598 matches
-
vom fi întrebați despre această activitate. Afară, cineva ascultă să știe dacă îmi fac datoria. Voi pune întrebări elevilor și ei vor trebui să răspundă, ca să putem dovedi că lecția a reușit. Înțelegându-ne printr-un semn discret, ce însemna muțenie, ne-am întins pe spate, rugându-ne lui Dumnezeu pentru noi și pentru el. Ceilalți se uitau speriați la el și spre fereastră. După o incursiune prin diferite sisteme pedagogice, a ajuns la metodele de luptă ale partidelor democratice și
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
rupă, strângându-le până i se zdrelea carnea. Când ni se părea că e mai lucid și mai receptiv, ședeam de vorbă. Doar un cuvânt care se asocia în mintea lui cu vânzarea de penicilină, îl făcea să intre în muțenie desăvârșită, uitându-se la noi bănuitor. Ne rugam pentru el și pentru toți cei ce erau în asemenea situații, pe care anchetele celor fără Dumnezeu îi distruseseră psihic, poate pentru toată viața. Asta nu e nebunie? Aspecte ale anchetei După
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
în sistem. Ora 4,20, în fața sălii de așteptare Adjud, înăuntru trăsnește, căldură de trupuri nespălate răsturnate în somn, în lateral de gît ghemele tumefiate mai mari ca pumnul, umblă prin fața tuturor cu ele, cancer limfatic, ganglionar ori altă infecție, muțenie exhibiționistă, disperare de coșmar înaintea agoniei care să-l resoarbă din public, tren de pe litoral, mulți coborînd să schimbe spre stațiile de pe Valea Trotușului, lume suicidară cu norma unicului copil între doi părinți, greu de dat pe brazdă, n-are
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
nu iau parte la banchet și mi-a cerut o scrisoare, pe care i-am dat-o bucuros. Dl. Prof. Popa mi-a scris, că, ducându-se la dânsul, era tare vesel și bucuros de această scrisoare; dar de atunci... muțenie. Îmi pare foarte rău pentru el, dar și pentru activitatea culturală din Flt. la care și contribuția sa era necesară, după cum se vede din faptul că deține unele informații prețioase despre trecutul cultural al orașului. Îmi recunosc un merit: că
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
asupr\-i. Descoperisem încă de jos că „fereastra panoramică“ a camerei de zi, acoperită de o perdea, era puternic iluminată. Am pășit peste sârma lăsată în jos și am început să urc, foarte încet, pajiștea, în direcția casei, atent la muțenia pașilor mei în iarba înrourată, ascultându-mi respirația adâncă și bătăile dureroase ale inimii. În ciuda unei ploi subțiratice care căzuse mai devreme, pământul era întărit de arșița de peste zi, astfel încât nu era probabil să las urme evidente de pași. La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
restriște. „Mănăstirea este Tinda Raiului și Poarta lui Dumnezeu”,o zicere din cărți, îmi veni în minte. Privindu-le, un gând ciudat îmi trecu prin minte, cu mirare.. că, le regaseam așa cum le lăsasem la plecare.. și, parcă, într-o muțenie sfântă.. ne așteptau... Ținute pe loc, prin rădăcini adânci.. n-au fugit, nu s-au ascuns... nici n-au putut țipa... au rămas locului, apărate doar de Dumnezeu... cu fața spre oraș, ca niște martori muți, înfipți adânc în trecut
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
și stăpân pe sine, dar în sufletul său, era o adevărată furtună. Vestea a căzut ca trăsnetul. În prima clipă, nimeni dintre elevi n-a pătruns sensul cuvintelor.. nu-și dădură seama.. de înțelesul lor. „Cuum..?”, făcurăm toți, într-o muțenie infinită.. Poate, n-am înțeles cuvintele .. „se desființează”.. Doar ecoul ultimelor sale cuvinte.. „se desființează..”, mai plutea încă, în aer și parcă ricoșau bezmetic de pereți. Da, dragi elevi, Seminarul nostru... școala Ieromonahului Veniamin, s-a desființat !”. Directorul se exprimă
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
meu, nu Te depărta de la mine; ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mântuirii mele. (Psalm 37) La atâta amar de lume te așteptai să fie o vânzoleală de nedescris: larmă multă și strigăte disperate, îndelungi, sfâșietoare. Nu! În această muțenie generală doar ochii "vorbeau" cu o intensitate de laser și cu o precizie de chirurg oftalmolog. Cuvântul rostit de toate privirile acestor oameni era: "Teama". Era o teamă paralizantă, cu efecte inhibitorii asupra sistemelor locomotor și comunicațional. Oameni stătea pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
cu inventatul de lucruri de-astea mă Închid, imaginați-vă! Nu, ălora nu le-aș mai spune pentru nimic În lume! Conversația a alunecat Înspre „mesagerul lui Dumnezeu“, un om din oraș care folosea puterile date de Domnul ca să vindece muțenia, surzenia, paralizia etc., trecînd apoi pe la toți cu cutia milei. Pare o afacere la fel de bună ca oricare alta și, cu toate că se face de rîsul curcilor, credulitatea oamenilor e mare. Dar așa stau lucrurile, iar adunarea continua să rîdă de lucrurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
coadă de câine sită de mătase”! Dezamăgirea se poate manifesta prin neîncrederea sau refuzul maestrului de a mai preda, de a mai avea relații educative. El intuiește că nu are un auditoriu pe măsura mesajului lui, și se pregătește, În muțenia sa, de a revela altfel „marele adevăr”. Istoria este plină de astfel de „nefericiri” ale Învățătorilor. Moise va distruge primele Table ale Legii (cele mai importante, purtând semnătura lui Dumnezeu), deznădăjduit că nu are cui să le predea. La fel
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
Mizerie și durere. Realitatea crudă. Suferință și moarte. Seara trecută am dat un pachet de țigări unui scheletic suferind, dis de dimineață îl transportau către morga spitalului. Tânărul părăsise definitiv lumea aceasta. Toată ziua doar am tăcut. O zi rezervată muțeniei. Ce se mai putea spune, ce se mai putea face? Timpul lui înțepenise, timpul nostru curgea molcom departe de lume, aproape de cer. O ultimă strângere de mână după o ultimă țigară fumată cu poftă; câteva vorbe schimbate în grabă. Încerc
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
s-a observat a fi Sadoveanu, în sensul că n-au o expresie subiectivă a experienței lor. Comunicarea cu lumea se face în proverbe ce condensează o înțelepciune stereotipă, atât de controlată prin vechimea rasei, încât contribuția individuală este neglijabilă. Muțeniei îi corespunde ritualitatea (Călinescu, 1941/1982, p. 976). Regulile de vestimentație sunt destul de generale și vagi (la evenimente importante „trebuie să te duci frumos îmbrăcat”, cu costum și cravată, cu o rochie „bună”), legate de locul în care are loc
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
spovedania”, care intervine într-o împrejurare anume, când ei socotesc momentul potrivit să își destăinuie motivele apăsării sufletești. Istorisesc ce li s-a întâmplat și le-a marcat grav existența. Dau, în consecință, confesiunii o inevitabilă solemnitate. Apoi reintră în muțenie. Sub raport narativ, are loc o pauză înfiorată în desfășurarea vieții curente, trecutul invadează prezentul, îl dizolvă și absoarbe, iar realitatea ajunge să trăiască doar pe oglinda aburită a amintirilor. Câteva notații privind cadrul natural și reținând de obicei o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
în prag sau sub prag o potcoavă de-a-ndăretele sau în toarsă invers, sau bate pe tejghea bani stricați. Cînd intri în o dugheană, dacă tîrîi picioarele, vei aduce noi mușterii, și dacă le tîrîi la ieșire, vei lua din mușterii. Muțenie Se crede că, dacă o femeie grea este întrebată ori de se află în acea poziție și neagă, copilul ce-l va naște nu va vorbi, nici umbla curînd. Femeia care știe că este însărcinată și nu spune cînd este
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
analogie în construcție între Galeria ... și tabloul lui Velasquez, Meninele, numind romanul un instantaneu etern. Acceptând tabloul pictorului spaniol ca pe o "lecție bună pentru un romancier modern"46, Țoiu definește pictura în sens platonician, ca pe o artă a muțeniei, un discurs nezis 47. Și în Căderea în lume și în Galeria cu viță sălbatică descrierea ekphrastică funcționează la nivelul narațiunii ca un discurs nezis/negrăit, un discurs de completare a universului romanesc. Descrierea Plata dijmei explică o secvență din
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
și datorită refuzului constant de a vorbi despre evenimente, cu toate că a trăit ani buni după 1989. Același Marcel Petrișor s-a întâlnit cu Popa și în această perioadă și spune că era profund marcat de amintirile sale, păstrând însă o muțenie absolută când venea vorba despre Pitești 3. „Țanu” a dus cu el în mormânt multe secrete ale acțiunii. Neculai Popa1tc " Neculai Popa1" Născut în martie 1925 în Dragomirești, județul Neamț, Popa era responsabil al Frățiilor de Cruce din județele Neamț
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
istorie. Izolarea lor a fost și este totală: timișoreanul Zaharia, de pildă, descris în multe cărți de către victime ca fiind de o ferocitate ieșită din comun, s-a retras până la sfârșitul vieții într-un sat din județul Timiș, intrând în muțenie absolută chiar și față de familia sa. Reacția majorității a fost una de semiizolare și mefiență, și ea s-a menținut după ieșirea din închisori, ba chiar și după 1989 în foarte multe cazuri. Există numeroase mărturii scrise ale foștilor deținuți
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
Tomozei, Drumul spre Mare, LCF, 1989, 6; Ulici, Prima verba, III, 224-225; Alex. Ștefănescu, „Iubire interzisă”, RL, 1996, 6; Alex. Ștefănescu, La al treilea roman, RL, 1998, 16; Alex. Ștefănescu, În vârtejul publicisticii, RL, 1999, 46; Dan C. Mihăilescu, O muțenie cât moartea, „Ziarul financiar”, 2000, 28; Alex. Ștefănescu, Un profesionist al scrisului, RL, 2001, 9; Mariana Criș, Un martor lucid, LCF, 2001, 20; Dan C. Mihăilescu, Curajul simplității, „Ziarul financiar”, 2002, 11; Cristina Ionică, Aventuri cu Popeye, RL, 2002, 11
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290312_a_291641]
-
judecată ar deveni o condamnare fără apel. În fața evenimentului (care personifică cutumele tradiționale ale generozității), interpretul trăiește tensiunea între cunoaștere și neînțelegere sau, dimpotrivă între necunoaștere și înțelegere. Acest raport e măsurat doar de adâncimea experienței mirării. Aceasta nu imită muțenia clocotitoare a stupefacției, ci se articulează ca fond de receptivitate pentru orice paradox. Mirarea, ca efect al unei spontane reducții fenomenologice, prin care orice neînțelegere e privată de conotații, nu împărtășește nimic din agresivitatea indignării. Ca epifanie a întâlnirii originare
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
adună azi pe toți în fața mormântului unde în curînd se va odihni pentru vecie Ion Creangă, acest fruntaș al literaturii române. Nemîngîiatul fiu, prietenii și tinerimea entuziastă admiratoare a lui Creangă își simt acum inima zdrobită și cugetarea înnourată în fața muțeniei și a neclintirii în care el zace, muțenie și neclintire care ne face să ne îngrozim și să ne podidească lacrămile pentru că nu mut și nu neclintit a fost Creangă în viața lui". Chiar dacă vorbitorul s-a dorit patetic, el
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
curînd se va odihni pentru vecie Ion Creangă, acest fruntaș al literaturii române. Nemîngîiatul fiu, prietenii și tinerimea entuziastă admiratoare a lui Creangă își simt acum inima zdrobită și cugetarea înnourată în fața muțeniei și a neclintirii în care el zace, muțenie și neclintire care ne face să ne îngrozim și să ne podidească lacrămile pentru că nu mut și nu neclintit a fost Creangă în viața lui". Chiar dacă vorbitorul s-a dorit patetic, el putea genera, la începutul discursului său funerar, un
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
al cuvântului 11. Sunt "forme și figuri ieșind din invizibil prin prezența sensibilă a unei imagini vizibile"12, așa cum, pe de o parte, tăcerea ajunge să spună ceva, e deja dicibilă în trupul luminos al imaginii care o smulge din muțenie și unde lumina apare în discurs drept fenomen sensibil, luminozitate (lumen); la fel cum, pe de altă parte, întunecimea și nemărginitul (imagini ale umbrei vizibil-invizibile) se sublimează (aripează, se înstelează) în transparența rarefiată a ceea ce luminează epifanic (alb, argintiu), ca
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
poetică a unei morți inexistente, ci despuierea totală, golirea până la nimicul despre care nu poate fi vorba, "până ce față nu va mai fi și nici față/ ce ar putea ține loc de față"14. Se poate coborî mai adânc, în muțenia lăuntrică, în non-peisajul acestei răsfrângeri, în fractura întoarcerii pe dos? Dar abia întors pe dos, frânt și răsfrânt, poemul spune ceva; abia în chipul gol al morții se vede dincolo, mai presus de orice închipuire: "Pulverizează-te, fii lumina pe
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
să (se) vadă. "Acolo, amintirile sunt atât de bătrâne, că atârnă/ în capete plecate". Aproape-nimicul unui real care nu ne aparține, nu ne privește în atonia înstrăinării, de la distanța unui chip de nerecunoscut. De acolo poezia nu poate începe, din muțenia fără rest a unei memorii fără imagine. Nu vine sus, ci atârnă imemorial într-un timp care nu mai e al nostru. O punere în distanță a vederii, în dimensiunea unui acolo spre care ea se îndreaptă dincolo, trece de
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
acopere. Iar brațele căzute în lături își atîrnau buturii cărnoși ieșiți din mînecile scurte pînă la coate și se rezemau cu palmele în pardoseala rece." În tot romanul, figura personajului frapează prin dimensiunea urieșească, atenuînd impresia forței prin blîndețea nefirească, muțenia calmă, inocența deplină. Deși Zahei plănuiește răzbunarea pe cîrciumarul care l-a "otrăvit", sortindu-l orbirii, acestea rămân doar vorbe ale nebuniei, rostite în chinurile deznădejdii uimite. Treptat, statura sa herculeană, întreaga făptură gata să ducă la propriu pietre de
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]