489 matches
-
pregătit magic. Colinda vânării bourului păstrează tiparul cunoscut din textele ceremoniale cu cerbul invaziv, suprapunerea acestor două cornute fiind cauzată de polisemantismul din limba română veche a cuvântului bou. Aici conotația htoniană este augmentată și completează implicația psihopompă: „Muge-și, muge-și Boul Negru!/ Oileroi, da leroi Doamne!/ Dacă muge, fală-și face,/ Fală-și face când se paște/ De cu seară-n cea secară,/ Peste noapte-n grâne coapte,/ La ziori grădini cu flori,/ Nime-n lume nu mi-l
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
textele ceremoniale cu cerbul invaziv, suprapunerea acestor două cornute fiind cauzată de polisemantismul din limba română veche a cuvântului bou. Aici conotația htoniană este augmentată și completează implicația psihopompă: „Muge-și, muge-și Boul Negru!/ Oileroi, da leroi Doamne!/ Dacă muge, fală-și face,/ Fală-și face când se paște/ De cu seară-n cea secară,/ Peste noapte-n grâne coapte,/ La ziori grădini cu flori,/ Nime-n lume nu mi-l vede,/ Numa' Ion bun bărbat” (Mlăceni - Vâlcea). În urmărirea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
China. Cele două specii sunt complet diferite atât ca aspect, cât și ca modul în care sunt percepute de oameni. De exemplu, grecii îl descriu astfel: Are corp de cal, cap de cerb, picioare de elefant și coadă de mistreț. Mugește înspăimântător și prezintă în frunte un corn negru de vreo trei picioare. Se afirmă că nu poate fi prins de viu. Unicornul chinezesc se prezintă astfel: Are corp de căprioară, coadă de bou și copite de cal. Cornul din frunte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Segal răspundea îngrozită: "Nu, nu, oricât de bine apărați am fi, prefer să nu vină..." Frigul era ascuțit și vântul îți sufla zăpada, tare ca grindina, în față. Își ridică gulerul îmblănit al mantalei și grăbi pasul. În spatele lui, marea mugea. Făcu un ocol pe la poștă, de unde ridică mai multe scrisori de la Isidora, pe care și le vârî distrat în buzunarul interior. Îi răspundea rar la scrisori, dar ea nu descuraja. La gară, Grigore era singur. Toată lumea se dusese la concertul
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
antisemite și a vrut să-i trimită pe evrei în Madagascar..." Și apoi, cu mai mică dificultate, al doilea text: Într-o zi de noiembrie, șeful de gară a ieșit din casă să ia aer. Vremea era rece, pâcloasă. Marea mugea. Și-a îndesat căciula de blană pe cap și, cu mâinile în buzunare, a luat-o pe cărarea tivită de acea vegetație săracă, dar rezistentă, pe jumătate îngropată în nisip, care te face să presimți deșertul. După ce a trecut de
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
o serie de trei, luminile din plafon jucară pe parbriz, iată-ne și în apropierea cabanei, totul e bine când se termină cu bine, forever young I want to be, urmează două curbe periculoase, una la dreaptă, cealaltă la stânga, motorul mugi din nou, poate că voi renunța la ceaiul fierbinte, dar la pătură nu, auzi un clinchet în spate, he, he, sticlele de whiskey păreau a fi nerăbdătoare, concurență serioasă pentru ceaiul ăla care începe să piardă teren, nici nu-mi
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
Dar, pentru prima dată după mulți ani, gândurile Clarei Ionescu nu se mai aliniau frumos la start, ca niște armăsari pregătiți de cursă. Pentru prima dată după mulți ani, gândurile ei deveniseră niște mustangi, care își încordau periculos mușchii și mugeau cu boturile spumegânde, bătând din copite, iar mugetele lor ră sunau insuportabil în mintea ei, ca niște urlete care mureau în gâtlej, asfixiindu-se singure. N-ar fi putut spune când anume își dăduse seama că acel portret era portretul ei
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
remorca unui camion. Acolo am dat peste biroul meu - ba nu, peste cabinetul unei surori, micuț, dar pus la punct, și cu lumină electrică. Placa din spate a camionului a fost ridicată și Închisă; părțile laterale erau deschise, camionul a mugit și s‑a repezit direct În subteran, Într‑un tunel. Un timp a rulat cu viteză maximă. Pe urmă s‑a oprit, motorul uriaș continuând să sforăie lenevos. Și tot așa Înainte, lenevos. O singură soră era de gardă. M
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
dat afară din templu și tu vii Înapoi aici? BANDITUL TENZO Hiyoshi se Întorsese acasă de mai bine de un an. Împlinise unsprezece ani. Ori de câte ori Îl scăpa din vedere, fie doar pentru un moment, Chikuami se repezea să-l caute, mugind din răsputeri: — Maimuță! Ai spart lemnele de foc? Și de ce nu Încă? De ce-ai lăsat găleata pe câmp? Dacă Hiyoshi Începea măcar să-i răspundă, latul aspru și tare al palmei tatălui său Îi răsuna imediat În cap. În asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Cine? — Unul din paznicii morți. De ce l-a dezlegat? Și cu permisiunea cui? — La Început, nu l-am ascultat, dar nepotul dumneavoastră a spus că are nevoie să se ușureze. A spus că nu se mai poate ține și... — Prostule! mugi Koroku la străjer, abia stăpânindu-se să nu bată din piciorul. Cum de v-a păcălit cu un șiretlic vechi ca ăsta? Boule! — Stăpâne, vă rog să mă iertați. Nepotul dumneavoastră ne-a spus că sunteți un om bun la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
toate minciunile, așa că Încetă să mai caute scuze. În pădure nu se zărea nici o lumină. Frunzele fremătau În vânt, lovind acoperișul marelui templu ca valurile care lustruiesc bordul unei corăbii. În spatele templului, pădurea părea un ocean furibund - copacii gemeau, ierburile mugeau. — Negustorule! — Da, domnule. — Au venit tovarășii tăi? — De unde să știu? Mitsuhide se așeză pe o mică pagodă de piatră, În spatele templului. — Se apropie a doua jumătate a Ceasului a Câinelui. Dacă lipsești numai tu, vor intra În alertă. Lancea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
corturi militare erau Întinse flamuri, cu blazonul familiei Oda, fluturând În vânt. Se vedeau soldați, dar Nobunaga nu era nicăieri. Și pe malul opus se afla o tabără asemănătoare. Caii nechezau și tropăiau din copite, iar glasurile surescitate ale războinicilor mugeau de pe ambele țărmuri, destul de tare ca să stârnească valuri. Un cal fără călăreț se zbătea Înnebunit În mijlocul apei, după care, În sfârșit, sări pe uscat, În amonte. „Și ei numesc asta instrucție de Înot!“ Își spuse Hiyoshi, uimit. Ceea ce oamenii știau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
tăcut. Înăuntru se afla un desiș de brazi. O potecă strâmtă ducea de la intrare, printre brazi și, cu excepția acelor căzute care acopereau pământul, nu se zărea nici un fir de murdărie. Înaintând vreo cincizeci de metri, ajunseră la casă. O vacă mugea În staulul ei dintr-un hambar Învecinat. Se auzea un foc trosnind În vânt, iar fumul său umplea văzduhul. Hideyoshi rămase nemișcat. Își frecă ochii, care-l usturau. Dar o pală de vânt dinspre munte, Însă, risipi dintr-o dată fumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
și vorbea calm, zâmbitor. Dar era Îndoielnic dacă la suprafața acelei făpturi omenești se manifesta, cu adevărat, adevărul ascuns dedesubt, la fel cum, de exemplu, În acea zi muntele părea destul de liniștit pentru o hoinăreală plăcută, dar, În ajun, furtuna mugise prin vale, suflând, cu destulă putere Încât copacii freamăte a pustiu. — Ei, de fapt... O clipă, Hideyoshi zâmbi, Îndreptându-și puțin umerii. — Am venit să vă Întâlnesc la ordinul Seniorului Nobunaga. N-ați vrea să coborâți de pe acest munte? Lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
-l pe Nobunaga, samuraiul inamic se pregăti să sară peste un taluz scund, când, călcă pe bareta sandalei și se Împiedică. Kyusaku se aruncă peste el, răpunându-l cu iuțeală. În timp ce era târât de Kyusaku spre sediul lui Nobunaga, omul mugi: — Taie-mi mai repede capul! Imediat! Nu potopi cu rușine un războinic! Când Îl văzu pe prizonierul care urla, altul, În timp ce era dus de-acolo, izbucni: — Domnule Kizaemon! Chiar și pe dumneavoastră v-au prins viu!? Omul acela extraordinar, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
lui Nobunaga. Mai ales având În vedere expresia lui Nobunaga În acel moment. Deși Întotdeauna le era destul de dificil să-i vorbească franc seniorului lor, În acea zi, Nobunaga părea un demon Înarmat cu o sabie de foc. — Tăcere! Tăcere! mugi Nobunaga, potolindu-i pe Takei Sekian și pe Akechi Mitsuhide, care se pregăteau să-l susțină pe Nobumori. N-ați simțit nici un strop de indignare când ați văzut insurecțiile și această rușinoasă stare a lucrurilor? Călugării Încalcă Legile lui Buddha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
războinici, cu capul tăiat În mijloc, porniră În direcția scaunului de campanie al lui Ieyasu. — Shonyu a fost omorât! Acest strigăt deveni un val care zbura dinspre piscuri, peste mlaștini, făcând trupele clanului Tokugawa de pe tot câmpul de luptă să mugească de satisfacție. Soldații clanului Ikeda care reușiseră să scape nu scoteau nici un strigăt. Într-un moment, oamenii aceia Își pierduseră cerul și pământul și, asemenea frunzelor veștede, căutau acum un loc unde viețile le puteau fi cruțate. — Nu lăsați unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
disperării: zadarnic; fiindcă dedesubt de mă scufund, Înăbușindu-mă trăiesc: De-s făcut țăndări de pe-o stîncă nalta, 15 Mă reîncheg în nesfîrșită suferință; de nu m-aș fi sculat nicicînd Din somnul rece-al morții de sub străfundu-Oceanului ce muge. Și nu pot cei care cîndva iubit-au Iubirea lor vreodată să o uite? Iubirea și mînia sînt oare-aceeași patimă? în mine ele-s una. Cei ce iubesc sînt oare precum acei care-au murit, din moarte înviați, 20 Nemuritori
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Pîn' ce din inima-i croindu-și cale, un groaznic prunc 130 sări nainte Prin tunete și sfara și mohorîte vîlvătăi, urlete, furie și sînge. Curînd după ce Ochii-i arzători fost-au deschiși peste Abis, 40 Ale adîncului îngrozitoare trîmbiți mugiră cu amărăciune. Enormii Demoni se treziră și-n jurul Regelui cel nou-născut răcnit-au, Strigînd, "Lúvah, Rege-al Iubirii, esti Regele turbării și al morții". Urizen adîncă beznă aruncắ în juru-i; Luváh zvîrli-n puhoaie Sulițele lui Urizen din Carele din jurul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cum mai strigă și mai plîngea luminoasă Enitharmon După fiul său! Cu inima-mpietrită, Los la pămînt lega a ei iubita Bucurie. Ciocanul lui Urthona cuprins de groază lovi-n piroanele de-aramă137, 105 Înzecit, turbarea Demonului scoase-nzecite vîlvătăi, sfărmînd, Mugind și răsunînd, Tare, Tare, Mai Tare și Mai Tare, si beznei Dîndu-i foc, cu-ale lui Tharmas valuri războindu-se și cu Zăpezile lui Urizen. Scrîșnind, cu furie vîlvorile se ridicară din demonul nemuritor. Împresurat de vîlvătăi Demonul crescu urlînd
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cosașul, Musca și Furnică; Acolo Molia de aur zidește-o casă și patul de matase și-l întinde. 135 Pîntecele-i, cu focuri de mătase-ntrețesute, sînt că un fioros cuptor înalt: Aidoma cu Taurul puternic vară cînd cîntă-albine-n jurul pustei Unde mugesc cirezile după umbrar, după izvorul apei, Multele turme acoperă munții și strălucesc de-a lungul văii. Genunchii săi sînt stînci de diamant 141 și de rubin și de smarald: 140 Se veselesc spirite ale puterii în Palate în daurite zale
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
rîuri și pe stînci dansează; vuind și beți de furie Plugul vremurilor și grapa cea de aur191 cu greu drum își croiesc prin cîmpuri 15 De sînge închegat; sămînță cea nemuritoare pentru măcel este hrănita. Taurii lui Lúvah, foc respirînd, mugesc pe pajiști care ard În jurul groaznicului Orc, a' cărui crunte mădulare azvîrlă roșu fum și foc, De care Urizen nu se apropié, ci se-așeză pe-o stîncă Și cărțile își rîndui în juru-i, cu Pizma și tristețe gîndindu-se la
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
pentru-ale noastre Suflete ca să putem trăi". Așa vorbit-a Enitharmon, si Los, mîinile-i divine fiind de inspirație pătrunse, începu [De stîncă hrubele lui Dranthon să le cioplească-n chipuri ale frumuseții] Focurile să-și strunească; cu multă chibzuința văpăile care mugeau Le-nfrînse prin puterea Artei, încovoindu-le crestele de fier, 460 Trăgîndu-le nainte peste vînturile Golgonoozei 216 Afară din rîndurile războiului lui Urizen și din iazul de foc Al lui Orc, plecîndu-se așa cum cel ce leagă snopii secerătorului Urmează, în brațele
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
în apriga-ncleștare Ca să-și hrănească rodul, ca să-și încînte-ascunșii fii și fiice 105 Care departe-n tainițele-ascunselor palate Văzut-au vastă războire și bucuratu-s-au dorind să prindă viață În lumile lui Enitharmon. Cu putere vînturile-asurzitoare, De nori împovărate, mugesc în jurul Scaunului de domnie. Oile lînoase, abătute, Prin bătălie umblă. Întunecat și fioros Taurul furia 110 Și-o varsă 226 prin Pămîntul ce se lúptă. Leii urlînd în flăcări, Tigrii în fum ce se revarsă. Șarpele codrilor Și-al apelor
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Pe mine-abandonîndu-mă, jos le-am legat c-un fier încins. 300 Aceste nări ce se-Întindeau cu desfătare-n cerurile dimineții În jos le-am aplecat cu plumb topit în mugitoarele-mi cuptoare. Sufletul meu este șapte cuptoare, necontenit foalele mugesc Peste cumplit de-nflăcărata-mi inima, metalul cel topit curge-n Canale prin mădularele-mi de foc. O iubire! O indurare! O durere! 305 O chinuri, amare chinuri a' iubirii părăsite! Efraim era sălbatic loc al bucuriei unde îmi alergau
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]