sensibilă, care pune în paranteză subiectivitatea în favoarea unor adevăruri "superioare", "pure și eterne" cum spune, ricanînd, Nietzsche, autorul Silogismelor amărăciunii își moaie condeiul în cerneala moraliștilor. O segmentare a meditației sale îi acordă aerul unei confesiuni literare, fruct al discontinuității umorale, reacție permanentă la "sistem", sumisiune la condiția jurnalului, care posedă "filosofia" sa proprie. În cadrul acesteia, o chestiune esențială e cea a sincerității. În ce măsură, explicîndu-se pe
Fețele autenticității (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7543_a_8868]
-
sociale active, are însă o disponibilitate deosebită pentru schimbare. Curios și receptiv față de tot ce-i nou, atent la muzică și la oameni, ironic și autoironic, comisarul constată că lumea arată cu totul altfel decât credea el, dar în locul unui moralist, se ivește un spirit dornic să experimenteze noutățile - muzică, mașini, costume. În schimb, Tomas nu-și găsește locul și rostul nicăieri. A avut o copilărie îngrozitoare, de care nici nu pare dornic să vorbească, privește orașul în care a ajuns
Deliciile unei prefăcătorii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7114_a_8439]
-
ești bolnav. Mori pentru că ești viu. Întrebările bine formulate sînt, firește, despre suferință, iar răspunsurile - din Eseuri (ediția din 1966 în traducerea Marilenei Seulescu). Între altele tînărul de azi vrea să știe părerea scriitorului francez din sec. XVI despre medici. Moralistul sceptic crede că " Doctorii sunt oameni fericiți. Succesele lor strălucesc în soare, iar greșelile lor sunt îngropate." Îl contrazice un eminent medic de azi, prof. dr. Ionel Sinescu, într-o convorbire reală cu Cristian Teodorescu. Singurul punct în care Cronicarul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7329_a_8654]
-
cu cinci texte poetice și numai până la 23 de ani. Și fără tradiție. Nu erau pe acest tărâm decât , Asachi (arcadic italienizant), Conachi ("vestit amorez", lacrimogen-ilar), Dimachi (libovnic și el, ca poet sub cota Conachi), Beldiman (greoi și monoton), Mumuleanu (moralist anacreontic), Ienache Văcărescu (galanterie fanariotă combinată cu dicțiunea petrarchizantă) . "Părintele literaturii", Ion Heliade Rădulescu, se ocupa, deocamdată, de societăți literare și reviste, de gramatică și de traduceri. Ei reprezintă "dimineața" devreme a poeziei noastre, dar ca despre începători ai literaturii
Armoniile lui Cârlova by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7345_a_8670]
-
că această fascinație s-ar exercita mai ales asupra spiritelor tinere. În fine, sunt convins că lectura scrierilor lui Cioran este un minunat antidot împotriva disperării și a nihilismului... Pentru mine, mai mult decît un filozof, Cioran este un mare moralist și mai cu seamă, un mare scriitor. La doar cîteva zile după transcrierea interviului, pe 27 ianuarie, lui Bruno de Cessole i-a fost decernat "Le Prix de Deux Magots" pentru romanul L'Heure de la fermeture dans les Jardins d
„Ora închiderii în grădinile Apusului“ by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/7631_a_8956]
-
un bărbat într-atât de interesant încât, precum în legile lui Murphy, poate fascina doar o singură femeie sau niciuna)? El însuși spune despre sine, la un moment dat, că știe ce este pentru că știe exact ce nu este... Un moralist incurabil și cu destule cusururi de moralist amoral, înspăimântat de pasiune tocmai întrucât dorește ca ea să îl devore și să îl lase mai liber ca niciodată, totodată, dar unde s-a mai văzut așa ceva? Pasiunea nu are cum să
Julio Cortázar, scrisori de dragoste by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/7484_a_8809]
-
precum în legile lui Murphy, poate fascina doar o singură femeie sau niciuna)? El însuși spune despre sine, la un moment dat, că știe ce este pentru că știe exact ce nu este... Un moralist incurabil și cu destule cusururi de moralist amoral, înspăimântat de pasiune tocmai întrucât dorește ca ea să îl devore și să îl lase mai liber ca niciodată, totodată, dar unde s-a mai văzut așa ceva? Pasiunea nu are cum să ofere libertate, nici măcar pe sfert, darmite în
Julio Cortázar, scrisori de dragoste by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/7484_a_8809]
-
înspăimântat de pasiune tocmai întrucât dorește ca ea să îl devore și să îl lase mai liber ca niciodată, totodată, dar unde s-a mai văzut așa ceva? Pasiunea nu are cum să ofere libertate, nici măcar pe sfert, darmite în total. Moralist amoral, sceptic, caustic, dar și melancolic, metaforic, suav, atunci când nu îl vede și nu îl aude nimeni. Și în capitolul 93 din romanul Șotron nu îl aude nimeni. Dragostea mea, nu te iubesc pentru tine nici pentru mine nici pentru
Julio Cortázar, scrisori de dragoste by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/7484_a_8809]
-
o istorie prea vrăjmașă. Și s-a bucurat, ca om literar, și de-o sfințenie omenească. Nu traseul criterionist al marilor congeneri (Eliade, Noica, Mircea Vulcănescu etc.) este cel pe care se situează scrisul său, ci mai degrabă cel al moraliștilor francezi sau, și mai aproape de realitate, pe terenul unde se împacă umanul-creștinesc, eticul și esteticul, plenitudinar, cum spuneau tinerii interbelici, sau în stilul lui ingenios și colorat: "spre zăpăceala și ciuda exegeților, bucherilor și învățătorilor și întru împlinirea sfintei dreptăți
Sărbătoarea lecturii by C. Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7244_a_8569]
-
să verși lacrimi, cum mărturisește N. Steinhardt, la un moment dat, că i s-a întâmplat. Categoric, sentimentalismul e, bine știut, de origine psihologică și ucide artisticul. Admirația nu-i lăcrimoasă decât în cazul unor receptori de emoționabilitate în afara esteticului. Moralistul nostru scrie despre obligația artistului de a cunoaște ticăloșiile (firește!), ca acelea, exemplifică el, săvârșite de huligani în metroul din New York; să scrie despre "știința organizării și apărării libertății", despre "curajul fizic în fața morții". Cuvântul lui Brice Parain e des
Sărbătoarea lecturii by C. Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7244_a_8569]
-
despre "curajul fizic în fața morții". Cuvântul lui Brice Parain e des pomenit: Totul se plătește. E simplu: dacă vrei să fii liber, trebuie să nu-ți fie teamă de moarte". Critică la persoana întâi conține eseistică de un subiectivism asumat. Moralistul se pronunță aforistic, face portrete, meditează despre armonie, spirit de sacrificiu, înțelepciune, modestie, moderație, tehnicism, hippy, stres, discontinuitate. N. Steinhardt știe să beneficieze de "libertatea" pe care și-o revendică. Canoanele sunt inavuabile în câmpul creației. Divagațiile a vol d
Sărbătoarea lecturii by C. Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7244_a_8569]
-
majoritatea cititorilor, vedeau în cărți minciuna adevărului, nicidecum adevărul minciunii și, asemenea lui Don Quijote sau Emmei Bovary, doreau să trăiască ficțiunile. Dumnezeu însă nu dorește asta. Adevărul religios nu trebuie conturnat în acest fel. Motivul reprimării a fost diferit la moraliști: și ei purtau de grijă sănătății oamenilor, doar că nu aceleia a spiritului, ci aceleia a sufletului. Romanele li se păreau, în cel mai bun caz, amorale, iar în cel mai rău, imorale. Și ei le citesc greșit, dar nici
De ce este (considerată) periculoasă literatura by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5980_a_7305]
-
iar în cel mai rău, imorale. Și ei le citesc greșit, dar nici ei nu se înșeală în privința consecințelor: știu că cititorul modern este tot mai înclinat, odată scutit de predica preotului, să nu mai țină seama nici de lecția moralistului și să se delecteze pur și simplu cu frivolitatea unor ficțiuni fără nicio virtute educativă, etică sau de vreun fel. În fine, cenzorul politic își apără cauza lui pierdută în bătălia cu literatura bună: vrea să-l oblige pe cititor
De ce este (considerată) periculoasă literatura by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5980_a_7305]
-
literatura bună: vrea să-l oblige pe cititor să confunde ficțiunea, nu cu realitatea de toate zilele, ci cu aceea pe care a confecționat-o el însuși în conformitate cu doctrina. Tendențiozitatea și chiar teza i se par la fel de necesare ca și moralistului, doar că în ochii lui au o valoare ideologică. Când e temeinic pusă în practică, această presiune asupra romanelor face din ele principala formă de mistificare a realității istorice și sociale. Romanele realist-socialiste prezintă o realitate mai mincinoasă în coerența
De ce este (considerată) periculoasă literatura by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5980_a_7305]
-
opere de critică nu este mai puțin interesantă, în cazul de față, decît încărcătura ei de idei. Intrat în istoria literară drept critic - poate drept criticul literar prin excelență - Maiorescu va rămîne în cultura noastră mai degrabă ca teoretician și moralist; paginile de critică propriu-zisă sunt la el relativ puține și nu întotdeauna foarte inspirate. Vocația sa adîncă a reprezentat- o comentariul teoretic (estetic, lingvistic, moral) cu aplicare la literatură. Precum și cea de organizator, de formator al unui curent de gîndire
Supremul pontif by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5709_a_7034]
-
de acuze cu care fusese întîmpinat Maiorescu la primele sale studii se rezumase la „antipatriotismul” și la „cosmopolitismul” criticului! Se vede că șocul provocat de asemenea aberații l-a urmărit multă vreme... Performanța stilistică maioresciană a fost atinsă în comentariile moralistului. Dacă noutatea adusă de Maiorescu în literatura noastră a reprezentat-o crearea unui stil intelectual, pare evident că în această arie, a dezbaterii etice, el poate atinge perfecțiunea. Chiar și în cele mai originale contribuții pe teme literare ori lingvistice
Supremul pontif by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5709_a_7034]
-
principală a Antimodernilor lui Compagnon („latura teoretică, punctul ei forte, mi se pare șubredă de tot", p. 75). Lui Livius Ciocârlie nu-i scapă nici o inconsecvență, fără a fi, cu toate acestea, cârcotaș. În eseu, îl interesează doar marile apostazii. Moralistul însă nu prinde contur decât atunci când se ia pe sine în tărbacă. Și, dacă de vini esențiale de felul celor la care m-am referit mai sus se ferește (nevrând să scrie despre autori români, pe motiv că nu i-
Naturalis historia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6195_a_7520]
-
cunoaștem. Revenind la Cioran, eu îl apropii mereu de La Rochefoucauld. L.T.: Puteți să dezvoltați această apropiere? N.D Maximele lui La Rochefoucauld sunt de o inteligență extraordinară și am convingerea că sunt modelul lui Cioran. În istoria culturii franceze, marii moraliști ar fi, după mine: La Rochefoucauld și Rivarol. Iar Cioran al nostru se înscrie pe aceeași linie. Acum doi ani, eram la Sinaia pe timpul verii și îmi cade privirea pe această frază, din Maximele lui La Rochefoucauld (traduc): „Se află
NEAGU DJUVARA - „Cred într-o forță care ordonează, care mă vede și la care mă rog“ by Lucia Toa () [Corola-journal/Journalistic/6198_a_7523]
-
ar ilustra-o pe cea de-a doua. N-am înțeles exact unde ar trebui să-l plasăm pe Cornel Regman. Ambele postúri i se potrivesc la fel de bine. Paleologu le pune în succesiune: „Volumul de față cuprinde aforisme, observații de moralist, vorbe de spirit, șolticării și calambururi, rostite de Regman de-a lungul unei vieți, firește, nescutită de drame, de traume, de tristeți și dezamăgiri, dar pentru care râsul este expresia fatală, irezistibilă, imparabilă, a unei funciare alergii la prostie. La
Spirite. Critice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4837_a_6162]
-
unei funciare alergii la prostie. La prostia în act, adică la prostia contemporană. La prostia de tranziție. Împotriva acesteia terapia adecvată e o terapie de șocuri, de neîncetate șocuri ale bunei dispoziții, al cărei principiu e unul moral.” Observațiile de moralist, așadar, nu impietează nicidecum șolticăriile. Sunt făcute din același aluat. Iar deosebirea e, în fond, o chestiune de registru stilistic. E singura nuanță care îi scapă prefațatorului, care construiește în schimb o adevărată (și, repet, fermecătoare) teorie sociologică a personalității
Spirite. Critice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4837_a_6162]
-
delectarea vine tocmai din comentariile culte făcute pe seama lor. Critica în marginea lui Creangă e mai valoroasă decît opera lui. În această privință, cartea lui Eugen Simion se citește cu plăcere și folos intelectual. Pentru Eugen Simion, Creangă e un moralist de tip clasic, care nu se încurcă în nuanțe intermediare de tip etic: un personaj e ori de tot bun, ori de tot rău. În plus, sub unghiul virtuozității lexicale, criticul vede în Creangă nu atît un talent artistic, cît
O minune de povestitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5268_a_6593]
-
valabilă indiferent că avem în vedere un debutant din deceniile de după război, ca în seria de Scriitori români de azi, sau că ne raportăm la un clasic în toată puterea cuvântului, ca în eseul de față, Ion Creangă. Cruzimile unui moralist jovial. Subiectul tuturor acestor, așa zicând, proze de idei îl reprezintă, în realitate, destinul. Al cărților, al cititorilor, al scriitorilor. În ordinea aceasta. Nu spun o noutate. Asemenea tuturor celorlalți critici importanți din generația lui, Eugen Simion crede, mai presus
Negru pe alb by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5282_a_6607]
-
Călinescu și nici toți criticii de după el nu epuizaseră posibilitățile de a spune lucruri noi despre Creangă. Vom face pe marginea ei câteva însemnări. Titlul enunță tema principală a cercetării lui Simion (relația dintre cruzime și jovialitate la Creangă, la „moralistul” Creangă), deși este întrucâtva reductiv. Sunt multe alte teme și subteme aduse în discuție în carte, aspecte și subaspecte, spre a vorbi astfel, raportări nenumărate la personaje din epoca lui Creangă și la situațiile în care acestea s-au aflat
Alt Creangă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5301_a_6626]
-
nici sterilitatea din ultima perioadă, mascată inabil prin publicarea discursurilor parlamentare. Și totuși, stilul criticului, stilul intelectual, cum exact îl numește autorul acestei Scurte istorii, iese la iveală de altundeva. Din două eseuri care pun în lumină o vocație de moralist. Este vorba de Despre progresul adevărului în judecarea lucrărilor literare (1883) și Din experiență (1888). Portretul, așa cum îl reconstituie Mihai Zamfir, nu e străin de o anume tentație a mărturisirii: „Practica avocaturii decenii la rând, exercitarea îndelungă a oratoriei parlamentare
Stilul intelectual (III) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5227_a_6552]
-
tabără. De aceea, în funcție de ce au citit, văzut sau auzit, mulți intuiesc / văd în el dușmanul ireconciliabil al președintelui Traian Băsescu. Alții îl cred un elitist cu fițe, adversar al PSD-ului lui Vanghelie, Hrebenciuc, Iliescu și Geoană sau un moralist de cartier, inamic al pragmatismului liberal de tip Patriciu, Remeș, Tudor Chiuariu sau Relu Fenechiu. Unde se situează însă cu adevărat publicistul? Cum vede el societatea românească de azi? O spune singur într-un exercițiu de imaginație despre cum ar
Secvențe din România de azi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6715_a_8040]