290 matches
-
containerelor Închise, de parcă ar fi avut cineva de gând să pătrundă și să ia cadavrele de animale care putrezeau În interior. Logan auzi un mic suspin lângă el și-și dădu seama că lacătele erau, probabil, o idee bună. Frumoasele mortăciuni... Lacrimi se scurgeau pe obrajii Învinețiți și se pierdeau În barba Hoitarului. Nu i-ai ajutat? Întrebă Logan, arătând spre containere. Hoitarul scutură din cap, cu părul lui lung legânându-se Înainte și Înapoi, ca o draperie funerară. Vocea Îi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
asemenea gânduri fericite În minte, Matthew Înfipse lopata În mormanul de carne și blană intrate În putrefacție. Mormanul se mișca și aluneca. Pisici și câini și pescăruși și ciori și naiba mai știe ce. Strângând din dinți, ridică mormanul de mortăciuni cu lopata. Și atunci o văzu. Matthew deschise gura să spună ceva - să-l cheme pe individul nervos de la primărie, care trebuia să se-ocupe de treburile de-acolo, să-i spună ce găsise. Dar ieși doar un țipăt ascuțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
o văzu. Matthew deschise gura să spună ceva - să-l cheme pe individul nervos de la primărie, care trebuia să se-ocupe de treburile de-acolo, să-i spună ce găsise. Dar ieși doar un țipăt ascuțit. Aruncă lopata plină de mortăciuni și se grăbi să iasă, alunecând, patinând, căzând În genunchi; rupându-și masca, vomitând În zăpada porția de Weetabix. Logan parcă peste drum de Turf ’n Track, privind agenția de pariuri prin lapoviță și binoclu. Era o vreme Îngrozitoare. Ninsoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cu un ticălos bolnav care omoară băieței și le vâră chestii-n fund. Le taie puțele. Logan se Încruntă. Pe David Reid Îl găsiseră mort și mutilat Într-un șanț din cealaltă parte a orașului. Hoitarului Îi plăcea să păstreze mortăciuni. N-ar fi lăsat el un asemenea trofeu să zacă la voia Întâmplării. — Știi, zise Logan Încercând să joace rolul polițistului bun. Am putea face totul mult mai ușor pentru tine, Bernard. Spune-ne ce s-a Întâmplat. Cu cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
vrut să se-ntâmple așa ceva, nu? Hoitarul se aplecă În față până când capul ajunse să i se odihnească pe masa plină de zgârieturi. — A fost un accident, Bernard? S-a Întâmplat, pur și simplu? — Mi le iau pe toate. Toate mortăciunile mele dragi. Insch izbi cu pumnul său uriaș În masă, iar sfeșnicul și Hoitarul săriră În același timp. Ceară fierbinte se Împrăștie pe masă. Bernard Duncan Philips se lăsă din nou pe masă, acoperindu-și capul cu brațele. — Ajungi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
În fața adăpostului numărul doi. Mai era o mașină În spatele ei. Ceva lucios și scump, care avea probleme cu drumul acoperit de zăpadă. Până ajunse și ea În dreptul clădirilor, tehnicienii Începuseră să care echipamentele din căldura și siguranța dubei În locul cu mortăciuni. Șoferul mașinii coborî În zăpadă. Era Isobel. Logan oftă. — Sunt cei de la Biroul de Investigații și medicul patolog. O privi cum Își ridică gulerul și se strecoară spre portbagajul mașinii. Purta o haină lungă, bejlei, peste costumul maro-deschis. Se chinui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
care răspundeau la telefoane și luau declarații. Toți tăcură imediat ce-l văzură. — Mi-ați văzut toți poza În ziar de dimineață. I-am dat drumul Hoitarului miercuri seara și a doua zi apare o fetiță moartă În colecția lui de mortăciuni. Se pare că sunt un idiot incompetent cu o Înclinație spre Îmbrăcatul În haine ciudate, când ar trebui să fiu pe teren să combat delictele. Și-ați mai citit și că sergentul McRae mi-a zis să nu-i dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cum de-l căutați așa? De ce examinați toate chestiile, una câte una? De ce nu răscoliți mizeria până-l găsiți? — Pentru că e posibil să nu-l căutăm pe tot. Încă mai lipsește o bucățică din David Reid. Miller privi teancul de mortăciuni și pe polițiștii și polițistele care umblau cu mâinile prin grămadă. — Isuse, Îi căutați puța? Aici? Să mă ia naiba, voi, nenorociților, meritați o medalie. Sau o examinare la cap. Un alt iepure fu pus pe masă, examinat succint și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
fiarbă-n suc propriu. Logan și Insch petrecură un timp bând cafea, mâncând figurine tremurătoare de jeleu și vorbind despre fetița moartă pe care-o dezgropaseră În grămada Hoitarului. Echipele fuseseră din nou acolo toată ziua, avansând prin mormanele de mortăciuni, negăsind nimic. Logan Își deschise din nou dosarul, scoase o fotografie de la școală a lui David Reid - un băiețel cu aer vesel, cu dinții puțin strâmbi și o chică de păr pe care pieptănatul, oricât de Îndelungat, n-o putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Regal de Procuratură nu va face din asta un proces penal. Cu un raport psihiatric bun, se alge praful de toată povestea. N-a făcut nimic rău. Nu după cunoștința lui, În orice caz. Fata a fost doar o altă mortăciune găsită pe marginea drumului. Își făcea meseria. Logan Încercă să nu dea din cap În semn de aprobare. Insch nu ar fi apreciat așa ceva. Inspectorul strânse din dinți și Îl privi fix pe domnul Turner, care strânse din umeri. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Insch freca pe altcineva. Apoi inspectorul reveni. — Bine, spuse el, iar vocea Îi suna de parcă tocmai se pregătea să ia pe cineva la bătaie. Săltați-o, băgați-o Într-o celulă și mișcați-vă dosurile-ncoace. Hoitarul nu mai adună mortăciuni. Copilul acesta se poate să mai fie-n viață. Stăteau În zăpadă, pe treapta de sus, cât Logan sună din nou la sonerie. Greensleeves porni pentru a patra oară. Watson Îl Întrebă pe Logan dacă vrea s-o dărâme, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
simțit până acum această duhoare olfactivă În nenumăratele mele preumblări pe aceste străzi argăsite și n-am văzut luxurianța vegetației și Înflorirea deșănțată a murdăriei; pe lângă garduri mișună haite furișate de câini sau de oameni la pândă. Mirosul greu de mortăciune, intrată de mai multe zile În putrefacție, mă paralizează; muște mari, roșcate bâzâie soioase peste tot. De după câte o perdea, pătată violent de culori indecise, mă privește cineva cu atenție; când ridic privirea, colțul perdelei cade brusc și nu văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Aceleași resturi fetide ale unui prânz abia Început; Silabele se-mpreună la fel ca la cei ce muriră De ce să fim morți mestecând aceeași mâncare mestecată de morții muriți repetat Când oasele noastre absorb cimitire de oase Mirosul greu e mortăciune să-l stoarcem din vorbe măcar. Să ne-noim În vorbele noi, numai ale noastre, Fără să ne sinchisim de scârna neiertătoarei materii... 27.09.1960 Tot ce-ndrugi despre viață, nemuritorule, nu-mi hrănește nici burta, nici ochiul Cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
a dat gata pe englezul ei, s-a mutat la Paris; stă Într-o chichineață sordidă la o mansardă din Les Halles, chiar În inima Parisului. Când intri pe o scară de serviciu, te sufocă un miros de putregai și mortăciune, că trebuie să ții mâna la nas ca s-ajungi până sus. Acolo intri direct Într-o magazie de vechituri, unde Vera are un pat de lemn deșălat de atâta Întrebuințare, cu tot felul de văi și dealuri, că mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
voința de-a Înlocui bezna printr-o strălucire solară, nu putem decît spera, fiindcă aproape tot ce vedem acum seamănă cu desene animate cu oameni. Lipsesc directorii de film, scenariile ( În sensul că-s la fel, cu aceleași ingrediente: sînge, mortăciuni, sex ori ce e, apocalipse, lume supărată). Nu este adevărată, iată, bătrîna anticipație potrivit căreia oamenii viitorului vor avea un creier foarte mare. Poate vor avea un craniu foarte mare, creierul dă semne că va fi pitic. A-nceput de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Akira, de ce să se obosească să mai facă altul cînd primul a fost atît de bun, exceptînd faptul acum remediat că eroii nu erau pe atunci decît șapte. Bineînțeles, nu lipsesc scenele tari, violente doar cu acordul părinților, horror, cu mortăciuni În stare incendiară și gata de orice, bineînțeles că ni se arată și puzderie de grozăvii, copiii sătenilor, de pildă, călcați În picioarele cailor și Îngropați Între sălcii, dar, pentru echilibru, apar și noțiuni dese de parapsihologie, magie galbenă, febră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ceva despre ce bine a fost la Georgiana și ce inspirată am fost la olimpiadă, dar în aer atârnă o tăcere nefiresc de încor dată și simt un miros străin și apăsător, ca și cum între noi s-ar fi interpus o mortăciune nevăzută și bolovănoasă. Arunc o privire furișată la ceas în timp ce mă aplec să mă descalț de ciz me. Totuși n-am întârziat prea mult, poate doar o oră peste cea la care anunțasem eu că o să ajung! De unde atunci atâta
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
vedea nici între ei, ca și cum noi trei n-am exista, de fapt, și singurul lucru care ar exista ar fi tăcerea ca o particulă imensă și înspăimântătoare de praf, care a acoperit dintr-odată tot spațiul, a acoperit chiar și mortăciunea aia nevăzută și scârboasă care zăcea între mine și ei. Tac și eu. Mă îndrept spre camera mea cu pași ușori, să nu îi tulbur din nemișcarea lor stranie de statui care s-ar putea dez lănțui dintr-o clipă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
îi dezamăgesc constant prin purtarea mea nesăbuită și probabil chiar prin ființa mea. Nu am izbutit să descifrez nimic din chipurile lor și din pur tarea lor din acest răstimp, și nici nu s-a mai interpus între noi acea mortăciune nevăzută și bolovănoasă care mă înfiorase atunci. Se uitau la mine și mă recunoșteau de fiecare dată, îmi vor beau și îmi zâmbeau, și asta mă bucurase grozav, ca pe un țânc. Până la urmă, la capătul acestor zece interminabile zile
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
am urmărit pe ai mei cu mare atenție în zilele următoare. îi urmăream aproape neîncetat, când eram cu toții acasă, să văd dacă observ ceva între ei, o tensiune, un schimb de replici sau de priviri, sau dacă se zărește iar mortăciunea aia detestabilă între mine și ei, dar cerul văzut de la etajul opt al blocului nostru nu părea umbrit de nici o scamă de nor. Am fost atât de absorbită de această neliniște în privința alor mei, încât abia undeva pe la mijlocul săptămânii, când
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
recreează lumea și, recreând-o, o schimbă? De ce numai eu par să mă las impregnată de această uimitoare, fascinantă, răvășitoare emoție? 11. Tata s-a întors vineri și l-am studiat cu atenție, chiar de când a intrat. Nu am întrezărit mortăciunea aia suspectă care se interpusese între noi mai demult, înfiorându-mă. Am răsuflat ușurată în sinea mea. Probabil că închipuirea mea o luase ca de obicei cu mult înainte, deformând viitorul și prezentându-mi o falsă alternativă a realității, afectând
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cu ai mei, după ce mama a încheiat convorbirea telefonică, însă vraja aceea țesută între noi se făcuse ferfeniță. Am ieșit din sufragerie cu temerea ivită din senin că, dacă mai rămânem toți trei acolo, o să înceapă iar să duhnească a mortăciune. Mi-am pus o casetă cu Pink Floyd (Wish You Were Here), am stins toate luminile și m-am vârât în pat fără chef. Totuși... de ce nu mă sunase? A doua zi dimineața m-am întâlnit cu Georgiana la intrarea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
palma mamei mă apasă, la fel de catifelat, însă neașteptat de ferm. De abia atunci devin atentă și mă uit la ei, pe rând, cu un zâmbet nătâng. Au privirile rigide, imobile. Simt cum între noi s-a interpus iar, pe furiș, mortăciunea aia cu mi asmă insuportabilă, care se mai strecoară, uneori, ca leșul unei dihănii, ivit de nici unde. Zâmbetul mi se duce, se strânge într-o grimasă și se face ghemotoc tot acolo, în creștetul zvâcnitor al capului. Un ghemotoc
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
în cele din urmă, reușind să-mi smulg mâna de sub palma mamei. Pe mine mă scuzați, n-am dormit azi-noapte și sunt obosită. Mai vorbim... Mă retrag spre camera mea îndreptându-mi cu greu spinarea. Simt că trag după mine mortăciunea aceea scârboasă, timp în care duc în creștet o greutate de plumb, iar în cârcă toate pro blemele lumii. Simt și aud, literalmente, cum se rupe carnea în mine, fâșii-fâșii, mai ales în dreptul inimii. De ce trebuie să mi se întâmple
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
păruse că are în față cea mai străină persoană din lume, o vietate alcătuită doar din oase aninate pe o sfoară, o vietate care glăsuia smiorcăit și monoton, dos pind imagini de coșmar cu care își înveșmânta ciolanele. Era ca și cum mortăciunea pe care Clara o simțise uneori zăcând între ea și părinții ei prinsese viață, o viață monstruoasă, și luase chipul domnului Martin. — Dar mi-a fost dor de ea de când a ieșit pe ușă! șopti el tânguitor, lăsându-se moale
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]