473 matches
-
Mașa și Sașa. Când, la o sărbătorire a numelui meu, un băiat, mai mare cu câțiva ani, mi-a adus în dar o cărțulie, Borna 327, ai mei au sărit în aer. Era o carte jerpelită, fără coperte, cu pagini mototolite sau chiar rupte. O găsise F., acel prieten, în podul casei lor și sperase că-mi face o surpriză. Titlul cărții era scris pe prima pagină de text, cu creion chimic, umezit, cu litere de mână, stângaci, copilărești: BorNA 32
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să bem ceva și să ne convingem una pe alta că e În regulă să facem ceea ce facem. E o combinație de club de lectură și ședință de terapie. Scormoni prin geanta ei de umăr Tod și găsi o chitanță mototolită. Scoase capacul unui stilou Montblanc cu dinții și mâzgăli o adresă În SoHo și una de email. —Următoarea noastră Întâlnire e luni seara. Vino. Ți-am scris și adresa mea de email, În caz că ai Întrebări, dar nu prea ai ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
și noi câțiva băieți și ne gândeam că poate ne simțim bine Împreună, dacă tot ziceți că nu v-au obosit ăia prea mult...” Fără altă vorbă, se scotoci În buzunarul de la piept, scoase un sul de bancnote mici și mototolite - averile tuturor rămașilor - și-l Întinse uneia dintre fete. După ce numără banii, ea Îl Întrebă pe mijlocitor: „Câți sunteți?”. „Șase”, răspunse cam tare și cam repezit soldatul și se temu ca nu cumva vocea să-l fi dat de gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pe gât, rușinea i-a luat locul. Simțindu-mă vinovată, am acoperit rapid jumătatea rămasă cu staniol. Nu voiam s-o mai văd. Indiferent cât m-am chinuit, n-am reușit să fac hârtia aia strălucitoare să nu mai arate mototolită. Iar când am încercat s-o întind cu unghia, am rupt-o! Pofta mea de zahăr și ciocolată fusese astâmpărată. Așa că teama, care nu putea coexista cu genul acela de poftă, a reapărut. Regretam profund ce făcusem. îmi doream să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Ce bine. Cu toate că încă nu-mi trecuse supărarea din cauza faptului că Randall mă lăsase cu ochii în soare pe ultima sută de metri, trebuia să recunosc că iubitul meu arăta, ca de obicei, delicios de frumos în costumul lui ușor mototolit, după o zi lungă la birou. M-am ridicat în capul oaselor, în pat, așezând manuscrisul pe care-l citeam, pe noptieră. Randall a scos de la spate o pungă de cadouri cu sigla Cartier. — Îmi pare foarte rău pentru week-end-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
era, din nou, scăldat de lacrimi - și chiar atunci ușa s-a dat de perete, iar Lucille a dat buzna înăuntru ca o furtună. — Care e decizia corectă? a cerut ea să afle. Încă ținea în mână punga de hârtie mototolită. — De ce plângi, Claire? Ce se întâmplă? M-am uitat la Randall ca să văd dacă voia să fiu eu cea care să-I dea lui Lucille vestea cea proastă. El și-a pus palma pe brațul meu. — Mamă, eu și Claire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
cu obrazul bubos, citea, foarte excitat, dând din picioare, o revistă. Își dusese, sufocată, mâna la gât. Închise ochii, amețită, ca într-un leșin, își șterse fruntea rece, transpirată. Când i-a deschis, tânărul dispăruse. Coborâse, probabil, rămăsese doar revista mototolită, pe scaun. O luase, automat, cu un gest absurd, rapid, fără să-și dea seama. Primele fraze țâșniră, agresive, și imediat dispăruseră, nu vedea decât niște urme, doar semne discontinue care pulsau, ca un bulb roșu. Dimineața, locatara apartamentului... Escaladare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ea, parțial acoperită cu pătura groasă, își aprinsese a doua țigară. Bărbatul privea nicăieri. Apoi, găsise soluția: pleca în chiar acea seară. Trebuia să-și strângă lucrurile, să prindă trenul de 21,30. Irina lunecă de pe divanul îngust, dintre cearșafurile mototolite. Nu e nevoie să mă conduci. Ba, tocmai am chef să ies la aer, să mă plimb, nu înseamnă că neapărat te și conduc. Nu m-ar deranja deloc să mă conduci, aș vrea oricum să-mi dai adresa ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nostru și obiectivele noastre și... Da’ vă spune tov Ionel toate, eu mă grăbesc. Abia am timp să-i dau fetiței de mâncare, la trei să fiu înapoi, la instructaj. Își aruncase pe umeri geanta uriașă, își îndreptase fularul verde, mototolit, o zbughise, tov secretar executiv o și zbughise. Domnul detectiv Vancea iese pe hol, îl salută, zâmbind, pe Iopo Papașa, o ia pe culoar la stânga, coboară în curte. Se oprește în fața ușii cu geamul acoperit de perdeluță verde, intră. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
altei lumi, pe care memoria încă vie le stimula și care la rândul lor activizau amintirile acum, când toate se inversaseră și se pociseră, răsturnând criteriile și brutalizând simțirea. Să ți se ofere, filantropic, dintr-un buzunar jegos, o țigară mototolită de care, culmea, chiar să ai nevoie sau o biată pastilă, învelită ca bomboanele pentru prunci, în țiplă colorată, fără de care să nu-ți poți, de fapt, duce zilele! Se deprinsese să fie politicoasă cu vânzătoarele arogante din magazinele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
i se oferă decât acest medalion irizat, halucinație. Uită să coboare, se lasă strâns, strivit, dus oriunde, anihilat în marele trup comun, din care se trezește, cândva, aruncat, năuc, pe trotuar. Se dezmeticește, caută chipul adolescentei. Nu vede decât pălării mototolite, sacoșe rupte, ciorchini de nasturi împrăștiați pe caldarâm. De ce evit închisoarea, de ce n-am curajul să fiu închis, de ce nu avem puterea de a umple, dintr-odată, închisorile, toți, toți, suprapopularea închisorilor, așa bombănea recepționerul, privind furnicarul oboist neobosit, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
iau paltonul, să-mi iaupaltonul“, și își luaseră paltoanele și coborau fuga fuga pe scări pline de moloz și cărămizi și haine, strada, salvarea, săritura, scările, strada, da, în stradă, salvați, slavă, slavă Supremului, slavă că ne-a salvat. Hainele mototolite, chipuri livide, alerte, strada plină de sinistrați tropăind de frig și înfrigurare, dărâmături și zarvă și neliniște, coloane coloane de trupuri și zumzetul de voci grăbite, toți se grăbeau se grăbeau, fără să știe încotro, un soi de evadare colectivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ceea ce înseamnă că e de la clasa întâi. Mă întreb dacă nu cumva e o glumă. Știu că a fost o noapte lungă, dar nu a băut, așa că nu ar avea nici o scuză. Mă mai uit o dată la tichetul albastru și mototolit. Și văd că e un număr de mobil mâzgălit pe hârtie. Apoi mă uit la numele tipărit. Scrie Dl. A. Kirrane. Și rămân ca la dentist. Pentru că deodată se face lumină în mintea mea. Și Debbie îmi șoptește iar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
unde? * Liniștește-te, e același vis, asta s-a mai petrecut la, asta ai mai trăit, unde? Nu-ți amintești când, nu-ți amintești unde, ah, ce plictiseală... Îți răscolești buzunarele după pastilele de tensiune, dai de țigări, dropsuri, pagini mototolite, numai că nu recunoști limba În care e scris textul conferinței, nu recunoști alfabetul. Ce ai să citești atunci În fața asistenței? Nu știi. Te-ai ridicat de pe locul tău de la geam din tgv, din intercity. Ești bine ascuns În acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
În buzunarul interior, acolo unde ții portmoneul, e gol, doar o monedă mică, neagră, găurită În mijloc, o monedă miceniană, asiriană, egipteană, o ții În pumnul strâns, o să ți-o ceară În parcaj, atunci când o să treci podul. Nu găsești foile mototolite cu textul conferinței ca să vezi unde ai greșit, dar ce noroc! Domnul e surd, nu aude, a Îmbătrânit și el, Între timp. — Good morning, mesdames, messieurs, vos billets, s’il vous plaît, intonează Domnul cu o voce melodioasă de bas-bariton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ieșit după el doar una, arăta ca În Vizita bătrânei doamne, mănuși, pălărie, s-a uitat crunt, În dreapta, În stânga, era pulbere că fanfara orașului n-a venit s-o aștepte. Și hop, apare și o față dubioasă, cu un carton mototolit, pătat, scris de mână, cu litere strâmbe și o Înhață pe babă! Și, chiar În spatele ei, El! Cu ochelarii lui meseriași și trenciul aruncat pe-un umăr și barba tunsă la fix. — Pe cât că e ăsta? i-am zis Milenei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ajung, la ce mă puteam aștepta?! La un anumit moment, am dat cu ochii de mine Într-o oglindă și m-am Îngrozit de cum arătam: stacojiu și transpirat, cu părul lipit de frunte, cu cămașa udă, cu haina și pantalonul mototolite. Și respirând ca un pește aruncat pe uscat, cu gura deschisă și ochii scoși din orbite! Și țiuitul acela neîntrerupt care m-a Însoțit toată călătoria! Să fi fost apa de la toaletele aflate Într-o stare deplorabilă? Să fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
o să Îl aștept În continuare, așa cum Îl așteptam de când mă știu. Poate Îl așteptasem atât pentru că pe el nu-l văzusem cum se Întoarce În fiecare zi, târându-și picioarele, târându-și servieta, târându-se, de la Servici, nervos, istovit, neras, mototolit, autointoxicat de propriile lui dorințe, neputințe, invidii, resentimente prelungite. Poate Îl așteptam pentru că pe el nu-l văzusem, nu-l auzisem șușotind, cap În cap cu mama, seară de seară, calculându-și banii Împrumutați, dați, luați. Lui nu-i zărisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
cu mâinile și hohoteau gros, de se cutremurau flăcările lumânărilor. Iar doamna Ledoulx, tăcuta și veșnic întristata lui soție, zăcea și ea tot acolo, pe covor. Îmbujorată, cu ochii strălucitori și părul despletit, cu rochia ei superbă - enormă cheltuială! - complet mototolită, cu picioarele și brațele albe rătăcite printre alte brațe, capete sau picioare, râzând - total nediplomatic, impardonabil de ușuratic - cu o poftă care-l umplu de groază pe consul. Și, pentru că Maltezul continua să alerge de mama focului, Ledoulx tună din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
să te întorci cu informația de care am nevoie. — Dacă bănuiesc că vin ca spion, tuaregii ăștia sunt în stare să-mi taie gâtul. — Dar dacă n-o fac, o să fii caporal. îi vârî în palmă un pumn de bancnote mototolite. — Convinge-i cu asta. Sergentul major Malik-el-Haideri îi cunoștea bine pe tuaregi și-i cunoștea bine pe sclavii lor. De-abia adormise, când simți pași în apropierea cortului său de campanie. — Domnule sergent! Scoase capul și nu se miră văzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
cană. Da, cred că am zahăr, am zis, scotocind la iuțeală prin dulap, În căutarea pliculețelor acelora pe care ți le dau În restaurantele ieftine și pe care le-am păstrat pentru cazurile de urgență ca acesta. Pliculețele erau cam mototolite și pătate, dar le-am golit pe amândouă În cana lui și-am aruncat ambalajele Înainte să apuce să le observe mai Îndeaproape. Apoi, am luat din uscătorul de vase o linguriță destul de curată și i-am Întins-o, zâmbindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Însuși, de obicei atât de exuberant, discută pe șoptite cu cămărașul său, morfolindu-și, cum Îi stă În obicei, vârful mustății. Din când În când, le aruncă o privire celor doi adversari. Hasan stă În picioare, Într-un veșmânt negru mototolit, cu turban negru, cu barba mai scurtă decât de obicei, cu chipul brăzdat, cu ochii arzători gata să se Încrucișeze cu aceia ai lui Nizam, dar roșii de oboseală și de nesomn. În spatele lui, un secretar ține un teanc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
odaia lui. Ca să-l găsească Întins la pământ, cu gâtul negru de sânge, cu gura și cu ochii deschiși ca Într-o ultimă chemare Înăbușită. Și, pe masă, Între lampă și trusa de scris, pumnalul crimei, Înfășurat Într-o foaie mototolită, căreia Omar Îi desface marginile ca să citească: „Manuscrisul ți-a luat-o Înainte pe calea Alamutului”. XXIV Omar Khayyam și-a plâns ucenicul, așa cum Își plânsese alți prieteni, cu aceeași demnitate, cu aceeași resemnare, cu aceeași durere cuviincioasă. „Băuserăm același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
al Sapienței. Iar turiștii plictisiți, care-și plătesc cei nouă franci ai lor la casă și duminica intră gratis, pot oare să creadă așadar că niște domni bătrâni din secolul al XIX-lea, cu bărbile Îngălbenite de nicotină, cu gulerele mototolite și unsuroase, cu cravatele negre gen lavalieră, cu redingotele puțind a tabac de prizat, cu degetele maronii de acizi, cu mințile Înăcrite de invidii academice, fantome din cărți de doi bani, care se numeau Între ei cher maâtre, au pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
N-am aflat niciodată dacă era un supranume sau numele lui de familie. Nu m-am mai Întors la oratoriu. Ajunsesem acolo din Întâmplare: slujba, catehismul, multe jocuri, și câștigai o iconiță cu fericitul Domenico Savio, adolescentul ăla cu pantaloni mototoliți, de pânză aspră, care În statui stă mereu lipit de sutana lui don Bosco, cu ochii la cer, ca să nu-și audă tovarășii care spun bancuri porcoase. Am descoperit că don Tico pusese pe roate o fanfară muzicală, compusă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]