319 matches
-
flancuri de tirul de artilerie, a reușit, totuși, să penetreze perimetrul defensiv și a fost respinsă doar după lupte dure corp la corp. Baza principală a fost, apoi, supusă unui foc intens de rachete și mortiere. Sute de proiectile de mortier și de rachete de 122 mm au lovit baza, dărâmând mare parte din structurile de deasupra solului. Unul dintre primele proiectile inamice a declanșat o explozie în depozitul de muniții. Multe proiectile de mortier și de artilerie stocate acolo au
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
și mortiere. Sute de proiectile de mortier și de rachete de 122 mm au lovit baza, dărâmând mare parte din structurile de deasupra solului. Unul dintre primele proiectile inamice a declanșat o explozie în depozitul de muniții. Multe proiectile de mortier și de artilerie stocate acolo au fost aruncate în aer și au explodat la impact în interiorul bazei. La scurt timp după aceasta, un alt proiectil a lovit niște containere de gaz lacrimogen CS, care a saturat întreaga zonă. La câteva
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
mai sus de , și doar cei mai îndrăzneți aviatori cutezau să se aventureze până la acel aerodrom. Orice aeronavă care înfrunta vremea și încerca să aterizeze era supusă tirului nord-vietnamez antiaerian la coborâre. După ce avionul ateriza, el devenea ținta tirului de mortiere și artilerie al APV. Aceleași probleme le întâmpinau și la plecare. Ca rezultat, 65 la sută din toate proviziile erau parașutate din avioane C-130. Forțele Aeriene au afirmat că, pe parcursul asediului, 14.356 de tone de provizii au fost
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
la est de Khe Sanh. De-a lungul bătăliei, artileriștii Marinei au tras 158.891 de focuri. Analiza tirului de artilerie al APV efectuată de Marina americană a dezvăluit faptul că tunarii APV trăseseră în total 10.908 salve de mortier sau de artilerie și rachete înspre pozițiile Marinei. În noaptea în care a căzut Lang Vei, trei companii ale regimentului 101D al APV, au luat pozițiile pentru a ataca Alpha-1, un avanpost aflat în apropierea bazei Khe Sanh, apărat de
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
care a căzut Lang Vei, trei companii ale regimentului 101D al APV, au luat pozițiile pentru a ataca Alpha-1, un avanpost aflat în apropierea bazei Khe Sanh, apărat de 66 oameni din Regimentul 9 Marină. Sub acoperirea unui baraj de mortiere, nord-vietnamezii au străpuns perimetrul și i-au împins pe restul de 30 de apărători înspre punctul sud-vestic al structurii defensive. Dintr-un motiv necunoscut, soldații APV nu au profitat de avantaj să elimine grupul. O forță de întărire a plecat
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
ale regimentelor desființate ca urmare a expirării înrolărilor. Acestea au fost suplimentate după câteva zile de mai multe companii detașate de general-maiorul , pe care Montgomery îl lăsase la comandă în Montreal. Artileria adusă de Montgomery conținea patru tunuri și șase mortiere; el a adus și haine de iarnă și alte provizii pentru oamenii lui Arnold; hainele și proviziile fuseseră capturate de la trupele britanice care se retrăgeau din Montreal. Comandanții s-au îndreptat către Quebec, și au asediat orașul la 6 decembrie
Bătălia de la Quebec (1775) () [Corola-website/Science/321647_a_322976]
-
Maxwell, aflată la nord, nu s-a confruntat cu atacuri japoneze până la debarcarea Gărzilor Imperiale la ora 10pm în ziua de 9 februarie. Această operațiune a decurs rău pentru japonezi, care au suferit pierderi serioase din cauza tirurilor de mitraliere și mortiere ale australienilor, precum și din cauza uleiului ars deversat în apă. Un număr mic de Gărzi au ajuns la mal și au păstrat cu dificultate un cap de pod. Problemele de comandă și control au determinat și alte fisuri în defensiva Aliaților
Bătălia de la Singapore () [Corola-website/Science/320772_a_322101]
-
însă la bătălia de la Arcis-sur-Aube, pe 20 martie. Înaintarea aliaților spre Paris continuă și Împăratul își schimbă strategia, încercând nu să înfrunte ci să secționeze liniile de comunicație ale armatelor aliate, dar acestea continuă marșul, înfruntând și învingând armata Mareșalilor Mortier și Marmont la Fère-Champenoise și sosesc în dreptul Parisului. În tot acest timp, Wellington câștigase câteva victorii împotriva lui Soult, împingându-l pe acesta până la Toulouse iar în sud-est, Augereau era la rândul său bătut și semna armistițiul cu Aliații la
Războiul celei de-a Șasea Coaliții () [Corola-website/Science/315388_a_316717]
-
împotriva lui Soult, împingându-l pe acesta până la Toulouse iar în sud-est, Augereau era la rândul său bătut și semna armistițiul cu Aliații la sfârșitul lui martie. Napoleon își aduce resturile armatei principale la Fontainebleau, în timp ce cei doi Marmont și Mortier, împreună cu Moncey continuă să apere cu disperare capitala asediată. Cu toate acestea, Mareșalul Marmont ia inițiativa de a semna capitularea capitalei și se predă cu toți oamenii săi, pe 31 martie iar Napoleon abdică pe 6 aprilie. Neștiind de abdicarea
Războiul celei de-a Șasea Coaliții () [Corola-website/Science/315388_a_316717]
-
momentul cuceririi orașului Aqaba, numeroși ofițeri de origine arabă se alăturaseră campaniei lui Faisal. Un număr mare de ofițeri și consilieri militari britanici conduși Stewart F. Newcombe și Cyril E. Wilson au venit în sprijinul arabilor, aducându-le puști, explosivi, mortiere și mitraliere. În schimb, britanicii le-au oferit arabilor un număr foarte redus de piese de artilerie, datorită crizei de astfel de arme din depozitele aliate. Faisal dispunea de un număr redus de tunuri montane. Alături de arabi au mai luptat
Revolta arabă () [Corola-website/Science/321391_a_322720]
-
ale JNA staționate în zonă, au început să alunge oficialii guvernamentali, să ridice baricade și să planteze câmpuri de mine. Armata Populară Iugoslavă a ocupat poziții pe celălalt mal al Dunării, în timp ce canoniere ale JNA patrulau fluviul. Atacuri sporadice de mortiere asupra Vukovarului au început în iulie, iar tirurile de artilerie s-au făcut simțite începând cu sfârșitul lunii august. La acea dată, în urma afluxului de refugiați, populația orașului se redusese deja la 15,000 de persoane. Cei rămași alcătuiau un
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
cost material și uman. Dintre cei aproximativ 78.500 de militari dislocați în Spania, 3.819 au fost uciși, iar alți aproximativ 12.000 au fost răniți. Italienii au pierdut în Spania aproximatv 3.400 de mitraliere, 1.400 de mortiere, 1.800 de piese de artilerie, 6.800 de vehicule, 160 de tancuri și 760 de avioane. Deși aceste pierderi erau importante din punct de vedere cantitativ, mai trebuie spus că inventarul respectiv era depășit în cea mai mare parte
Corpo Truppe Volontarie () [Corola-website/Science/316907_a_318236]
-
pentru a sparge linia Mannerheim Pentru ofensiva următoare, Stavka consolidat în mod semnificativ Armata a 7-a, a desfășurat pe flanc Armata a 13-a și a alocat substanțiale forțe de artilerie grea pentru ambele armate, inclusiv obuziere B-4 și mortiere BR-5 . Următoarea ofensivă sovietică a început în februarie 1940. Sprijinul artileriei grele a permis forțelor sovietice să rupă Linia Mannerheim. Armata a 7-a a lui Merețkov a început ocuparea orașului Vyborg În mai puțin de două săptămâni după semnarea
Kirill Merețkov () [Corola-website/Science/325972_a_327301]
-
guvernul argentinian. Dificultățile economice au oprit producția în 1983, dar fabricația a reînceput în 1994, până ce a îndeplinit comanda armatei de 200 de tancuri. Seria TAM include șapte variante diferite, cum ar fi obuziere autopropulsate de 155 mm și un mortier autopropulsat. În total, au fost construite peste 280 de astfel de vehicule, inclusiv transportoarele blindate de trupe, artilerie și piese de mortiere. TAM și VCTP au fost fabricate și pentru armata peruană, tancuri ce ar fi revenit Armatei Argentiniene atunci când
TAM (tanc) () [Corola-website/Science/324983_a_326312]
-
de tancuri. Seria TAM include șapte variante diferite, cum ar fi obuziere autopropulsate de 155 mm și un mortier autopropulsat. În total, au fost construite peste 280 de astfel de vehicule, inclusiv transportoarele blindate de trupe, artilerie și piese de mortiere. TAM și VCTP au fost fabricate și pentru armata peruană, tancuri ce ar fi revenit Armatei Argentiniene atunci când Peru ar fi reziliat contractul. Și TAM-urile au concurat pentru comenzile de export, dar în cele din urmă, acestea nu au
TAM (tanc) () [Corola-website/Science/324983_a_326312]
-
în timp ce trăgătorul are trei periscoape de observare. Variantele includ de asemenea "Vehículo de Combate de Artillería de 155 mm" (Vehicul-artilerie de luptă de 155 mm), sau VCA 155, și "Vehículo de Combate Transporte de Mortero" (vehicul de luptă transportator de mortiere), sau VCTM.VCA-155 are un șasiu TAM alungit echipat cu obuziere atopropulsate pe turelă "Oto Melara e Palmaria" de 155 mm (6.1 inch) .Acesta trage cu 28 proiectile, dintre care 23 sunt stocate în spațiul din turelă .VCTM poartă
TAM (tanc) () [Corola-website/Science/324983_a_326312]
-
VCTM.VCA-155 are un șasiu TAM alungit echipat cu obuziere atopropulsate pe turelă "Oto Melara e Palmaria" de 155 mm (6.1 inch) .Acesta trage cu 28 proiectile, dintre care 23 sunt stocate în spațiul din turelă .VCTM poartă un mortier intern AM-50 de 120 mm (4.72 inch) , care are o tragere maximă de 9500 de metri (31,167.98 ft) și o rată de foc de la 8 la 12 focuri pe minut.Bazat pe șasiu TAM, Vehículo de Combate
TAM (tanc) () [Corola-website/Science/324983_a_326312]
-
de bombe (de 1,33 sau 2,2 kilograme) pentru fiecare din cele nouă aruncătoare Model 1935. Brandt Mle 1935 a fixat un model pentru celălalte aruncătoare ușoare de mine din epoca respectivă. Armata americană a achiziționat licența pentru acest mortier și l-a fabricat sub denumirea M2 începând cu anul 1940. Aruncătorul M2 a fost folosit inclusiv în Războiul din Vietnam. Armata germană a folosit exemplarele capturate sub denumirea "6-cm Granatwerfer 225(f)". Regatul României a achiziționat înainte de începutul celui
Brandt Mle 1935 () [Corola-website/Science/324081_a_325410]
-
începând cu anul 1940. Aruncătorul M2 a fost folosit inclusiv în Războiul din Vietnam. Armata germană a folosit exemplarele capturate sub denumirea "6-cm Granatwerfer 225(f)". Regatul României a achiziționat înainte de începutul celui de-al Doilea Război Mondial 125 de mortiere Brandt Mle 1935 și licența pentru fabricarea altor 175 de exemplare în țară. Acestea au fost realizate la uzinele Voina din Brașov. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, uzinele Voina au continuat să fabrice aruncătoare Brandt Mle 1935, depășind
Brandt Mle 1935 () [Corola-website/Science/324081_a_325410]
-
fabrice aruncătoare Brandt Mle 1935, depășind numărul din contractul semnat cu uzinele Brandt din Franța pentru a suplini pierderile și pentru a dota corespunzător forțele armate române. Linia de producție a fost transferată către Regia Metalurgică, rata de producție a mortierelor fiind de 26 de exemplare pe lună în octombrie 1942. Aruncătoarele Brandt de calibrul 60 mm erau repartizate batalioanelor de infanterie, vânători de munte și cavalerie. În anul 1942, fiecare regiment de infanterie avea câte 27 de aruncătoare Brandt Model
Brandt Mle 1935 () [Corola-website/Science/324081_a_325410]
-
Aruncătorul de calibrul este un mortier greu proiectat și fabricat în Uniunea Sovietică. Mortierul a intrat în dotarea Armatei Roșii în anul 1938 și era folosit inițial la nivel de regiment de infanterie, iar spre sfârșitul și după cel de-al Doilea Război Mondial la nivel
120 mm PM-38 () [Corola-website/Science/324122_a_325451]
-
Aruncătorul de calibrul este un mortier greu proiectat și fabricat în Uniunea Sovietică. Mortierul a intrat în dotarea Armatei Roșii în anul 1938 și era folosit inițial la nivel de regiment de infanterie, iar spre sfârșitul și după cel de-al Doilea Război Mondial la nivel de batalion. Aruncătorul de bombe de calibrul 120
120 mm PM-38 () [Corola-website/Science/324122_a_325451]
-
al Doilea Război Mondial la nivel de batalion. Aruncătorul de bombe de calibrul 120 mm Model 1938 a fost dezvoltat pentru a sprijini infanteria rusă cu o piesă de artilerie mai ieftină decât tunurile de însoțire. În materie de design, mortierul nu era deosebit, fiind relativ asemănător aruncătoarelor de calibru mediu și ușor ale epocii. Piesa era transportată cu ajutorul unui cărucior cu două roți tractat de către un vehicul ușor sau hipo (doi cai doar pentru aruncător sau patru cai cu tot cu muniție
120 mm PM-38 () [Corola-website/Science/324122_a_325451]
-
nu era deosebit, fiind relativ asemănător aruncătoarelor de calibru mediu și ușor ale epocii. Piesa era transportată cu ajutorul unui cărucior cu două roți tractat de către un vehicul ușor sau hipo (doi cai doar pentru aruncător sau patru cai cu tot cu muniție). Mortierul nu necesita demontarea în cazul transportului. Căruciorul era fixat de placa de bază cu ajutorul unor cârlige și putea fi deplasat cu ușurință. Proiectilele puteau fi explozive sau fumigene. Bomba explozivă avea o greutate de 16 kilograme, fiind încărcată pe la gura
120 mm PM-38 () [Corola-website/Science/324122_a_325451]
-
42). Armata română a fabricat și ea o copie în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, denumită "Reșița Model 1942". După război, Uniunea Sovietică a continuat producția și a livrat modelul aliaților săi. Ultimul conflict în care a fost folosit mortierul PM-38 pe scară largă a fost Războiul din Vietnam. Aruncătorul de bombe PM-38 a fost capturat de către unitățile armatei române în timpul Operațiunii München. Piesa a fost testată în țară la Uzinele Reșița pentru determinarea performanțelor balistice, iar efectul la țintă
120 mm PM-38 () [Corola-website/Science/324122_a_325451]