1,884 matches
-
uneori. Lumina băltea Întunecat prin fereastra Îngustă (becul, spart, nu mai fusese schimbat) și, când am Împins ușa, m-a izbit aerul gros, irespirabil, lemnificat În mirosuri puturoase. Distingeam firele vinișoarelor cafenii, care se Împânziseră pretutindeni asemenea nervurilor vegetale. Un motan negru, Înfiorător, mi se strecură brusc printre picioare, dispărând În viteză prin gura știrbită a gheului. De acolo, dinspre subsol, venea o lumină stranie, ca de foc, proiectând pe pereții vineții un dans viu de șerpișori aprinși. Îmi simțeam limba
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
rămas. Îndrăgostiții Un colț de bloc de locuințe. O fereastră. Un prichici, în afară. Dincolo de geam - o pisică, grie, frumoasă, privește în afară, cu mândrie. Are și de ce. În partea astalaltă, pe prichici, stau, cu privirile țintă la ea, trei motani: unul gri, ca și dânsa, altul tărcat, alb cu negru, și cel de la mijloc, de la marginea de aproape de alee, galben. Mai întâi, câteva zile în șir, s-au miorlăit și bătut, mai și căzând pe jos, ori zgâriindu-se. Au
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
primele zile, a tot fugit: când de unul, când de altul, când de toți.În cele din urmă, s-a lăsat iubită, pe rând, de toți. A și plâns, amar, printre momentele de dragoste, căci este dureroasă retragea uneltei iubirii motanului, din nucșoara pisicuței. Dar, asta e! E de la bunul Dumnezeu, și asta, ca toate celelalte de pe lume, după cum, însăși lumea, trăncănește. Acum, stau, liniștiți, și drăgălași, ei, cum am zis, afară, pe prichiciul de tablă, iar ea, înlăuntru, în apartament
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
mâncat împreună, sporovăind cumsecade. Pe la trei după-amiază m-am întors acasă. În mai puțin de o oră am rasolit lucrarea, știind că oricum Băși o să-mi mai dea niscaiva indicații prețioase. Apoi m-am întors iar pe net, mustăcind ca motanii la oala de smântână. Ilona 19 și Tom, prietenul ăla al lui frate-miu, scriitorul, mă invitau la o partidă până-n zori, la două mese. M-am dat lovit în aripă, că-s obosit și am întrebat dacă vine să
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
se lansează într-un atac frontal: "Acu', 'aidi să termenăm se am înseput!", sugerează făcându-i cu ochiul dom' Vijulie. Și iar o prinde vajnic, de data asta de după coapse, țocăind-o sacadat. Ea râde galeș: "Bă, ești ca un motan în călduri, să dea dreacu'!" În momentul ăla se aude ușa de la intrare deschizându-se. Sar amândoi de pe pat. Ea își netezește iute fusta și trage de poalele bluzei, aruncându-i tipului o privire consultativă. E roșie în obraji și
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
și formidabil de vioi. Înnebunit de imaginea stolului de bancnote ce-și lua zborul chiar de sub nasul lui, nu-și dădu câtuși de puțin seama că banii fuseseră aruncați cu ajutorul unei sfori acționate de ciorchini de gândaci. Prinse ca un motan jucăuș câteva bancnote, spre hazul sincer al celor din bulevard. Răcni la ei: "Băă, băăă! Lăsați banii, băăă! Banii-i ai mei, băăă!". Un moș mucalit și oacheș îi strigă vesel: Hai nu mă-nnebuni! Uite, acu' nu mai e
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
am ajuns gospodari la casa noastră, cu fimeie și copchii”. Cu o mutră îndârjită Toader, a ridicat țoiul și l-a dat de dușcă. Se vedea de departe că hârtia perceptorului l-a pus pe zdruncin. Costică Prispă ședea ca motanul prins la oala cu smântână. Nu știa dacă prietenului său i-a trecut supărarea au ba. Toader însă moștenea întru totul feleșagul bunicului său. Nu ținea la supărare. Îi trecea repede, oricare ar fi fost asta. Cu atât mai mult
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
bate la ochi acestea, Hliboceanu era foarte preocupat de pregătirea cărăușilor pentru drum și abia a privit spre Măriuța, când aceasta a ieșit în poartă alături de Costache - ca de fiecare dată - să le ureze „drum bun”. Pâcu ședea ca un motan ascuns în spatele vălătucilor de fum scoși de luleaua lui și-l urmărea pe Hliboceanu... Uneori dădea din cap abia vizibil, ca și cum ar fi spus: „Așa te vreau, băiete! Doar pe umerii tăi o rămas cărăușia... Acum să te văd ce
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
jucăușă pe parchet, ca acul unei busole la Polul Nord. Cea de-a doua sticlă era și ea aproape goală, la fel și musafirele mele. Între ele și starea de nuditate stăteau doar câteva firișoare de dantelă, subțiri ca mustățile unui motan care dăduse iama prin oala cu smântână. Fusese o săptămână grea, lipsită de bucurii și de Împliniri profesionale. În câteva secunde, hainele mele și-au luat și ele zborul spre țările calde, iar trei perechi de buze rujate au Început
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de această fată, între timp soția își luase cîmpii în urmărirea unei cariere prodigioase alături de un pasional muzician ungur. În jurul acestor Romeo și Julieta balcanici evoluează întreaga poveste, al cărei glamour idilic este întregit de pastorala locală cu pisică, un motan mare și obraznic, cățel, care fugărește găinile, găini, rațe și porumbei, din care mai ciugulește și pisica, un măgar bolnav de chagrin d'amour, care plînge și se așează suicidar pe linia ferată și un păstor bătrîn. Cu acești protagoniști
Viața ca un miracol by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9169_a_10494]
-
ales peștii mici și aripile de la puii de găină. În schimb, laptele nu-i priia defel, după ce bea un pic, făcea diaree sau Îl vomita. CÎnd spunem cuvîntul „pisică“, cei mai mulți dintre noi ne reprezentăm o femelă. CÎnd spunem „pisoi“, sau „motan“, ne reprezentăm desigur un mascul. Totuși, ce cuvînt vom folosi pentru a desemna un motan care nu e mascul sau o pisică lipsită de atributele esențiale ale femelei? Colonelul Pruritanal era Într-o mare tensiune dilematică, dar dilema lui Încă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
defel, după ce bea un pic, făcea diaree sau Îl vomita. CÎnd spunem cuvîntul „pisică“, cei mai mulți dintre noi ne reprezentăm o femelă. CÎnd spunem „pisoi“, sau „motan“, ne reprezentăm desigur un mascul. Totuși, ce cuvînt vom folosi pentru a desemna un motan care nu e mascul sau o pisică lipsită de atributele esențiale ale femelei? Colonelul Pruritanal era Într-o mare tensiune dilematică, dar dilema lui Încă nu se exprima În termeni foarte preciși. De fapt, incapacitatea de a-i atribui un
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
mici ființe, În definitiv atît de drăgălașe; doamna Delilah Începuse a o Îndrăgi Încă din prima zi, deși nu știa nici ea ce sex are, dacă are sex, sau măcar pe unde face pipi. În cîteva săptămîni, Boule-de-neige a ajuns motan În toată regula. Sau pisică. Era melancolic(ă) și avea o privire ciudată. Nu mieuna niciodată, nu se juca deloc cu șoricelul de cauciuc pe care i-l cumpărase stăpîna sa. Uneori se privea minute În șir În oglindă. Cum
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
curînd. Dar ziua aceea trecuse, venise altă zi la rînd, se făcuse amiază, apoi trecu și amiaza, iar cîteva ore mai tîrziu, doamna Delilah ieși la plimbare cu coșul În care se afla Boule-de-neige. O minune de pisică! Sau de motan, ceea ce e aproape totuna. Colonelul simți o mare ușurare cînd, doamna Delilah Întorcîndu-se din oraș, nu mai avea nici coșul, nici pe Boule-de-neige. Sufletul ei bun mai făcuse Încă o faptă bună, sau chiar două. Dăruise animalul doamnei Agneta și
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
conștiința civică a fiecăruia. — În legătură cu conceptul, vă dau dreptate, și mie mi s-a Întîmplat ceva asemănător. În urmă cu cîteva săptămîni, soția mea a adus acasă un obiect fără sex și despre care nu știam dacă e pisică sau motan. Din cauză că nu exista conceptul, bănuiesc, simțeam mereu nevoia de a-i trage un glonte În cap. — N-am făcut decît să-l citez pe un om de știință francez, răspunse cu modestie Împăratul. Dumneavoastră, americanii, aveți o predispoziție Înnăscută de
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
alți termeni, putea Însemna că de fapt nu se Întîmplase nimic. Doamna Agneta nici măcar nu observase că Boule deneige n-avea sex, fiindcă acest lucru n-o mai preocupa de multă vreme. Oricum, nu se Îndoise nici o clipă că e motan, din simplul motiv că Își dorise un motan. Sau poate că nu-și dorise neapărat un motan, dar măcar o ființă mică, afectuoasă, preferabil de sex masculin și, pe cît posibil, liniștită, căreia să-i poată vorbi, atunci cînd liniștea
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
se Întîmplase nimic. Doamna Agneta nici măcar nu observase că Boule deneige n-avea sex, fiindcă acest lucru n-o mai preocupa de multă vreme. Oricum, nu se Îndoise nici o clipă că e motan, din simplul motiv că Își dorise un motan. Sau poate că nu-și dorise neapărat un motan, dar măcar o ființă mică, afectuoasă, preferabil de sex masculin și, pe cît posibil, liniștită, căreia să-i poată vorbi, atunci cînd liniștea din casă devenea prea apăsătoare. Căci, de la moartea
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Boule deneige n-avea sex, fiindcă acest lucru n-o mai preocupa de multă vreme. Oricum, nu se Îndoise nici o clipă că e motan, din simplul motiv că Își dorise un motan. Sau poate că nu-și dorise neapărat un motan, dar măcar o ființă mică, afectuoasă, preferabil de sex masculin și, pe cît posibil, liniștită, căreia să-i poată vorbi, atunci cînd liniștea din casă devenea prea apăsătoare. Căci, de la moartea soțului, trăia singură Într-o garsonieră modestă dintr-un
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
balele după putere, își închipuie că cea mai mare vitejie din lume e să faci pe bosumflatul cînd ofițerul de la Securitate vine să-ți ceară informații, să împarți fluturași cu mesaje anti-ceaușiste la metrou sau în Cișmigiu, să scrii aventurile motanului Arpagic sau mai nu știu eu ce roman prost cu cheie. După capul lor, asta înseamnă să fii disident. — E fierbinte, îi avertizează doamna Mina, făcîndu-și cu blîndețe apariția cu tava pe care sînt așezate ceștile cu cafea aburindă, o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Ar fi vrut să mă provoace, să discutăm despre ultimul lui roman ,,Elogiu mamei vitrege,, , dar eram mult prea obosită, ca să Încep o asemenea discuție. Cei mici adormiseră cu capul pe masă, lângă farfuriile din care mâncaseră, timp În care motanul ei gras și lacom s-a urcat, a Înșfăcat niște rămășițe de șuncă dispărând prin fereastra Întredeschisă a bucătăriei. Am locuit la ea trei zile și trei nopți, timp În care băiatul cel mare a recuperat din domiciliul conjugal, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
unde apuca (mai ales pe pernele noastre), făcea pipi și caca la baie, la sifonul din pardoseală, se juca ca o zăludă, n-a ținut nasul pe sus (ca domnișorică de apartament) și s-a aruncat în vâlvătaia amorului împreună cu motanul ăla de tomberon (care, pentru ea, a umplut de sânge alți motani de tomberon), după zile și nopți petrecute prin boxe și-n tufe s-a întors la etajul patru flămândă, rebegită, jumulită, smotocită și cu burta gata să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
baie, la sifonul din pardoseală, se juca ca o zăludă, n-a ținut nasul pe sus (ca domnișorică de apartament) și s-a aruncat în vâlvătaia amorului împreună cu motanul ăla de tomberon (care, pentru ea, a umplut de sânge alți motani de tomberon), după zile și nopți petrecute prin boxe și-n tufe s-a întors la etajul patru flămândă, rebegită, jumulită, smotocită și cu burta gata să se umfle. Vara am plecat la munte, eu, ea și mama, în mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ovaluri, vorbea cu înfrigurare, nota ceva într-un carnețel, râdea, făcea schițe, mic de statură, dominator și foarte bine dispus. Când mama l-a întrebat seara „ce rău ți-au făcut, Aurele, oamenii ăștia?“, el a oftat apăsat, ca un motan atoateștiutor și i-a răspuns „ai răbdare“. Și s-a dus să citească, în patul lui din bilbiotecă, nu în dormitor. În orice caz, cam două săptămâni după ședința legendară, locatarii de la scările A, B, C, și D au trăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
inima lui din anii ’50, i-a zis lung timp tovarășa Irina, cum auzise că o strigau în secția de tapițerie, la Autobuzul. Și chiar dacă mama-mare era bună și caldă ca o franzelă (atât de bună și de caldă, încât motanul Pișta o conducea la fabrică, cam trei kilometri, umblând pe muchia gardurilor), tata tot fugea de-acasă, în primul rând la Brașov, la mama lui adevărată. Femeia aia miorlăită îi dădea însă o farfurie de supă, îl pieptăna cu cărare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ușa de la balcon rămânea întredeschisă (oricât de frig ar fi fost afară), foșnetul copacilor se amesteca deseori cu fâșâitul focului din sobă, umbrele crengilor se împreunau pe pereți cu umbrele obiectelor, întunericul se umplea cu povești (nu cu zmei, prințese, motani încălțați, palate de cleștar, cai înaripați și babe știrbe), vârât sub plapumă ascultam un alt fel de basme, cu Alexandru Macedon, Ulise, Domițian, Mucius Scaevola și Pompei, cu Magellan și Vasco da Gama, cu Edmund Hillary și Tenzing Norgay, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]