735 matches
-
în creștere. O tendință de depărtare de regimul comunist se manifesta tot mai mult chiar în sistemul politic, inclusiv în sistemul represiv: armată, miliție, chiar Securitate. O relație specială s-a constituit între tehnocrație, pe de o parte, și clasa muncitoare și țărănime, pe de altă parte. După instaurarea regimului comunist, rolul conducător al „clasei muncitoare și țărănimii”, afirmat ideologic drept cheie a noii structuri sociale, a fost preluat, în fapt, în sfera politicii, de către activiștii de partid, iar în sfera
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
neaerisită, rece, umedă, cu solul în permanență plin de sângele animalelor sacrificate, de apă sau de conținutul intestinelor, cu un miros dezagreabil, lucrau șase tinere fete care râdeau, se înveseleau toată ziua. Un asistent social nou-venit în întreprindere recomandă transferarea muncitoarelor într-o altă încăpere, superioară din punctul de vedere al condițiilor de muncă anterioare. Propunerea a fost primită cu proteste de către muncitoare, care se întrebau: De ce să fie mutate? Nu-și îndeplineau bine sarcinile? Direcția nu era mulțumită? Temerea lor
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
lucrau șase tinere fete care râdeau, se înveseleau toată ziua. Un asistent social nou-venit în întreprindere recomandă transferarea muncitoarelor într-o altă încăpere, superioară din punctul de vedere al condițiilor de muncă anterioare. Propunerea a fost primită cu proteste de către muncitoare, care se întrebau: De ce să fie mutate? Nu-și îndeplineau bine sarcinile? Direcția nu era mulțumită? Temerea lor cea mai mare era, probabil, că odată cu mutarea vor trebui să lucreze și cu alte tinere, poate cu un alt maistru etc.
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
-și îndeplineau bine sarcinile? Direcția nu era mulțumită? Temerea lor cea mai mare era, probabil, că odată cu mutarea vor trebui să lucreze și cu alte tinere, poate cu un alt maistru etc. Din acest exemplu observăm cum comportamentul productiv al muncitoarelor era susținut nu de o motivație profesională, ci tocmai de una psihosocială, iar stimulentul esențial care o ținea „trează” era tocmai apartenența lor la un grup de muncă coeziv, cu relații afective de prietenie, cu o conducere a grupului pe
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
cele de muncă. Cele de mai sus aduc o serie de lămuriri asupra specificului workaholism-ului, dar ridică noi semne de întrebare: nu cumva workaholism-ul este o formă de surmenaj profesional, de hiperimplicare în muncă? Ce diferență există între persoanele silitoare, muncitoare și workaholici? Surmenajul profesional și hiperimplicarea în sarcinile profesionale pot fi controlate și stopate, ceea ce nu este posibil în cazul workaholism-ului. Ceea ce diferențiază fenomenele respective este modul de utilizare a muncii, în primele două fiind vorba despre utilizarea muncii pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
el se droghează, se îmbată, se amețește cu munca sa. # A munci devine scopul ultim al individului care tinde să-și consacre întotdeauna timpul și energia sa îndatoririlor profesionale (Castro, 2004, pp. 111-112). # Diferențe semnificative există și între persoanele silitoare, muncitoare și workaholici. După Bryan Robinson (2000), primele consideră drept o obligație necesară care îi împlinește, pe când workaholicii văd munca drept un loc sigur în care se refugiază din calea neprevăzutului și prin intermediul căruia se păstrează la distanță de sentimentele nedorite
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
universitare (Vezi Anexa 1 - Ultima școală absolvită de părinții liceanului consumator de droguri). Din punct de vedere al statului social, în proporție de 20,4% mamele liceenilor consumatori de droguri sunt casnice, iar un alt procent de 19,5% sunt muncitoare calificate, fiind urmate de cele care îndeplinesc statutul de personal cu studii superioare (13,3%). Statutul ocupațional principal al tatătului liceenilor consumatori de droguri este muncitor calificat (26,5%), patron (14,2%) și maistru/tehnician (9,7%) (Vezi Anexa 2
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
vârstă limită, care a fost mărită treptat. Numărul celor care se înscriau la școlile elementare a crescut constant, iar statele au sporit investițiile în educație. Cu toate decalajele mari care s-au păstrat în ceea ce privește oportunitățile educaționale între copiii din clasa muncitoare și țărănime și cei din clasele mai înstărite, sporul în accesul la învățătură pentru cei din categoriile de jos a fost foarte important în această perioadă. Este epoca în care, pentru țările industrializate ale Europei și pentru Statele Unite ale Americii
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
pune accentul pe trecut și pe prezent, pasivă, preferă colectivismul. Primul set de caracteristici ar descrie orientările motivaționale și valorice ale celor din clasa mijlocie din Occident, iar cel de-al doilea este asociat clasei muncitorilor manuali. Mai mult, clasa muncitoare este descrisă adeseori ca fiind ghidată de dorința de supraviețuire, spre deosebire de clasa mijlocie, mobilizată de dorința de reușită, aceste diferențe explicând, se pare, discrepanțele în succesele școlare, dar și sociale ale reprezentanților celor două categorii sociale. Prin urmare, problemele manifestate
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
pe care le consideram meritate. De ce aș avea mai multe șanse de acum înainte?”. Iar notele depind, repetăm, nu numai de efortul copiilor, ci și de arbitrarul învățătorului sau al profesorului. Or, tocmai părinții din clasele țărănești și din cele muncitoare creditează cel mai mult notele de la școală ale copiilor cu calitatea de indicator al aptitudinilor școlare ale descendenților. De aici, în consecința unor note mai proaste, așteptări modeste, investiții scăzute în școlarizarea copiilor, încurajarea orientării spre cariere care nu presupun
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
Pe la mijlocul secolului al XIX-lea, avântul scientist - „știința” evoluției istoriei și a societăților - îl încurajează pe Karl Marx* să elaboreze o ideologie* care înscrie utopia și revoluția într-o mișcare istorică preconizată a duce la răsturnarea orânduirii capitaliste de către clasa muncitoare* și la instaurarea comunismului, sinteza unei formule atractive: „De la fiecare după capacitățile sale, fiecăruia după nevoi”. în sfârșit, un om trece la fapte: pe data de 7 noiembrie 1917, Lenin* și grupul său de bolșevici* pun mâna pe putere la
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Francez*, Marie-George Buffet. Cea a leninismului, formă dominantă a „Ideii” în secolul XX, a impus comuniștilor din lumea întreagă o remarcabilă unitate ideologică, organizațională și strategică. De ce comunismul în Rusia anului 1917? Dacă e ce credem ce susține marxismul, clasa muncitoare* este actorul fundamental al revoluției comuniste care trebuia, așadar, să izbucnească în mod prioritar în țările cele mai industrializate. Or, în mod paradoxal, bolșevicii și-au inaugurat proiectul în Rusia, una dintre țările cele mai înapoiate din Europa la începutul
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Rezistență sau pentru Eliberare*. Totuși implicarea comuniștilor în lupta pentru apărarea democrației, a progresului social și a independenței naționale, este imaculată de apartenența prioritară la sistemul comunist mondial. Afiliindu-se, în 1920, la Internaționala Comunistă (IC), Secțiunea Franceză a Internaționalei Muncitoare (S.F.I.O.) a acceptat cele 21 de condiții de aderare impuse de aceasta, orientate în mod expres către distrugerea societății „capitaliste” și a democrației „burgheze” prin pregătirea războiului civil. în cursul anilor 1920, bolșevizarea și apoi stalinizarea structurilor, a cadrelor
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
producție, adică un stadiu înalt al dezvoltării sale”. Odată societatea comunistă instaurată, această muncă acumulată n-ar fi decât „un mijloc de a lărgi, de a îmbogăți și a înfrumuseța existența muncitorilor”. Ar exista aici un formidabil potențial pentru clasa muncitoare*, capabilă să organizeze marea producție, luând ca punct de plecare ceea ce a fost creat mai înainte de către capitalism. Timp de un secol și jumătate, din 1828 până în 1989, comunismul a fost sinonim al „proletariatului”, subiect revoluționar a cărui misiune era
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Annie Kriegel -, format din trei subsisteme: cel al partidelor-stat apărute între 1945 și 1949 în țările învecinate URSS, cel al partidelor comuniste care nu se află la putere și cel al alianțelor stabilite pe plan mondial în jurul temelor apărării clasei muncitoare*, luptei pentru pace* și mișcărilor de eliberare națională. O strategie de expansiune a comunismului încă din 1939, Stalin* a presimțit că războiul* avea să-i furnizeze o formidabilă ocazie de extindere a sistemului comunist. Pe 7 septembrie 1939, în fața lui
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
comuniste naționale și internaționale. Oricare ar fi gradul de adeziune, fiecare aderent aparține cercului sacru al „Partidului”, unei „contrasocietăți” comuniste (A. Kriegel) net distinctă de societatea profană. Această sacralitate este ancorată pe anumite suporturi specifice. Primul dintre acestea este clasa muncitoare*, considerată a fi o clasă revoluționară, obiect al adorației „muncitorului”; acest sentiment duce, pe de o parte, la ura față de ceea ce este „burghez” și, pe de altă parte, la exaltarea „caracterului muncitoresc”. Cel de-al doilea este partidul revoluționar, a
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Guevara. Dacă la Moscova sau la Beijing „cucerirea străzii” ține, de fiecare 1 Mai, de obligație, în țările capitaliste ea capătă o dimensiune eliberatoare. Prin scandări de lozinci alternând cu cântece de bucurie sau de sacrificiu, ea arată puterea clasei muncitoare* în teritoriul ostil și, dacă se consideră necesar, și capacitatea ei de „autoapărare” prin mobilizarea unor „servicii de ordine” performante. în afara tradiționalelor mitinguri și defilări, serbările - cum ar fi cele ale cotidienelor PCF* și PCI*, l’Humanitî și l’Unita
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
două curente de gândire ale anticapitalismului* devine recurentă când ele reprezintă mișcări politice și sociale, și se transformă în conflict după 1917. Anarhismul a fost inițiat mai ales de către Pierre Joseph Proudhon, pentru care proprietatea trebuie să fie transferată clasei muncitoare*, în vreme ce, în concepția lui Marx* ea trebuie să treacă în mâinile statului. Proudhon reproșează Ligii Comuniștilor faptul că ea dezvoltă ideea de dictatură a proletariatului, care ar antrena dominația unui grup social asupra celorlalte și că ar fi contrară principiului
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
context ideologic, proletariatul s-a transformat în obiect revoluționar plecând de la mitul unei clase muncitoare unificate, colportat de leniniști, de staliniști și de maoiști*, dar și de opozițiile comuniste. în schimb, în țările cu regim comunist, distincția teoretică dintre clasa muncitoare și proletariat - asimilat cu partidul comunist - s-a transformat într-o contradicție fundamentală. în spatele fațadei „puterii celor ce muncesc”, promovată în lumea întreagă de un puternic dispozitiv de propagandă* și de dezinformare*, „dictatura proletariatului” le-a impus muncitorilor condiții de
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
relansare a economiei care, în 1927, ajunge aproape de nivelul atins în 1913. Economia planificată: penuria constantă, mijloc de regularizare a economiei în 1928, Stalin* hotărăște să mizeze totul pe dezvoltarea accelerată a industriei grele, asigurată prin disciplina totală a clasei muncitoare*, prin colectivizarea* agriculturii, prin instaurarea muncii forțate în sânul unui uriaș sistem concentraționar* și prin generalizarea terorii. El lansează primul plan cincinal* care, într-un mod autoritar și birocratic, alocă 80% din investiții industriei grele, fixând în mod centralizat prețurile
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
puținele personalități feminine membre ale Partidului Bolșevic - 2% din numărul total al membrilor în 1917, 15% în anii 1930. Comitetul a fost înființat de Inessa Armand - amanta lui Lenin -, care a lansat, în 1914, primul ziar bolșevic destinat femeilor, Rabotnița (Muncitoarea), fără susținerea financiară a partidului. îi succede Alexandra Kollontai, de origine nobilă, care a divorțat de soțul ei inginer pentru a trăi cu unul din puținii lideri bolșevici muncitori, Alexandr șliapnikov. Devenită marxistă, ea se străduiește să atragă muncitoarele la
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Rabotnița (Muncitoarea), fără susținerea financiară a partidului. îi succede Alexandra Kollontai, de origine nobilă, care a divorțat de soțul ei inginer pentru a trăi cu unul din puținii lideri bolșevici muncitori, Alexandr șliapnikov. Devenită marxistă, ea se străduiește să atragă muncitoarele la social-democrația rusă. Analizele ei se ocupă de familie, considerată ca o instituție burgheză, și de cucerirea de către femei a independenței, atât economice, cât și afective - articolul ei din 1923, „Loc lui Eros înaripat”, face aluzie la utopiile* feministe ale
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a independenței, atât economice, cât și afective - articolul ei din 1923, „Loc lui Eros înaripat”, face aluzie la utopiile* feministe ale lui Aristofan. Totuși, aceste poziții îndrăznețe sunt foarte minoritare și șochează mentalitățile epocii. Dacă, la primul Congres Panrus al Muncitoarelor, din noiembrie 1918, Lenin* denunță „micul menaj [care] strivește, sufocă, ridiculizează și degradează”, dacă pe 8 martie 1921 - decretată „ziua Femeii” -, el declară că „este imposibil să antrenezi masele în politică fără a antrena femeile în politică”, el condamnă vehement
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Femeii” -, el declară că „este imposibil să antrenezi masele în politică fără a antrena femeile în politică”, el condamnă vehement dezordinea în chestiunile iubirii și în cele sexuale. Soția lui Nadejda Krupskaia, nu spune altceva atunci când slăvește rolul matern al muncitoarelor. ...la întoarcerea la tradiție Jenotdel, în curând poreclit „bab-kom” (comitetul babelor), este acuzat de derivă feministă pe motiv de separatism, și sindicatele* se arată puțin încântate să coopereze. Criticilor de ordin politic li se adaugă cele de ordin social, măsurile
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
tradiționale a lui Mao Tzedun, o politică antinatalistă până la a inventa, în anii 1980, principiul „copilului unic”, politică ducând la practicarea masivă a infanticidului în cazul fetițelor. Urmând modelul sovietic din anii 1930, PC occidentale se interesează de femeie ca muncitoare și ca mamă - iar în cea de-a doua calitate, mai ales în timpul campaniilor în favoarea luptei pentru pace*. în 1936, în sânul PCF* ia ființă, la inițiativa Daniellei Casanova și a Jeannettei Vermersch, tovarășa de viață secretarului general Maurice Thorez
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]