1,950 matches
-
copilul cu tulburări de limbaj, pornind de la îndeplinirea a trei condiții fundamentale, pe care psihologul umanist american Carl Rogers le cosideră valabile pentru toate relațiile umane: 1. Înțelegerea empatică - prin aceasta capacitate, logopedul își demonstrează, de fapt disponibilitățile afective, cognitive, motivaționale și de umanitate de a-l înțelege pe copilul cu tulburări de limbaj și de a adera la lumea interioară a acestuia. Transmiterea, înțelegerea și acceptarea de către copil a acestei disponibilități trebuie să reiasă din comportamentul și acțiunile logopedului față de
Rolul psihoterapiei ?n corectarea tulbur?rilor de limbaj by Valentin Daminescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84064_a_85389]
-
noi. Stresul nu este neapărat un fenomen negativ, pentru că el este inerent vieții moderne și nu se poate acționa asupra lui. I se recunoaște chiar și un rol pozitiv, de maturizare (O.M.S., 1975). Poate fi chiar un important factor motivațional sau un instrument În dobândirea unei adaptări dinamice la noi situații (eustres-ul). Însă, În cazul În care este intens, continuu sau repetat, poate deveni un fenomen negativ ce poate conduce la Îmbolnăvire fizică ori la tulburări de natură psihologică. Astfel
Creativitate şi modernitate în şcoala românească by Cătălin Constantin IOAN, Cristina VAMEŞU () [Corola-publishinghouse/Science/91778_a_93100]
-
ignorate celelalte). În același timp, se cuvine accentuată ideea că toate aceste tipuri de ascultare sunt deopotrivă necesare (spre exemplu, școala a exacerbat rolul ascultării bazate pe informare, minimalizând rolul formativ al ascultării critice și al celei reflexive, precum și rolul motivațional al ascultării pentru divertisment). Katz propune patru tipuri de reacții la modul în care a fost formulat, organizat și transmis mesajul, reacții care pot fi catalogate ca fiind caracteristice receptorului: 1) reacția instrumentală, adaptativă sau utilitară; 2) reacția egodefensivă, de
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
și printr-o bună gestiune a resurselor de timp și umane în interiorul grupului. Poziția receptorului, ca și cea a satelitului pot fi optimizate prin dezvoltarea unor tehnici de ascultare interactivă permanente și adaptate. Poziția absentului presupune, probabil, dezvoltarea unor elemente motivaționale și de interes lărgite în cadrul activităților didactice. Luăm în considerație desfășurarea activă a unei astfel de dinamici deoarece, așa cum observă Ioan Jinga, „procesul de învățământ este prin excelență un proces de comunicare, între profesor și elevi având loc un permanent
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
permisivă, în sensul că permite reveniri asupra unor informații, detalieri care nu au fost prevăzute atunci când a fost conceput mesajul; - comunicarea orală este puternic influențată de situație și ocazie (același mesaj poate fi receptat diferit de aceiași receptori, în funcție de dispoziția motivațională, factori de stres și oboseală, condiții favorizante sau nu ale contextului comunicării); - comunicarea orală este puternic influențată de caracteristicile individuale ale emițătorului (un profesor care este un bun orator va fi receptat într-o măsură mai extinsă de către elevii săi
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
referă la faptul că, de multe ori, receptorul trebuie să facă față unei abundențe informaționale extreme; acest lucru poate conduce la dezvoltarea unui refuz față de activitățile care sunt prevăzute de materia respectivă, la confuzionarea cursanților și la epuizarea fizică și motivațională a acestora. Credem că, în aceeași ordine de idei - și respectând principiul complementarității la care am făcut referire pe parcursul acestui capitol -, putem să spunem că și insuficiența informațională poate conduce la bariere comunicaționale și, în ultimă instanță, la scăderea eficienței
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
prezentării pe care dorim să o întreprindem. Câteodată, oamenii pot descoperi că posedă caracteristici și abilități unice, că au avut parte de experiențe care, chiar dacă la o primă vedere nu păreau să se potrivească cu tema aleasă, vor putea dezvolta motivațional audiența. Pentru a ușura activitatea de alcătuire a acestui inventar personal, putem dezvolta activități de brainstorming individual (vezi capitolul despre comunicarea intrapersonală și cel despre metode). În al patrulea rând, trebuie să purcedem la o analiză a audienței. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
de adevăr sau fals, ci care ne oferă confortul unei detensionări și relaxări; datorită acestui fapt, o anumită ascultare pentru divertisment o regăsim întotdeauna în ascultarea pentru a reține informații (fără ca aceasta să fie manifestă, dar acționând ca o supapă motivațională pentru restul ascultării). Pe de altă parte, trebuie remarcat faptul că ascultarea pentru divertisment este un element important în crearea unei cadru afectiv, propice unei comunicări interactive extinse la toate formele acesteia. De altfel, doar din rațiuni didactice, de reflecție
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
identificată de cei doi autori, faptul că apariția și rezolvarea conflictului nu presupun neapărat un progres cognitiv. Pentru a propune o modalitate de rezolvare a problemei, putem spune că trebuie să urmărim o grilă extinsă de achiziții (cognitive, afective, relaționale, motivaționale etc.). Doise și Mugny subliniază ideea conform căreia, în cazul grupurilor adulte, „produsul interacțiunii depinde în special de calitățile individuale ale partenerilor” (Doise, Mugny, 1998, p. 203). Această perspectivă ar putea, la o primă vedere, să mențină latura negativă a
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
acestor argumente, putem identifica în practică trei motive principale ale eficacității conflictului sociocognitiv: informația, activismul și creativitatea: 1) Informația. Suportul informațional oferit de către celălalt este deosebit de util în elaborarea propriului model de evoluție; astfel, latura socială a conflictului prezintă suport motivațional și câmp cognitiv lărgit; 2) Activismul. Conflictul sociocognitiv instituie un tip de comportament activ social și cognitiv (bazat pe sesizarea și rezolvarea „dilemelor”); 3) Creativitatea. Rezolvarea conflictului presupune apariția celei de-a treia soluții, care conține elemente din primele etape
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
persoane în mod simultan (...); când persoanele interacționează, fiecare dintre ele controlează un anumit segment din activitatea celeilalte” (Newcomb, Turner, Converse, 1965, p. 155). Când vorbește despre definirea grupului, Steers identifică mai multe arii specifice unei astfel de tentative: perceptuală, structurală, motivațională și interpersonală; în același timp, el îi citează pe Hackman și Morris, care spun: „Există argumente substanțiale printre cercetătorii și observatorii grupurilor mici de lucru că se întâmplă ceva important în interacțiunea de grup, care afectează performanța rezultatelor; există puține
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
de această dimensiune complexă și evidentă a grupului, el primește și desfășoară activități diverse (de exemplu, în cadrul lui se discută muzica modernă, se realizează o diversitate de jocuri etc.), activități care să se constituie într-un suport atractiv (și deci motivațional) pentru alte persoane (din afara grupului) al căror interes principal nu este cel de învățare. Mai precis, este vorba despre folosirea unui suport atractiv pentru a le încadra mai apoi într-un suport cu scopuri didactice evidente, esențială fiind cultivarea relației
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
și chiar să poată să își propună și să își îndeplinească anumite obiective în procesul de autoeducație). Pe de altă parte, nu putem vorbi doar de o dependență informațională în cadrul unui grup: putem lesne identifica o dependență afectivă și una motivațională, și nu numai; mai mult, destul de greu putem vorbi despre un tip de dependență aparte, separat de celelalte, ceea ce sugerează necesitatea unei analize sistemice. De altfel, dacă putem identifica și mai ales direcționa această dependență de tip informațional (într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
sistemice. De altfel, dacă putem identifica și mai ales direcționa această dependență de tip informațional (într-un sens încrucișat însă, care să ofere o participare a tuturor membrilor grupului), considerăm că ea devine benefică, dând naștere și uneia de tip motivațional (elevii/studenții vor lucra, spre exemplu, împreună la un proiect, dar fiecare va studia o parte anume a problemei și le va împărtăși colegilor informațiile, precum și maniera sa de a privi lucrurile și de a acționa, în genul tehnicii mozaic
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
mărește, apar probleme determinate de diminuarea contactului dintre persoană și grup (chiar dacă acest contact evoluează în sfera posibilului, și nu în aria realului); de altfel, dacă în primul caz numărul restrâns de membri dezvoltă posibilitatea unor interrelaționări (apare un feedback motivațional, mult mai clar reliefat la nivelul mimicii și gesturilor persoanelor din public), în cel de-al doilea caz subiectul se confruntă nu cu câteva persoane, ci cu o structură supradimensionată acestora, care este mai greu divizibilă în indivizi izolați. Un
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
dar fără consistență practică. De aceea, pentru început, este util să întreprindem o analiză a determinanților unei astfel de coeziuni în interiorul grupului; după Cartwright și A.Zander, aceștia sunt în număr de cel puțin patru (cf. tabelul 9): 1) baza motivațională pentru atragere. Influența primară în coeziunea grupului constă în motivele și nevoile individuale. Aceste motive includ nevoile de afiliere, recunoaștere, securitate și alte nevoi care pot fi satisfăcute de către grup; 2) proprietățile de stimulare a grupului. Acestea constau în obiectivele
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
motive includ nevoile de afiliere, recunoaștere, securitate și alte nevoi care pot fi satisfăcute de către grup; 2) proprietățile de stimulare a grupului. Acestea constau în obiectivele, programele și caracteristicile membrilor grupului, stilul operării, prestigiul și alte proprietăți semnificative din baza motivațională; 3) expectațiile privind rezultatele. Acestea se referă la ceea ce simt persoanele ca membri ai grupului, fiind în relație directă cu gradul de implicare; 4) nivelul de comparație. Persoana ce se implică într-un grup va evalua costurile-beneficiile rezultate ca urmare
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
pentru construirea echipei. Performanța este astfel obținută, aceasta având drept consecință firească dezvoltarea unei structuri de recompensare a efortului, atât una directă, cât, mai ales, una indirectă, cu un impact considerabil asupra construcției echipei: apartenența la grup devine un factor motivațional în sine, asumarea performanței și succesului răsfrângându-se asupra relațiilor dintre membri prin intermediul satisfacției. Consecințele acestor stări de lucruri produc necesitatea unei noi provocări, dezvoltarea - atât la nivelul sarcinii, cât și la nivelul relaționărilor -, iar procesul devine, în acest mod
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
analizăm problematica echipei și din cealaltă perspectivă propusă de către structurarea spațiului educativ; rămâne în sarcina unei dezvoltări viitoare o analiză mai amănunțită. Ceea ce putem totuși să sesizăm cu ușurință la sfera avantajelor privește un mai bun control al clasei, aspecte motivaționale sporite pentru cursanți și chiar și pentru susținătorii acestui demers didactic, îmbunătățirea relațiilor profesor-cursant, optimizarea metodelor de lucru, creșterea progresivă a atenției la lecție. Dezavantajele se înscriu în aceeași sferă pe care am remarcat-o deja când am vorbit despre
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
să lipsească de la întrunirile acestuia, sunt fericiți când grupul reușește și triști când grupul ca atare înregistrează un eșec, pe când membrii unui grup cu o coeziune redusă se preocupă mult mai puțin de toate acestea. La baza coeziunii stau: baza motivațională pentru atragere; proprietățile de stimulare a grupului; expectațiile privind rezultatele și nivelul de comparație. Relația dintre coeziune și performanță este una de determinare reciprocă: coeziunea influențează performanța, iar acumularea performanței influențează pe mai departe coeziunea, testarea și formarea dependenței. Laurie
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
cursanții au acces pare să se transforme treptat dintr-o provocare pentru școală într-o alternativă la aceasta. În aceeași ordine de idei, dincolo de accentul informațional care - am văzut - devine tot mai puțin un monopol al școlii, aspectul formativ și motivațional al acesteia se poate regândi și prin metodele de interacțiune; apoi, nu trebuie să uităm că unul dintre obiectivele importante ale sistemului de învățământ este acela de a pregăti individul pentru viață, pentru cerințele situate dincolo de școală. Astăzi, la toate
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
din urmă caz, nu este necesar decât un efort de reactualizare a unor scheme însușite anterior, de aplicare a lor, pe când o situație-problemă desemnează o situație contradictorie, conflictuală, care rezultă din trăirea simultană a două realități (de ordin cognitiv și motivațional) incompatibile între ele - pe de o parte, experiența anterioară, iar pe de altă parte, elementul de noutate și de surpriză, necunoscutul cu care este confruntat subiectul, ceea ce deschide calea spre căutare și descoperire, spre intuirea unor noi soluții, a unor
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
pe următoarele două tendințe: - în primul rând, se identifică și se acceptă provocarea. Ceea ce omite, într-adevăr, învățământul tradițional este tocmai folosirea acestei nevoi firești, care menține un nivel optim al atenției și al efortului în interiorul activității, cu o funcție motivațională extinsă. Asupra acestui aspect, de altfel, vom reveni; - se evită tendința naturală de a „sări la soluții”. Această tendință este unul dintre principalii factori inhibitori în ceea ce privește creativitatea participanților la o activitate. Centrarea prematură pe soluții lipsește persoana de viziunea întregului
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
chiar și celui care posedă cunoștințele la un nivel înalt (tutorului) - deoarece, pe de o parte, acesta poate identifica noi fațete ale fenomenului în momentul în care încearcă să explice informațiile respective colegilor, iar pe de altă parte, la nivel motivațional, mulți cursanți găsesc provocatoare o astfel de perspectivă, de a explica altora ceea ce au învățat. 13.3.1.12. Reuniunea Phillips 66tc "13.3.1.12. Reuniunea Phillips 66" Este văzută de unele cercetări drept o metodă de tip brainstorming
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
a reperelor importante ale concluziilor), care va sintetiza informațiile rezultate din analizele de grup și din dezbaterea în plen, va accentua ideile valoroase și va dezvolta aspectele apărute în derularea reuniunii, pe care le poate utiliza în acoperirea cognitivă și motivațională a demersului său, încurajând activitățile de învățare prin descoperire. 13.3.2. Utilizarea conflictului în învățaretc "13.3.2. Utilizarea conflictului în învățare" 13.3.2.1. Tehnici de competițietc "13.3.2.1. Tehnici de competiție" O tehnică ușor
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]