434 matches
-
inși. I-am văzut atunci făcând cerc în jurul meu, două, trei, cinci cercuri foarte strânse, ca și cum menghina primejdioasă a unui mecanism necunoscut m-ar fi strâns din ce în ce mai tare. Între toate cărțile erau doar două romane. Și atunci, pe când eu, tre murând de indignare, strigam: „Odată ce îmi luați toată casa, n-o să-mi risc pielea pentru o carte“, iar coada de topor zicea: „Pe mine nu mă păcălește nimeni: am pus-o aici și nu mai este“, cum eu țipam: „Căutați peste
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
întrebat: „Și rândul de cărți cu învelitoare albă de deasupra ușii?“ Atunci s-a întâmplat minunea: omul ăsta îngrozitor, care m-a lăsat săracă precum Iov, fără pat, fără saltea, fără o masă sau un scaun, lucruri care pe vre muri i se lăsau până și unui condamnat, a început să-mi arunce cărțile pe divanul tău: „Asta-i a doamnei, și asta, și astă laltă“, de-a valma, toate cărțile: tot ce era Zottoviceanu, Peltz (le citez pe cele mai
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Din Constandin? Ba eu l-am văzut Și l-am cunoscut. Era nalt bărbat Nalt și sprâncenat; Ba eu l-am văzut Și l-am cunoscut Când l-am lepădat La un mal surpat! Fața lui Spuma laptelui Ochii lui Mura câmpului Părul lui Pana corbului Așa l-am văzut Și l-am cunoscut. Calul lui Murguleț harap C-o stea albă-n cap. Frâul murgului Țeasta smeului, Doi șerpi încordați De gură-ncleștați Așa l-am văzut Și l-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
o învierșunare neistovită. În luna lui Octomvrie în zile, unele minunat de luminoase și călduțe, altele neguroase și reci, oamenii de la munte își strâng întăi puțintica roadă de porumb, cartoafe și fasole. Adună fructe sălbatice, adună râșcovii pe care-i murează, hribi pe care-i taie și-i usucă, fac cidru, și mai muncesc o toană la draniță și fasonarea lemnului de brad. Unii întocmesc butoiașe îndemânoase pentru oțetul de mere și fructe și vinișorul de mere, alții lucrează stupi pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
asupra călătoriei în Italia din 1813, șederea la Roma, legătura cu Canova, marmura acestuia, care, de data aceasta, pentru a reprezenta frumusețea ideală, n-a trebuit decât să copieze modelul; apoi șederea la Napoli, găzduită de regina Carolina și de Murat. Dar acestea sunt perspective destul de rapide. Doamna Récamier, văzând că vine ceasul când frumu sețea scade și pălește, a făcut ceea ce puține femei știu să facă: n-a luptat; a acceptat cu bun gust primele semne ale timpului. A înțeles
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
campanie asemănătoare deoarece o parte a locuitorilor orașelor județului nostru Încă nu dau dovadă de spirit civic, continuând aruncarea diferitelor bazaconii În oalele WC-urilor, adăugând la „ingredientele” de mai sus chiar și tivde de miel cu tot cu cornițe sau verze murate de talie medie spre mare. Spinoasa problemă a maghiarimii trăitoare În România nu este una de dată recentă ea existând de o mie de ani dar, este o realitate faptul că În fostul regim problema era catalogată ca fiind ultrasecretă
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
copcă, un fel de farfurie pe care o numea „tochila noastră”, aici aducea cânepa, legată într-un fel de plută, prinsă între niște prăjini de lemn, bine legate și ele dar și cânepa, ca să nu se împrăștie, o băga la „murat”, farfuria realizată era umplută bine cu apă, o împrejmuia cu pământ ca să se mențină cantitatea de apă, peste ea punea pietre ca să rămână scufundată, și o lăsa aici cam douăzeci de zile. Dacă vremea era călduroasă, timpul de stat la
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
cu ridiche rasă și i-am întins paharul. L-a refuzat. — Pot să iau niște soia prăjită? întrebă ea. I-am întins și porția mea, iar eu am băut doar whisky. Dacă vrei, este și orez fiert și am prune murate. Dacă te tentează, îți pregătesc și o supă în doi timpi și trei mișcări. — Ar fi grozav! I-am făcut imediat o supă cu pastă de soia, ceapă, alge și fulgi de pește uscat. I-am adus orez și prune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
vorba de linie. - Foarte bine, atunci o trag eu și pe-a ta. - E vorba de soția ta. - Soția mea? Hei, nu sunt căsătorit decât de trei luni. Fii rezonabilă. Încă experimentăm... - Soția ta e aici și tu ești cam murat. S-a întins după un prosop negru cu portocaliu și mi-a tamponat fruntea. - Și când ne-a oprit asta? am întrebat „întristat“. - De la ce? întrebă ea mimând șocul, apoi zâmbi lasciv. M-am aplecat peste chiuvetă, am aspirat cele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
lucreze pe moșia lui Spiridon și Gh. Herțanu din Mărăști. De asemenea, erau luate la lucru femeile, soțiile celor plecați pe front și bătrânii. Copiii nu primeau niciun fel de plată, iar de mâncare li se dădea varză acră, castraveți murați cu mămăligă din făină de porumb amestecată cu făină de orz și ,rareori, câte o bucățică de brânză, și „aceea iute și cu viermi”. Alte mărturii coroborate cu situații similare de pe alte moșii și proprietari spun că pentru pogoanele primite
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
și se uscau, se făceau scrijele, perele, toate ciupercile comestibile și fructele de pădure, toate se uscau. La fel se uscau pe lozniță, prunele, numite perje, sau se fierbeau până se făceau povidrlă. Varza și alte produse de grădinărit se murau în vase mari de lemn (butoaie cele închise, căzi, cele deschise) se depozitau într-un beci, numit pivniță sau zămnic, o groapă săpat în pământ și acoperită. Carnea se păstra sărată și uscată în locuri răcoroase și întunecoase. La țară
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
uită că înainte de a fi cămașă înflorată, ie, a fost un fir de in, cultivat în grădină, smulsă cu tot cu rădăcină, făcut mănunchiuri, pusă la uscat, bătut (sămânța era folosită și pentru a obține ulei prin prăjire și presare), pusă la „murat” în „Tochile”, în bălți, în Dunavăț, uscat, melițat, răghilat, făcut caier, pusă pe furcă, tors, nevedit, trasă pe țevi și pregătit pentru pusă în suveică. Până la instalarea completă a războiului de țesut (stative) și pregătirea pentru țesut, se desfășura o
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de relaxare ideologică. VASILE GÂRNEȚ: Chermeză oferită de primăria orașului, într-un loc sub umbrar (deși ploaia a încetat), cu mese lungi, spre care ajungem mergând de-a lungul zidurilor castelului. Mâncarea e cam frustă, țărănească: salam, carne prăjită, varză murată pe post de garnitură, ceva legume la repezeală. Berea, la început, e bună (o marcă germană, Kaiser), apoi e adusă în vase de sticlă. Stau în față cu Amanda Aizpuriete, poetă din Riga, „marea vedetă a Estului literar”, cum a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
palid, ai să trăiești mai mult decât mine. Pe ce ne prindem? - Pe ce ți-am spus, replică Toma, pe biografiile noastre scrise în formă de nuvele. De-oi muri eu înainte, ți-o las pe-a mea, de-i muri tu, moștenesc eu pe-a ta, și - atîta-i tot. Într-o noapte venisem la Toma. Luna strălucea afară și în casă nu era lumânare. Toma sta visând pe patul lui și fumând în lungi sorbituri din un ciubuc lung, și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
bucuros. Pot să spun asta. Ce vrea să însemne asta? Înseamnă oare că nu am suflet? Înseamnă oare că nu sunt om? ă De ce crezi că ești bucuros? ă Cred că mă bucur fiindcă nu e capul meu pus la murat în borcanele alea. Virginski începu să tremure. Nu își putea opri șiroaiele bruște de lacrimi care îi acopereau fața. Plâng pentru mine, nu pentru ei, insistă el. Plâng pentru că sunt un om fără de suflet. Pentru că nu sunt om. Pentru că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
zic ? Însă, după un timp, aud: « - Tovarășe Toma, mergi și-ți caută de sănătate ! » La care toată grupa, care-mi știa boala de care sufeream, a început să râdă. M-am dus glonț la cantină și am cerut niște castraveți murați pentru deplină refacere, apoi am dormit până a doua zi dimineața când, sănătos și proaspăt, m-am dus la școală. După sărbătorirea costumului cel fercheș, cred că vreo 5 ani nu am mai pus gura pe coniac. Încet-încet, mi-am
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
seamă aceste plângeri. După aceea, bucătăriile deveniră mai curate; dacă oamenii vedeau gunoaie, le aruncau. Un an mai târziu, bucătăria era un loc luminos și aerisit, cu o atmosferă plină de viață, pe măsura caracterului lui Tokichiro. În iarna aceea, Murai Nagato, care pînă atunci se Îngrijise de cărbuni și de lemne, fu eliberat din funcție, iar Tokichiro primi postul În locul lui. De ce fusese dat afară Nagato? Și de ce fusese chiar el promovat În această funcție? Când primi numirea de la Nobunaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
promovat În această funcție? Când primi numirea de la Nobunaga, Tokichiro se gîndi la aceste două lucruri. Aha! Seniorul Nobunaga voia să economisească mai mulți bani lemne și cărbuni. Da, așa dăduse ordin anul trecut, dar se părea că felul lui Murai Nagato de a face economii nu-l mulțumise. Noile sale Îndatoriri Îl purtau prin toată incinta spațioasă a castelului, peste tot pe unde se foloseau cărbunii și lemnele: În birouri, În dormitoare, În camerele laterale, Înăuntru și afară, oriunde era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
să se Întindă. La Castelul Kiyosu, cheltuielile anuale pe cărbuni și pe lemne de foc depășeau o mie de banițe cu orez. În fiecare an, se tăiau și se ardeau cantități enorme de lemn. În cei doi ani cît lucrase Murai Nagato, nu se făcuseră deloc economii. Dimpotrivă, cheltuielile crescuseră. Și, cel mai rău lucru, insistențele lui de a economisi nu reușiseră decât să-i amărască și să-i enerveze pe vasali. Primul lucru pe care-l făcu Tokichiro fu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
fi fost pedepsită și că s-ar fi Îmbolnăvit. — O, Nene, uită-te-aici! De cum Își văzu nora, mama lui Hideyoshi lăsă jos săpăliga și arătă, fericită, ceea ce lucrase. — Uite ce multe vinete s-au copt. Le vom pune la murat, ca să le mâncăm la iarnă. Adu coșurile și hai să culegem acum câteva. Când Nene reveni, Îi dădu unul dintre coșuri soacrei sale. În timp ce Începu să culeagă vinetele, punându-le În coș, spuse: — Ai muncit atât de mult, Încât vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
superior al clanului Akechi AMANO GENEMON, vasal superior al clanului Akechi YOMODA MASATAKA, vasal superior al clanului Akechi MANASE, medic din Kyoto SHOHA și SHOSITSU, poeți ODA NOBUTADA, fiul cel mare al lui Nobunaga SOTAN și SOSHITSU, negustori din Kyushu MURAI NAGATO, guvernatorul orașului Kyoto TAKAMATSU, castelul lui Shimizu Muneharu SAKAMOTO, castelul lui Akechi Mistuharu TAMBA, provincia clanului Akechi KAMEYAMA, castelul lui Akechi Mitsuhide TEMPLUL HONNO, reședința temporară din Kyoto a lui Nobunaga TEMPLUL MYOKAKU, reședința temporară din Kyoto a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
valoarea ustensilelor rare, a vinurilor fine, a delicateselor sau a altor daruri pe care le adusese. — Să așteptăm un moment aici. Se pare că pe poartă intră un curtean. — Trebuie să fie guvernatorul. Aceia par a fi aghiotanții lui. Guvernatorul, Murai Nagato, Împreună cu Însoțitorii săi, se opriseră la poarta principală și păreau să aștepte discret ieșirea palanchinului unui aristocrat. Nu peste mult, câțiva samurai aduseră doi-trei cai murgi și rotați, În urma unei mici procesiuni de palanchinuri și lectici. Când Îl recunoscură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
al ceaiului nu putea fi binevenit. La drept vorbind, În adâncul inimii, dorea să plece imediat În campanie. Nu voia să rămână În urma fratelui său mai mic, Nobutaka, nici măcar cu o oră. Se părea că Nobunaga Îl invitase și pe Murai Nagato, nu În calitatea sa oficială de guvernator al orașului Kyoto, ci ca prieten. Dar Nagato nu putea uita formalitățile rigide care se obișnuiau Între senior și vasal, iar conversația rămânea Încorsetată. Crisparea era unul dintre lucrurile pe care Nobunaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
chinezesc. Săgeata Îl lovi pe Nobunaga În cot. Clătinându-se Înapoi, Nobunaga se rezemă greu de oblonul din spatele lui. În același moment, dincolo de zidul dinspre apus avea loc o acțiune minoră. Un grup de vasali și infanteriști, sub comanda lui Murai Nagato și a fiului său, năvăliseră afară din conacul guvernatorului, care se afla În vecinătatea Templului Honno. Atacând din spate forțele de Împresurare ale clanului Akechi, Încercară să intre În curte pe poarta principală. În noaptea trecută, Nagato și fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
devenit acum fugar. Un moment, căzu pe gânduri, dar apoi spuse: — Să-i ieșim În Întâmpinare. Inuchiyo Își urmă fiul afară din fort. Coborând ultimul șir de trepte, porni spre coridorul de legătură, care era Întunecat. Unul dintre vasalii săi, Murai Nagayori, Îl urmă. — Stăpâne, șopti Murai. Inuchiyo Îl privi Întrebător. Vasalul Îi șopti la ureche: — Sosirea Seniorului Katsuie aici reprezintă o ocazie fericită și incomparabilă. Dacă-l ucideți și-i trimiteți capul la Seniorul Hideyoshi, relația dumneavoastră cu Seniorul Hideyoshi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]