19,458 matches
-
nu mă crede Puțină paloare un aer mult mai interesant Ca ieri săptămâna nu m-a căutat nimeni Nici soarele nici luna: n-aude n-a vede Ar fi neiertat poate eu să insist Cât timp nu știu dacă sunt mort sau viu Dacă nu am uitat ziua și ora: înhumat sau incinerat?! Sun vechi prieteni - la capătul firului Piu piu - peste tot "OCUPAT!" În zori în zori de zi chem un altfel de cântec Ceva a triumf și-a blândă
Poezie by Ion Murgeanu () [Corola-journal/Imaginative/7036_a_8361]
-
fereastra dragostea mea e mare mare de tot ca o catedrală ori o piață publică ori un tunet puternic dat de-a dura pe cer dragostea mea mare mă înspăimîntă dragostea mea mică-mi alină spaima. Maleficiu Un vultur cade mort cînd zborul lui a fost copiat în textul tău. Răspuns și întrebare Ce te faci cu răspunsul acesta inextricabil ostenit de-a bîjbîi mereu după sine de-a-și absorbi propriul întuneric aidoma unui orb cînd nu mai există nici întrebarea
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/7242_a_8567]
-
tălpile zidarilor încă înveselite de vin. Rustică Stîncă pe limbă știrbit îmbrîncit dihorul peste grui și-adîncuri în altele iască-n crîngul cărunt al minții cîmp înlăuntrul femurului văz ager înspre coloana de trunchiuri osoase de vite peste umărul drept umăr mort în senzorii rîului. Semn de carte Vapor fără porturi tren fără gări nor fără ceruri eu fără mine. Peisaj Un uragan se subțiază pînă poate trece aidoma unui fir prin urechea acului un copac descrește descrește pînă devine o singură
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/7242_a_8567]
-
lui întrebări. Nici măcar grăbiți-vă nu putea spune cu toate că asta ar fi vrut cel mai mult. Grăbiți-vă, e vremea, și apoi împrăștiați-vă peste tot, peste toate fruntariile. II. (Idem) Doar că el a vrut să știe când e mort împăratul și când se face sângele apă. Nu pentru că ar fi vrut să aducă doftoriile ori să-i panseze rănile încă proaspete. Nu. Și nici să ia cu sine veșmintele. Încă o dată nu. El voia doar să știe când se
SELVA OSCURA by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/7312_a_8637]
-
pâlpâind al vieții mele 18 dec. 2008 Se duce și anul Se duce și anul acesta ca un cavaler teuton după prăduirea unui ținut inocent se duce și ducerea anului și rămâi cu pustiul dezarticulat, de parcă ai ține un copil mort în brațe Plină de fast, ultima zi a anului vechi sângeră în foaia de calendar atinge ca un crivăț obrajii de regi, de fecioare, de târfe, stinge apoi clipirea somnoroasă a câtorva stele pe cer Stau de vorbă cu mine
Poezie by Radu Ulmeanu () [Corola-journal/Imaginative/7403_a_8728]
-
ai fost deputat. Dar ia nu mai fi! Să vezi ce șut or să le dea toți. - Doar n-o să-i dea afară pentru că eu nu mai sînt... - N-o să-i dea! Mai rău! Or să-i treacă pe linie moartă tocmai acum, cînd sînt la început. - Și tu crezi că dacă eu o să regulez o călăreață de la circ... - N-am zis s-o regulezi. Ce faci cu ea cînd nu te vede nimeni e treaba ta. Am zis să pleci
De la Sinaia la Cotroceni by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/7344_a_8669]
-
Emil Brumaru Felii de pîine unse cu magiun, Vagoane vechi trase pe linia moartă, Îngeri strigîndu-mă cu vocea spartă, Pe stradă, cînd mă duc sfios la școală Spre-o profă de română ideală, Care predă "adverbu'"-n pielea goală? Chipiul cefere, frageda haltă Răsfrîntă-n zori în cea mai pură baltă De pe-un peron
Ce-o să-mi aducă oare Moș Crăciun? by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7754_a_9079]
-
Obiectele se înnegresc de bolboroseală și încăperea se chircește în mine cât mai departe, ferestrele se sparg și intră viforul. Ne pustiește sufletul. Azi dimineață a căzut pasărea din cer pătrunsă de plumbi. M-ai mângâiat dusă pe gânduri. Suflete moarte strigau și se băteau de vitralii. Fum ieșea. Vaiet. Mișcă buzele, dar nu se aude nimic, praf iese și arhipelaguri trăsnite de crivăț. o fatî bîtrânî, timpul Poemul fulgeră, aerul electrizat, umed, poemul se descompune în elemente, atinge suflarea atomului
Poezie by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/7493_a_8818]
-
și înaltul se apropie de zero absolut, litera, viermele tânăr, neantul. fotografia O fotografie. Acolo în fotografie e un punct, o mică pată, un deget, o mână, un braț, un sân, un cap, un picior, e un trup, un trup mort. Nu poți să crezi. Ce să caute un cadavru în mijlocul unei fotografii? Doar nimic nu prezicea un cadavru aici, doar noi am luat instantaneele și nu era nimeni acolo ce semăna cu un om mort. Era doar un tufiș, un
Poezie by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/7493_a_8818]
-
e un trup, un trup mort. Nu poți să crezi. Ce să caute un cadavru în mijlocul unei fotografii? Doar nimic nu prezicea un cadavru aici, doar noi am luat instantaneele și nu era nimeni acolo ce semăna cu un om mort. Era doar un tufiș, un tufiș și atât. Verde, des, parfumat, iar în spate cineva juca tenis. Nepăsători, doi tineri, jucau tenis. Și cineva privea cum ei joacă tenis. Și cerul era senin. Aerul cald și primitor. Numai că în
Poezie by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/7493_a_8818]
-
doi joacă tenis, cineva îi privește, lumea trece mai departe spre urgențele ei. O derulare calmă a vieții înfășoară mai departe trupul neînsuflețit. Nimeni nu observă, nimeni nu vrea să observe, nimeni nu se sinchisește. La ce bun!? Un om mort nu-i bun de nimic. Oamenii surâd, oamenii joacă tenis, fac sex, se duc la cinema. Asta e viața. Asta e viața? Aici sau dincolo de fileu? Un joc și atât. Și cine e cel ce privește? Și cine suntem noi
Poezie by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/7493_a_8818]
-
cea de-a treia generație a timidității da mai și mânânci față în față mâncăm din tăcere cu furculița și cuțitul bucătăria se vede trist de pe scaunul miresei un turn babel de vase murdare fericirea ne visează într-o limbă moartă la masa cantinei studențești cuvintele se-ntind între noi năpădite de-un somn tiranic inimile noastre: doi maci de fier și-un fluture intrat în sevraj nu știu să flirtez la naiba și azi și mâine și încă privirile mele
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
mimesisuri nu ne ajutau nici măcar să trecem unul prin celălalt abia doar bolnavi de moarte reușeam să tăcem unul pentru celălalt și prin tăcerea aproapelui nu puteai doar pluti trebuia să înoți contra dorințelor lui să-l convingi că ești mort cum n-are de ce să-i fie frică de tine cal de febră cabotin galopând câmpiile melodiei de porc-trandafir de ningea din cărți de jos în sus praful experienței de viață Dragă moarte noaptea pe la trei jumate nu-mi găsesc
Poezie by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/7886_a_9211]
-
gol Mi-e creierul un turbion mai roz ca o coroană de-un cais în floare și îmi șoptește mai e un os de ros hai nu cânta și nu privi în soare I-aș da un telefon acelui tânăr mort pe când tocmai dormea și-avea poate un vis visând în negativ nu pot o nu mai pot să vă-ntâlnesc din nou în paradis Tumul ce nu se termină vreodată în afara Cinei celei Dulci doar scotocitu-n pubele-al ultimilor mameluci
Poezie by Ioan Moldovan () [Corola-journal/Imaginative/7969_a_9294]
-
Emil Brumaru O, mai departe n-am cum să trăiesc... O, mai departe n-am cum să trăiesc! E-atîta umilință și rușine În trupul meu cu miros pămîntesc, Care-a plecat cîndva din rai cu tine, Lăsînd copacul sterp, șarpele mort Și fluturii în clătinare dulce... O, mai departe nu știu cum să-mi port Sufletul plin de pofte. Clipa-și duce Hoitul suav în spate ca pe-o cruce... Cum stau și scriu... Cum stau și scriu, îți simt suflarea-n ceafă
Poezii by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7887_a_9212]
-
știe, Ține strâns carne și suflet în foc inalterabil. Inima arde peste memoria divină în care bate și când încetează să mai bată, Când scutece de lacrimi fericite O înfășoară. O nopți dăruite vântului și morminte în mine Sub frunze moarte, ochi ai lumii cealalte, De unde vă întoarceți pentru a mă conduce Către locuri ascunse în miracol? Așa îmi sunt vedenie mie însumi. Din praful oaselor ies, îmi așez umbra Peste o altă carne. Fiți ploaie fericirii Acum făcută viață oricui
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/7753_a_9078]
-
de oraș - doar acolo chiar de singur sunt vine votca să mă oblojească sulița din coaste să mi-o scoată și de viață iarăși să-mi vorbească Zvetlana a venit Zvetlana de la est a siliotcă mirosind și-a vinuri eram mort de supărare și credeam c-o să mor curînd - dar cu alin'uri m-a făcut mai viu decît am fost într-o cîrciumă de lîngă pușcărie unde zac otrepele ca-n stup trîntorii 'ncercați de fandaxie aprindea în mine focul
Alungînd tristețea, ca paganini. by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/7950_a_9275]
-
de om. Cine te-a iubit așa mult? Cine-a mai vorbit așa de mult cu tine? Cine te-a mai slăvit și în fața ta a îngenuncheat și ți-a cerut mîna? Și vino, tu, moarte, să ne iubim. Nici morți n-o să ne înghețe sîngele-n vine, dac-o să ne sărutăm. Dac-o să ne giugiulim. Nici morți n-o să murim, dac-o să ne iubim. Vino, tu, moarte, să vezi ce e dragostea. Dragostea ceea adevărată. O să spui, pînă la urmă: un
Poezii by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/7702_a_9027]
-
tine? Cine te-a mai slăvit și în fața ta a îngenuncheat și ți-a cerut mîna? Și vino, tu, moarte, să ne iubim. Nici morți n-o să ne înghețe sîngele-n vine, dac-o să ne sărutăm. Dac-o să ne giugiulim. Nici morți n-o să murim, dac-o să ne iubim. Vino, tu, moarte, să vezi ce e dragostea. Dragostea ceea adevărată. O să spui, pînă la urmă: un român m-a învățat și pe mine, moartea, dragostea cea mai curată. Nu dragoste din vîrful
Poezii by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/7702_a_9027]
-
doar le voi lăsa să se usuce, să se zbîrcească, Să se smochinească, Să se tranforme în mumii, Să prindă iz de sfinte moaște. Le voi ambala în pergamentul părului meu În mausoleul părului meu Ca-n manuscrise de la marea moartă Și le voi pune în ulcele Iar apoi, plîngînd, am să-ncep să le rup, Să mușc, Să înghit Toartă cu toartă!
Poezii by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/7702_a_9027]
-
brișca la șosea să port joben baston și ghetre O mie de perechi de mănuși albe să am și pistoale sidefate unsprezece Mistreți sau cerbi să fie mândri preferându-mi glonțul Moartea mituită cu moșii Să vând să cumpăr suflete moarte soarta să mi-o joc la zaruri Flancând un drum cu lumânări mestecenii să-mi facă pod de ceară Țarina să mă tutuiască Vreau blănuri troică lermontov și-o slugă căreia să-i spun: stăpâne! Muntele încremenirea pe valea muntelui
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/8180_a_9505]
-
luat în seamă, dacă nu scria Crimă în bulevardul Ferdinand, cu data completă, la minut, care nu era decât în urmă cu o oră. Caldă. Și de la primele secvențe își dădu seama că se întâmplase sub ferestrele lui. Fata era moartă, căzută pe cimentul trotuarului, cu capul băgat într-o tufă de crizanteme. Hanoracul verde se ridicase până sub sâni, iar pe pielea albă strălucea un cap de șarpe, cu ochi imenși. Gil aruncă un ochi expert peste fața speriată a
Lacătul și cheia by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7895_a_9220]
-
imaginezi citindu-te în actul doar pe jumătate conștient al "ficționalizării" citititorului care va fi înscris, volens-nolens, în text. Metafora cu Lumea Cealaltă rămîne valabilă, căci articolele și cărțile care-ți apar acolo vor fi percepute ca ale unui autor mort. Scrierile tale au acolo un statut de scrieri postume, iar vocea ta, vag auzită (dacă e auzită), e o voce d'outre tombe, de dincolo de mormînt. Vizitele tale anuale în țară, cu scopuri memoriale, sunt cumva ale unei fantome care
Fragment de jurnal by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/7761_a_9086]
-
jale mare, l-au transportat acasă, l-au îngropat între ai lui, în cavou de marmură (tot) neagră, iar cu beculețe, cu îngerași sculptați, cu geam termopan albastru (termopanul a fost pasiunea lui!...) și cu turnulețe. Era tare frumos ca mort: purta costum armani, ceas de aur, inele și brățări, ș-un lanț greu de care nu se despărțea niciodată și l-au acoperit cu bănet, aveau de unde, a rămas avere babană după el. Asculta de un principiu vinetu dinamo: toate
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
urâte, nu mi-a tras niciodată pământul de sub picioare și aerul din plămâni. Seamănă cu dana. A luat de la ea, parcă le-ar fi sorbit, echilibrul și cumințenia, curăția. Iar de la mine, ce? Dependența de povești a luat-o, e mort și el după povești, dar le culege nu din cărți, ci din imaginile de pe peliculă. Andrei și alexandru: tăcut mă mut în ei, mă scurg în ei ca apa rece din ulcior în gura însetatului. Despre sfârșit Deși exersez cu
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]