749 matches
-
aspect fonetic ele rămân exterioare morfemului rădăcină. Unele dintre ele sunt chiar dislocabile prin alte unități lexicale, cu autonomie sintactică: să citești vs să le citești. Clasa morfemelor libere e constituită din două tipuri de elemente lingvistice: morfeme stabile și morfeme derivate, care pot fi variabile sau invariabile, simple sau complexe, continue sau discontinue. Morfemele stabile sunt elemente lingvistice care, lipsite de conținut lexical autonom, au în sistemul limbii exclusiv această identitate funcțională: exprimă sensuri lexico-gramaticale sau sensuri gramaticale categoriale. Prin
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
alte unități lexicale, cu autonomie sintactică: să citești vs să le citești. Clasa morfemelor libere e constituită din două tipuri de elemente lingvistice: morfeme stabile și morfeme derivate, care pot fi variabile sau invariabile, simple sau complexe, continue sau discontinue. Morfemele stabile sunt elemente lingvistice care, lipsite de conținut lexical autonom, au în sistemul limbii exclusiv această identitate funcțională: exprimă sensuri lexico-gramaticale sau sensuri gramaticale categoriale. Prin aceasta, morfemele stabile intră în componența sistemului de semne gramaticale. Au identitate stabilă de
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
care pot fi variabile sau invariabile, simple sau complexe, continue sau discontinue. Morfemele stabile sunt elemente lingvistice care, lipsite de conținut lexical autonom, au în sistemul limbii exclusiv această identitate funcțională: exprimă sensuri lexico-gramaticale sau sensuri gramaticale categoriale. Prin aceasta, morfemele stabile intră în componența sistemului de semne gramaticale. Au identitate stabilă de morfem „articolul”, unele verbe, unele clase de „adverbe”, unele „prepoziții” și „conjuncții”. Articolul este morfem al determinării, prin formele articolului nehotărât și ale articolului adjectival-demonstrativ: un om, omul
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
stabile sunt elemente lingvistice care, lipsite de conținut lexical autonom, au în sistemul limbii exclusiv această identitate funcțională: exprimă sensuri lexico-gramaticale sau sensuri gramaticale categoriale. Prin aceasta, morfemele stabile intră în componența sistemului de semne gramaticale. Au identitate stabilă de morfem „articolul”, unele verbe, unele clase de „adverbe”, unele „prepoziții” și „conjuncții”. Articolul este morfem al determinării, prin formele articolului nehotărât și ale articolului adjectival-demonstrativ: un om, omul cel bun. Articolul hotărât exprimă determinarea definită dar ca morfem conjunct enclitic: studentul
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
exclusiv această identitate funcțională: exprimă sensuri lexico-gramaticale sau sensuri gramaticale categoriale. Prin aceasta, morfemele stabile intră în componența sistemului de semne gramaticale. Au identitate stabilă de morfem „articolul”, unele verbe, unele clase de „adverbe”, unele „prepoziții” și „conjuncții”. Articolul este morfem al determinării, prin formele articolului nehotărât și ale articolului adjectival-demonstrativ: un om, omul cel bun. Articolul hotărât exprimă determinarea definită dar ca morfem conjunct enclitic: studentul de azi. Prin intermediul categoriei determinării, articolul, considerat în ansamblu, este instrument al substantivării și
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
identitate stabilă de morfem „articolul”, unele verbe, unele clase de „adverbe”, unele „prepoziții” și „conjuncții”. Articolul este morfem al determinării, prin formele articolului nehotărât și ale articolului adjectival-demonstrativ: un om, omul cel bun. Articolul hotărât exprimă determinarea definită dar ca morfem conjunct enclitic: studentul de azi. Prin intermediul categoriei determinării, articolul, considerat în ansamblu, este instrument al substantivării și morfem al sensului lexico-gramatical de ‘substantiv’: frumosul, urâtul, binele, răul, un bine, cei leneși, nimicul: “Izvoarele își turburau adâncul, ca să-și azvârle afară
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
al determinării, prin formele articolului nehotărât și ale articolului adjectival-demonstrativ: un om, omul cel bun. Articolul hotărât exprimă determinarea definită dar ca morfem conjunct enclitic: studentul de azi. Prin intermediul categoriei determinării, articolul, considerat în ansamblu, este instrument al substantivării și morfem al sensului lexico-gramatical de ‘substantiv’: frumosul, urâtul, binele, răul, un bine, cei leneși, nimicul: “Izvoarele își turburau adâncul, ca să-și azvârle afară undele lor.” (M. Eminescu, Proză literară, p. 5), „Harap Alb (...) vreau să-ți fac și eu un bine
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dincolo, căci morți sunt cei muriți.” (M. Eminescu, I, p. 59), „Se poate ca bolta de sus să se spargă,/ Să cadă nimicul cu noaptea lui largă.” (Ibidem, p. 38) Variabil în funcție de număr, gen și caz, articolul se constituie în morfem al acestor categorii gramaticale; articolul - a) asigură flexiunea unităților lexicale care nu pot realiza opoziții categoriale specifice la nivelul structurii morfematice, b) anulează omonimii morfologice sau c) exprimă redundant diferite sensuri gramaticale. a. Articolul definit asigură flexiunea substantivelor invariabile la
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
unui student, studentului. c. Înscris în legea acordului, articolul exprimă, concomitent cu dezinența din structura substantivului sau (și) adjectivului, diferite sensuri gramaticale: gen, număr, caz: o studentă inteligentă/unei studente inteligente, niște studente inteligente. Dintre „adverbe”, au întotdeauna funcție morfologică morfemul superlativului: foarte, morfemele complexe cel mai, mai puțin, foarte puțin (morfeme constituite din două sau mai multe elemente lingvistice, aflate eventual într-un raport categorial; mai puțin, de exemplu, poate fi considerat gradul intensității superioare a adverbului puțin), morfemul locuțional
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
c. Înscris în legea acordului, articolul exprimă, concomitent cu dezinența din structura substantivului sau (și) adjectivului, diferite sensuri gramaticale: gen, număr, caz: o studentă inteligentă/unei studente inteligente, niște studente inteligente. Dintre „adverbe”, au întotdeauna funcție morfologică morfemul superlativului: foarte, morfemele complexe cel mai, mai puțin, foarte puțin (morfeme constituite din două sau mai multe elemente lingvistice, aflate eventual într-un raport categorial; mai puțin, de exemplu, poate fi considerat gradul intensității superioare a adverbului puțin), morfemul locuțional destul de, exprimând intensitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cu dezinența din structura substantivului sau (și) adjectivului, diferite sensuri gramaticale: gen, număr, caz: o studentă inteligentă/unei studente inteligente, niște studente inteligente. Dintre „adverbe”, au întotdeauna funcție morfologică morfemul superlativului: foarte, morfemele complexe cel mai, mai puțin, foarte puțin (morfeme constituite din două sau mai multe elemente lingvistice, aflate eventual într-un raport categorial; mai puțin, de exemplu, poate fi considerat gradul intensității superioare a adverbului puțin), morfemul locuțional destul de, exprimând intensitatea relativă și morfemele aspectuale: mai, tot: „A mai
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
morfologică morfemul superlativului: foarte, morfemele complexe cel mai, mai puțin, foarte puțin (morfeme constituite din două sau mai multe elemente lingvistice, aflate eventual într-un raport categorial; mai puțin, de exemplu, poate fi considerat gradul intensității superioare a adverbului puțin), morfemul locuțional destul de, exprimând intensitatea relativă și morfemele aspectuale: mai, tot: „A mai venit de-atuncea să v-asculte,/ Voi plopi adânci, cu voci și șoapte multe?” (T.Arghezi, p. 68), „Iar colo bătrânul dascăl cu-a lui haină roasă-n
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mai, mai puțin, foarte puțin (morfeme constituite din două sau mai multe elemente lingvistice, aflate eventual într-un raport categorial; mai puțin, de exemplu, poate fi considerat gradul intensității superioare a adverbului puțin), morfemul locuțional destul de, exprimând intensitatea relativă și morfemele aspectuale: mai, tot: „A mai venit de-atuncea să v-asculte,/ Voi plopi adânci, cu voci și șoapte multe?” (T.Arghezi, p. 68), „Iar colo bătrânul dascăl cu-a lui haină roasă-n coate/ Într-un calcul fără capăt tot
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
șoapte multe?” (T.Arghezi, p. 68), „Iar colo bătrânul dascăl cu-a lui haină roasă-n coate/ Într-un calcul fără capăt tot socoate și socoate.” (M. Eminescu, I, p. 132) Dintre „prepoziții”, are funcție morfematică „prepoziția” a, reprezentând două morfeme omonime: morfem al genitivului în sintagme nominale în care determinantul este un adjectiv de cuantificare sau un adjectiv cantitativ: numele a doi studenți, rezultatele a numeroși sportivi, și morfem al infinitivului, formă verbal-nominală: a lupta, a crede etc. Morfemele derivate
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
T.Arghezi, p. 68), „Iar colo bătrânul dascăl cu-a lui haină roasă-n coate/ Într-un calcul fără capăt tot socoate și socoate.” (M. Eminescu, I, p. 132) Dintre „prepoziții”, are funcție morfematică „prepoziția” a, reprezentând două morfeme omonime: morfem al genitivului în sintagme nominale în care determinantul este un adjectiv de cuantificare sau un adjectiv cantitativ: numele a doi studenți, rezultatele a numeroși sportivi, și morfem al infinitivului, formă verbal-nominală: a lupta, a crede etc. Morfemele derivate sunt elemente
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
p. 132) Dintre „prepoziții”, are funcție morfematică „prepoziția” a, reprezentând două morfeme omonime: morfem al genitivului în sintagme nominale în care determinantul este un adjectiv de cuantificare sau un adjectiv cantitativ: numele a doi studenți, rezultatele a numeroși sportivi, și morfem al infinitivului, formă verbal-nominală: a lupta, a crede etc. Morfemele derivate sunt elemente lingvistice care aparțin unor clase lexico-gramaticale cu identitate specifică în sistemul vocabularului sau în structura sintactică a limbii dar care, printr-o serie de mutații în sfera
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
două morfeme omonime: morfem al genitivului în sintagme nominale în care determinantul este un adjectiv de cuantificare sau un adjectiv cantitativ: numele a doi studenți, rezultatele a numeroși sportivi, și morfem al infinitivului, formă verbal-nominală: a lupta, a crede etc. Morfemele derivate sunt elemente lingvistice care aparțin unor clase lexico-gramaticale cu identitate specifică în sistemul vocabularului sau în structura sintactică a limbii dar care, printr-o serie de mutații în sfera lor semantică sau/și în structura lor morfologică, își pierd
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
să cânt; • a fi; realizează sintagmele analitice ale diatezei pasive în întregime: sunt lăudat, am fost lăudat etc., ale viitorului anterior: voi fi cântat, conjunctivului și potențialului perfect: să fi cântat, aș fi cântat și ale prezumtivului (în structura unor morfeme complexe) să fi cântând/cântat, voi fi cântând/cântat, aș fi cântând/cântat; • a vrea; realizează sintagma analitică a modului potențial-optativ: aș cânta, aș fi cântat etc. • a voi (a vrea); realizează sintagma analitică a viitorului: voi cânta, vor cânta
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
voi cânta, vor cânta etc.; • pronumele reflexiv; marchează diferite sensuri gramaticale în interiorul diatezei verbale: reflexiv, reciproc, pasiv, dinamic, impersonal: se îmbracă, se ceartă între ei, se vinde urgent, se chinuie cu o problemă, se trăiește greu; • conjuncția să; component al morfemului complex discontinuu de conjunctiv să... -Ø: să cânt-Ø, să lupt-Ø; să lupt-e; • prepoziția pe, morfem al cazului acuzativ, în anumite condiții semantic-sintactice: O aștept pe mama (ea, aceasta etc.); • prepoziția la; morfem al cazului dativ în sintagme nominale cu determinant
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
reciproc, pasiv, dinamic, impersonal: se îmbracă, se ceartă între ei, se vinde urgent, se chinuie cu o problemă, se trăiește greu; • conjuncția să; component al morfemului complex discontinuu de conjunctiv să... -Ø: să cânt-Ø, să lupt-Ø; să lupt-e; • prepoziția pe, morfem al cazului acuzativ, în anumite condiții semantic-sintactice: O aștept pe mama (ea, aceasta etc.); • prepoziția la; morfem al cazului dativ în sintagme nominale cu determinant un cuantificator (pronume sau adjectiv): Am dat la doi copii garoafe iar la trei, trandafiri
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
problemă, se trăiește greu; • conjuncția să; component al morfemului complex discontinuu de conjunctiv să... -Ø: să cânt-Ø, să lupt-Ø; să lupt-e; • prepoziția pe, morfem al cazului acuzativ, în anumite condiții semantic-sintactice: O aștept pe mama (ea, aceasta etc.); • prepoziția la; morfem al cazului dativ în sintagme nominale cu determinant un cuantificator (pronume sau adjectiv): Am dat la doi copii garoafe iar la trei, trandafiri., Ai promis cărți la numeroși copii dar ai rămas cu promisiunea.; • prepoziția la, morfem de dativ, în
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
etc.); • prepoziția la; morfem al cazului dativ în sintagme nominale cu determinant un cuantificator (pronume sau adjectiv): Am dat la doi copii garoafe iar la trei, trandafiri., Ai promis cărți la numeroși copii dar ai rămas cu promisiunea.; • prepoziția la, morfem de dativ, în paralel cu structurile dezinențiale, mai greoaie, în flexiunea pronumelui: Am oferit la câțiva dintre ei., față de Am oferit câtorva dintre ei., Le-am spus la toți./ Am spus tuturora., .Le-am dat la amândoi./ Am dat amândurora
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în paralel cu structurile dezinențiale, mai greoaie, în flexiunea pronumelui: Am oferit la câțiva dintre ei., față de Am oferit câtorva dintre ei., Le-am spus la toți./ Am spus tuturora., .Le-am dat la amândoi./ Am dat amândurora.; • prepoziția de, morfem de genitiv, mai ales în limbajul popular, în paralel cu structurile sintetice: la început de an / la începutul anului, la mijloc de codru /la mijlocul codrului. Dintre morfemele libere, derivate, unele s-au diferențiat de elementele lingvistice primare: auxiliarul a avea
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Am spus tuturora., .Le-am dat la amândoi./ Am dat amândurora.; • prepoziția de, morfem de genitiv, mai ales în limbajul popular, în paralel cu structurile sintetice: la început de an / la începutul anului, la mijloc de codru /la mijlocul codrului. Dintre morfemele libere, derivate, unele s-au diferențiat de elementele lingvistice primare: auxiliarul a avea diferă de verbul predicativ prin formele de la persoana a III-a singular și persoanele I și a II-a plural: El a luptat./ El are o idee
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-a singular și persoanele I și a II-a plural: El a luptat./ El are o idee.; Noi am crezut./ Noi avem un gând.; Voi ați plecat / Voi aveți planuri mari. Auxiliarul a vrea se realizează în forme specifice ca morfem al potențial-optativului; formele aș, ai, ar, am, ați, ar cânta sunt radical deosebite de imperfectul - punct de plecare în istoria limbii (vream, vreai + sic). Auxiliarul a voi se deosebește de prezentul verbului predicativ corespunzător prin absența sufixului -esc: Eu voi
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]