489 matches
-
în virtutea comodității, a rutinei și a lenei de a imagina. Cu Vichi, într-adevăr, nu trebuia să imaginez nimic. Nu eram gelos, nu mă întrebam ce face când nu eram cu ea, nu-mi păsa că, poate, se alinta cu mușteriii ei, că poate chiar îi făceau avansuri, o pipăiau și multe alte de-astea. Poate chiar mai trecea pe la vreunul. Nu-mi păsa nici măcar că primea bacșișuri, în pofida preceptelor morale comuniste, în ciuda afișului de pe oglinda ei de la unitate: „Nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ei”<footnote I. Constantinescu, op. cit., p. 168. footnote>. Vociferările Miței, totala agitație a ei nu par a avea un substrat temperamental real. Plămădindu-și melodramatica răzbunare în fața lui Iordache, ea-și schimbă dintr-o dată atitudinea la apariția unui intrus: „Un mușteriu...”. Fără a mai insista pe această latură contradictorie a personajului, Caragiale sugerează astfel superficialitatea Miței, clișeul livresc din comportarea ei. Ștefan Cazimir indică „sursele Miței” în romanța lui C. A. Rosetti A cui e vina („m-ai uitat pe mine
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
fost atunci, iar acuma e acum...” ...Uneori, ca să-l necăjească, Oliver se apuca să latre. Mângâindu-și bărbia, Satanovski scotea și el un lătrat atât de lung și de lugubru, Încât pe masă halbele zdrăngăneau, ciocnindu-se Între ele, iar mușteriii Își astupau urechile. „Adevărul poate fi perceput și sub forma asta”, conchidea el, suflând din buzele-i umede fumul spre tavan. „Adevărul dumneavoastră”, Îi răspundea Bikinski, „nu și al meu...” „Al dumneavoastră”, replica inginerul, scoțând rotocoale de fum pe nări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
aici se mișcau Încolo și Încoace patru. Poate că văd dublu, Își spuse medicul. Scena părea desprinsă din tablourile lui Bosch. O masă Încărcată cu resturile festinului se deplasa prin cameră, Încălțată ca un om. Nu cumva se pitise vreun mușteriu sub ea și, ca să-l sperie pe Noimann, umbla chircit În patru labe, având o pereche de adidași prinse pe mâini? Sau poate că, În loc de unu, se ascundeau sub masă doi oameni? Sau poate că, din pricina beției, Noimann avea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
bem, deci, și pentru morți, și pentru vii...” La toate acestea, medicul mai adăugă o frază alambicată, din care se putea deduce că locatarii vechilor morminte ce-au fost strămutate de la locul lor sunt ceva mai vii decât mulți din mușteriii ce se Înghesuie la mese. „Faceți cumva aluzie la cei prezenți?” Întrebă Bikinski. „Păi ar avea vreun rost să-i zgândăr cu vorba mea pe cei absenți?” Spunând acestea, starea de depresie a lui Noimann se accentuă. Ciripitul vrăbiilor, pleoscăitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de pe scaunul pe care abia se așeza și, fâlfâind din mâneci, cânta până-i ieșeau ochii din orbite, apoi se așeza din nou la masă. „Ce mai cocoșel”, făcu și Lily Fundyfer și brusc fu apucată de același simptom. Ceilalți mușterii, aflați la alte mese, contaminați de spasmele lui Oliver, se ridicau și se așezau pe scaune, cântând la unison cu el. Chiar și Bikinski, care se ferise să se atingă de frigăruile lui Satanovski, se molipsi și el de ciudatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
vedea uneori cum i se perindă prin fața ochilor mereu același chip, mereu aceeași mască. Pe măsură ce Înainta spre primul sau poate că ultimul vagon, figurile Îi deveneau din ce În ce mai cunoscute. Tot alergând, stomatologul avu impresia că În tren se adunaseră aproape toți mușterii de la Corso. Un compartiment Întreg era ocupat de Bikinski, reprezentat În mai multe ipostaze. Și tânăr, și bătrân. Privit din față și din spate, cu și fără barbă. În chip de stâlp de afișaj, Încălțat cu adidași Nike și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Că hangița era a doua nevastă a hangiului, fiindcă prima îi murise. Și era o șerpoaică de femeie de te băga în boale! Numai s-o fi văzut și nu-ți mai venea să pleci de la han. Parcă plutea printre mușterii. Își arcuia mijlocul ca o trestie, iar sânii se îndesau în iie gata s-o rupă!. Toți mușteriii ședeau cu ochii lipiți de șoldurile ei, pe care drăcoaica le mișca ca o tipsie de jăratec în fața unui cal năzdrăvan din
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
de te băga în boale! Numai s-o fi văzut și nu-ți mai venea să pleci de la han. Parcă plutea printre mușterii. Își arcuia mijlocul ca o trestie, iar sânii se îndesau în iie gata s-o rupă!. Toți mușteriii ședeau cu ochii lipiți de șoldurile ei, pe care drăcoaica le mișca ca o tipsie de jăratec în fața unui cal năzdrăvan din povești! Și ce ochi avea! Două flori de cicoare deschise în zori, pitiți sub niște sprâncene aruncate ca
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
el! Acum era hotărât să n-o lase să dispară ca fulgul... N-a trebuit să aștepte prea mult, fiindcă din dosul ușii de la bucătărie a apărut hangița, ca un fluture alb. Și fiindcă în han nu mai era nici un mușteriu, a venit glonț către el. ― Cu ce doriți să vă servesc? - a întrebat ea, prefăcându-se a șterge fața de masă cu șervetul ce îl purta pe braț. Ochii, însă, îl săgetau pe mușteriu ca două sulițe de foc. Lotrul
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
în han nu mai era nici un mușteriu, a venit glonț către el. ― Cu ce doriți să vă servesc? - a întrebat ea, prefăcându-se a șterge fața de masă cu șervetul ce îl purta pe braț. Ochii, însă, îl săgetau pe mușteriu ca două sulițe de foc. Lotrul a răspuns calm: ― Vreau o ulcică cu vin roșu, din cel din care bea bărbatul tău, și un copan de pui rumenit, așa ca pentru un om flămând - a răspuns el, învăluind-o cu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ai bate din palme, țiganca i-a adus un ulcior încă fierbinte, cu dop de ciocălău. ― Ia-l și să fie de leac. Ai grijă, zmeule! Nu uita să-mi aduci ulciorul, că mi-a mai trebui și pentru alt mușteriu. ― Fii fără grijă. Am să ți-l aduc. A pornit glonț către bordeiul din pădure, pentru a aștepta vești de la hangiu. Mai degrabă de la hangiță. Nu putea să meargă la han, fiindcă nu știa dacă pe acolo n-o fi
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
apoi dacă licoarea adusă de la Zaura e de vreun folos... În seara aceea, se părea că luna avea de gând să-și împrăștie toată pulberea de argint pe care o avea în poală... Lotrul a ajuns aproape de han când ultimii mușterii cu chef, cocoțați în căruțe, îndemnau caii pocnind din bice ca arnăuții. A mai zăbovit puțin până să bată în poartă. Gândea să nu fi rămas vreun mușteriu ce a uitat de casă... Când și-a dat seama că e
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
care o avea în poală... Lotrul a ajuns aproape de han când ultimii mușterii cu chef, cocoțați în căruțe, îndemnau caii pocnind din bice ca arnăuții. A mai zăbovit puțin până să bată în poartă. Gândea să nu fi rămas vreun mușteriu ce a uitat de casă... Când și-a dat seama că e liniște deplină, a bătut. ― Un bob zăbavă și oi deschide - s-a auzit din prag glasul hangiului. ― Bine te-am găsit, jupâne - l-a întâmpinat lotrul. ― Intră și
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
un vin din cel de soi a cădea bine? ― Mă mai întrebi? ― Treaba îi ca și făcută. Numai să dau porunca. Spunând acestea, hangiul s-a îndreptat spre bucătărie. S-a întors repede, cu chip să-i țină de urât mușteriului. Motivul adevărat era altul. După ce lotrul cu ai lui au atacat convoiul cu mirodenii, acum aștepta să vadă ce zice de alișverișul lui... Pentru lotru, întoarcerea hangiului așa de iute era mai mult decât o măciucă la un car cu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
a cercetat cu grijă tot ce se afla în curtea hanului. Când a fost sigur că nu e nici o primejdie, a intrat în han. A rămas preț de o minută în prag, cântărind din priviri pe cei de față. Ultimii mușterii tocmai se pregăteau de plecare. Când au ieșit, Irinuța a apărut, cu gând să facă ordine în urma lor... Cum lotrul era așezat, ca de obicei, în cel mai umbrit loc din încăpere, ea nu l-a văzut din prima clipă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
cuprinsese și durerea din umăr, într-o clipă a fost în fața lui. Acesta nu s-a speriat, ci a dus mâna la jungherul de la brâu. „Fii pe pace, băiete. Eu sunt. Cine mai este în han?” „Nu mai este nici un mușteriu. Au să vină ei peste vreo șase zile, când se întorc negustorii de la Galați. Da’ hai înăuntru, că îi ger nu șagă”. „Da’ unde-i taică-tu?” „Păi, nu prea știu. A plecat după niște vin. La Cotnari parcă...” „S-
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
mamă Irinuță. Mă duc”. Lotrul gemea din când în când, dar nu scotea nicio vorbă. „Uite că mă pedepsește Dumnezeu. Vai de păcatele mele! Dacă?...” - nu și-a mai putut duce gândul până la capăt, fiindcă s-a auzit glasul unor mușterii. Niciodată aceștia nu sunt mai gălăgioși ca iarna. Mai ales când afară-i ger aspru... Îndată a intrat Petruță: „Mamă Irinuță, a venit... jandarul cu încă un om”. La auzul acestor cuvinte, chipul hangiței s-a albit ca peretele. „Ce
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
să trăiești, băiete, și să ne trăiască și cei de acasă. ― Să deie Dumnezeu - a răspuns Todiriță, cu un oftat scăpat din strânsoarea sufletului. Au gustat din rachiu cu aducere aminte... ― Să știi că Aizic aista știe să-și țină mușteriii aproape - a reflectat Todiriță. ― Păi, cine ar mai trage la hanul lui dacă ar umbla cu cine știe ce samahoancă în loc de rachiu de soi? Și uite ce pastramă ne-o pus dinainte! S-o mănânci și cu ochii! - a apreciat Dumitru. Au
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
întind eu la vorbă și clienții mei fac zâmbri - s-a dojenit hangiul, luând-o din loc cu zgomotul încălțărilor scorojite târâte după el... După ce a adus cele cerute, s-a așezat în spatele tejghelei. Se vedea limpede că aștepta ca mușteriii lui să-și arate dorința de a-l asculta. Asta doar după ce or mai gusta câte ceva... Și n-a fost nevoie de așteptare lungă, fiindcă cei doi l-au îndemnat din priviri să le depene noutățile... Hangiul a tușit ușor
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
mai era plecat cu gândurile aiurea, a întrebat: ― Cât avem de plată, jupâne? ― Pentru niște gospodari ca dumneavoastră n-a fi mare lucru. Îi o nimica toată, mai ales că pastrama am dat-o eu, așaaa... ca să vă am de mușterii când îți mai veni la târg. ― Nu știu cum să spun, jupâne, da’ așa ne cam obligi să venim mai des la târg - a apreciat Dumitru spusa hangiului. ― Da’ ce mare afacere ar face un amărât de hangiu - fără mușterii ca domniile voastre
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
am de mușterii când îți mai veni la târg. ― Nu știu cum să spun, jupâne, da’ așa ne cam obligi să venim mai des la târg - a apreciat Dumitru spusa hangiului. ― Da’ ce mare afacere ar face un amărât de hangiu - fără mușterii ca domniile voastre - dacă îți veni și mâine și poimâine pe aici? Ia acolo vreo doi gologani și în rest?... Vorbe. ― Și vorbele sunt bune, jupâne. Uite, eu. Eu n-aș putea sta ca huhurezu’ în vârf de copac, fără să
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
felul de costume, care de care mai frumoase. După ce se uită la fiecare în parte, cu multă băgare de seamă, căpetenia alese unul și întrebă: ― Cât costă ăsta? ― Pentru dumneavoastră, răspunse negustorul, așa cum spun toți negustorii, ca să-i măgulească pe mușteriii săraci cu duhul, pentru dumneavoastră, 1 000 de lei, de la 1 500. dar nu pot să vă mai las un leu măcar! Căpetenia pungașilor strâmbă din nas, în semn că i se pare cam scump. Îl mai pipăi, mai întinse
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
pipăi, mai întinse de postav, mă rog, ca omul care vrea să știe pe ce are să dea banii, și zise: ― Să-l încerc, să văd dacă mi se potrivește! ― Cum nu, cu plăcere, poftiți, poftiți, vă rog! După o perdea, "mușteriul" își lepădă cât ai clipi hainele cele vechi și se-mbrăcă îndată cu cele noi. Apoi veni în fața oglinzii, ca să se privească dacă îi șade bine cu ele, sau nu. Nu-i ședeau rău deloc! Parcă fuseseră anume croite pentru
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
plac! Și, zicând așa, scoase din hainele vechi un portofel umflat și-l puse pe masă. Negustorul aduse numaidecât o pălărie de toată frumusețea și un baston, care ar fi meritat să fie purtat de cel mai de vază boier. "Mușteriul" își puse pălăria pe cap, și-o potrivi în oglindă cum crezu el mai bine, luă bastonul, îl învîrti de câteva ori pe degete, ca un boier adevărat și, îndreptîndu-se către cei doi prieteni, îi întrebă din nou: ― Ei, acum
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]