749 matches
-
sufixele; morfeme care urmează rădăcinii sau temei lexicale; caracterizează mai ales flexiunea verbală, unde exprimă timpul și modul (în forma cânta-se-m, sufixul -se este morfem de m.m.c.p., -ea, din vorb-ea-m, morfem de imperfect, -înd, din cânt-înd, morfem de gerunziu), dar intervin uneori și în flexiunea nominală: -isim, în exprimarea superlativului, la adjective: o pasăre rarisimă; • prefixele: morfeme care preced rădăcina sau tema lexicală. În limba română clasa prefixelor cu sens gramatical este puțin numeroasă; se întâlnesc în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cânta-se-m, sufixul -se este morfem de m.m.c.p., -ea, din vorb-ea-m, morfem de imperfect, -înd, din cânt-înd, morfem de gerunziu), dar intervin uneori și în flexiunea nominală: -isim, în exprimarea superlativului, la adjective: o pasăre rarisimă; • prefixele: morfeme care preced rădăcina sau tema lexicală. În limba română clasa prefixelor cu sens gramatical este puțin numeroasă; se întâlnesc în flexiunea adjectivului, în exprimarea categoriei gramaticale a intensității; prefixele arhi-, stră-, supraetc. exprimă superlativul: străveche, supraaglomerat, arhicunoscut. În flexiunea verbală
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
întâlnesc în flexiunea adjectivului, în exprimarea categoriei gramaticale a intensității; prefixele arhi-, stră-, supraetc. exprimă superlativul: străveche, supraaglomerat, arhicunoscut. În flexiunea verbală prefixul aexprimă un sens aspectual, dar caracterizează numai două verbe: a adormi și a amuți. Observații: Întrebuințarea ca morfeme gramaticale a prefixelor este accidentală; ele nu ating, nici generalitatea sufixelor (se, de exemplu este morfem de m.m.c.p. pentru toate verbele), nici caracterul lor sistematic. • dezinențele: morfeme care urmează altor sufixe din structura cuvântului sau direct rădăcinii; exprimă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
străveche, supraaglomerat, arhicunoscut. În flexiunea verbală prefixul aexprimă un sens aspectual, dar caracterizează numai două verbe: a adormi și a amuți. Observații: Întrebuințarea ca morfeme gramaticale a prefixelor este accidentală; ele nu ating, nici generalitatea sufixelor (se, de exemplu este morfem de m.m.c.p. pentru toate verbele), nici caracterul lor sistematic. • dezinențele: morfeme care urmează altor sufixe din structura cuvântului sau direct rădăcinii; exprimă categoriile de gen, număr, caz și persoană în flexiunea nominală, pronominală și verbală: elev-Ø/ elev-i
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
numai două verbe: a adormi și a amuți. Observații: Întrebuințarea ca morfeme gramaticale a prefixelor este accidentală; ele nu ating, nici generalitatea sufixelor (se, de exemplu este morfem de m.m.c.p. pentru toate verbele), nici caracterul lor sistematic. • dezinențele: morfeme care urmează altor sufixe din structura cuvântului sau direct rădăcinii; exprimă categoriile de gen, număr, caz și persoană în flexiunea nominală, pronominală și verbală: elev-Ø/ elev-i; simplu/simplă; cânta-m/cânta-i, cânta-i/cânta-ți etc.) Dezinența poate
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sau direct rădăcinii; exprimă categoriile de gen, număr, caz și persoană în flexiunea nominală, pronominală și verbală: elev-Ø/ elev-i; simplu/simplă; cânta-m/cânta-i, cânta-i/cânta-ți etc.) Dezinența poate fi urmată, în flexiunea nominală, numai de morfemele determinării; în structura morfematică a substantivului cartea, vocala e este morfem de singular, iar vocala a, morfem al determinării definite, pentru substantive feminine la singular. La pronume dezinențele intră în mod frecvent în flexiunea internă a acestora, fiind cel mai
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în flexiunea nominală, pronominală și verbală: elev-Ø/ elev-i; simplu/simplă; cânta-m/cânta-i, cânta-i/cânta-ți etc.) Dezinența poate fi urmată, în flexiunea nominală, numai de morfemele determinării; în structura morfematică a substantivului cartea, vocala e este morfem de singular, iar vocala a, morfem al determinării definite, pentru substantive feminine la singular. La pronume dezinențele intră în mod frecvent în flexiunea internă a acestora, fiind cel mai adesea urmate de particula deictică -a, dar și de alte elemente
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
elev-Ø/ elev-i; simplu/simplă; cânta-m/cânta-i, cânta-i/cânta-ți etc.) Dezinența poate fi urmată, în flexiunea nominală, numai de morfemele determinării; în structura morfematică a substantivului cartea, vocala e este morfem de singular, iar vocala a, morfem al determinării definite, pentru substantive feminine la singular. La pronume dezinențele intră în mod frecvent în flexiunea internă a acestora, fiind cel mai adesea urmate de particula deictică -a, dar și de alte elemente lingvistice: acel-ui-a/acel-ei-a/acel-or-a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
definite, pentru substantive feminine la singular. La pronume dezinențele intră în mod frecvent în flexiunea internă a acestora, fiind cel mai adesea urmate de particula deictică -a, dar și de alte elemente lingvistice: acel-ui-a/acel-ei-a/acel-or-a. Intră între morfemele conjuncte și articolul definit, morfem al sensului categorial de determinare maximă sau definită: studentu-l, student-a, studenți-i. studente-le și, prin aceasta, marcă distinctivă a sensului lexico-gramatical de gradul I - ‘substantivitate’: bătrânu-l, bolnavi-i, frumosu-l etc. Morfemul articol prezintă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
singular. La pronume dezinențele intră în mod frecvent în flexiunea internă a acestora, fiind cel mai adesea urmate de particula deictică -a, dar și de alte elemente lingvistice: acel-ui-a/acel-ei-a/acel-or-a. Intră între morfemele conjuncte și articolul definit, morfem al sensului categorial de determinare maximă sau definită: studentu-l, student-a, studenți-i. studente-le și, prin aceasta, marcă distinctivă a sensului lexico-gramatical de gradul I - ‘substantivitate’: bătrânu-l, bolnavi-i, frumosu-l etc. Morfemul articol prezintă forme diferite după gen și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Intră între morfemele conjuncte și articolul definit, morfem al sensului categorial de determinare maximă sau definită: studentu-l, student-a, studenți-i. studente-le și, prin aceasta, marcă distinctivă a sensului lexico-gramatical de gradul I - ‘substantivitate’: bătrânu-l, bolnavi-i, frumosu-l etc. Morfemul articol prezintă forme diferite după gen și număr și variază în funcție de caz: Masculin - Neutru singular Masculin plural N.Ac. -l, -le studentu-l, frate-le, -i studenți-i, frați-i lucru-l G.D. -lui studentu-lui, frate-lui, -lor studenți-lor, frați-lor lucru-lui Observații
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
devine vocală: (leu-l). Feminin singular Feminin Neutru plural N.Ac -a cas-a, steau-a, carte-a -le cas-le, stele-le, cărți-le, becuri-le G.D. -i case-i, stele-i, cărți-i -lor case-lor, stele-lor, cărți-lor, becuri-lor Amalgamarea morfemelor conjunctetc "Amalgamarea morfemelor conjuncte" Din motive fonetice, morfemul determinării se amalgamează, în mod frecvent, cu morfeme ale categoriilor gramaticale de număr, gen și caz, la substantivele feminine. Amalgamarea se produce la nominativ-acuzativul singular al substantivelor feminine terminate în vocala -ă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-l). Feminin singular Feminin Neutru plural N.Ac -a cas-a, steau-a, carte-a -le cas-le, stele-le, cărți-le, becuri-le G.D. -i case-i, stele-i, cărți-i -lor case-lor, stele-lor, cărți-lor, becuri-lor Amalgamarea morfemelor conjunctetc "Amalgamarea morfemelor conjuncte" Din motive fonetice, morfemul determinării se amalgamează, în mod frecvent, cu morfeme ale categoriilor gramaticale de număr, gen și caz, la substantivele feminine. Amalgamarea se produce la nominativ-acuzativul singular al substantivelor feminine terminate în vocala -ă (fată) sau în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
plural N.Ac -a cas-a, steau-a, carte-a -le cas-le, stele-le, cărți-le, becuri-le G.D. -i case-i, stele-i, cărți-i -lor case-lor, stele-lor, cărți-lor, becuri-lor Amalgamarea morfemelor conjunctetc "Amalgamarea morfemelor conjuncte" Din motive fonetice, morfemul determinării se amalgamează, în mod frecvent, cu morfeme ale categoriilor gramaticale de număr, gen și caz, la substantivele feminine. Amalgamarea se produce la nominativ-acuzativul singular al substantivelor feminine terminate în vocala -ă (fată) sau în vocala -e, când rădăcina se
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-a -le cas-le, stele-le, cărți-le, becuri-le G.D. -i case-i, stele-i, cărți-i -lor case-lor, stele-lor, cărți-lor, becuri-lor Amalgamarea morfemelor conjunctetc "Amalgamarea morfemelor conjuncte" Din motive fonetice, morfemul determinării se amalgamează, în mod frecvent, cu morfeme ale categoriilor gramaticale de număr, gen și caz, la substantivele feminine. Amalgamarea se produce la nominativ-acuzativul singular al substantivelor feminine terminate în vocala -ă (fată) sau în vocala -e, când rădăcina se termină în vocala -i (poezie). Articolul enclitic -a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
poezie). Articolul enclitic -a, înlocuind la nominativ-acuzativ dezinența, îi preia și funcțiile morfologice; în consecință, în enunțuri precum „Aceasta e fata mea.”, morfemul-articol a din structura substantivului fata exprimă concomitent ‘determinarea definită’, ‘singularul’, ‘nominativul’. Întrucât morfemul-articol variază în funcție de genul substantivului, morfemul a marchează totodată și apartenența termenului fata la clasa substantivelor feminine, semnalează, adică, sensul lexico-gramatical de gradul II ‘genul feminin’. Morfeme internetc "Morfeme interne" Morfemele interne caracterizează flexiunea sintetică, fiind, spre deosebire de morfemele conjuncte, nedetașabile de morfemul-rădăcină; au, adică, natură lexico-gramaticală
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mea.”, morfemul-articol a din structura substantivului fata exprimă concomitent ‘determinarea definită’, ‘singularul’, ‘nominativul’. Întrucât morfemul-articol variază în funcție de genul substantivului, morfemul a marchează totodată și apartenența termenului fata la clasa substantivelor feminine, semnalează, adică, sensul lexico-gramatical de gradul II ‘genul feminin’. Morfeme internetc "Morfeme interne" Morfemele interne caracterizează flexiunea sintetică, fiind, spre deosebire de morfemele conjuncte, nedetașabile de morfemul-rădăcină; au, adică, natură lexico-gramaticală. Intră în această categorie: • formele supletive din flexiunea pronominală și verbală: forma eu se opune, ca marcă de persoana I, formei
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a din structura substantivului fata exprimă concomitent ‘determinarea definită’, ‘singularul’, ‘nominativul’. Întrucât morfemul-articol variază în funcție de genul substantivului, morfemul a marchează totodată și apartenența termenului fata la clasa substantivelor feminine, semnalează, adică, sensul lexico-gramatical de gradul II ‘genul feminin’. Morfeme internetc "Morfeme interne" Morfemele interne caracterizează flexiunea sintetică, fiind, spre deosebire de morfemele conjuncte, nedetașabile de morfemul-rădăcină; au, adică, natură lexico-gramaticală. Intră în această categorie: • formele supletive din flexiunea pronominală și verbală: forma eu se opune, ca marcă de persoana I, formei tu, prin
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
structura substantivului fata exprimă concomitent ‘determinarea definită’, ‘singularul’, ‘nominativul’. Întrucât morfemul-articol variază în funcție de genul substantivului, morfemul a marchează totodată și apartenența termenului fata la clasa substantivelor feminine, semnalează, adică, sensul lexico-gramatical de gradul II ‘genul feminin’. Morfeme internetc "Morfeme interne" Morfemele interne caracterizează flexiunea sintetică, fiind, spre deosebire de morfemele conjuncte, nedetașabile de morfemul-rădăcină; au, adică, natură lexico-gramaticală. Intră în această categorie: • formele supletive din flexiunea pronominală și verbală: forma eu se opune, ca marcă de persoana I, formei tu, prin rădăcină; în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
singularul’, ‘nominativul’. Întrucât morfemul-articol variază în funcție de genul substantivului, morfemul a marchează totodată și apartenența termenului fata la clasa substantivelor feminine, semnalează, adică, sensul lexico-gramatical de gradul II ‘genul feminin’. Morfeme internetc "Morfeme interne" Morfemele interne caracterizează flexiunea sintetică, fiind, spre deosebire de morfemele conjuncte, nedetașabile de morfemul-rădăcină; au, adică, natură lexico-gramaticală. Intră în această categorie: • formele supletive din flexiunea pronominală și verbală: forma eu se opune, ca marcă de persoana I, formei tu, prin rădăcină; în același mod intră în opoziție cu mă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în opoziție cu mă, în interiorul categoriei cazului și cu noi, în interiorul categoriei gramaticale a numărului; • formele pronumelui care realizează, prin opoziție (flexiune) internă, distincția de gen: acesta/aceasta (e/ea), de număr: acela/aceia (l/i), aceea/acelea (e/le). Morfemul Øtc "Morfemul Ø" În organizarea sistemică a categoriilor gramaticale, sensurile gramaticale iau naștere prin dezvoltarea unor relații de opoziție între doi sau mai mulți termeni corelativi. Corelațiilor din plan semantic le corespund, într-un relativ izomorfism, aceleași corelații în planul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cu mă, în interiorul categoriei cazului și cu noi, în interiorul categoriei gramaticale a numărului; • formele pronumelui care realizează, prin opoziție (flexiune) internă, distincția de gen: acesta/aceasta (e/ea), de număr: acela/aceia (l/i), aceea/acelea (e/le). Morfemul Øtc "Morfemul Ø" În organizarea sistemică a categoriilor gramaticale, sensurile gramaticale iau naștere prin dezvoltarea unor relații de opoziție între doi sau mai mulți termeni corelativi. Corelațiilor din plan semantic le corespund, într-un relativ izomorfism, aceleași corelații în planul expresiei. În funcție de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
relații de opoziție între doi sau mai mulți termeni corelativi. Corelațiilor din plan semantic le corespund, într-un relativ izomorfism, aceleași corelații în planul expresiei. În funcție de diferiți factori, în primul rând, de istoria limbii, unele corelații implică în funcționarea lor morfeme fără realizare fonetică pozitivă, numite morfeme Ø. Astfel, toate substantivele masculine și neutre terminate în consoană la forma lor generică, anterioară întrebuințării în actul lingvistic concret, exprimă sensul de ‘singular’ prin dezinența Ø, termen de opoziție în organizarea planului semantic
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mai mulți termeni corelativi. Corelațiilor din plan semantic le corespund, într-un relativ izomorfism, aceleași corelații în planul expresiei. În funcție de diferiți factori, în primul rând, de istoria limbii, unele corelații implică în funcționarea lor morfeme fără realizare fonetică pozitivă, numite morfeme Ø. Astfel, toate substantivele masculine și neutre terminate în consoană la forma lor generică, anterioară întrebuințării în actul lingvistic concret, exprimă sensul de ‘singular’ prin dezinența Ø, termen de opoziție în organizarea planului semantic al categoriei gramaticale a numărului elev-Ø
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
masculine și neutre terminate în consoană la forma lor generică, anterioară întrebuințării în actul lingvistic concret, exprimă sensul de ‘singular’ prin dezinența Ø, termen de opoziție în organizarea planului semantic al categoriei gramaticale a numărului elev-Ø/elev-i. Alomorfe și morfeme sinonimetc "Alomorfe [i morfeme sinonime" În structura textului concret, produs al procesului de comunicare lingvistică, aceleași sensuri gramaticale se exprimă adesea prin morfeme diferite sub aspectul structurii fonetice; sensului de imperfect, de exemplu, îi corespund în flexiunea verbului românesc două
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]