1,791 matches
-
Întreba Lia. — Și p-acolo. Iar hierofania din 1953 nu putea fi decît feminină, cu o lumină dintr-o zare Într-alta a feminității, din apus la răsărit, căci Floare nu pomenea niciodată de strigoi, ci doar de strigi. Numai muierile erau În stare de tot felul de prefaceri și de rătăciri pe fața lumii noaptea ori pe scăpătat, cînd tărîmul de jos suie prea mult, pînă unde nu-i e Îngăduit, Încercînd să soarbă din razele soarelui. Pe strigi Însă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de cale, de vreme ce striga o Învîrtea numai prin desișuri. Degeaba se ruga În gînd. Nu se mai lipea rugăciunea de făptura ei dacă se spurcase nimerind cu piciorul drept În călcătura unui suflet rătăcitor cu chip, sub ochiul zilei, de muiere. Și a plutit ea tot așa, cale lungă și negîndită, pînă cînd, deo dată, a auzit că bate clopotul de ziuă. Atunci, așa, o putere a făcut zdup! cu ea Într-un șanț cu apă și ia-o pe strigă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
și să-i Înfigi În piciorul vietății. Îndată se preschimbă la loc În făptură omenească, Începe să plîngă și e gata să-ți slu jească atîta vreme cît Îi mai rămîne din ispășirea vrăjii. — Bag samă, zise Floare, că bărbatu’ muierii care ți-o mîncat plăcinta o știut de ea că-i pricolice și i-o Împlîntat bine furcoiu’ că altminteri nu mai apuca ea să-ți ducă dumitale coșercile cu pui. — Socot și io că numa’ În aiest fel o
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Dar cum paștele mă-sii să-i facem, dacă alde Ilie al lui Păstârnac și alții ca el..., că mai este și alții..., le bagă-n cap vărăștenilor că, după ce s-o face colectivă, mâncarea o să fie de la cazan și muierile la grămadă!... Casapu clipi mirat, apoi fața-i buhăită i se posomorî și mai tare. Ia scrie-mi-l acolo, pe listă, pe Ilie ăsta al lui Pătrunjel, 'tu-i mama lui, și p-ăia care-i cântă-n strună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
rege leah! Iertare pentru sluga credincioasă, slăvite! Iertare!.. pentru îndrăzneala mult prea mare... a servului serenisimului crai... Ajunge-ajunge, Moțoace! că te repeți în van... Oricum, primim de astă dată ruga ta de iertăciune... Și nu te mai smiorcăi ca o muiere! Fii oștean, omule! Fii bărbat! * * * Curierii, pe cai înspumați, au adus vești năucitoare în tabăra de la Târgu cel Frumos. Corpul de armată rămas în ariergardă la Cotnari, ca element de siguranță pentru grosul trupelor crăiești, a fost nimicit până la ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
pietrele miraculoase să le transforme pe ninetiste în raci, lei, scorpioni sau tauri și, chiar mai rău, mă gândesc dacă nu sunt deja raci, lei, scorpioni, tauri sau alte animale din astea foarte fioroase metamorfozate, de ochii lumii, în niște muieri pătimașe, vorbărețe, motiv pentru care mama, om normal, nu voia să vină la reuniunile lor științifice. A fost prima oară când am înțeles-o pe mama, când am reușit să intru cu mintea în sufletul ei. Târziu, când ninetistele au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
două ore de program "de voie" pe zi... Iată imaginea ideală a unei vacanțe japoneze, cu care organizatorii proiectului sperau să "spargă" piața turistică... Îmi închipui varianta națională a acestui concediu, cu studii arheologice la Herculane, de documentare la Peștera Muierii, antropologice pe lângă țărăncile cu broboadă, vânzând porumb fiert, zmeură și faguri la marginea drumului, atunci când se face vad, pe înserat, și lumea iese la plimbare, hai-hui, hai-hui... Pe bancheta autobuzului, încovoiată de dureri de spate, simțind că-mi dau duhul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
aceea am venit, Diego. Cineva are nevoie de tine. — De mine sau de spada mea? Își răsucea mustața cu strâmbătura aceea a lui care Îi ținea loc de zâmbet. Saldaña râse tare. — Asta-i o Întrebare neghioabă, zise el. Există muieri care interesează pentru farmecele lor, preoți, pentru iertarea păcatelor, bătrâni, pentru banii lor... Cât despre oamenii ca tine și ca mine, noi nu interesăm decât prin spadele noastre. Făcu o pauză ca să se uite În dreapta și În stânga, mai bău oleacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
caustic și proverbialul duh mușcător al prietenului său, veșnicul bombănitor și popularul poet don Francisco de Quevedo: Señor de la Florida aci zace și gura lumii, care nu mai tace, șoptește că viața-i toată i-a fost Satanei Închinată. Nici o muiere n-a văzut chestia-i sculată. Irod și-ai săi i s-au părut de neiertat, nu pentru că pe prunci i-au spintecat, ci fiind aceștia proaspeți și drăguți, decât să-i tai, mai bine-era să-i fuți. Și altele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
aducem supărări. Suntem niște bieți creștini cu frica lui Dumnezeu, admiratori ai Geniului Cuceritor, — ai Voștri prea plecați robi, ascultători. (INDESCIFRABILI) Post-scriptum. Pe Hamza, vestitul Vostru ghenerar, tras în țeapă, l-am îngropat după datina noastră ortodoxă, alta neavând, deocamdată. Muierile noastre miloase l-au bocit cu respect, iar în prezent îi fac pomeni, parastase... — aceeiași preasupuși robi..." * Puterea politicăare în mână deciziile practice. Cultura e întemeiată pe o viziune de durată. Adăugați instinctul de conservare, de la analfabeți până la cei mai
De l-ar fi sprijinit pe Țepes Europa... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6759_a_8084]
-
și albă mireasă." Bucolică: "începutul de la prima/ și adormita muțenie/ mi l-am ținut drept în pumni/ fierbinte și crescut cheag/ de lan verde auriu/ Drept ca spinarea strămoșului/ în tihna taciturnă/ pe lavița pictată/ în liniștea ușor pășind/ a muierilor harnice/ spre biserica senină/ între șipot și țintirism./ Cuvântul l-am simțit cum crește/ din sfâșierea uscată/ a ierbii sub coasă/ din prelingerea metalică/ a laptelui proaspăt în găleată/ din vorba domoală/ așezată în praful uliței/ din ploaia topind/ noi
Poemul Și scrisoarea by Cristina-Monica Moldoveanu () [Corola-journal/Journalistic/7922_a_9247]
-
o babă descărnată, fără dinți, un schelet din oase putrede și puturoase, jucând peste case, prin grădini, printre oameni, o moimă cu mustăți, înfiptă, ca o țață, în toate certurile, în toate marile războaie, dar și în războaiele particulare, o muiere ca de ceară, ca atinsă de gălbează, uscată, făcută aproape din nimic, dar care a avut puterea - de cine mama dracului dată? - de a-l duce și pe Iisus, răstignit, în!... și uite că și după Învierea lui Cristos, hârca
Cod roșu (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7427_a_8752]
-
propria-i nuvelă drept descriere istorică; între personajul literar Doamna Chiajna și cel istoric real nu mai există nici o diferență, deoarece nuvela și istoria au ajuns interșanjabile: "Am cercat, sunt cîțiva ani, a reprezenta, în această doamnă, un caracter de muiere aspră, vitează și ambițioasă. Poate că atunci, într-o nuvelă istorică, am exagerat puțin trăsăturile portretului; dar cronica și relațiunile ambasadorilor străini la Constantinopol ne stau dovadă spre a-ncredința despre curagiul și despre uneltirile zavistioase ale doamnei Chiajne sau
Estet până la capăt by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7434_a_8759]
-
frumos!" "Ești frumos, bre". Câteodată mă consider nebun, zice... "Nebun din dragoste? îl întreb. "Nebun de-a binelea. Mă văd ca un zeu, Dionisos, înconjurat de femei". Va să zică, mi-am zis, ne considera pe noi toți cei de la Socola niște muieri, sau fugise de femeile din lume și se-nchisese la Socola, ca un zeu ce voia să scape de socotelile interesate ale tuturor farfuzelor, ori, pur și simplu, își bătea joc de mine... Ce zici? - Nu zic nimic... - Răspunzi super
întoarcerea tatălui risipitor by D.R. Popescu () [Corola-journal/Journalistic/7811_a_9136]
-
legați, sălbăticiți, din care aveau să rămâie opt ori zece numai, câți erau când îi văzuse el, în momentul când, atacat, împușcase doi din ei, numai doi, de mila ce i se făcuse... înalta doamnă n-a țipat, cum țipă muierile, n-a zis nimic, ședea spate în spate cu ea, trăgea și dânsa, dar nu nimerise nici unul... Atunci mi-am dat seama că totuși era femeie, fiindcă una care ține arma în mână, din trei focuri, cu unul nimerește... (Fragment
Maxime și minime by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7685_a_9010]
-
rostind stâlcit, confuz, fraze de nedeslușit, acești oameni ai cavernelor, costumați la fel ca niște oameni oarecare, se prezintă la vedere" (p. 222-223). Atitudinea față de femei a acestor stranii parveniți e una de "învăluire și spulberare". "Randamentul maxim în prinderea muierilor în laț capătă la ei, totuși, agresivitatea de factură bădărană, amestecul de tupeu, cruzime și detestare" (p. 222). În scrutarea acestei viziuni tenebroase, S. Damian se întreabă dacă nu cumva "contactul cu o materie deloc neutrală ascunde și o capcană
Invitație la dialog by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7088_a_8413]
-
hai că abia aștept mirciulică duru-duru(să nu fiți răi să vă gândiți la rimă de la final:)) cât de "dur" și de "rău" vei fi tu acum,când chiar ai fost mârlan și mincinos....te aștept cu răspunsul tău de muiere nef---ta cât de repede poți tu,dar dacă vrei sfatul meu sincer,eu te sfătuiesc să iei un xanax sau distonocalm înainte să nu faci cumva spumițe la guriță, sau Doamne ferească-ne cel de Sus să ne mai faci
Oana Zăvoranu, atac dur la Badea: Un mârlan și mincinos () [Corola-journal/Journalistic/73291_a_74616]
-
precum niște suprafețe de șmirghel. De notat din nou o particularitate transilvană adusă în pagină cu o grație gravă: preocuparea livrescă. Nălucirea venustății e împletită cu deprinderile cărturarului. Asemenea unui magnet, ea atrage sensuri tipografice, asocieri culturale: "o țîță de muiere înfiptă-n ușa / bibliotecii centrale universitare / și o pereche de pantaloni raiați de barșon gri-cafeniu / mulați pe trupul tăiat cu dalta / de un maestru postrenascentist // atîta a rămas din ziua aceea străbătută de la un capăt / la altul de un șir
O sensibilitate transilvană by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7337_a_8662]
-
ei și, în ultimă instanță, chiar la propria persoană care se vădește a fi devenit socialmente acceptabil în mediul convorbitorilor. Li se pare firesc ca, atunci când se vorbește despre o femeie, despre orice femeie, să nu se spună doamna, femeia, muierea, domnia-sa, dumneaei, ea sau dânsa, ci să fie desemnată prin numele vulgar al organului sexual femenin. Nu sunt contrariați și cu atât mai puțin îngrețoșați când, indiferent de subiectul discuției, totul este mânjit de mâzga unor vocabule asamblate porcos
Din guugu yimithirr cetire by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5966_a_7291]
-
la 5, rânesc la vaci și vin și citesc o carte. După-amiază fac io ce fac, mai citesc o carte. Asta până mă întâlnesc cu prietenii și mergem cu toții la bibliotecă și citim acolo la cărți până seara, când vin muierile să ne ia.
BANCUL ZILEI: Badea Gheorghe dă interviu la TV by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/61904_a_63229]
-
și-un copil acolo... Păi, ce? N-am auzit eu cu urechile mele un smiorcăit din camera de-alături? - O fată? - Da. La vreo unsprezece ani, cel puțin din câte mi-a spus doamna Ota. Te rog să mă crezi, muierea aia nu-i în toate mințile. Eu socoteam c-o să se ia de fetiță, să nu mai tragă cu urechea, da' de unde? S-a ridicat și-a adus copila în cameră cu noi. Sau poate i-o fi trebuit sprijin
Yasunari Kawabata - O mie de cocori by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/6202_a_7527]
-
Trăgeau căruța lui Noroc cu tigaia roșie, înfierbântată, și strigau, bătând din palme: „Cine vrea să aibă noroc, să aducă jertfă lui Noroc!...“ Atunci, nebunele de femei ziceau una alteia: „Cumătră, îți dai copilul?“ „Îl dau, ca să am noroc!“. Lua muierea copilul de la sân și îl dădea în mâna slujitorului idolesc, care îl tăia bucăți și îl punea în tigaia lui Noroc să se frigă. Până la 40-50 de copii se puneau odată în tigaia aceea. Mirosea în urma lui numai a friptură
Text halucinant al părintelui Cleopa. De ce nu trebuie să ai Noroc by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/63058_a_64383]
-
a se purta după circumstanțe, în asemini circumstanțe lucrul nu poate ieși bine”. Cel mai amuzant citat este cel care încheie articolul de dicționar, ilustrând sensul „accesoriu ce depinde de altceva sau stă în legătură cu altceva”. Îl reproduc cu ortografia originalului: „muierile sunt forte sollecite de celle mai mice circumstantie alle ornatului seu” (termenul sollecit sau sollicit fiind explicat la locul său în dicționar: „tare ațâțat, foarte întărâtat, foarte turburat”, „turburat în suflet, plin de cură, de temeri, nestâmpăr, nestâmpărat, neîmpăcat etc.
Împrejurimi și împrejurări by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4694_a_6019]
-
abuzivă și carieristă, care vrea să-l vadă, iar, șef de partid (după ce a băgat în groapă PUNR-ul), Gh. Funar mușcă mîna care l-a făcut senator, timp de 4 ani. Aceeași mînă a făcut-o și pe acea muiere insuportabilă consilier la Curtea de Conturi a României, timp de 6 ani. Acum, Funar se gudură pe lîngă colonelul de Securitate Dan Voiculescu, căruia (împreună cu colonelul de Securitate Dumitru Badea și cu politrukul Cornel Ciontu) încearcă să-i vîndă PRM
Vadim Tudor l-a exclus din PRM pe Gheorghe Funar. Vezi motivul by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/36196_a_37521]
-
redescoperind în subteranele unei memorii traumatizate de angoasa distanțelor câteva din figurile emblematice ale vechiului București. Alteori Mioara Cremene explorează profunzimile memoriei colective, redescoperind resursele poeziei ritualice, așa cum se întâmplă în Șoapte și strigăte, Balada unui meșter zidar și a muierii lui mult smerite, rescriere, într-o cheie personală, a legendei despre Meșterul Manole, cu excese baroce materie prețioasă, cu discrete anacronisme pline de pitoresc, cu accente de parodie benignă, ce-i conferă poemului ceva din aerul naiv al unei icoane
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]