18,554 matches
-
Gheorghe Grigurcu Atîtea morți în jurul tău atîtea morți amețitoare abia le poți număra ori nu mai poți cum un bețiv paharele Ion Covaci Davideanu Zubașcu Mircea Iorgulescu și celălalt M (Mopete vreau să zic) și MHS cum o bufniță avangardistă mai ieri cumnatul Michi din Germania (nu l-
Vîrste by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/5196_a_6521]
-
cum o bufniță avangardistă mai ieri cumnatul Michi din Germania (nu l-ai văzut niciodată doar la telefon îi pîlpîia glasul cum o lumînare) și oare ai putea-o uita pe cățeaua Cuța masivă și domoală aidoma unui deal? atîția morți în preajma cărora devii mai tînăr tot mai timid nu-ți mai stau la-ndemînă nici vorbele cum o haină care se-ncheie cu greu privești năuc bărbații și femeile trecînd pe stradă (anul acesta sunt la modă sandalele romane) cu picioarele
Vîrste by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/5196_a_6521]
-
văzduhul văratic vîscos libelule bat din aripi de cognac munții Parângului fac grimase-n oglindă aidoma cocotelor obrazul pur al studentei se dizolvă-n pahar cum un cub de gheață pînă și Îngerii umpluți cu benzină explodează-n Orientul Mijlociu atîtea morți în jurul tău atîtea morți amețitoare ce-ai mai putea decît s-aștepți să redevii nemuritor cum un nou născut.
Vîrste by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/5196_a_6521]
-
bat din aripi de cognac munții Parângului fac grimase-n oglindă aidoma cocotelor obrazul pur al studentei se dizolvă-n pahar cum un cub de gheață pînă și Îngerii umpluți cu benzină explodează-n Orientul Mijlociu atîtea morți în jurul tău atîtea morți amețitoare ce-ai mai putea decît s-aștepți să redevii nemuritor cum un nou născut.
Vîrste by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/5196_a_6521]
-
cu fundul gros pînă bea cinzeci trece ora și aprinsul unei țigări durează pînă mîine îl știi pe gropar știi cum săpa ca un excavator ce gropi făcea late adînci abia îl mai vedeai din ele dădea de apă plutea mortul în sicriu ca într-o bărcuță ei bine a îmbătrînit dacă pleacă spre cîrciuma lui vasile la prînz ajunge către seară și dacă bea o sută adoarme dar pe bietul popă îl știi ții minte cum prohodea cu viteza sunetului
Trecutul – o sărbătoare by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/5534_a_6859]
-
o bărcuță ei bine a îmbătrînit dacă pleacă spre cîrciuma lui vasile la prînz ajunge către seară și dacă bea o sută adoarme dar pe bietul popă îl știi ții minte cum prohodea cu viteza sunetului cum învîrtea cădelnița peste mort ca pe ciocanul de la stadion a-mbătrînit săracul noroc cu enoriașii că-l duc cu mașina pînă la cîrciuma lui vasile îl leapădă pe primul scaun și noroc cu vasile că-i mai ridică paharul la gură și pe vasile îl
Trecutul – o sărbătoare by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/5534_a_6859]
-
poartă embrionul crescut în sacul de materie grea, dar 21 de grame de suflet ne ridică mai sus decât norii, sania ne poartă trupul și își pierde urmele-n zăpadă și, mai ușori, nu ne mai înșurubăm în pământul cu morți. Și știu asta pentru că tu nu poți să mori, iubito, pentru că nu poți să dispari, mamă, pentru că nu poți să mă părăsești, tată. Acest cărucior în flăcări arzând toate dealurile, toate clădirile și toate mările, nu e decât șirul de
Podul by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/5635_a_6960]
-
în explozii prin pădurea în flăcări. Trec podul invizibil. 21 de grame de suflet mă ridică mai sus decât norii, pe când sania îmi cară cadavrul și își adâncește urmele-n zăpadă, dar eu nu mai mă înșurubez în pământul cu morți. Și știu asta pentru că eu sunt peste tot și tu nu poți să mori, iubito, pentru că tu n-ai putea să dispari, mamă. Pentru că tu nu poți să mă părăsești, tată.
Podul by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/5635_a_6960]
-
că o să vină odată pînă la urmă n-am așteptat decît toată viața. și o să vină o să vină spun ciocanele în fabrică spune nebuna spitalului vreți sarea pămîntului și n-ați așteptat decît toată viața. verzi în costumele noastre de mort degeaba îi spunem că ce am vrut noi am vrut să avem o viață frumoasă și („în finișul ei n-a fost frumoasă“) și o să vină o să vină den linden spun clopoțeii senili ai memoriei dar noi, îi spunem sfîntului
unter den linden by Ionuț Chiva () [Corola-journal/Imaginative/5676_a_7001]
-
niciun blazon care să-ți amintească de copilărie. Lumina a devorat culoarea frunzelor, dar aproape de loc lacătele din inima ta. Vulgaritatea ne-a acoperit pe toți ca pe un sfârșit de poveste, ca o bătălie cu torțe. Iar cele trei morți mici de la răsărit n-au venit pentru tine... Am biciuit orice drum care mă putea duce departe - nu știu să vorbesc despre dragoste, dar suspinele tale îmi atârnă și acum în auz ca niște cercei piraterești. Așa, ca o ploaie
La mila frontierei dintre noi by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/5316_a_6641]
-
nețărmurită dragoste ne lepădăm de zgomotele lui de fier și animale ca și cum le-am fi filmat pe toate absolut pe toate îl renegăm ca și cum am fi pus pe lama microscopului îndurerați ca pe-un catafalc toate morțile lui neștiutele-i morți cum boabe de nisip și-n vremea rea de toamnă (cea din urmă vreme ce ni-e sortită-n calendarul tot mai galben precum femurul dezgropat în țintirim) urcăm pe soclu cîte un nechez cîte un tropot de copită ori
Amintire homerică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/6011_a_7336]
-
măruntaie dintr-o biografie ca vai de ea și nu-i adevărat că ai străpuns bariera că ai răsucit gâtul sintaxei ce mică e lumea ce mic e spațiul care te cuprinde și cuvintele o mână de oase între două morți între mâna dreaptă și cea stângă așadar te așezi și aștepți ridicarea chepengului apoi străpungi cerul cu viața mea decolorată cu scările coborând spre golul dintr-un ochi de orb În larg se clatină pânza și tu răstorni echilibrul bărcii
Poezie by Bucur Demetrian () [Corola-journal/Imaginative/6045_a_7370]
-
noapte de noapte surpă zidurile din care nu se mai ivește trupul îmbrăcat acolo, stins ca mucul unei lumînări în fumul gros de pe zugrăveala credințelor din icoane - numai din fusta din care ea lipsește se înalță bărbatul cel pironit în timpul mort ce nu mai învie, față-n față cu un milion de femei amestecate într-o votcă.
Fusta by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/6132_a_7457]
-
miezul nostru A plecat Noi devenim Pantofii care așteaptă În dulapul Unei Femei paralizate VÂNTUL Vântul Când întâlnește în drumul său Palmieri Le mângâie frunzele. Unde nu există palmieri Vântul trece mai departe Fără a atinge nimic Ca unii oameni MORȚII MEI Eu Din întâmplare Încă nu Am plecat Dar plec Mereu Cu fiecare plecat care îmi lasă Făclia sa aprinsă Ca far al timpului rămas Eu Din întâmplare Mă văd în acest oraș Printre atâția vii ce fug de viață
() [Corola-journal/Imaginative/5978_a_7303]
-
rămas Eu Din întâmplare Mă văd în acest oraș Printre atâția vii ce fug de viață Speriați ca de-o invazie barbară Și nu iubesc și nu întreabă și nu dau Numănui nimic Nici chiar lor, Atâția vii care par morți de mult În ei înșiși, în mine. Din acest oraș De unde încă n-am plecat Strig morții care îmi aparțin Ei răspund întotdeauna: „Prezent” la catalogul celor vii Și îmi rămân captive În surâs Deși am ochi nu îi mai
() [Corola-journal/Imaginative/5978_a_7303]
-
ca de-o invazie barbară Și nu iubesc și nu întreabă și nu dau Numănui nimic Nici chiar lor, Atâția vii care par morți de mult În ei înșiși, în mine. Din acest oraș De unde încă n-am plecat Strig morții care îmi aparțin Ei răspund întotdeauna: „Prezent” la catalogul celor vii Și îmi rămân captive În surâs Deși am ochi nu îi mai pot privi - îi văd Deși am mâini nu îi mai pot atinge - îi simt. Îi aud. Le
() [Corola-journal/Imaginative/5978_a_7303]
-
catalogul celor vii Și îmi rămân captive În surâs Deși am ochi nu îi mai pot privi - îi văd Deși am mâini nu îi mai pot atinge - îi simt. Îi aud. Le caut șoapta Și mi-e dor de acei morți rămași vii În mine Eu, Cea care din întâmplare Deocamdată Încă nu Am plecat.
() [Corola-journal/Imaginative/5978_a_7303]
-
o pâlnie (nu personajul, obiectul - un fel de clepsidră, dar ireversibilă), după cum mă trage la fund, și pe care în ceasul din urmă-o voi duce la gură ca pe-un megafon: „de profundis clamavit!" (detonată cu primul tău mort coborât în țărână -păzea! nici nu știi cum te spulberă undă de șoc.) primitoare cum moartea doar poate fi. de nu s-ar pune pe trupul meu ca pe-un cuibar să-și clocească gropițele, de n-ar mai croncăni
iov and vio by Emilian Galaicu-Păun () [Corola-journal/Imaginative/5984_a_7309]
-
ta tot mai lăuntrică de pe fundul oceanelor din întunecatul centru astral al creierului meu tu m-ai tras către tine și m-ai implorat prăbușit pe recile particule elementare eu sunt Domnul Dumnezeul tău în genunchi te rog cu toți morții mei te rog nu mai turna peste inima mea vie alcool moartea cea mare va veni zi și noapte din Asia Mică
Moartea cea mare vine din Asia Mică by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Imaginative/6193_a_7518]
-
mea, iar eu îl iubesc de nu mai pot, e nevoie să mai și iubești, nu-i așa, despre Dumnezeul meu vorbesc cei mai mulți cu superioritate, e un Dumnezeu mai greu de îndurat, pentru că, uneori, pute, și în plus are mulți morți pe conștiința Sa mare, și nu toți sînt împăcați, Dumnezeul meu îmi seamănă, poate fi urît și agresiv, și chiar este violent și vicios, vorbind de el, eu îl fac asemenea mie, o fi fiind păcat, dar așa îl simt
Poem by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/6325_a_7650]
-
aripi... clepsidra Mă uit la clepsidra în care nisipul A rămas suspendat, Refuzând să mai curgă. E ca într-un vis: Nimic nu se mișcă. Mă uit în oglindă: Nimic nu se schimbă. Visul opririi Din drumul spre moarte Seamănă morții. pe role Ei trec pe role Cu căștile bubuind la urechi, Cu ochii fixați pe monitoare, Fără să observe frunzele care cad, Păsările care pleacă, Ei trec pe role Si peste ei trec rulând anotimpurile Vieților lor Si anii, și
Poezii by Ana Blandiana () [Corola-journal/Imaginative/6464_a_7789]
-
și nimeni nu află. implorând, așa, cu genunchii înveliți în nori, să apuce cineva capătul sforii. și eu sus, sus și ușor, văd deodată limpede că nu un copil ține capătul sforii, ci, din păcate, din nefericire, de piciorul unui mort proaspăt, unui mort parfumat e legată sfoara. și chiar ieșind din nori, îmbrăcat ca pentru o zi de primăvară, am început cu frică să dau din mâini, din picioare. apoi am prins să rod sfoara care mă ține atât de
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/6527_a_7852]
-
află. implorând, așa, cu genunchii înveliți în nori, să apuce cineva capătul sforii. și eu sus, sus și ușor, văd deodată limpede că nu un copil ține capătul sforii, ci, din păcate, din nefericire, de piciorul unui mort proaspăt, unui mort parfumat e legată sfoara. și chiar ieșind din nori, îmbrăcat ca pentru o zi de primăvară, am început cu frică să dau din mâini, din picioare. apoi am prins să rod sfoara care mă ține atât de legat. și tot
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/6527_a_7852]
-
lunii, eu rodeam sfoara. lângă stelele care se stingeau ca stropite cu apă, eu rodeam sfoara. înotând printre găurile negre ca-ntr-un iaz cu pești, văzând pământul ca un sâmbure, eu rodeam sfoara, și degeaba. tot legat de piciorul mortului proaspăt, mortului parfumat. și așa, până și așa, oricât de departe în ceruri, până și acolo, oricât de adânc sub piele, ca molii înfometate lumea peste mine. sfoara ca molii înfometate lumea peste mine. tot mai adânc sub piele, ca
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/6527_a_7852]
-
rodeam sfoara. lângă stelele care se stingeau ca stropite cu apă, eu rodeam sfoara. înotând printre găurile negre ca-ntr-un iaz cu pești, văzând pământul ca un sâmbure, eu rodeam sfoara, și degeaba. tot legat de piciorul mortului proaspăt, mortului parfumat. și așa, până și așa, oricât de departe în ceruri, până și acolo, oricât de adânc sub piele, ca molii înfometate lumea peste mine. sfoara ca molii înfometate lumea peste mine. tot mai adânc sub piele, ca molii înfometate
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/6527_a_7852]