474 matches
-
hamurilor și tapițeriei de piele a birjelor. Vezi, de pildă, pe „Moisă Curirario - Moșe Rimer” dintr-un document moldovenesc din 1859 <endnote id="(436, p. 75)"/>, sau pe „Avram curelar ovreiu, ce Îmbracă [= tapițează În piele] caleșcile” dintr-un document muntenesc din 1842 <endnote id="(536, p. 274)"/>, sau pe M. Gürtler, care ținea pe Strada Lipscani din București „cel mai mare magasin de harnașamente militare și civile” (reclamă În Amicul progresului român, nr. 4, 1895), sau pe „Marcu Goldstein curelarul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
schimbat, pentru că în anul 1387 voievodul Munteniei, Mircea cel Bătrân s-a intitulat Stăpânul Banatului de Severin și a apărut din nou Mitropolia Ortodoxă de Severin, în iulie 1389, cu mitropolitul Atanasie, și Banatul de Severin a rămas în stăpânire muntenească până la cucerirea lui de către turci, în 1416”. Bătălia de la Posada (1330) a însemnat ruperea relațiilor dintre domnitorii Țării Românești și Regii Ungariei, care au sprijinit pe călugării franciscani în apostolatul lor din Valahia și Moldova în scopul de a apăra
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
nu m-am lăsat/ Pentru mine / Ori pentru tine, / Ci pentru neamul omenesc / Pe care-l mântuiesc / După cum Tatăl a poruncit / Ca să fie împlinit! / Apoi capu și-o plecat / și sufletu și-o dat"22). Episodul "Preminte Solo-mon" din legenda muntenească Maica Domnului la răstignirea lui Hristos o prezintă pe Fecioara Maria ca deschizătoare a porților iadului, alături de Mântuitorul element, desigur, alogen doctrinei creștine: "Apoi Maica Domnului și Christos au zburat la cer și pe urmă s-a dus (acordul verbal
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
în toate articolele dicționarului său. Să trecem în revistă câteva nume de plante "de leac", oprindu-ne asupra unora din cele mai puțin comune, pentru a urmări problema sinonimiei și, uneori, registrul explicațiilor (toate după Voiculescu 1935: s.v.): asmățuiul (fonetisme muntenești; fiertura "ar aduce regula împuținată ori oprită luna la femei"); brâncuța frunza voinicului, sâmcuță; cătușnic iarba mâței; cetena de negi sabină; crușarul crușei, pațachină ("se întrebuințează coaja, uscată bine și veche, pentru ieșirea afară la bolnavii încuiați"); dovleacul bostan ("semințele
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
ce ne aduce aminte pagini din Celibatarii lui Montherlant. 1.2. Variația lingvistică 1.2.1. Sinonimia, bogată, vizează performanța din perspectiva variației diatopice în primul rând, dar, probabil, nu aici am putea găsi explicația pentru apariția unor fonetisme regionale muntenești ("păstrau cu grije taina..."; "sămânța de muștar râjnită"; op.cit., p. 56, respectiv 224) sau aparținând graiurilor de la curbura Carpaților: "borșul din husci"; cf. și hușci pentru huște (op.cit., p. 81, respectiv 143). La Voiculescu, aiurea, găsim și caleșci, pușci, formele
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Azarie), o cronică slavonă sârbească (1355-1490) și o alta bulgară. M. a prelucrat toate aceste izvoare, le-a îmbinat și le-a dat o anumită unitate, introducând unele date și informații de istorie românească, folosind tradiția și câteva surse interne muntenești. Cronograful său este o istorie universală, prima de acest fel în limba română, care înșiră întâmplările de la „facerea lumii” până la 1489, cuprinzând știri despre asirieni, egipteni, caldeeni, perși, romani și bizantini, despre împărații din Apus și Răsărit, până la stabilirea domniei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288265_a_289594]
-
1830. Principatele câștigau, în afara raialelor, „apele canalului principal al Dunării și afluenții săi, pe o întindere de 600 de verste” și 88 de insule, din care sase erau populate cu 400 de familii. Fostele raiale însumau 445.648 de pogoane muntenești, din care aproape jumătate au fost restituite foștilor proprietari, iar restul, „împreună cu apele și insulele canalului principal al Dunării” se constituiau în domeniu al statului. Teritoriul câștigat conferea Principatelor o importanță strategică deosebită. Sesizând importanta controlului Principatelor asupra Dunării, Bois-le-Comte
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
le îndeplinește cuvântul 4. Cele mai multe gramatici din secolele al XIX-lea-al XX-lea au neglijat forma alde, adesea omițând-o cu totul din descrieri. Mai multe date oferă GA I: 177−178 și, recent, GALR I: 261. Utilizările dialectale (muntenești, inclusiv din Sudul Dunării) ale indefinitului au fost descrise în detaliu de Mărgărit (2001, 2006 în 2007). 2. CONSTRUCȚII SINTACTICE ȘI VALORI SEMANTICO-PRAGMATICE În utilizarea lui alde se disting mai multe construcții și valori. Unele dintre acestea pot fi determinate
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
nominalul centru este un substantiv comun, nume de rudenie, e și mai rară în limbajul familiar actual, fiind probabil simțită ca populară și chiar regională. Mărgărit (2001), în acord cu Ionică (1984: 176), consideră această valoare ca fundamentală pentru graiurile muntenești (unde, de exemplu, alde ta-su desemnează prototipic "părinții", "tatăl + mama"). Exemple recente provin însă și de la nativi moldoveni (și chiar din Republica Moldova): Că alde tata trăiau greu. Aveau mulți copii, dar nu aveau vacă (Alexei Vakulovski, tiuk.reea.net
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
2007) ca având utilizarea de formulă de politețe (în care alde substituie un termen de reverență) mai ales în graiurile din sud. Romanul Moromeții, vol. I, al lui Marin Preda (apărut în 1955), care reflectă în mod credibil limbajul popular muntenesc, conține numeroase exemple de utilizare a lui alde, dintre care - cu toată ambiguitatea inerentă - unele pot fi explicate ca desemnând grupul familial (a), altele ca formule de deferență individuală (b), dar multe apar în contexte neutre (de simplă aproximare enunțiativă
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
variante de mare valoare artistică. De la vestitul lăutar brăilean Petrea Crețul Șolcanu, G. Dem. Teodorescu a cules în 1884 varianta cunoscută sub numele Oaia năzdrăvană. Această baladă, ce se distinge printr-un viguros patos epic, este considerată reprezentativă pentru tipul muntenesc al Mioriței. Tot așa cum varianta culeasă de la cântărețul Gh. Avasiloaiei din Goești, județul Iași, constituie tipul moldovenesc al capodoperei. În cadrul tipului transilvănean au fost înglobate un număr mare de balade, de cântece lirico-narative și de colinde. Versiunea ardelenească este redusă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]
-
o familie cu zece copii, soarta lovind crunt pe părinți, dintre toți numai el rămânând în viață. Neștiutor de carte, M. și-a câștigat existența cu negoțul ambulant de mărunțișuri pe Podul Calicilor de lângă Tribunalul din București sau prin târgurile muntenești, ademenindu-și clenții cu vorbe meșteșugite: „O gheată pe bani, alta de pomană” sau „Marfă ruptă gata pe un sfanț bucata”. Curând îi vine ideea să tipărească niște cărticele cu anecdote, pe care le dicta direct zețarilor, împărțindu-le, odată cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288208_a_289537]
-
erau puși de „partid” să ducă „muncă de lămurire” cu „massele”. De țăranii care muncesc îi lasă să înghețe de h. Fără opinci pentru adulți și copii! Pe lângă toate nenorocirile căzute a plumbul peste satele românești, comuniș exemplu: „...locuitorii satului Muntenești, comuna Bârzești-Vaslui, nu voiesc să dea adeziuni pentru a fi membri la cooperativă și comentează că prin aceste adeziuni sunt înșelați și înscriși la munca colectivă, la care ei nu vor să se înscrie. La acest fapt a contribuit și
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
cumva la nivelul întregii Moldove. Pe lângă aceste documente, am reușit să intrăm și în posesia a 25 de file de amintiri scrise de către regretatul învățător Neculai Croitoru (03.XII.1907 - 30.VIII.1998) care a slujit la școala din satul Muntenești, comuna Ștefan cel Mare, aproape două decenii după care a fost transferat în 1950, din motive politice, la școala din Codăiești unde a lucrat 3 ani. Din 1953 și până în 1958 (când s-a pensionat) a fost învățător la o
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
timpului a fi extrem de păguboasă și falimentară. Casa lui Costache Frimu (tatăl lui Ion) mai există și acum în satul Bârzești fiind, poate, cea mai veche casă răzășească funcțională din județ. Conform memoriilor regretatului Neculai Croitoru (1907-1998), învățător din satul Muntenești (care în scrierile sale s-a bazat pe s fost construită în jurul anului 1840, de către Ion Frimu polcovnicelul, special pentru fiul său Costache. A meritat sacrificiul suprem al lui I.C. Frimu? Sub nicio formă nu putem fi noi judecătorii. A
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
artă religioasă, păstrate În formele lor originale, sunt: Mănăstirea Galata, din vremea lui Petru Șchiopu, și biserica Aroneanu, ctitorită de Aron Vodă, În a doua jumătate a secolului al XVIlea. Stilului de construcție moldovenesc i se adaugă elemente din stilul muntenesc. La jumătatea secolului al XVII-lea, În arhitectura moldovenească se introduc elemente din arhitectura italiană, care vor marca trecerea de la Renaștere la baroc. Domnia lui Vasile Lupu s-a impus și prin ctitorirea unor monumente de o rară valoare artistică
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Cantemir Elena, Ignea Marieana () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93557]
-
care le-a fixat lângă leuci pentru a înălța loitrele, mărind astfel capacitatea de încărcare a căruței. Acum scoarțele erau pline și încărcate gospodărește cu pricepere de cunoscător. A scos iepele. Două animale pirpirii, slabe, arătând mai degrabă a cai muntenești; mici și nu rasa mare și puternică de tracțiune folosită de obicei în Banat. Dar aici tata s-a înșelat. Într-adevăr, iepele erau mici, dar pietroase, cu nerv, opintindu-se-n ham ca tractorul în fața plugului. Cele două iepe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
chiar mobilierul, vechi și de stil, În care acești străbuni au gândit și au scris românește (astea le știu de la prietenul meu vechi Y, văr și, poate, musafir În pielea goală al acestor tinere boieroaice din cea mai ilustră spiță muntenească; nici strămoșii cu bărbi și giubele În mobilierul lor de epocă nu-s vreo Închi puire, căci i-am văzut cu ochii mei la Înmormântarea uneia dintre eroine). Iar tânăra fată de general, soră a doi colonei, nepoata altui general
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
stăteam strâns îmbrățișate, tremuram, plângeam și ne așteptam moartea... Atunci, lovită cu piciorul, ușa a sărit în lături... Și "Căpcăunul cel fioros" a intrat cu sabia însângerată, să taie capul fiicei și Doamnei Radului Vodă fostul Domn a toată Țara Muntenească! își ascunde Ștefan zâmbetul într-o cumplită încruntare. Stăteam cu ochii închiși, tremuram ca varga, ascultam zornăitul pintenilor ce se apropiau... Îngrozită, așteptam lovitura... Ștefan își stăpânește zâmbetul: Ai uitat să spui că ți-ai făcut cruce cu limba să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
o bandă de tâlhari lehi, s-a furișat și l-a descăpățânat mișelește la nunta însângerată de la Răuseni. Au trecut anii, am crescut și... și a venit rândul meu să împlinesc blăstămul Mușatin cum era hotărât. Eu, Ștefan-Pribeagul, vin cu ajutorul muntenesc al Domnului și vărului Vlad Țepeș Drăculea, îl snopesc pe Aron-Răspopitul, care fuge în Polonia, apoi în Ungaria. Și m-am urcat în moștenirea tatălui meu. Au trecut ani mulți până, în sfârșit, am pus mâna pe el, l-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fost că au țipat după ajutor străin și, astfel, ploconindu-se în dreapta și-n stânga, umblând cu pâra la Înalta Poartă, au dat cale liberă oștilor străine: ba cea leșească, ba cea ungurească, ba cea turcească, ba chiar a fraților muntenești. Tatarii, văzând că Moldova-i sat fără câini, năvăleau și o prădau sălbatec, o despuiau... Străinii făcuseră cale bătută, hălăduiau, jecmăneau, batjocoreau, pângăreau Moldova și nimeni, nimeni nu le stătea împotrivă cu sabia, erau, doar "eliberatori". Moldova devenise o treanță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
jos de buric, rânjește Mihail, fericit să-l batjocorească. O lepădătură! S-o fi făgăduit "turcește"! nu se lasă mai prejos Duma. Un trădător! Când te gândești că Măria ta l-ai ridicat în Scaun... Și cât sânge moldovenesc și muntenesc a curs pentru aiasta, socotește sever Stanciu. Aiasta-i recunoștința omenească, filozofează Vlaicu. Corcitură, mormăie Ștefan printre dinți. Am crezut că-n vinele lui curge un strop din sângele Basarabilor... Am sperat să stăm împreună la Dunăre stavilă păgânătății... E
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
curge un strop din sângele Basarabilor... Am sperat să stăm împreună la Dunăre stavilă păgânătății... E greu cu iataganul la beregată. Vai de capul lor, îi căinează Vlaicu. Toți domnii munteni până la urmă... Ce să facă și ei? Taci, cloșcă muntenească! își varsă Ștefan năduful. Toți?! Toți, în afară de bunică-su Bătrânul Mircea. ...Și de Vlaicu!... Și de Țepeș!... Parcă s-au înțeles cu toții! spune Ștefan revoltat. Toți au țâfne! Numai noi... noi, singurii care dăm totul și nu primim nimica! Mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Romanica, Innsbruck. Matushansky, O., 2002, DP-Internal degree QR în non-adjectival modification, Amsterdam, GLOW25 (www.meertens.knaw.nl/glow2002/matushansky.pdf). Măcriș, C.-M., 2002, Numeralul. Valori logico-gramaticale și stilistice, Târgoviște, Editura Bibliotecă. Mărgărit, I., 2001, "Construcții cu alde în graiurile muntenești", în LR, L, 5-6, p. 276−293; republicat în Mărgărit (2007), p. 327-349. Mărgărit, I., 2006, "În legătură cu originea particulei alde (pe baza graiurilor românești din Bulgaria)", în LR, LV, 1-2, p. 103-112; republicat în Mărgărit (2007), p. 315-326. Mărgărit, I.
[Corola-publishinghouse/Science/85007_a_85793]
-
Ion Vodă cel Cumplit, și-a adunat o oaste de cazaci și a pornit împotriva lui Petru Schiopu. Înfrângându-l, a ocupat scaunul Moldovei la 23 nov. 1577. Petru Schiopu a fugit în Muntenia, de unde s-a întors cu ajutor muntenesc și turcesc. Lupta s-a dat la Docolina, iar Ion Potcoavă - zis și Crețul - deși învingător, nu a ocupat tronul Moldovei, ci a plecat în țara leșască. A apărut însă alt pretendent la domnie. Un oarecare Alexandru Potcoavă, care a
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]