273 matches
-
nu ținea de împrejurări, de persoane, de simpatii sau antipatii, pur și simplu astăzi era numai miere, iar mâine, mai mult chinină. Se certa des cu tăică-su, se întâmpla să nu-și vorbească cu anii, fiindcă mereu ieșeau la suprafață moroii și vârcolacii trecutului, oricât de adânc i-ar fi îngropat. Tata-mare divorțase la sfârșitul războiului, își împărțise copiii cu fosta nevastă și, ținând un băiețel de patru ani de mână (tata), începuse să colinde prin țară, pe unde se găsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
felul de jocuri de cuvinte, rafinerii și subțirimi stilistice de esență voltairiană, angajîndu-se în încăierări "de crapă și sfadă", dar își extrage lirismul, asemenea unor poeți precum Ileana Mălăncioiu și Cezar Baltag, dintr-un fond arhetipal al satului: credința în moroi, simbolistica șarpelui (viperei) și izomorfismul acesteia cu pasărea, mărăcinele sînt numai cîteva din motivele lirice de rezistență ale poemelor lui Calistrat Costin. Un joc alienant al vieții cu moartea, al ființei cu neființa de alături, al timpului cu vremea e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
de când a venit, el pace! numai ca urșii face, și tot se uită urât la mine... - Iar se îndreaptă spre bulgar: Ceacâi, bre? - Nici așa nu vrea să răspundă... Ceilalți doi, la Galați, cu vânzarea; el stă singur ca un moroi, bată-l Dumnezeu să-l bată! Dezbaterea aceasta nu era nouă pentru mine; o auzeam foarte des. Cu țigara în gură, cu mânile la spate, cu pălăria de paie pe ceafă, mă îndreptam liniștit spre sat; când deodată strigăte lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și alte denumiri pentru solomonar. Astfel de apelative provin, de regulă, fie din sinonime populare pentru vrăjitor (vâlhaș, farmazon, om meșter) sau pentru 267Balaurul și solomonarul preot („cliric” = cleric), fie din confuzia cu alte ființe mito-folclorice (șercan, balaur, strigoi sau moroi de ploaie, vârcolac care trage apele), fie din derivate la solomonar (șolomonar, solemonar, sodomonar, solomon, soloman, șolomăț etc.) (3, p. 48 ; 33, p. 124 ; 39, p. 29 ; 65, p. 203). în nordul Transilvaniei și al Moldovei, pe lângă apelativul solomonar sunt
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
fumul de tămâie din cădelnița preotului, ci și fumul de cânepă din afumătoarea babelor vrăjitoare. În fine, în unele sate din Gorj se puneau câlți de cânepă în perna de sub capul mortului pentru ca acesta să nu se facă strigoi sau moroi (88, p. 101). Cu prilejul slujbei de pomenire a morților, țăranii bulgari pun frunze de iederă (Hedera helix, planta zeului Dionysos) atât pe morminte, cât și pe colive (147, p. 35). Obiceiul este antic. Romanii - spune Plinius cel Bătrân - foloseau
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
facă. Nu vroia să povestească de-astea, nici când era pe moarte. Acuma au ieșit toate poveștile astea cu el că, vezi Doamne, e undeva sub ape și face și drege. Uite că prinde și la preoți chestia...Și cu moroii ăia, au ieșit în lume la lumină că nu mai poate, prea s-a întins răutatea între oameni. Am mai discutat și eu. Chiar și cu Vicarul ăsta de-acuma, Irineu, am dezbătut, când a fost de i-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
isterie, necazurile oamenilor, pe vremurile astea. Sunt încercări grele prin care trecem, răsturnări profunde. Apar superstiții noi. Dacă ar sta cineva să explice ar vedea că e vorba de o psihoză colectivă. Din când în când apar credințele astea în moroi, în strigoi. În Ăl Din Baltă.“ Își făcu de trei ori cruce, aplecându-se și atingând covorul, ca și cum i-ar fi încercat adâncimea moale a urzelii. „După cum știți, Europa se secularizează, inevitabil. Și sectele nu stau degeaba. Dar credința biruie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
prelucrare! Ca să înțeleagă cum trebuie și ăștia de-acuma. Adică pe limba minții lor dornică de aventuri și mistere“, găsise Burtăncureanu soluția. „Este la modă fantasticul acuma. Poporul nostru are un folclor minunat, cu tradiții de-astea cu strigoi, cu moroi, cu ăia din Baltă. Străinii umblă cu limba scoasă, gâfâie și colcăie, după vampiri, dar când venim noi cu strigoii ce-o să mai zică?! Specific local, cu dezvoltare istorică. Că avem și strigoi vii, dar și strigoi morți. Avem moroi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
moroi, cu ăia din Baltă. Străinii umblă cu limba scoasă, gâfâie și colcăie, după vampiri, dar când venim noi cu strigoii ce-o să mai zică?! Specific local, cu dezvoltare istorică. Că avem și strigoi vii, dar și strigoi morți. Avem moroi, dar și moroinițe. Dom’ Goncea, dacă nu vă deranjează... Poate filosofia dialectică pe care ați practicat-o nu vă permite prea mult misticism, nimeni nu zice ceva! Dar vă garantez, pe cuvânt, dacă trecem povestea vieții dumneavoastre în plan mitologic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
plan mitologic și mistic cu specific local, nimeni nu mai are ce să zică ceva. Sunt doar specialist!“ Goncea nu prea era de acord. Avea instinctiv repulsie de tot ce era abscons, ciudat, nefiresc. Știa și el că există încă moroi, mai ales la țară, că strigoii mai umblau și prin oraș, uneori și în ziua mare, dar parcă nu-i venea să-i lase să intre și în povestea vieții lui. Nu ar fi vrut ca cititorii să rămână cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
lui. Nu ar fi vrut ca cititorii să rămână cu impresia că tot ceea ce făcuse el în viață fusese necurat, cu vrăji, cu ajutorul cine știe căror forțe întunecate. La bibliotecă Burtăncureanu studia de câteva luni numai literatură despre strigoi și moroi. Cerea cărțile de la bibliotecile mari din București și le primea în cadrul schimburilor interbibliotecare. Mai încercase de câteva ori să discute și cu Horcița, candelăreasa de la cimitir. Știa multe femeia aceea, văzuse și mai multe la ea în cimitir, doar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și cu Horcița, candelăreasa de la cimitir. Știa multe femeia aceea, văzuse și mai multe la ea în cimitir, doar că nu vroia să vorbească. Îl plângea întruna pe Macatist, fostul șofer al lui Goncea. Când încerca s-o descoase despre moroi, femeia începea să-l pomeneasă pe Păstrămaț. Spunea că el studiase îndelung problema, discutase cu strigoii în Baltă, an de an, până murise în Ghiol la Lintițaru. Ea nu se bagă în probleme de-astea, că nu știe prea multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
la Lintițaru. Ea nu se bagă în probleme de-astea, că nu știe prea multă carte și n-a citit istoria pe teme de-astea. Horcița îi spusese că-l poate duce însă la Adromanda. Vrăjitoarea avea puteri și asupra moroilor și strigoilor din județul lor. Poate și din alte părți. Cât era ea de bătrână, dar tot mai mergea odată pe an, în miezul verii, în Baltă, în Ghiol la Lintițaru, și-i chema pă ăia de ținea sfat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
părți. Cât era ea de bătrână, dar tot mai mergea odată pe an, în miezul verii, în Baltă, în Ghiol la Lintițaru, și-i chema pă ăia de ținea sfat cu ei. Când era mai tânără se povestește că veneau moroii la ea acasă în nopțile cu lună plină, o luau și o duceau la stejarul de fusese la răscrucea de drumuri de la Obancea și ținea sfat cu ei. Andromanda știa cel mai bine ce era și cu Chiru din Baltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
e-mailuri mă ține ăia din Sudica. E dezastru la ei. A răsturnat guvernul, a făcut naționalizare, i-au confiscat lui Tomnea tot ce agonisise, îl și expulzează. Vor să facă comunism la ei, în Sudica. Zici de strigoi și moroi?!“ Izbucni într-un râs nervos. Erau în lunga verandă a palatului, cu deschidere spre Dunăre. Goncea își petrecea mai toată ziua acolo. Stătea într-un fotoliu pe rotile și privea, ca într-o fascinație, apele fluviului ducându-se printre sălcii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
prins? Că stau și mai citesc și eu pe internetul ăsta cu care îmi omor timpul. Asta vor de la noi, acuma când este de-am predat etapa istorică. Le-am predat o lume. Dar ei o vor cu mister, cu moroi, cu strigoi. Nu cu adevăr. Nu cu descriere. Nici un fel de poveste. Nici o justificare. Mister vor, Burtăncurene! Mistrerul ăsta pe care numai noi îl stăpânim. Da’ pe care nimeni nu vrea să-l înțeleagă. Că e mai bine în mister
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
că la predarea epocii istorice se mai întâmplă și unele fenomene pe care numai noi trebuie să le știm. Altfel, cei care o preiau nu mai pot s-o ducă mai departe în stilul lor. Că doar au și ei moroii și strigoii lor. Cu care vine ei pregătiți să preia epoca. De ce să-i mai predăm și pe-ai noștri... Replace all, nu? Candelăreasa Am făcut doi ani la Litere, Limba și Literatura Română, cum era p-atunci. Apoi m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cu cultura cum ar fi, adică e moștenire de familie, a intrat în combinație cu Cangurașu a lui Brandaburlea ce-a făcut și ziarul de apare la noi și televiziunea pă cablu și mai face și filme cu strigoi și moroi din Baltă, că e la moda de actualitate și alte chestii de-astea folclorice care le vinde la americani, dar nu mai revin să insist. Dar la mine a fost o poveste de iubire cu un lector de la Facultate, unu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
căsăpit, cum taie măcelarul carnea de tochitură, mărunt și bucățică de bucățică, zgârciuri, bojoci, osulețe, tot ce are femeia la sine când le lua Macatist al meu la prelucrat se topea, se fierbea, clocotea, urlam străpunsă de mii de nesătui, moroii moroilor intrau în mine, corbiii corbiilor și aprinșii aprinșilor, popânzoii tarlalelor și totimea șerpoaicelor goneau în vintrele mele, tăciuni de oțel încins, bulgări de stele negre, nesătui și spăimoși, îi răsazvârlea Macatist în mine, de urlam că credeam că jucau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cum taie măcelarul carnea de tochitură, mărunt și bucățică de bucățică, zgârciuri, bojoci, osulețe, tot ce are femeia la sine când le lua Macatist al meu la prelucrat se topea, se fierbea, clocotea, urlam străpunsă de mii de nesătui, moroii moroilor intrau în mine, corbiii corbiilor și aprinșii aprinșilor, popânzoii tarlalelor și totimea șerpoaicelor goneau în vintrele mele, tăciuni de oțel încins, bulgări de stele negre, nesătui și spăimoși, îi răsazvârlea Macatist în mine, de urlam că credeam că jucau ăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de la Dunăre. M-au dus și la Wintris, câteva luni. Și-acolo te-am așteptat. Era parcă iarnă. Era un salcâm înalt în dreptul ferestrei și mă uitam toată ziua la crengile lui. Credeam că ai să apari, așa, ca un moroi, dintre crengile lui. Tot am așteptat... Până am uitat de tine. Nu părea că urmărește spusele ei. Privea doar întrebător în jur, când spre sălciile din dreapta lor, când spre mormanele de gunoaie, moloz și iarbă arsă din partea cealaltă. Ridică din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Ilici”, becul electric, nici pomeneală), Dumnezeu s-a gândit că-i trebuie lumină. Ia te uită, asta înseamnă clar că, înainte de a-i trăsni prin cap ideea cu facerea, milenii și milenii de-a rândul, bietul moșulică a orbecăit ca moroiul prin întuneric. Ce noroc pe noi că nu s-a accidentat lovindu-se de ceva, mai ales la cap, dar după cum am spus și mai sus, n-avea de ce se lovi, pentru că de jur împrejur nu era nimic. "Și a
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
cel de pică Ș-aurit veșmântul său; Cine-l vede, stă să-i zică Că-i Vlădica din Hîrlău. - Am avut un om al casei, - Zise dânsul - un ciocoi, A murit, și anul azi-i S-a făcut din el moroi. De-unde-mi aprindea ciubucul Se apucă, bată-l cucul, Ca să-mi strice - mpărăția - Și nu pot ca să-l apucu-l, Ori să-i stric fărmăcăria. Fierul, aurul, tombacul, Ardă-l focul să mi-l ardă, L-a strâns tot și, știe dracul
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Și cu toți se duc de - avalma, Văd, se miră, nici se-ncearcă, Dar Miron ia barda-n palmă Și copaciul mi-l încarcă, Pîn-ce vede că se-nclină, Scârțâind din rădăcină - Ș-a cioplit din el țăruș, Pe-a moroiului țărână El L-a-nfipt adânc acuși. De-atunci farmeci - ncetează. Codri cresc și fierul iar e. Împăratul cuvîntează: - Ăst voinic e cel mai tare. Un bătrân răspunse: - Bine, Spune-mi, tinere, pe cine Fata are - acum în minte? - Ea gîndește-acum la
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
moștenitorii Țăranului Român. Doar „îngropîndu-l” cuviincios și trecînd prin ceea ce francezii numesc, intraductibil, faire le deuil putem să devenim urmașii senini ai acestui părinte istoric, dîndu-i totodată posibilitatea să se odihnească în pace și să nu ne mai bîntuie ca moroi. Doar așa putem scăpa de acest complex al strămoșului, care este complexul oedipian al culturii noastre moderne. Doar așa putem să ne iubim strămoșii ca pe noi înșine și să ne reprezentăm trecutul în armonie cu prezentul. Doar așa putem
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]