496 matches
-
vom accepta și ne vom întreba, în sfîrșit cît se poate de calm și de serios de ce Eminescu și Caragiale - emisferele simbolului național - au murit unul în ospiciu și celălalt în exil."), idealistul prob, sărac și cinicul berar, păgubit de mușteriii care veneau să bea pe veresie. Și unde să se vadă mai bine asemănarea decît în mersul presei, care l-a dezamăgit pe unul, l-a amuzat amar pe celălalt. Și azi, ca și atunci, gazetăria nu se face cu
Viceversa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11048_a_12373]
-
Bătrâna luntrașă care pornise să-și vândă fructele în târgul de la Surrey stătea acolo încotoșmănită în pături și în fustele ei crețe, cu un morman de mere în poală, de-ai fi putut jura că era gata să servească un mușteriu; numai buzele vineții trădau adevărul”. Marele Îngheț londonez are drept contrast senzuala curgere a Orientului. Iată, de pildă, trezirea la viață a unei unei dimineți în Constantinopole: „În scurt timp, întregul oraș se trezea la viață cu pocnete de bici
Anglia, Persia, Italia by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3304_a_4629]
-
socoteli/ îmi ridic privirea să transcriu// dincolo de prag vînt și pulbere hamuri acre socoteli și/ noaptea umflată/ cîteva minuni lumești//. După călătoria asta la tămăduitor, după rătăcirea de/ rigoare/ am coborît în această altă lume/ plină de muște și de mușterii" ( Așa cam pe la miezul nopții). Ori se ia peste picior preventiv pentru a-și asuma dreptul de-a persifla anumite secvențe ale spectacolului literar, mai exact prinzîndu-i în colimator pe acei confrați ce "se dau în spectacol": "S-ar zice
Epic și antiepic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13660_a_14985]
-
buclucașe erau uneori aruncate de la etaj, și în marile magazine, hârtiile, ca manifestele, picau peste clienți - (mulți neavând cu ce să-și cumpere cele dorite) , - ceea ce pe un polițist japonez, avea să-l facă să declare... că banii cădeau peste mușterii, din cer... Halal națiune!... Dar punctul forte era că nimeni nu lua banii, ci toți îi duceau, îndărăt, cu respect, la Poliție!... Cine poate să fie... binefăcătorul?... încât omul, cât de sărac, să refuze... Cu cincizeci și ceva de ani
Litra de cafea boabe by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9122_a_10447]
-
o vacanță. La fel ca-n romanele polițiste, înțesate de indicii pe care le trecem cu vederea, nu băgăm prea mult în seamă amănuntul. De la coadă la cap, începe să curgă aventura lui. Cu mici sau mari comisioane neîncasate, fiindcă mușteriii i se supără, sub diferite pretexte, în ultima clipă, pentru a ajunge, mai apoi, la o situație de un absurd foarte lucrativ și ingenios. Un mărunt funcționar de la Compania Metalurgică Națională, invidiat pentru că merge în concedii luxoase pe bani puțini
Fiecare la locul lui by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2703_a_4028]
-
de peste două secole: Laurent Mourguet, țesător într-una din numeroasele și faimoasele manufacturi ale orașului, este împins de criza mătăsăriei din 1795 să-și câștige pâinea prin târguri, ca vânzător de fel de fel de fleacuri și... dentist. Ca să atragă mușteriii și pacienții, montează un teatru de păpuși și începe cu binecunoscutul și caraghiosul Polichinelle și cu alte personaje din comedia italiană a epocii. Fără să fie prea departe, Italia nu-i pasionează totuși pe spectatori. Și atunci, fostul canut - cum
P ă p u ș i by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/3399_a_4724]
-
dugheana aceasta modestă de pe Lipscani, pe a cărei firmă scrie: Nasturi la Arthur... Nici o îngâmfare. Nici o pălăvrăgeală. Nici o promisiune mirobolantă și deșartă. Demonul veșnic nemulțumit din client și băgăcios șoptește că Nasturi la era inutil, și că mai atrăgător pentru mușterii ar fi fost să scrie misterios, doar: La Arthur. Așadar, nu că fără nasturii, pe care i-ai fi cumpărat de la acest Artur, viața nu ar fi avut nici un rost; nu că, fără ei, pantalonii ți-ar fi căzut în
Reclame by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9816_a_11141]
-
mă cunoaște madama... Ai văzut-o? Aia grasă. Râd cu toții. - Da, aialaltă cine era, mă? - se informează altul. - O cucoană... Nu vrei mă, ăla cu lumina, să te culci cu ea?... Nepricopsitule..." Felul în care-și fac reclamă, în ochii mușteriilor bine-trăitori ai interbelicului tîrziu, cînd lipseau doar cîțiva ani pentru ca stilul lor de viață - cel puțin la scara întregii capitale -, să dispară definitiv, crîșmele unui București de cheflii hoinari, e prins și el în catalog, cu nelipsita răutate dintre paranteze
Orașe care au fost by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9736_a_11061]
-
în-tre ele una, foarte originală, o locandă lilipu-ta-nă cu pereții împodobiți cu desene de Piliuță, Pucă, Chirnoagă și ale altor plasticieni, gestionată de domnul Jerca, renumit pentru sandvișurile sale preparate și ornate cu multă fantezie, ca și pen-tru faptul că mușterii statornici puteau să consume pe datorie și să plătească la sfârșitul lunii. Bodegi aparte, situate central, erau ŤCaviarť și ŤIntimť, unde veneau actori cunoscuți precum Giugaru, Storin, Ion Manu, însoțiți de alții mai tineri care le ascultau cu evlavie povestirile
Cealaltă față a comunismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6843_a_8168]
-
se păstreze în conștiința poporului „ZAVAIDOC”. S-a născut în a opta zi a babelor din martie 1896, la Pitești, în Trivale, într-o familie de lăutari cunoscuți. Tatăl său, Tănase, virtuoz al țambalului, dar și viorist de calitate, alinta mușteriii din cârciumile Piteștiului. Primul copil al lui Tănase a fost Vasile, care a învățat de mic vioară. De Marin s-a lipit chitară, care acompania vocea lui excepțională. Tănase dorea mult să înjghebeze un taraf al familiei: vioară, țambal, chitară
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
se păstreze în conștiința poporului „ZAVAIDOC”. S-a născut în a opta zi a babelor din martie 1896, la Pitești, în Trivale, într-o familie de lăutari cunoscuți. Tatăl său, Tănase, virtuoz al țambalului, dar și viorist de calitate, alinta mușteriii din cârciumile Piteștiului. Primul copil al lui Tănase a fost Vasile, care a învățat de mic vioară. De Marin s-a lipit chitară, care acompania vocea lui excepțională. Tănase dorea mult să înjghebeze un taraf al familiei: vioară, țambal, chitară
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
se păstreze în conștiința poporului „ZAVAIDOC”. S-a născut în a opta zi a babelor din martie 1896, la Pitești, în Trivale, într-o familie de lăutari cunoscuți. Tatăl său, Tănase, virtuoz al țambalului, dar și viorist de calitate, alinta mușteriii din cârciumile Piteștiului. Primul copil al lui Tănase a fost Vasile, care a învățat de mic vioară. De Marin s-a lipit chitară, care acompania vocea lui excepțională. Tănase dorea mult să înjghebeze un taraf al familiei: vioară, țambal, chitară
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
îngrijorată, femeia îl trăgea de braț : - Costică, ascultă la dumnealui. Costică ridica borcanul, vărsa o picătură și ura noroc. Apoi, răguși, poruncea femeii : - Ia coșul cu lemne și marș cu ele acasă. Bagă de seamă la sticlă. Întorcându-se la mușteriu, spunea apoi cu convingere : - Mergem, mergem, tovărășelule ! Luăm pe nașu’ și facem treaba. Nașule, făcu el către bătrân. Hai la treabă ! Numai nu fi supărat, mata. Oleacă eu sunt obosit. Și făcu cu ochiul la borcan. - Bine, zicea clientul, numai
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
fumează. Cu toată vădita admirație pentru această lipsă de vicii, finul scoase o țigară. - O țigară mărășască dup-o masă boierească, făcu el. Hai, nașule, ia zi-i și dumnealui ceva, s-audă și dânsul ce știm noi. La plată mușteriul ezită o clipă cui să dea banii. Dar finul întinse mâna hotărât, înșfăcă hârtiile și le trecu prin barbă cu privirea lui sălbatică care lucea de satisfacție. - Hai noroc, și să trăiești ! EXECUȚIA Câtva timp Lică fusese vicontele de Bragelonne
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
seara asta se botează robii lui Dumnezeu Vasile Hliboceanu și Mitruță Ogaș... hă hă hă! Vezi însă să nu întreci măsura - a intervenit moș Dumitru. Un crâșmar nu are voie să întreacă măsura niciodată. El trebuie să stea drepți în fața mușteriilor - a răspuns Costache. Ulcelele au poposit înaintea fiecărui cărăuș, dar aceștia le au adulmecat doar așa, de departe, neîndrăznind să pună mâna pe ele până acest lucru nu-l vor face cei doi: moș Dumitru și Pâcu. La o vreme
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
lat de palmă... Dintre toți cărăușii din crâșmă, doar Hliboceanu a băgat de seamă acest lucru, pe care de altfel îl și aștepta. Măriuța era mai tânără față de Costache. Acesta era de-o baie cu Pâcu și moș Dumitru... Mulți mușterii care treceau pe la Crâșma din drum rămâneau - mai ales după ce goleau un țoi-două de rachiu și vreo ulcică cu vin - cu ochii agățați de șoldurile Măriuței, care se mișca prin crâșmă ca o zvârlugă. Dar ea nu avea ochi nici
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
deplin și nu numai față de Pâcu. Toți au gustat din ulcele în tăcere, semn că așteptau ca Pâcu să-și reia povestea. Acesta nu a mai lungit descântarea ulcelei cu vin, ci a început să vorbească: Într-o seară, printre mușteriii crâșmei, așezat la o măsuță mai retrasă, își vedea de țoiul lui moș Vasile Căpitanu. Cu gândurile fugite aiurea, gusta din când în când din rachiu. Nu-i plăcea să intre în vorbă mai cu nimeni... În seara despre care
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
să-mi zică întâi Vasile cel cu căpitanul și apoi de-a dreptul Vasile Căpitanu. Da’ nici cu tine, Ion Oaie, nu-i limpede de ce îți zice acum Ion Prispă> <Treaba îi simplă. Vinovată-i prispa asta pe care stau mușteriii și gustă din cele țoiuri... La început spuneau: <Hai la Ion, pe prispă, să bem un rachiu>. După o vreme însă au scurtat-o: <Hai la Ion Prispă, să bem un țoi>. Și uite așa am ajuns Ion Prispă și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
crâșma, dar unul din nepoți - Costică - s-o gândit că prispa bunicului mai poate aduce niscaiva parale... Zis și făcut! Și unde nu s-o apucat să descânte prispa și încet-încet să aducă la lumină crâșma lui Ion... Și avea mușterii ca pe vremea bunicului? - a întrebat din nou Mitruță. Cum să nu aibă? Întotdeauna se găsește un mușteriu care vrea să aibă în față un țoi cu rachiu și pe unul care să picure un cântecel din fluier... Dar... Apoi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
și făcut! Și unde nu s-o apucat să descânte prispa și încet-încet să aducă la lumină crâșma lui Ion... Și avea mușterii ca pe vremea bunicului? - a întrebat din nou Mitruță. Cum să nu aibă? Întotdeauna se găsește un mușteriu care vrea să aibă în față un țoi cu rachiu și pe unul care să picure un cântecel din fluier... Dar... Apoi matale mereu ai un „dar” și aștepți ca cineva să te împingă să spui ce ai de spus
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
și până la urmă i-o spus: „Apoi aista-i un caiet în care bunicul tău, moș Pris...Prispă, sau cum îl chema pe el de drept, i-o scris pe cei care beau la el pe datorie”. „Aaa! Avea și mușterii care plăteau mai rar, da’ bine!” „Întâi și întâi trebușoara asta n-o făcea cu oricine, că s-ar fi putut alege cu praful de pe darabană... O făcea cu oameni de cuvânt, care îi plăteau până la ultimul șfanț... Costică Prispă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
se schimba în viața lui. Doar părul de pe cap, care ședea precum coama unui cal sălbatec, mustățile de un cot și sprâncenele cât streașina casei au început să bată în suriu, până ce au ajuns albe... Mai trăiește? - a întrebat un mușteriu, care ședea la o masă alăturată cu încă un tovarăș.. Apoi îi oale și ulcele de multă vreme. Eram eu flăcăiandru când o murit. Uite așa cum era, dar nimeni nu i-o purtat pică și s-o dus la înmormântarea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
golim ulcelele, să le mulțămim Măriuței și lui Costache pentru mâncărică și udătură și să ne ducem la culcare. Cred că nu are cineva altă părere... Au plecat să vadă întâi de animale și apoi s-au dus la culcare. Mușteriii de la masa alăturată au rămas la locurile lor, privind după cărăuși... În zori, pe când luceafărul de ziuă clipea cu ultimele puteri, învinse de geana răsăritului, cărăușii se aflau deja pe valea Coșcovei... Pe când soarele și-a arătat fața de-a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Unde ai mai văzut mâncare fără udătură?... De-andoaselea am văzut. Da’ nici aceea nu-i treabă cu chibzuială... În scurtă vreme, au ajuns la capătul drumului din acea seară. Se înserase de-a binelea. Odată cu ei au ajuns și doi mușterii pe care cărăușii îi cunoșteau din vedere. I-au mai întâlnit de câteva ori în ultima vreme. Ce afaceri învârteau ei pe acolo, cărăușii nu știau și nici nu erau curioși. De fiecare dată se așezau cuminți la o masă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Acel șuier printre crengile copacilor mi se părea o muzică venită de dincolo de lume... Și toate acestea nu s-au mai oprit nici până în seară, nici a doua zi, nici patru zile și nopți în șir... Cărăușii și cei doi mușterii întârziți ascunși de umbra ungherului ascultau uitați de sine spusele Pâcului. O scurtă pauză bine potrivită de povestitor - cum îi era obiceiul - a scos un oftat adânc din piepturile ascultătorilor. Pâcu, cu mutra lui poznașă, a ridicat ulcica cu vin
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]