KorAP: Find »[drukola/base=motric & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...9 10 11 ...23 >

554 matches

Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257

de măsuri, vizând realizarea cât mai eficientă a acestui obiectiv (Manno, 1992). Actul motor, înainte de a fi realizat în mod efectiv, se bazează pe un proiect inițial, întocmit mintal de către subiect, prin care sunt rememorate principalele momente ale structurii actului motric. Urmează angajarea volițională ca declanșator al efortului fizic și psihic, ce va finaliza acțiunea propusă. Analiza modului în care a fost executat actul motor relevă că între proiectul acțiunii și realizarea lui practică apar unele diferențe, determinate de lipsa de

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
fost executat actul motor relevă că între proiectul acțiunii și realizarea lui practică apar unele diferențe, determinate de lipsa de experiență motrică a subiectului, de particularitățile restantului său funcțional și de natura efortului. Ca urmare a repetării metodice a actului motric, subiectul dobândește siguranță și precizie în execuție, ceea ce conduce în final la automatizarea lui. Coordonarea, la rândul ei, asigură condițiile necesare pentru o execuție cât mai exactă a modelului motric conceput, având la bază precizia informațiilor provenite de la analizatori, a

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
de natura efortului. Ca urmare a repetării metodice a actului motric, subiectul dobândește siguranță și precizie în execuție, ceea ce conduce în final la automatizarea lui. Coordonarea, la rândul ei, asigură condițiile necesare pentru o execuție cât mai exactă a modelului motric conceput, având la bază precizia informațiilor provenite de la analizatori, a căror integritate și nivel de funcționare au un rol determinant. Prin coordonare se înțelege combinarea activității unui număr de mușchi în cadrul unei scheme de mișcare continuă, lină, executată în condiții

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
puțin, capacitatea de a face diferențe temporale: oră, zi, săptămână, lună etc. c) Capacitatea de diferențiere kinestezică - organizarea structurilor motrice depinde de sistemul informațional care ajunge la creier și care răspunde prin comenzi, devenind surse de informare în timpul efectuării actului motric. Informațiile ce ajung la creier sunt de diferite tipuri: vizuale, auditive, exteroceptive, proprioceptive și vestibulare, acestea provenind atât din mediul extern, cât și din cel intern. d) Funcția de echilibru - aprecierea capacității de menținere a corpului în echilibru se poate

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
în direcția tratamentului postural, prin tracțiuni asupra membrului inferior afectat, prin lucru cu scripeți, prin deplasare pe bicicletă. Reeducarea în apă la 36 °C oferă avantajul diminuării efortului muscular antigravitațional, iar rezistența apei la mișcare permite dozarea efortului în funcție de potențialul motric al pacientului. Se impun unele recomandări pentru cei cu coxartroză: 1) scăderea în greutate, pentru a limita uzura cartilajului; 2) locul de muncă să nu-l oblige să stea mult în picioare sau în poziția așezat; 3) să utilizeze instrumente

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
decizie musculară. În faza a doua se instalează tremurături, nistagmus, stări de excitație psihomotrică și agitație continuă, instabilitate psihomotrică. Există o strânsă legătură între anumite tulburări mintale și tulburări motoare, ca și când ar constitui veritabile cupluri psihomotoare. Relația dintre psihic și motric înglobează deci diverse manifestări ce pot fi grupate în: a) relația paralelă, după care tulburările psihice și cele motrice sunt simultane, fără cauză-efect (de exemplu, deficiență mintală - debilitate motrică); b) relația centrifugă, în care tulburările psihice le determină pe cele

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
îi prezintă pacientului, verbal sau practic, modul în care trebuie executată o acțiune motrică. Cerințele unei bune prezentări sunt: a) să fie corectă și adaptată nivelului de înțelegere al pacientului; b) să scoată în evidență momentele esențiale ale structurii actului motric; c) să fie însoțită de unele explicații ale momentelor celor mai dificile în executarea mișcării. Văideanu (1986) consideră că demonstrația devine eficientă atunci când observarea este precedată de incitarea interesului pentru fenomenul studiat (prezentat) și orientat spre esențial, prin indicarea obiectivelor

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
fi definită ca o componentă a actelor motrice învățate, care prin repetare dobândesc indici superiori de execuție cum ar fi: coordonare, precizie, viteză, ușurință, plasticitate, automatism. Deprinderile motrice se deosebesc de celelalte feluri de deprinderi prin faptul că mișcarea, gestul motric, este nu numai mijloc de îndeplinire a acțiunii, ci și scop, acțiunea fiind ea însăși o exprimare/exteriorizare motrică (Epuran, 1976). În procesul de formare a deprinderii, un rol central revine feedbackului. Deprinderile motrice prezintă următoarele caracteristici: a) sunt componente

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
a deprinderii, un rol central revine feedbackului. Deprinderile motrice prezintă următoarele caracteristici: a) sunt componente ale conduitei voluntare a omului și, ca atare, sunt conduse și formate în mod conștient; b) sunt specifice unei activități și reprezintă modalități de comportament motric învățat, fiind rezultate calitative ale învățării mișcărilor; c) au la bază educarea capacității de diferențiere fină și rapidă a indicatorilor care constituie elementele informaționale senzorial-perceptive în dirijarea acțiunilor; d) se caracterizează printr-un feedback rapid și eficient; e) prezintă plasticitate

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
în care deprinderile sunt formate, ele au o mare stabilitate, manifestându-se în comportament, vorbire, activități zilnice etc. Iată de ce este foarte important ca deprinderile să fie bine structurate, pentru a se evita corectarea lor pe viitor. DEZVOLTARE MOTRICĂ (engl. motric development) - Procesul de elaborare, diferențiere și consolidare a diferitelor tipuri de conduite motoare. Motricitatea reprezintă pentru ființa umană ansamblul posibilităților de a acționa, cu o dezvoltare intensă în ontogeneză și organizată în două mari direcții: locomoție și activități complexe din

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
într-o mână, pe cap, pe umăr); învățarea de către bolnav a modului corect, protector, de a efectua o serie de gesturi uzuale ce reclamă efort fizic susținut sau unele mișcări de flexie, rotație, înclinare a coloanei vertebrale. DISFUNCȚIE MOTOARE (engl. motric dysfunction) - Mateescu (2006) consideră că sub această denumire generică sunt grupate oboseala cronică și deficitul motor. Oboseala cronică poate reflecta fie o afecțiune organică, fie una psihologică. Dintre cauzele care o pot determina amintim: inactivitatea musculară; fenomenul fiziologic al îmbătrânirii

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
cu deficiență; adaptarea treptată a sistemului de gesturi la cerințele vieții (hrănire, autoîngrijire, igienă personală etc.); lărgirea sferei autonomiei individuale; colaborarea cu familia în vederea integrării în activitatea și viața organizată a acesteia; pregătirea pentru încadrarea într-o profesiune adaptată potențialului motric al persoanei respective. Ergoterapia poate fi: a) funcțională, în sensul că este utilizată în spitalele de ortopedie și în centrele de reabilitare în care, pe lângă programul de kinetoterapie, sunt utilizate și mijloace ale terapiei ocupaționale; b) orientativă, întâlnită în unitățile

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
finalitate precisă ale gâtului, centurii scapulare, umărului, cotului, mâinilor și degetelor, coloanei vertebrale și membrelor inferioare. 2) Coordonarea mișcărilor - capacitatea de organizare și reglare a mișcării, pusă în valoare prin economia gestului, ceea ce favorizează precizia și siguranța în execuția actului motric. Coordonarea îi oferă kinetoterapeutului posibilitatea de a aprecia modul în care pacientul este în măsură să răspundă (sau nu) la solicitări. Observațiile sunt diferențiate în funcție de vârsta pacientului, de posibilitățile de comunicare și de capacitatea de mobilizare pe plan motric. 3

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
actului motric. Coordonarea îi oferă kinetoterapeutului posibilitatea de a aprecia modul în care pacientul este în măsură să răspundă (sau nu) la solicitări. Observațiile sunt diferențiate în funcție de vârsta pacientului, de posibilitățile de comunicare și de capacitatea de mobilizare pe plan motric. 3) Sensibilitatea - în condiții normale, este o manifestare a organismului aflată sub un permanent control nervos, dar numai o parte a acestui proces este conștient și poate fi controlat, sub formele prin care se manifestă: dureroasă, termică și tactilă. Aceste

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
găsește un mușchi în repaus. Se consideră că dezvoltarea tonusului și a motricității sunt strâns legate de dezvoltarea emoțională, influențând dezvoltarea gestului și a limbajului. Aceste aspecte de dezvoltare nu sunt elemente psihomotoare, dar expresia lor este psihomotrică. Prin nivel motric se înțelege bagajul de care dispune un copil, ca rezultat cumulativ al factorilor ereditari și de mediu. De fapt, nivelul motric reprezintă raportul care se stabilește între vârsta motoare și cea cronologică. Stilul motric reprezintă amprenta personală impusă mișcărilor de către

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
gestului și a limbajului. Aceste aspecte de dezvoltare nu sunt elemente psihomotoare, dar expresia lor este psihomotrică. Prin nivel motric se înțelege bagajul de care dispune un copil, ca rezultat cumulativ al factorilor ereditari și de mediu. De fapt, nivelul motric reprezintă raportul care se stabilește între vârsta motoare și cea cronologică. Stilul motric reprezintă amprenta personală impusă mișcărilor de către fiecare individ. F FACIES (< lat. facies, cf. fr. faciès) - Aspect particular al expresivității feței, util în stabilirea diagnosticului în unele boli

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
expresia lor este psihomotrică. Prin nivel motric se înțelege bagajul de care dispune un copil, ca rezultat cumulativ al factorilor ereditari și de mediu. De fapt, nivelul motric reprezintă raportul care se stabilește între vârsta motoare și cea cronologică. Stilul motric reprezintă amprenta personală impusă mișcărilor de către fiecare individ. F FACIES (< lat. facies, cf. fr. faciès) - Aspect particular al expresivității feței, util în stabilirea diagnosticului în unele boli; de exemplu: facies adenoidian; facies faunic; facies hepatic etc. FACILITARE (de la facilita < fr.

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
ridicată de analiză a unor situații și de adaptare la diferite condiții, încredere deplină în propriile forțe, dorința de a învinge, motivație clară pentru victorie. N. Alexe (1973) consideră că forma mișcării poate fi definită ca fiindaspectul exterior al actului motric executat. Ea se constată și se studiază prin observație nemijlocită, înregistrată foto-cinematografic și videomagnetic. FORȚĂ MUSCULARĂ (engl. muscular power) - Sub raport biologic, forța este o calitate fizică a individului cu ajutorul căreia se poate mișca în spațiu, poate mobiliza un segment

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
instabilitatea psihomotoare este numită acum „sindrom de neatenție-hiperkinezie”. Ea afectează aproape 2% dintre copiii de vârstă școlară, cu preponderență masculină netă (4 băieți la o fată), și însoțește un comportament impulsiv și o toleranță redusă la frustrare. INTELIGENȚĂ MOTRICĂ (engl. motric intelligence) - Formă de inteligență ce se manifestă în domeniul activităților motrice; apare ca aptitudine specială ce inserează în structura ei elemente cognitive (senzoriale și logice), alături de memorie și deprinderi motrice. Se manifestă în activități ce reclamă rezolvarea unor situații motrice

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
deosebită repeziciune, fiind concretizată prin limbaj și acțiuni motrice. Atenția, memoria și imaginația sunt procese psihice foarte importante în educarea gândirii. b) Coordonarea - elementul principal al îndemânării actelor motrice, depinde de plasticitatea sistemului nervos, de simțul muscular, de dezvoltarea analizatorului motric și de echilibru. În formarea și dezvoltarea complexă a îndemânării se deosebesc trei trepte: prima se caracterizează prin precizia în spațiu a coordonării mișcărilor, fără a lua în considerație viteza de execuție. Este determinată de gradul de corectitudine a mișcărilor

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
determinată de gradul de corectitudine a mișcărilor, fiind în strânsă legătură cu senzațiile vizuale și musculare; treapta a doua se caracterizează prin precizia în spațiu a mișcărilor efectuate într-un timp scurt. Îndemânarea se manifestă în cadrul acestei trepte prin semnalizatorul motric, care are un rol deosebit; treapta a treia permite manifestarea îndemânării în condiții variate și neobișnuite. Se poate spune că cele trei trepte ale îndemânării pot fi caracterizate prin: diferențierea fină a spațiului, diferențierea fină a timpului, îmbinarea perceperii spațiului

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
rolul; c) ține cont de aspirațiile, dorințele, așteptările celor cu care lucrează, respectând practicile și normele în vigoare. KINETOTERAPIA MÂINII REUMATOIDE - Acțiune recuperatorie asupra membrului superior caracterizată prin faptul că se intervine într-o zonă fragilă, sensibilă și cu potențial motric ridicat, ceea ce impune o atitudine prudentă, pentru că orice exagerare referitoare la amplitudinea și forța de contracție musculară poate determina efecte nedorite și cu un grad mare de risc. De remarcat faptul că aplicarea terapiei prin mișcare impune ca specialistul să

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
este pusă în valoare de finețea cu care sunt executate gesturile uzuale; coordonarea bimanuală - capacitatea de a folosi ambele mâini în acțiuni simultane, alternative sau în opoziție, asigurându-se o coordonare perfectă a diferitelor tipuri de prehensiune; iscusința sau discernământul motric - capacitatea de a mobiliza toate resursele fizice și psihice pentru a selecționa din bagajul de abilități manuale numai acele acte motrice care sunt adecvate acțiunii respective; mâna dominantă, capacitatea de a utiliza cu mai mare eficiență una dintre mâini. c

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
memoria de scurtă durată (domiciliul actual, de cât timp este în spital, numele doctorului și al kinetoterapeutului care au grijă de el); memoria imediată (i se cere să memoreze trei cuvinte și să le repete mai târziu). MEMORIE MOTRICĂ (engl. motric memory) - Capacitatea individului de amintire și reproducere a mișcării învățate; este importantă în însușirea și reproducerea unor mișcări mai complicate, care implică o anumită intensitate, amplitudine, finețe, precizie, coordonare etc. MENISCOPATIE (< fr. méniscopathie) - Afecțiune a cartilajelor semilunare de la nivelul articulației

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
prelucrat pe piesa mecanică, dar se imobilizează și segmentele care nu lucrează. Atenție deosebită la legături, care nu trebuie să stânjenească sub nici o formă contracția musculară; e) participarea pacientului la exercițiu - acesta trebuie să fie implicat total în efectuarea actului motric. Este foarte important să i se explice avantajele pe care le prezintă o participare integrală. Într-un exercițiu de întreținere musculară, rezistența nu va fi foarte puternică; în condițiile unei articulații anchilozante și/sau dureroase ale unor mușchi slăbiți, mișcarea

[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]