2,117 matches
-
meu pe care-l urăsc s-a întors din morți. Shane mort era prea frumos să fie adevărat. Mai întâi, fixativul explodat care nu l-a omorât. Apoi familia noastră care nu l-a putut da uitării. Acum chiar și mortalul virus SIDA mi-a tras țeapă. Fratele meu nu-i decât o futută de dezamăgire amară după alta. Auzi ușa deschizându-se și închizându-se undeva, apoi altă ușă, apoi altă ușă se deschide și Brandy e acolo, spunând: „Daisy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Vladia. Cam astea ar fi cele mai obișnuite idealuri triviale aici. Ah, de cînd cu venirea lui Pangratty a mai apărut ceva, să fie invitați la prînz de către prinț. Dar asta face parte nu din idealurile Vladiei, ci din primejdiile mortale apărute între timp. Trebuia să-i scoatem din bălăcăreala asta, domnule Popianu. Să-i scoatem de urechi, cu picioare în dos, dacă nu vor de bunăvoie." Dacă n-ar fi fost șeful postului din Vladia, Radul Popianu s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
atâta zâmbit. Îi ardea pielea înroșită de mângâieri. Cu cât maratonul dura mai mult, cu atât recompensa trebuia să crească la proporții tot mai incredibile. Apoi, în cât timp îi ia unui doctor să-ți spună că boala ta e mortală sau unui judecător să pronunțe o condamnare la moarte, au terminat. Soții Clark își făcuseră unul altuia toate lucrurile imaginabile. Le mai rămânea doar montajul. Asta trebuia să fie partea amuzantă. Diferența între cum arăți și cum te vezi e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
canapea cu ultimele puteri iar Luana veni să i se alăture. Fixau cărțile din bibliotecă, fără să scoată un cuvânt. Pe nepregătite, ea se întinse să-l sărute. Radu întoarse brusc capul, ca și cum s-ar fi ferit de o lovitură mortală. Luana înțepeni locului, ca trăsnită. Noia privi spre ea să-și ceară scuze și-i văzu ochii uluiți, în care diamante mici, licăre de durere, jucau haotic, gata să se rostogolească pe obrazul de jăratec. Buzele ei l-au găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
O întrebă Ovidiu și la negarea ei mută, continuă: lasă, e mai bine așa. Ai dormit tot drumul. Erai foarte liniștită și calmă. Am condus cu o sută cinzeci de kilometri pe oră. La viteza asta puteam avea un accident mortal. Știai? Ai? Ea aprobă mut. Știa. Poate chiar sperase să se întâmple așa. Când a închis ochii deja era împăcată cu ideea, i se părea singura rezolvare posibilă. Așa nu mai puteau continua. Nu ți-a fost teamă? Ai atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
n-am aflat? întreba Adrian. — A murit Diana, spuse Fanny. — Care Diana? — Diana, prințesa de Wales. — Ce face? bâigui Eleanor. — Cum? întreba Adrian. Fanny le povești cum gonise cu mașina prin Paris, urmărită de paparazzi, despre tunel, pilon și ciocnirea mortală. Și când zici că s-ar fi-ntâmplat toate astea? întreba Șam. — Astăzi, în zori. — Ești sigură? Există o confirmare oficială? o întreba Adrian. — Bineînțeles, zise Fanny. Noi am auzit-o la radio acum mai bine de-o oră. — Care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
ani au fost raportate atacuri ale ludovicianului asupra vorbitorilor a peste douăzeci de limbi. Cercetarea de față și altele sugerează existența unei populații stabile, dacă nu chiar în creștere. Caracteristicile ludovicianului: Masiv și indolent, colorit șters, vag, aproape inexistent, rază mortală a mușcăturii, înotătoare regresive și meme dorsale ubicui. Mituri legate de ludovician: Nu e de mirare că acest mare, periculos și enigmatic prădător este subiectul multor legende și superstiții. Poate cel mai impresionant dintre miturile asociate cu aceste animale este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
vară, dar cu gîndul de-atunci, cu emoția de-atunci. M-a atins în toate ale mele, m-a mîngîiat cu culori de apă. Nu lipsea nici frunza lipită de umăr. Ca o bubă rea, după mușcătură de șarpe. Infectată, mortală, dacă mă gîndesc la copila-femeie putrezită în cea de-acum. Trag vitraliul pe vechiul loc și ușa se hîțînă sarcastic: atunciacuatunciacu... L-am urît pe Rusalin că m-a "spus" tuturor. La vernisaj, m-am simțit văzută de toți deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Se gîndesc la orificii". La scrisorile din Belleville n-am mai răspuns. Nici cînd bietul pédé s-a plîns "în hî, în ha" că și-a pierdut "perechea", că a fost părăsit: "M-a lăsat în apartament cu o rană mortală la cap, după ce m-a bătut". Mai bine l-ar fi strangulat, l-ar fi omorît decît să-și facă un clip pe Internet, ca să-și vîndă "marfa". Ofer servicii-pat prompte. Preț de pornire-atîta; o nocturnă cu Patrick atîta. "Gustați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
-i cînte din stomac: contorsioniștii rămași în poziția aplecat-față; călărețele acrobate, struțo-cămila, elefantul abulic. Maimuțele sînt reprezentate generos. Și specia ciugulitoarelor de prin cărțile altora: Maia Branea, alias Maja Desnuda. Însă leii n-au dantură. Nici un trapezist nu riscă saltul mortal. Nimeni nu sparge cercul de hîrtie, nimeni nu trece prin flăcări, nimeni nu sfarmă lanțuri. Par expresiv-încremeniți, intens încremeniți, ca-n Circul lui Seurat. Dă-i încolo! Tano, plecăm la VET, să vedem de ce șchiopătezi. O să-ți facem o radiografie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
și veninoasă, Mistuitoare și rușinoasă. Și ascunde-o în fund de lume, Să urle și să sune, Ca dorul meu pervertit Să nu mai poată fi auzit. Sau, dacă nu, Cu limba ta șerpească, Ascuțită Și ipocrită, Aplică-mi sărutul mortal, Cu ochiul tău de smereală Dă-mi uitătura letală. Pleacă! Pleacă! Aspidă, Din sufletul meu ucis, Din trupul meu proscris, Năpârcește, Șopârlește, Șerpește, Întoarce-te-n Poveste. Netrăirea timpului. O zi din cele fără noimă! De vină e numai Aspida
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
stridentă și amenințătoare anunță ultimele știri. Pe fondul acestei atmosfere stătute, lâncede, în care presupui că nu se mai poate întâmpla nimic, se anunță cele mai atroce evenimente: o cursă aeriană deturnată, nu-mi amintesc unde, un accident de mașină mortal; n-aș putea spune dacă a murit, de fapt, cineva. Cu aceeași fervoare și pe același ton grav, se anunță situația la bursă și ultimele vizite ale președintelui. Pe măsură ce ascult mai mult, deși în fapt nu ascult deloc, tonul relatării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
este feminin, așa cum ați putut observa, și tulburam cu insolența mea tinerele perechi sosite la scăldat. Trupurile lor erau tinere și frumoase, limba mea veninoasă plescăia de plăcere să le cuprindă buzele roșii și cărnoase și să le aplice sărutul mortal. Îi îndrăgosteam ca apoi să-i țin la distanță, într-un chin insuportabil, departe de împlinirea iubirii. De asemenea, îi hrăneam cu patimi lascive pe cei prinși deja în alte părți sau pe cei ce nu mai puteau să iubească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
al treilea colț al mesei, stă fetița care scrie o carte de povești, intitulată "Darurile Mării", cu un creion arlechin, viu colorat, ascuțit la ambele capete. Pe măsură ce un vârf se tocește, celălalt crește la loc și creionul execută un salt mortal, din care se întoarce cu vârful ascuțit pe hârtie. Am grupat femeile pe o latură a mesei și bărbații pe cealaltă. Micuța olandeză cu privirea melancolică, mereu gândind la Santiago și albatroșii ei, e încadrată de Eugenia, domnișoara întârziată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
spaima în eter, în momentul acordurilor finale din simfonia vieții doftoroaiei Eliza Gabrovescu (în timp ce pe țânțarul care-o injectase cu boala Rash îl durea drept în trompă), trimise aceste cântece șefei, prin e-mail, dar cum Mântuirea Sa trăia o partidă mortală de sex cu un nou partener media, Cosașul șef își printă fițuicile anonime și le vârî sul pe gaura cheii de la ușa Cumetrei ca să facă borș cu ele după ce-și va satisface mendrele cu gogomanul. Baba suferea. Plăpumăreasa era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
-tu, grefierul, tremură Aneta. Fratele este trăsnit în moalele capului cînd aude vestea. Trebuia să-l lăsați acolo. Era legitimă apărare. Să-l aducem înapoi? Doamne ferește! Habar n-am ce-i de făcut acum. În casa tinerilor pătrunde o disperare mortală. Totul s-a năruit în urma acestei catastrofe. Pe la ora zece pe uliță trecea Portofel. Dom' Portofel? strigă cei doi asasini. Da, dom' Ciobanu. Nu bei un rachiu? Mănînci, calule, ovăz? Bucuria a revenit pe ulița unde oamenii stau de vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
face că-i întinde o mână, altcineva îi arata sensul în sfârșit; când nu se mai aștepta, a primit și coordonatele lui Dumnezeu. (Copăcel, puiule, copăcel! În arenă s-a făcut strigare și pentru tine, îngerii la trapez fac saturi mortale fără plasă.) Următorii doi pași: în poarta casei așteptarea era un fel de exfoliere a amintirilor, părinții culegeau viță de vie în cer. Încă unul: prin inimă, se trecea o singură dată, ce era mai mult fotografii suprapuse. Și iarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
aluat abject, pe care nici o virtute nu-l anima. Tiranii foarte cruzi au iubit, este adevărat, laudele, dar în ei era o vanitate odioasă, un viciu în plus; voiau stima, deși meritau oprobriul. Pentru principii vicioși, lingușirea este o otravă mortală, care înmulțește semințele corupției lor; la principii merituoși, lingușirea este ca o rugină care se așterne pe gloria lor, luîndu-i din strălucire. Un om inteligent se revoltă în fața lingușirii grosolane, îl respinge pe adulatorul neîndemînatic. Există un alt fel de
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
joc sau disprețuind cuvântul (praedicationem) harului (gratia), prin care se dezleagă păcatele, și al păcii, prin care ne împăcăm cu Dumnezeu, refuză să se pocăiască de păcatele sale și decide să persiste (perdurandum esse) în dulceața (suavitas) aceea necredincioasă și mortală și rămâne până la capăt”. Apoi, rafinatul episcop se înhamă la o analiză foarte strânsă a versetelor evanghelice, procedând prin eliminare. Nouăzeci la sută din ancheta sa vizează întrebarea: ce nu este păcat împotriva Sfântului Duh? De pildă, păgânii care blasfemiază
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
aer și a lovit: "Mătăluță trebuie să știi că în epoca aceea de aur a limbii latine se cânta la ceva nobil, la harpă, nu la scripcă". A venit rândul meu să joc rolul încremenitului. Mă așteptam la o lovitură mortală și, surpriză, nu mi-a fost atins niciun fir de păr. Îmi împrospătasem aerul titlurilor de depravat și pușlama și eram pe cale de a deveni erou. Dar nu eu l-am dat jos de pe soclu pe teroristul cu moacă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
și succese, progrese, daruri, noroc. Dar nici persoanele de mare succes nu sunt ferite de crizele existențiale, care fac ca totul să devină problematic. Se poate întâmpla încă în tinerețe. Sau în plină criză a vârstei mijlocii, în fața unei boli mortale care poate veni pe neașteptate, în fața unui insucces profesional, a unei depresii cauzate în momentul pensionării sau chiar la o vârstă mult mai înaintată. Ce se întâmplă când o persoană obține tot ceea ce putea să obțină și nu îi mai
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
o interpretare a lumii, ci o doctrină și un itinerariu de mântuire. Ce trebuie să facă cel ce suferă pentru atingerea eliberării și a răscumpărării, pentru depășirea crizelor existențiale, ca să învingă durerea și să accepte natura sa limitată, finită și mortală? Prin meditație omul trebuie să intre în el însuși. Dacă îi este permis să facă experiența iluminării, atunci poate descoperi instabilitatea tuturor lucrurilor și să înțeleagă că nu tot ceea ce vede este veșnic, că în lume nimic nu este imuabil
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
fi putut Isus Cristos, abandonat de Tatăl pe cruce, să strige: "Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit" (Mc., 15, 34)? Conform Noului Testament aici nu are loc o "Vinere sfântă speculativă" (Hegel), o răsturnare sau un "salt mortal" al lui Dumnezeu însuși. Pe cruce este în ciuda vocii ispititoare din celebra relatare a lui Elie Wiesel despre copilul spânzurat la Auschwitz nu "Dumnezeu", ci "Unsul" lui Dumnezeu. "Cristos", "Fiul Omului", "Fiul" lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte: informația care adesea
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
sau domnișoară de onoare, grație poziției unchiului ei, aragonezul Luis de Alquézar, pe atunci unul din cei mai influenți secretari ai regelui. Pentru mine, fata bălaie din caretă era numai o viziune cerească, miraculoasă, tot atât de departe de biata-mi condiție mortală pe cât puteau fi soarele sau cea mai frumoasă stea de colțul acela al străzii Toledo, unde roțile vehiculului și copitele catârcelor stropeau cu noroi, arogante, pe oricine le ieșea În cale. Dar În dimineața aceea ceva le-a tulburat rutina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
eu am rămas În mijlocul drumului, Îndrăgostit până În ultima fibră a inimii, văzând cum se Îndepărtează mica domnișoară atât de asemănătoare unui Înger bălai și neștiind, bietul de mine, că tocmai făcusem cunoștință cu cea mai dulce, mai primejdioasă și mai mortală vrăjmașă a mea. Ambuscada În martie, noaptea se lasă devreme. Mai dăinuia o spuză de lumină sus pe cer; dar străzile strâmte, sub streșinile Întunecate ale acoperișurilor, erau negre ca gura lupului. Căpitanul Alatriste și colegul lui aleseseră un drumeag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]