338 matches
-
are sub toc o cerneală amară”. Spre a insista pe deschiderea atît de tradițional-transilvană a profesorului nu doar spre cărturărie adîncită, ci și spre cele duhovnicești: „Un om cultivat, bun cunoscător al vieții literare, al bibliotecii și al prelaților”. Ușor mucalit, în consonanță de altminteri cu partenerul de corespondență, Al. Andrițoiu îl gratulează astfel: „Să-ți răspund, așa zăpăcit și lăbărțat cum scriu eu; tu, în schimb, ai o artă epistolară demnă de invidiat, o spun foarte serios; nevastă-mea zice
„Un risipitor fericit” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5334_a_6659]
-
de bridge nu-l cunoaște, permis de conducere nu are, simțul orientării îi lipsește - defecte pe care le suplinește prin erudiția enciclopedică, prezența de spirit în conversații, darul prieteniilor temeinice și trecerea la femei. În totul, Barbu Cioculescu are umoarea mucalită a unui povestitor care își face din ironie rețeta predilectă de evocare a trecutului, de aici tonul sfătos de ghiuj mustăcind în marginea detaliilor zugrăvite. Scrisul său seamănă cu o unduire de mătăsuri lexicale, rafinate și erudite, cărora le lipsește
Tacticos și mustuos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4034_a_5359]
-
Lennon sau își occidentalizează frizura cu lapte pe post de gel. În cuvintele lui, „cu toate că nu știam cine eram, știam cine voiam să fiu”. De un haz nebun, căci narațiunea lui Doru Pop îmbină autoironia fină cu stilul cel mai mucalit, sunt pasajele despre concursul de reciclare sau despre schimbul de ilustrații pornografice. Acestea din urmă nu se vindeau aleatoriu, ci, explică cu mult tact prozatorul, conform unor reguli cunoscute de toată lumea și respectate cu strictețe: „O poză din partea cu dezbrăcatul
Socialismul (à la ) Pop by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3762_a_5087]
-
comunismului și nazismului, al înspăimântătoarelor crize economice mă înfioară într-un fel pe care nu știu să-l descriu. Anavi Ádám a plecat în lumea celor drepți cu trei zile înainte de a împlini o sută de ani. Sunt sigur că mucalitul din el s-ar fi amuzat de această macabră glumă a Divinității. A fost până în ultima clipă senin, vesel, plin de energie. A murit privind pe geam - încântat de ideea că urma să fie sărbătorit pe 26 februarie pentru trecerea
Ați vrea să trăiți o sută de ani? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7537_a_8862]
-
fie și nedusa la capat. E "tras de urechi" pentru că n-a ținut seama întrutotul de Marx și pentru că "în conștiința lui predominau clișeele edenice ale socialismului utopic" (citatul este de asemenea din opera stomatologului Vitner). Să urmărim acum comentariul mucalit al lui Emil Iordache, asupra acestei admonestări post-mortem ce i se adresează bardului, totuși, "sărbătorit" în context socialist: "De la necunoașterea lui Marx, lui Eminescu i se trag toate păcatele. Degeaba a studiat el la Viena și Berlin diferite filosofii, daca
"Literatura orizontală"(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17513_a_18838]
-
elaborată, a lui Creangă. Toate aceste trăsături abia schițate vor alimenta panoplia de truisme de mai târziu. În cuvântul rostit cu prilejul înmormântării (publicat în „Lupta” din 10 ian. 1890), el vine cu câteva linii în plus: un Creangă „hazliu, mucalit și având un spirit foarte fin și sarcastic”, „veselia societății... cu povestirile, glumele și prujiturile lui” (adică anecdotele); ereditatea l-a ajutat să „adune... impresiile copilăriei și vieții de la țară”2. Imaginea scriitorului sporește considerabil în intensitate după moartea sa
Ion Creangă, de la imagine la mit by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3713_a_5038]
-
e menționată cauza suferinței, „epilepsie, boală pe care o avusese și mama lui timp de vreo zece ani, dar de care se vindecase”. Conchide: „Născut din popor, trăitor la țară, deprins cu obiceiurile și datinele țăranului, din fire isteț și mucalit...” Cel care îi dedică primul studiu lui Creangă este N. IORGA, în „Convorbiri literare”, 1 iunie 1890, unde remarcă „însemnătatea capitală” a scrierilor sale, în care „firea unui popor întreg se răsfrângea”, apreciate pentru „caracterul așa de original și de
Ion Creangă, de la imagine la mit by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3713_a_5038]
-
de proiecție - mici întâmplări pline de haz, desprinse, parcă, din filmele celebrei școli cehe a anilor'60 - așa încât, curând, toată lumea, aici la Festival, nu mai mergea să vadă neapărat cutare film, cât să afle ce i s-a mai întâmplat mucalitului proiecționist, cu fizionomie jovială tipic cehă (interpretat de actorul britanic Eddie Marson!). însă, marea și cea mai importantă surpriză a fost oferită de nivelul ridicat al competiției oficiale. Contrazicând obișnuita catalogare-reproș ce i se aducea : "festival de categoria A, cu
Previzibilul Karlovy Vary... by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15956_a_17281]
-
de așteptat, nimic nu e ceea ce pare. Căci toată această reîntoarcere la esențe n-ar avea nicio noimă - în afara unei crase lipse de gust - dacă n-ar fi contrabalansată de un imaginar cotidian la fel de bine conturat și de o atitudine mucalită. Vlad Moldovan e singurul poet de azi care se poate întreba cu aceeași naturalețe despre viață, spirit sau materie și despre sensul unor întâmplări cât se poate de banale dintr-o noapte de chef. Și asta, pentru că într-adevăr pentru
Licențiozități metafizice by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4290_a_5615]
-
înnoitoare de-o importanță determinată de obiectul lor. Oare Eminescu cel văzut de Maiorescu sau Iorga n-a "evoluat" radical în viziunile unor G. Călinescu sau I. Negoițescu care i-au anexat revelația continentului mirobolant al postumelor? Oare Creangă, povestitorul mucalit, circumscris toposului "poporan", nu apare cu totul altul în interpretările, începînd cu cea călinesciană, în care i se dibuie un substrat erudit sui generis? Spre a nu mai vorbi de Caragiale, ale cărui avataruri critice i-au descoperit o impredictibilă
Un muschetar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10514_a_11839]
-
este fenomenologică și provine din perioada studiilor freiburgheze, doctorandul lui Heidegger conservîndu-și lăuntric toate obișnuințele tehnice pe care le căpătase în Germania, ba chiar cultivîndu-le pînă la a le preface într-o a doua natură. Privit din afară, autorul acesta mucalit și vitriolant, care nu avea nimic bizar sau excentric în înfățișare, era pe dinlăuntru un spirit vagant pe tărîmuri fenomenologice, adică un tenace cercetător al unor teme clasice și aparent uitate. În al treilea rînd, izolarea discretă în care își
Extravagantul de rasă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5885_a_7210]
-
de lecție în cadrul căreia profesorul este la fel de important ca materia predată". Cu alte cuvinte, "este posibil ca personajul principal al ŤCiocoilor vechi și noiť să nu fie Dinu Păturică, nici Andronache Tuzluc, ci Filimon însuși". în postură de "cîrtitor" la adresa "mucalitului" Nenea Iancu (,caz delicat"), căruia îi apreciază totuși inteligența penetrantă, Duiliu Zamfirescu are ceva "din fiul scriitorului, Matei, cel pe care Călinescu îl ironizează pentru fumurile aristocratice". Proza lui Vasile Alecsandri, autentică sub unghiul simplelor "însemnări de călător", se înrobește
Criza trecutului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10662_a_11987]
-
e îndeajuns ca o ventuză cu efect ilariant să se cupleze pe o problemă cu miez speculativ ca profilul ei să prindă mîzga unei dispoziții hazoase. Atîta doar că ceea ce se pierde e conștiința întîlnirii cu un irevocabil mister. Hohotul mucalit nu predispune la meditații înfiorate, iar filosofia, cînd e luată ca pretext parodic, îți dă senzația stînjenitoare că asiști la o contrafacere voită: amputezi un orizont reducîndu-l la mărunțenia plată a unei poante facile. De aceea, în orice banc făcut
Copioasa abureală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6709_a_8034]
-
șmult preaț negativă" la comici, la aceia atitrați? La, așadar, aceia ce au făcut eroarea de a se da drept comici din vârsta cea mai crudă (și cărora onor. publicul nu le permite să fie și altceva decât băieți simpatici, mucaliți, haioși). Din însuși faptul că rigida mască nu le îngăduie și alte roluri. De unde, bovarismul dramei la comicii prin excelență. Un Nenea Iancu, de exemplu, ce se dă drept "sentimental", - în nu mai știu ce situațiune. Or, după D'ale
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
unei “lumi pe dos” și redarea imaginii răsturnate a cifrei 999, însemnul simbolic al diabolicului, dar și o sugestie pentru devenirea la scara existențială a personajului. Nici a patra probă nu se deosebește de cealaltă, Creangă redând, în aceeași manieră mucalită, savoarea umorului condensată într-un joc semantic, pentru a amplifica opoziția dintre cele două personaje, Dănilă și Sarsailă: “...cât era de pusnic Dănilă, tot mai mult se sprijinea în drughineață decât în sfânta cruce și pac! La tâmpla dracului cea
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ştefan Fînariu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_952]
-
Îl cunosc pe confesorul măritei doamne și pot să vă asigur că señora doña Inés de Zúñiga este o femeie cuvioasă și o sfântă. — Și-ntre o sfântă și-alta, goală, răspunse Calzas, porcos, regelui i se cam scoală. Râdea, mucalit și răutăcios, văzându-l pe Dómine făcându-și cruci peste cruci și privind Îngrozit Împrejur. La rândul lui, căpitanul Alatriste Îi arunca grele priviri de reproș că vorbea cu atâta dezinvoltură În prezența mea, iar tânărul pictor pe care Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Sinaiei și s-o alcătui cândva un fain costum editorial acestui oraș „ca un stomac“, oraș al dulcilor plăceri cu panaș, de la Oppler și Matheescu la Mazăre, Manolescu, Voinea și „Villa Măndica“... fie și în absența lui Mișu locotenentul, acel „mucalit al dracului“ care „cântă teribel“ și-o face pe încă juna madam Georgescu din Tren de plă cere să exclame bovaric (a doua zi): „Ah! mamițo! me nuetul lui Pederaski... mă-nnebunesc!“ 9 septembrie 2010 Deznădejdea ca ultim refugiu Trăiesc
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Domnule, uite că iar m-apucă dracii: de ce nu-și face, bre, Andrei Manolescu un volum cu minunățiile reporte ricești cu care mă (și ne) seduce de atâta amar de vreme? De unde refuzul ăsta de a-și însuma editorial pitorescul mucalit, încercănarea de dandy, revoltele suave, parșivenia și, deopotrivă, cumințenia de sangvin melancolic? Revin și zic: lăsați-i clipei nemurirea șăgalnic presupusă, însă dați și efemerului șansa perpetuării. Și a verificării în timp. Poate că nu va rămâne nimic. Dar poate
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
frizieni olandezi pe care defilează garda cetății. O dimineață solitară care mi-a alimentat din plin paseismul. Totul e rezultatul unei munci uriașe de peste un deceniu. Autori: primarul Mircea Hava (om, cum se zice, uns cu toate alifiile, tipul destins-sportiv, mucalit, flexibil și eficient mai presus de orice altă determinare) și firma Corint, care, cu stupoare am aflat, e surată cu editura omonimă. Ca să vezi: o micuță casă editorială devenită blazonul unei ditamai firme de reconstrucție patrimonială! Dl. Cosmin Suciu, împătimit
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
de secundă de ezitare. I s-a părut, așadar, cum nu se poate mai natural faptul că nu a fost recunoscut. Și nu a văzut absolut nimic jenant în chestia asta! Atunci am prins și eu momentul să șoptesc complice mucalit, oarecum compensator, „e prea tânără... Și sunteți plecat de mult... Nu are de unde să vă știe“, după care, epuizați oricum de jalea contextului, am schimbat câteva amabilități, până ce mi-a venit și mie rândul. Cum vă spuneam, am rămas de
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
lume înțesată de fast-food-uri și de supermarketuri gigantice. A patra trăsătură este umorul. Mircea Platon poate fi biciuitor de persiflant. Are știința unui sarcasm vituperant și înțepător, ca în toate cazurile în care inteligența se asociază cu o înnăscută umoare mucalită. Istoricul acesta poate fi usturător de ironic atunci cînd vrea și fermecător de cald atunci cînd își propune. Și totuși nu are nimic belicos sau agasant în tonul scrierilor sale. E tranșant fără să fie agresiv și nu are grosolănia
Un autor de viitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8775_a_10100]
-
din acest punct de vedere, un fel de intrus înttre paginile acestei cărți. În fine, Ion Cristoiu este și el un caz interesant. Excelent povestitor el știe întotdeauna să-și capteze publicul, indiferent de ceea ce spune. Discursul său este unul mucalit, ca la Creangă, plin de pilde excelent adaptate la situația aflată în discuție. Există și în retorica sa o înțelepciune țărănească, dar, spre deosebire de Tudor Gheorghe, Ion Cristoiu nu încearcă să o camufleze în spatele costumului de duminică. Popular în toate sensurile
Seniorii rating-ului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11513_a_12838]
-
un autor „epuizat”, despre care „totul s-a spus”, lucruri „absolut noi” nemaifiind posibile (e părerea lui G. Călinescu dar și a lui N. Manolescu)? Aparent da, însă în fapt un asemenea simțămînt e ca un soi de fata morgana. Mucalitul scriitor pare a rîde subțire în transcendență de prezumția unui final al exegezelor ce i se acordă, incitate parcă tocmai de dificultatea unei evoluții care totuși se dovedește cu putință. Iluzoria „simplitate” a autorului Amintirilor din copilărie e mult provocatoare
Creangă, un autor „epuizat“? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4340_a_5665]
-
căuta să se-arate demn și semeț între gherghine, era cunoscut ca un cal breaz, căci nu era nimeni altul decât milogul de la ușa aceleiași biserici. "Mai lipsea popa și țîr-covnicul, să tragă la jug", zisese-n gura mare un mucalit, și, pentru o clipă doar, consternarea lăsă locul unui râs mînzesc. Căci cetățenii onorabili ai urbei nu glumeau cu onoarea de familiști. La vederea sfârcurilor obraznice, întărite de apa rece, o mulțime de gură-cască se aruncară spre car, agitând bastoanele
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de ce să prindă Ștefan turcoaica și s-o tragă de floci? Și ce căuta ea pe câmpul de luptă? Dar era și comic tocmai de asta, fiindcă era tâmpit. Jean spunea cele mai mari porcării, dar atât de vesel și mucalit, că râdeai și tu cu el. Pe când, dacă zicea Lumpă ceva, chiar dacă nu era cu porcării, părea ceva urât și copiii se supărau. O dată Simfonia se certase cu Luță, dar mai mult în glumă, și se-njurau: "Pizda mă-ti
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]