1,278 matches
-
plini de disperare. Hollywood, orașul sexului și al banilor, cârligul pentru turiști. Orașul în care inși precum Bonsentir își puteau aranja un trai frumos fără să aibă licență, fără nici o urmă în registrul medical, fără să-l deranjeze sticleții. Sarcasmul moralistului și ochiul nemilos al clinicianului social fixează în pagină o serie de tușe puternice. Înțelegem mai mult dintr-un astfel de scurt fragment decupat din realitatea banală a orașului decât din descrierile amănunțite ale conversațiilor lui Marlowe cu jurnalista Pauline
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
clișeelor ideologice și dogmatice. Notorietatea căpătată de B. imediat după 1944 în „noua dramaturgie” se datorează nu numai obedienței față de ceea ce se cerea în epocă, ci și talentului de bun meșteșugar în tehnica teatrală, dar și unei certe înzestrări de moralist, sensibil la tipologia umană în rapidă schimbare. Urmând exemplul lui I. L. Caragiale, din altă epocă de tranziție forțată, B. sesizează „noile forme fără fond” ce se voiau introduse în societatea românească a anilor ‘50, dar, cu o estetică mult simplificată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285619_a_286948]
-
trebuie să fie agreabil, odiosul atrăgător, sordidul pitoresc. Altfel, fuge lumea din sală, cea mai aspră pedeapsă pentru un dramaturg.” Din poezia lui B. se rețin îndeosebi unele fabule ce actualizează teme mai vechi, căci, în fond, scriitorul este un moralist care observă cu acuitate și are plăcerea clasificației, așa cum o dovedește volumul Satirice (1977): „omul zero-dimensional, omul de cafenea, homo duplex, omul mitocan, moftologiii, procesomanii” etc. Alături de mai tinerii Paul Everac și Teodor Mazilu, B. a scris un teatru inegal
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285619_a_286948]
-
tot felul. S. a avut tăria să treacă frumos prin ele. Nu s-ar putea spune, citindu-i scrierile critice și moralistice, că S. nu a avut opera pe care biografia lui o merita. Între viață și cărți arată un moralist învățat și fin care se folosește de literatură pentru a-și ilustra conceptele. I-a citit pe moraliștii francezi și urmează, în eseistica românească, linia Paul Zarifopol - Mihai Ralea, nu aceea a lui Mircea Eliade - Constantin Noica - Mircea Vulcănescu și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
scrierile critice și moralistice, că S. nu a avut opera pe care biografia lui o merita. Între viață și cărți arată un moralist învățat și fin care se folosește de literatură pentru a-și ilustra conceptele. I-a citit pe moraliștii francezi și urmează, în eseistica românească, linia Paul Zarifopol - Mihai Ralea, nu aceea a lui Mircea Eliade - Constantin Noica - Mircea Vulcănescu și, în genere, a criterioniștilor. Este prieten cu ei, dar nu face din filosofie o formă de existență, ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
justificarea estetică în stilul său de excursie livrescă. Stilul criticului, care nu se teme să admire autorii comentați - vorbește, într-un loc de „neteama de admirație” -, continuă în eseurile, editate postum, din Monologul polifonic (1991). Se află și aici un moralist care iubește jocurile lingvistice ale spiritului cărturăresc. Zice „cu osebire”, „filotim”, „povățuitor de neatârnare”, „credințoșenie” sau oprește analiza pentru a face un portret, o referință subiectivă, chiar o rugăciune. Criticii literari sunt, de regulă, „răi”. G. Călinescu spune chiar că
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
poate, pe Liviu Rebreanu. Cu Negru pe alb - Scrisori la un prieten, N. inaugurează un gen nou în literatura română, genul epistolar. Un mozaic de aspecte se configurează aici, de la cele lingvistice (Critică) până la cele de natură istorico-socială (Ochire retrospectivă). Moralist de esență clasică, prozatorul se exersează în crearea de „fiziologii”. Fiziologia provințialului, Un poet necunoscut, Lumânărică sunt încercări de caracterologie, în timp ce Istoria unei plăcinte tinde spre pictura de moravuri. Deplângând risipirea acelor urme ce atestă originea străveche a neamului (Vandalism
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
2.6.1. Actanții în jocul dialogic/41 2.6.2. Discursul argumentativ/ 44 2.6.3. Discursul narativ/ 50 3. Exegeza publicisticii argheziane / 55 4. Spiritul polemic arghezian / 65 4.1. "Născut sub zodia polemicei" / 65 4.2. Discursul moralistului ofensiv / 76 4.2.1. Se rostește moralistul / 76 4.2.2. Bătaia ruptă din rai / 80 4.2.3. Viziunea infernală / 85 5. Discursul polemic între explicit și implicit / 89 5.1. Polemica explicită / 89 5.1.1. Scrisoarea
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
2.6.2. Discursul argumentativ/ 44 2.6.3. Discursul narativ/ 50 3. Exegeza publicisticii argheziane / 55 4. Spiritul polemic arghezian / 65 4.1. "Născut sub zodia polemicei" / 65 4.2. Discursul moralistului ofensiv / 76 4.2.1. Se rostește moralistul / 76 4.2.2. Bătaia ruptă din rai / 80 4.2.3. Viziunea infernală / 85 5. Discursul polemic între explicit și implicit / 89 5.1. Polemica explicită / 89 5.1.1. Scrisoarea deschisă / 89 5.1.2. Articolul tip manifest
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
a inesteticului în estetic (să ne amintim ce spune însuși Arghezi: limba e a noastră doar în piață; de acolo înainte, fiecare cu limba lui; de aici începe stilul). Cum tot la concluzii esențiale ajung analizele când decupează din discursul moralistului Arghezi o estetică a polemistului (expresia "estetică" este a Monicăi Lovinescu) sau când glosează inteligent în marginile estetizării violenței la Arghezi, pentru a nu mai vorbi de subtila poetică a violenței în pamfletul arghezian sau de strategiile retorice descoperite în
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
argumentație poate dobândi un cu totul alt sens, în virtutea finalității estetice pe care polemistul mizează, însă poate, tot atât de bine, să fie fundamentată pe un raționament logic, comunicat tranzitiv, în care singur uzul tropologiei polemice răspunde funcției expresive. 4.2. Discursul moralistului ofensiv 4.2.1. "Se" rostește moralistul. Din perspectiva pe care o propunem, discursul arghezian reprezintă un cod personalizat de convingeri ce denotă predispoziția asimilărilor în temei exclusiv empiric și reflectă, totodată, intenția delimitării etice, a închiderii mentale într-un
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
sens, în virtutea finalității estetice pe care polemistul mizează, însă poate, tot atât de bine, să fie fundamentată pe un raționament logic, comunicat tranzitiv, în care singur uzul tropologiei polemice răspunde funcției expresive. 4.2. Discursul moralistului ofensiv 4.2.1. "Se" rostește moralistul. Din perspectiva pe care o propunem, discursul arghezian reprezintă un cod personalizat de convingeri ce denotă predispoziția asimilărilor în temei exclusiv empiric și reflectă, totodată, intenția delimitării etice, a închiderii mentale într-un spațiu imuabil al principialității. Aici, dubla semnificație
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
faptul cum se vorbește, în sentimentul activității vorbirii semnificative, care trebuie să se simtă permanent ca activitate unică, independent de unitatea obiectuală și semantică a conținutului său"131. Vizăm, cu alte cuvinte, discursul individualizat din punct de vedere estetic al moralistului, discurs care se valorizează atât prin chintesența și sensul principialității asumate, nu afirmate (iată conținutul obiectului estetic în sens bahtinian), cât și prin rostire, ca formă semnificată estetic și ca expresie a mereu râvnitei singularizari artistice. Dimensiunea morală, ca obiect
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ca afront, ca inaderență, într-un cuvânt ca opoziție în raport cu un dat social, religios, politic etc. Într-o lume, de pildă, care cultivă politețea ca manifestare a spiritului de toleranță și bună înțelegere și ca expresie a educației civice, sentința moralistului e semnul unei percepții distincte, al unei situări singulare și, evident, polemice: Politețea e o servitute, o concesie neîntreruptă, un contract de consimțiri"132. La Arghezi, deprecierea semnificației unui cuvânt, pe care norma comună îl valorizează pozitiv, echivalează cu respingerea
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Prin degetele ei trebuie să se depene zilnic, ca un fir, sănătatea, veselia și cinstea familiei."133 În plan ontic, principiile călăuzitoare au ca sursă forma practică, țărănească și nealterată a credinței religioase, ceea ce face din poetul cu vocație de moralist un susținător al familiei tradiționale în care rolurile, clar distribuite, nu sunt doar complementare, ci și imuabile. Dacă mutăm discuția în plan dialogic, eul polifonic (în care se suprapun indisociabil sau, dimpotrivă, se instituie ocurențial fie vocea eului uman, fie
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
complementare, ci și imuabile. Dacă mutăm discuția în plan dialogic, eul polifonic (în care se suprapun indisociabil sau, dimpotrivă, se instituie ocurențial fie vocea eului uman, fie vocea artistului, a unui personaj, ca dedublare auctorială, sau vocea aparent neutră a moralistului) relevă modul combativ de a dialoga cu un tu, de regulă nepersonalizat în text, dar cuprins în textura sa, un tu care desemnează o alteritate compromisă și pe care îl critică, îl ironizează, într-un cuvânt, îl respinge ca imoral
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
individualizat. Uneori, acest tu, inclus la nivel frastic și interpelat direct, apare în postura partenerului provocat la dialog polemic. În același discurs antifeminist invocat mai sus, Arghezi recurge, spre exemplu, la retorica interogării polemice, mascând, în fond, somația pe care moralistul o adresează cititoarei feministe, dar și celei neconvertite încă la emancipare: Ați observat, doamnă, că femeile politice nu știu să-și cârpească ciorapii, se îmbracă fără gust și miros a rufărie neagră, amețită cu parfum? Ați intrat în dezordinea căsniciilor
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
joacă rolul unui terț susceptibil de desolidarizare. Un el care poate fi în acord, deci partener de dialog, dar poate, tot așa de bine, să intre în categoria alterității incriminate și să devină un opozant. În cazul din urmă, demersul moralistului se înscrie într-o campanie satirică. Așadar putem vorbi de o apertură polemică implicită, care nu așteaptă și nu admite replică, împotriva unei lumi adverse ale cărei vicii sau tare se cer imperativ deconspirate. Uneori, subiectul enunțării își asumă un
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
nimic din insul lor și se consolează în secret cu descoperirile verbale din teatru și romane: Destin, Împrejurări și puterea lor, Ereditate, Dragoste nenorocită și marea consolare începe cu dubitativul "dacă""135. Regăsim, în aceste fragmente argheziene, ținuta clasică a moralistului cu propensiune spre generalizare și spre problematizarea aspectelor vieții de zi cu zi. El e un observator detașat, care s-a retras în propria-i solitudine ideologică, de unde decretează apoftegmatic: "Omului nu-i este permis să-și acorde toate drepturile
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și de o mâzgă. La un anume ceas el trebuie să facă hotărât un lucru precis, în anume împrejurare el trebuie să se regăsească, armat cu metalul voinței. Viața nu trebuie să-l priveze de prestigiul interior"136. Rostindu-se, moralistul Arghezi se autodefinește în raport cu intervalul spațio-temporal al existenței sale cotidiene: urbanitatea interbelică, un soi de hibrid, nici sat, nici târg, dar nici oraș, în adevăratul sens al cuvântului, câte puțin din toate și deci un amalgam de tendințe dintre cele
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
halat și cu basmaua legată țărănește pe frunte, ești o cuconiță încântătoare, o femeiușcă trează, activă și pricepută". Și continuă, reducând considerabil distanța de dialog printr-o tușă familiară care denotă intenția reconcilierii unei relații degradate de incisivitatea repetată a moralistului, ca posibilă strategie de persuadare: "Ascultă-mă, te rog. Uită-te mai bine, vezi-te din față, din spate și din profil. Dobitocul dușmănos, fără imaginație și talent, care a născocit, pentru chipul dumitale sprinten și inteligent, asemenea hidos comanac
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
mâna între nasturii jiletcii, ca un Napoleon, el procedează zicând: " Domnule, consideră-te pălmuit""138. La Arghezi, primitivismul gestului ar funcționa ca un garant al sincerității, al lipsei de prefăcătorie în relațiile interumane. De aceea, oricât ar părea de scandalos, moralistul atribuie gestului agresiv sensul constructiv al redescoperirii sinelui temperamental, incomod și autentic, captiv într-o lume a filistinilor, conformiștilor și ipocriților pe care ideea îi refuză. "Bătaia nu s-a făcut niciodată fără gâlceavă. Ca să ieși din acțiunea obișnuită a
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
comună, se cere exhibată în discurs. Probabil că un răspuns complex nu ar trebui să neglijeze nici unul din aspectele de mai sus, pentru că, e limpede, în rândurile care invocă violența regăsim deopotrivă umorile omului, năzuința artistului, precum și regulile "practice" ale moralistului care-și afirmă convingerea, interogând retoric: Există etică sau dogmă care să te sature, când îți clocotește sângele, ca două părechi de palme, date cu sete, și ca un picior aplicat profund, acolo unde se cere?". Arghezi desfășoară un spectacol
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
în asentimentul unui privitor susceptibil de solidarizare. Lui nu i se cere acceptul, ci este pus în fața faptului împlinit, pentru că sentința radicală este autoimpusă de morala bunului-simț. Poate fi lesne sesizat, de asemenea, un aspect emoțional pe a cărui psihologie moralistul mizează, și anume umilința simbolică. Pedeapsa fizică sub privirile mulțimii rămâne, în mentalul colectiv, un spectacol al torturii extreme pentru că durerea fizică este mult amplificată de trauma psihologică a expunerii rușinoase. De aceea, erijându-se în spirit responsabil de protejarea
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
anume umilința simbolică. Pedeapsa fizică sub privirile mulțimii rămâne, în mentalul colectiv, un spectacol al torturii extreme pentru că durerea fizică este mult amplificată de trauma psihologică a expunerii rușinoase. De aceea, erijându-se în spirit responsabil de protejarea valorilor etice, moralistul enunță sentențios: Morala practică încuviințează următoarele pedepse: Rânjetul va fi bătut peste buze și dinți (a se cere la autor și lista rânjiților), cu palma strânsă într-o mânușă groasă: imitație de surâs. Lipsa de cugetare, indicată de o distracție
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]