247 matches
-
nord-est a județului, la nord-est de orașul Panciu, pe malul stâng al râului Zăbrăuți. Este traversat de șoseaua județeană DJ205H, care îl leagă spre sud-vest de Panciu și spre nord de Păunești și Pufești (unde se termină în DN2). La Movilița, din acest drum se ramifică șoseaua județeană DJ205J, care duce spre sud tot la Panciu, pe o rută ce trece Zăbrăuțiul mai în aval ca prima. Prin comună trece și calea ferată Mărășești-Panciu, pe care este deservită de stația Diocheți
Comuna Movilița, Vrancea () [Corola-website/Science/301883_a_303212]
-
DJ205J, care duce spre sud tot la Panciu, pe o rută ce trece Zăbrăuțiul mai în aval ca prima. Prin comună trece și calea ferată Mărășești-Panciu, pe care este deservită de stația Diocheți. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Movilița se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (96,58%). Pentru 3,24% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor
Comuna Movilița, Vrancea () [Corola-website/Science/301883_a_303212]
-
minoritate de ortodocși de rit vechi (4,81%). Pentru 3,24% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Șușița a județului Putna și avea în compunere satele Chețcani, Frecăței, Movilița și Trotușanu, având în total 2008 locuitori. În comună funcționau trei biserici și o școală mixtă cu 18 elevi. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei, mai funcționa în aceeași plasă și comuna Diocheți, cu satele Diocheți, Bolotești și
Comuna Movilița, Vrancea () [Corola-website/Science/301883_a_303212]
-
de 1071 de locuitori ce trăiau în 302 case. În comună funcționau două biserici. Anuarul Socec din 1925 consemnează cele două comune în plasa Zăbrăuți a aceluiași județ; Diocheți avea 1106 locuitori în satele Chițcani, Diocheți, Rediu și Sperieți, iar Movilița avea în satele Frecăței, Movilița și Trotușanu, 1900 de locuitori. În 1950, cele două comune au fost transferate raionului Panciu din regiunea Putna, apoi (după 1952) din regiunea Bârlad și (după 1956) din regiunea Galați. În 1964, satul Sperieți-Chițcani (rezultat
Comuna Movilița, Vrancea () [Corola-website/Science/301883_a_303212]
-
trăiau în 302 case. În comună funcționau două biserici. Anuarul Socec din 1925 consemnează cele două comune în plasa Zăbrăuți a aceluiași județ; Diocheți avea 1106 locuitori în satele Chițcani, Diocheți, Rediu și Sperieți, iar Movilița avea în satele Frecăței, Movilița și Trotușanu, 1900 de locuitori. În 1950, cele două comune au fost transferate raionului Panciu din regiunea Putna, apoi (după 1952) din regiunea Bârlad și (după 1956) din regiunea Galați. În 1964, satul Sperieți-Chițcani (rezultat anterior din comasarea satelor Sperieți
Comuna Movilița, Vrancea () [Corola-website/Science/301883_a_303212]
-
1950, cele două comune au fost transferate raionului Panciu din regiunea Putna, apoi (după 1952) din regiunea Bârlad și (după 1956) din regiunea Galați. În 1964, satul Sperieți-Chițcani (rezultat anterior din comasarea satelor Sperieți și Chițcani și trecut la comuna Movilița) a luat numele de "Zăbrăuți". În 1968, cele două comune au fost trecute la județul Vrancea, comuna Diocheți fiind imediat desființată și inclusă în comuna Movilița; satul Zăbrăuți a fost desființat și inclus în satul Movilița. În comuna Movilița se
Comuna Movilița, Vrancea () [Corola-website/Science/301883_a_303212]
-
satul Sperieți-Chițcani (rezultat anterior din comasarea satelor Sperieți și Chițcani și trecut la comuna Movilița) a luat numele de "Zăbrăuți". În 1968, cele două comune au fost trecute la județul Vrancea, comuna Diocheți fiind imediat desființată și inclusă în comuna Movilița; satul Zăbrăuți a fost desființat și inclus în satul Movilița. În comuna Movilița se află biserica de lemn „Sfântul Ioan Botezătorul”, monument istoric de arhitectură de interes național. Biserica se află în satul Movilița (în centrul fostului sat Chițcani) și
Comuna Movilița, Vrancea () [Corola-website/Science/301883_a_303212]
-
și trecut la comuna Movilița) a luat numele de "Zăbrăuți". În 1968, cele două comune au fost trecute la județul Vrancea, comuna Diocheți fiind imediat desființată și inclusă în comuna Movilița; satul Zăbrăuți a fost desființat și inclus în satul Movilița. În comuna Movilița se află biserica de lemn „Sfântul Ioan Botezătorul”, monument istoric de arhitectură de interes național. Biserica se află în satul Movilița (în centrul fostului sat Chițcani) și datează din secolul al XVII-lea.
Comuna Movilița, Vrancea () [Corola-website/Science/301883_a_303212]
-
comuna Movilița) a luat numele de "Zăbrăuți". În 1968, cele două comune au fost trecute la județul Vrancea, comuna Diocheți fiind imediat desființată și inclusă în comuna Movilița; satul Zăbrăuți a fost desființat și inclus în satul Movilița. În comuna Movilița se află biserica de lemn „Sfântul Ioan Botezătorul”, monument istoric de arhitectură de interes național. Biserica se află în satul Movilița (în centrul fostului sat Chițcani) și datează din secolul al XVII-lea.
Comuna Movilița, Vrancea () [Corola-website/Science/301883_a_303212]
-
imediat desființată și inclusă în comuna Movilița; satul Zăbrăuți a fost desființat și inclus în satul Movilița. În comuna Movilița se află biserica de lemn „Sfântul Ioan Botezătorul”, monument istoric de arhitectură de interes național. Biserica se află în satul Movilița (în centrul fostului sat Chițcani) și datează din secolul al XVII-lea.
Comuna Movilița, Vrancea () [Corola-website/Science/301883_a_303212]
-
locuitori iar la început purta numele de Dolcești, apoi și-a luat denumirea de Musculești după familia Moscu. Și-a luat numele de la arborele de soc care crește în mod sălbatic pe anumite locuri și prin grădinile din sat. Pe movilița unde este așezată biserica satului erau până acum câțiva ani arbori de soc, grupați. Cel mai vechi sat din Bărbătești este satul Socu. Aceasta se vede din actul de hotărnicie făcut de un grup de boieri cu părintele Dosoftei Brăiloiu
Comuna Bărbătești, Gorj () [Corola-website/Science/300454_a_301783]
-
îl leagă spre est de Mărășești (unde se termină în DN2) și spre nord-vest de Străoane, Răcoasa, Câmpuri, Soveja și Tulnici (unde se termină în DN2D). Din DN2L, la Panciu se ramifică DJ205H și DJ205B. Primul duce spre nord la Movilița, Păunești și Pufești (unde se termină în DN2), iar al doilea duce spre sud la Țifești, Bolotești (unde se intersectează cu DN2D), Odobești, Vârteșcoiu, Cârligele, Cotești și Urechești (unde se termină în DN2). Panciu este și capătul unei scurte căi
Panciu () [Corola-website/Science/299596_a_300925]
-
memoriale sau funerare. Celelalte șase sunt clasificate ca monumente de arhitectură: beciul Vlădoianu (secolul al XIX-lea) din extremitatea sudică a orașului, pe drumul spre schitul Brazi; beciul Marin Ștefan (secolul al XIX-lea) din nordul orașului pe drumul spre Movilița; paraclisul schitului Brazi de la sud de oraș, pe malul drept al pârâului Hăulita; casa Nicolae Milea (începutul secolului al XX-lea) din strada Cuza Vodă; gardul de fier de la casa Gâtză (secolele al XIX-lea-al XX-lea); și casa
Panciu () [Corola-website/Science/299596_a_300925]
-
Topraisar este o comună în județul Constanța, Dobrogea, România, formată din satele Biruința, Movilița, Potârnichea și Topraisar (reședința). Numele comunei este dat de numele celui mai mare dintre satele componente, denumire care provine din limba tătară, de la Topraysar care a rezultat prin rotunjirea fonetică a lui Top Rayis Hisar înseamnând "Fortul Conducătorului/Conducătoarei Uniunii
Comuna Topraisar, Constanța () [Corola-website/Science/310380_a_311709]
-
de 94 km; teritoriul comunei este traversat de traseul DN 38, care face legătura între Constanța și punctul de trecere al frontierei de la Negru Vodă. Pe teritoriul comunei există următoarele trasee rutiere: - DN 38 face legătura între localitățile Amzacea - Topraisar - Movilița - Techirghiol; - DJ 391 între Mereni - Topraisar - Biruința - Tuzla (drum neamenajat); - DJ 381 și DC 1A ce leagă localitățile Potârnichea - Movilița - Bărăganu. Distanța satelor față de reședința comunei este cuprinsă între 5 km (Biruința) și 7 km (Potârnichea). " "Teritoriul comunei Topraisar se
Comuna Topraisar, Constanța () [Corola-website/Science/310380_a_311709]
-
al frontierei de la Negru Vodă. Pe teritoriul comunei există următoarele trasee rutiere: - DN 38 face legătura între localitățile Amzacea - Topraisar - Movilița - Techirghiol; - DJ 391 între Mereni - Topraisar - Biruința - Tuzla (drum neamenajat); - DJ 381 și DC 1A ce leagă localitățile Potârnichea - Movilița - Bărăganu. Distanța satelor față de reședința comunei este cuprinsă între 5 km (Biruința) și 7 km (Potârnichea). " "Teritoriul comunei Topraisar se învecinează la nord cu Canalul Dunăre - Marea Neagră (comuna Cumpăna) acest lucru fiind un avantaj de necontestat în ceea ce privește dezvoltarea activităților din
Comuna Topraisar, Constanța () [Corola-website/Science/310380_a_311709]
-
Soveja și Tulnici (unde se termină în DN2D). Șoseaua județeană DN205H se ramifică din DN2 la Călimănești și duce spre nord la Pufești (unde se intersectează din nou cu DN2), și apoi spre vest la Păunești și spre sud la Movilița și Panciu. Șoselele județene DJ204I și DJ204E, ramificate din DN2, sunt de fapt drumuri de interes local ale orașului Mărășești. Orașul este și un important nod feroviar, în gara Mărășești întâlnindu-se calea ferată București-Galați-Roman cu calea ferată Buzău-Mărășești. Conform
Mărășești () [Corola-website/Science/297046_a_298375]
-
(sau Tekirghiol, , însemnând ""lacul barbunului"") este un oraș în județul Constanța, Dobrogea, România. Are o populație de locuitori. Se află la de Constanța, la de Eforie Nord, la de Movilița. Orașul este cunoscut lacul cu același nume, Sanatoriul Balnear și Mănăstirea Sfânta Maria. Comunitatea germană din (formată din așa-numiții germani dobrogeni) a fost înființată în 1907, viața religioasă și educația în cadrul acesteia făcându-se sub îndrumarea părintelui Pieger, care
Techirghiol () [Corola-website/Science/297198_a_298527]
-
sankin kōtai". Lățimea drumului, care era făcut dintr-un strat de pietriș sfărâmat peste care era nisip, era de cca 5,5 m. Porțiunile în pantă erau pavate cu piatră pentru a preveni eroziunea. Fiecare ri era marcat de o moviliță pe care era plantat un pin sau un "enoki" ("Celtis sinensis var. japonica"), iar la intersecții erau semne de piatră care indicau direcția. Majoritatea râurilor de-a lungul drumului aveau poduri, bac sau putea fi trecute printr-un vad. Când
Tōkaidō () [Corola-website/Science/317187_a_318516]
-
de 38 hectare, habitatul caracteristic fiind reprezentat de o turbărie acidă ombrotrofică, săracă în nutrienți minerali și hidrologic menținută în principal prin aportul precipitațiilor. Nivelul apei est mai înalt decât pânza freatică înconjurătoare, iar vegetația perenă este dominată de perne (movilițe) viu colorate de "Sphagnum spp." (ce permit supraânălțarea mlaștinii în partea ei centrală), "Erico-Sphagnetalia magellanici, Scheuchzerietalia palustris p.p., Utricularietalia intermedio-minoris p.p., Caricetalia fuscae p.p."). Peste fondul vegetației alcătuit din mușchi arctic de tip Sphagnum, în condiții austere de troficitate, s-
Tinovul Șaru Dornei () [Corola-website/Science/325294_a_326623]
-
ce i se zice Coșcovele lângă un Crânguleț de mărăcini; 6-lea. De aici s-au făcut un hotar iar de drum, hotar despărțitor între moșia Aninoasa și între Râca, până ce am trecut drumul Piteștilor și acolo am găsit o moviliță mică lângă drum, spre apus; 7-lea; Mers-am tot nainte până ce am trecut o vale ce-i zice Strâmba și în muchia văii este o dolioară de drum vechi hotar; 8-lea. Mers-am tot înainte spre apus și
Râca, Argeș () [Corola-website/Science/324767_a_326096]
-
dealul Taberei, ca să ia apă de la fântâna Gâdesei, a ucis cu cobilița pe un tătar, numai dintr-o singură lovitură. La locul Gorunii, au avut tătarii o arie de aramă. Pe podișul Taberei, la capătul râpii Turului, au fost trei movilițe foarte vechi, înalte de 1,5 stânjeni și cea dinspre apus avea pe lângă ea un șanț. Unii spun că erau din vremea bejeniei, iar alții zic, că din timpul vreunui război. La Râpa Buftii, pe dealul Taberei, s-a ascuns
Tab?ra din Bogdana by Ioan Antonovici [Corola-other/Imaginative/83495_a_84820]