677 matches
-
Ediția nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Sub o geană de lumină înflorește irisul privirii mute de atâta viață. Numai florile știu că fiecare petală se deschide țipând... Frumusețea corolei este strigătul disperat și ultimativ al maturizării; muribund se așează... o crispare definitivă. Doar soarele știe că - în lipsa lui - și țipătul și floarea vor muri! Referință Bibliografică: Dimineața / Mihaela Tălpău : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1780, Anul V, 15 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihaela
DIMINEAȚA de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342847_a_344176]
-
Al unei lumi cu pumnii strânși,/ Era nevoie de seninul,/ Cu mări, cu nimfe și cu mânji.// Era albastrul dinspre dangăt,/ Când bate clopotul în cer,/ Era accentul trist al mării,/ Când marile corăbii pier.// Era lumina din privirea/ Discipolului muribund,/ Când moare-n temniță profetul/ Și ceilalți faptul îl ascund.// ...// Ne-am săturat de-atâta noapte/ Și ni se face dor de zi,/ Să-nsămânțăm în noi albastrul,/ Spre-a nici nu mai putea muri.// ...// Și-n toată negura murdară
DOR DE ALBASTRU..., ARTICOL DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 921 din 09 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343511_a_344840]
-
Benge-thanesko thai jeanas-la mishto mishtes Dar pe cale în speranța iubirii Tale p'o drom pala e isha le piarimaski Noi mergem de mână gândind la Ame jeas vastendar dindoi gogi ka Toate cuvintele boemiencei profetese. Savore phendimata la drabarnia Romniakă. Muribundul Gipsy contrabandist de Șir Walter Scott O pashe merimastar chor Rom Irosit, obosit, de aia stai, Halo-mulo, khino, kodolatar beshes Luptând așa cu pământul și noroiul? Mardindoi kadea la phuviasa thai chikasa? Din trup tu treci Badanestar tu nakhăs Ciulește
ROMII ÎN LIRICA LUMII de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2142 din 11 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344145_a_345474]
-
minunea unui veac de așteptare, te pretuiesc. Cerul deschide foi de timp, pe care le rupe fărâme și le presară peste noi. Calea se acoperă de bucăți de hârtie și slovă de argint, tu lovești. Pădurea geme fin, asemeni unui muribund, eu mă rog! Ajung în lumea noastră, este liniște, totul îngropat în zăpadă. Geamurile sunt trase, ușile-s închise iar urme pe zăpadă nu se văd. E ca și cum nu ar locui nimeni aici. Singurul lucru ce trădează viața este indiferența
ZI PIERDUTĂ... de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 2223 din 31 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377423_a_378752]
-
vrejurile multicolore proaspete dar ucigătoare el nu se simțea vinovat de morțile accidentale ale semenilor infestați iremediabil de întrebări existențiale nici măcar nu știa că o ea umbla goală sfântă în cumințenia ei injectând intracerebral răspunsuri antidot cu miros de dumnezeu muribunzilor rutinați de inutilitate dar s-au întâlnit într-un vis iar din întrebările lui și răspunsurile ei un eden nou s-a umplut de avataruri “s-a împlinit” Referință Bibliografică: lui îi creșteau întrebările din piept / Păpăruz Adrian : Confluențe Literare
LUI ÎI CREȘTEAU ÎNTREBĂRILE DIN PIEPT de PĂPĂRUZ ADRIAN în ediţia nr. 1900 din 14 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377671_a_379000]
-
vrejurile multicolore proaspete dar ucigătoare el nu se simțea vinovat de morțile accidentale ale semenilor infestați iremediabil de întrebări existențiale nici măcar nu știa că o ea umbla goală sfântă în cumințenia ei injectând intracerebral răspunsuri antidot cu miros de dumnezeu muribunzilor rutinați de inutilitate dar s-au întâlnit într-un vis iar din întrebările lui și răspunsurile ei un eden nou s-a umplut de avataruri “s-a împlinit” Referință Bibliografică: lui îi creșteau întrebările din piept / Păpăruz Adrian : Confluențe Literare
LUI ÎI CREȘTEAU ÎNTREBĂRILE DIN PIEPT de PĂPĂRUZ ADRIAN în ediţia nr. 1966 din 19 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/377669_a_378998]
-
strănutând, isi leapădă verzirea, iar holda-aurie-n hambar va rugini, așa se duce vară, prea veselă mireasă, în ale toamnei brume, în brațe smochinii, mă uit întrebător la chipu-ți plin de soare ce-acum pe cer strâluce și râde-nveselit, cum muribund și ocru, scobit de remușcare, se va lăsa-n ‘tuneric, de frig zburătăcit... Și îți șoptesc că Timpu’ e meșterul abil, pe care-l păcălești... primăveri redându-i în ochii de copil. Sonnet XII Shakespeare When I do count the
SONET XII de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381854_a_383183]
-
gravidă pe Linuța, o româncă de la ei din mahala. A urmat scena cu scandalu'. Apoi au uitat... Asta era viața lui. Viață de hoț. Frumoasă, dar, în libertate..., prea scurtă. Pe Zâna o ajutase soacra. Făcuse curat în cimitir, îngrijise muribunzi, câștigase (ceva) bani... Cu toate astea, Marinică a dus-o greu. Din ambiția mă-sii a făcut zece clase, tot la Liceul Agricol. Apoi, plin de voce, a fost luat sub protecția unui unchi și a început să cânte la
SECTIUNEA PROZA SCURTA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2111 din 11 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379418_a_380747]
-
simțurile continuă să opereze. Totuși, treptat, ceea ce se percepe devine non-fizic; 5. Este simțită tot mai puternic o prezență Divină. Această prezență poate fi înveșmântată într-o lumină sau într-un trup de înger sau zeu și îi poate comunica muribundului; 6. Personalitatea și memoria încep să se atenueze, dar sentimentul "Eu-lui" rămâne; 7. Acest "Eu" are sentimentul copleșitor că se mută în altă fază a existenței. Această trezire în șapte etape nu este același lucru cu plecarea în Rai. Cercetătorii
MIZERABILA POVARĂ DIN IUBIRILE PIERDUTE ÎN CONTINUUMUL SPAȚIU-TIMP de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381400_a_382729]
-
confruntare fiind mereu constantă.... XXX. RAIUL, IADUL ȘI REÎNCARNAREA, de Paul Gheorghiu , publicat în Ediția nr. 1253 din 06 iunie 2014. Există momente în viața unui om, când acesta se întreabă, uneori, dacă mai există ceva dincolo de moarte, dacă sufletul muribundului se va reîncarna după un timp, în vreun nou născut, undeva pe Pământ. Nu știu dacă am putea da un răspuns acestei întrebări sau mai degrabă nu cred că poate fi vorba de un singur răspuns. Unii consideră că după
PAUL GHEORGHIU [Corola-blog/BlogPost/380810_a_382139]
-
va reîncarna imediat în alt corp, pentru a începe o nouă viață. Reîncarnarea ar putea fi luată în ... Citește mai mult Există momente în viața unui om, când acesta se întreabă, uneori, dacă mai există ceva dincolo de moarte, dacă sufletul muribundului se va reîncarna după un timp, în vreun nou născut, undeva pe Pământ. Nu știu dacă am putea da un răspuns acestei întrebări sau mai degrabă nu cred că poate fi vorba de un singur răspuns. Unii consideră că după
PAUL GHEORGHIU [Corola-blog/BlogPost/380810_a_382139]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > ANUL NOU ȘI ANUL VECHI -ACROSTIHURI- Autor: Maria Filipoiu Publicat în: Ediția nr. 1461 din 31 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului ANUL NOU ȘI ANUL VECHI Anul Nou bate la ușă, Nerăbdător să înceapă. Un muribund stă pe tușă, Letargic, intrând la apă. Noaptea-i arbitru maestru Orelor și minutelor Unite în timp terestru. Șovăielnic timp apune Iarna, când Anul Nou vine. Anul Vechi predă ștafeta Noului său moștenitor. Uitată îi va fi vremea Lipsită de
ANUL NOU ȘI ANUL VECHI -ACROSTIHURI- de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1461 din 31 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374402_a_375731]
-
Toate Articolele Autorului Ești, moarte, însetată și flămândă, Să-nghiți de-a valma pruncul cel curat, Mireasa albă, baba tremurândă Și tânărul ce n-a ajuns bărbat. Îți place, moarte, să-ți anunți sosirea, Cu groază să-i hrănești pe muribunzi, Dar vreau să înceteze hărțuirea Ce-o răspândești cu ochii tăi imunzi. Pe fruntea-ți odioasă și infamă, Pe fața nemișcată, ca o mască, O să-ți cioplesc adânc o epigramă Pe care ochii ultimi s-o citească Și când la
EŞTI, MOARTE, ÎNSETATĂ ŞI FLĂMÂNDĂ de DAN NOREA în ediţia nr. 1280 din 03 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374443_a_375772]
-
putea să-mbuib Cu nemurire-un pui visând la paradis... Și când urgia neagră a suflat, Un vaier lung am auzit în gând, Făptura-i uriașă a oftat, Căzută peste ape și-ndelung...gemând. Am vizitat-o ca pe-un muribund, Când încă mai clipea din frunze-ncet, Mă sfâșia în inimă profund Ce nu putean să urlu, ca un om, prin bocet... Am înțeles atunci că totu-i fad, Că-i îngropat în praful păcii Și cuiburile viselor mai cad
SALCIA de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1610 din 29 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/374601_a_375930]
-
Acasa > Versuri > Omagiu > OMUL NEGRU Autor: Tamara Gorincioi Publicat în: Ediția nr. 2063 din 24 august 2016 Toate Articolele Autorului Omul negru Oameni negri, oameni de sticlă, Ochi de muribunzi, ochi de mărgică. Mi se face frig într-o lume de gheață, Mă sperie gândurile ascunse din ceață. Evadez în pădure și vorbesc cu gorunii, Invoc îngerii, din cer cobor străbunii. Îi rog să dezlege această vraja adâncă Să-i
OMUL NEGRU de TAMARA GORINCIOI în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371526_a_372855]
-
de a simți cu suferință umană, Isus se oferă să meargă la el acasă, pentru a-I tămădui robul suferind...Ce tablou copleșitor... Înainte ca cineva să-I ceară, Mântuitorul se oferă să intre în casa păgânului, în căutarea scalvului muribund... De câte ori El te-a vindecat... fără ca măcar să reușești să-l rogi să facă asta..? Uneori, nici macar n-ai observat că El intrase déjà în casă, și-ți rezolvase rugămințile înainte că ele să fie rostite... Deseori eu n-am înțeles
MANTUITI CU ... UN CUVANT! de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 7 din 07 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344875_a_346204]
-
romantism fantast cu rădăcini pivotante în solul realității. Această poezie este un amestec de optimism care glisează spre tragicul vieții, provenit din presimțirea degradării lumii și decăderea ei în incertitudinea metafizicii: „Când îmi îndrept spre tine privirea mea bolnavă/ Ca muribundul ochi spre cel ce drag i-am fost,/ Mi-e inima un crater și sângele o lavă” (Efemer). Viața fiind o clipă trecătoare față de „ceasul” universului. Expresia barocă în ciclul al doilea în care dorințele scot degetul afară, precum firavul
POEZIA CA REZONANŢĂ A METAFOREI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345754_a_347083]
-
-i arde de filozofie... și nici de glumă. E nervos... E supărat pe Păsărilă... pe viață... pe toată lumea. Simte că o gură de țuică l-ar lecui de toată neliniștea ce-i umblă acum prin organism, așa cum împărtășania liniștește sufletul muribundului, dându-i, acolo, pe patul de moarte, liniștea pe care nu și-a găsit-o toată viața. - Păi, cum?... Crezi că scapi?... Al dracu’ tu Păsărilă!... Las’ că te fluier io!... Te faci c-ai uitat, nenorocitule, ai?... bodogănește Clăpăugea
ŢUICA LU' PĂSĂRILĂ de LIVIU GOGU în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345751_a_347080]
-
romantism fantast cu rădăcini pivotante în solul realității.Această poezie este un amestec de optimism care glisează spre tragicul vieții, provenit din presimțirea degradării lumii și decăderea ei în incertitudinea metafizicii: “Când îmi îndrept spre tine privirea mea bolnavă/ Ca muribundul ochi spre cel ce drag i-am fost,/ Mi-e inima un crater și sângele o lavă,“( Efemer).Viața fiind o clipă trecătoare față de “ceasul” universului. Expresia barocă în ciclul al doilea în care dorințele scot degetul afară, precum firavul
POEZIA CA REZONANŢĂ A METAFOREI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 825 din 04 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346048_a_347377]
-
îndrăznisem acum. Pentru câteva clipe m-am visat timidul și introvertitul adolescent de altădată, stând sub magnolia aceea, ce-și revărsa crengile peste grilajul de fier al spitalului de tuberculoși, prin geamurile căruia, la lumina becurilor aprinse, se vedeau siluetele muribunzilor, îmbrăcați în pijamale, abia deplasându-se printre paturile de fier, de care se sprijineau cu mâinile lor cadaverice. Ceea ce fusesem în stare să apăr cu prețul întregului univers, dispăruse pentru totdeauna. Țin minte că imaginea aceea cu tuberculoșii mi-a
CARTEA CU PRIETENI- ION IFRIM-AMINTIREA UNEI MARI IUBIRI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347740_a_349069]
-
Ard fermele, hanurile în care fusese încartiruită armata franceză, ard casele țăranilor, fânul. Seara, o jale adâncă a cuprins tot pământul. Mii de leșuri zac cu fața spre cer sau cu fața în jos, acoperite de nămol și sânge. Unii muribunzi se târăsc, strigă după ajutor printre cadavre calde. Numărul participanților? Îl aflu în curând în Muzeul de ceară. Iată ce mi-am notat : Armata frannceză (total 14.000 luptători): Aripa stângă: 1 300 de călăreți și 36 de tunuri, Cavalerie
WATERLOO de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 740 din 09 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348719_a_350048]
-
la dreapta patului meu și vederea lor îmi dădea curaj și îndrăzneală. Abia atunci demonii s-au îndepărtat puțin de patul meu. Unul din îngeri a întrebat cu mânie pe demoni: Pentru ce ajungeți voi întotdeauna înaintea noastră lângă patul muribunzilor, pentru a înspăimânta și tulbura pe tot sufletul ce se pregătește a se despărți de trupul său? Voi n-aveți ce vă bucura aici: mila lui Dumnezeu a pătruns acest suflet și voi n-aveți nici o parte din el." Atunci
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346803_a_348132]
-
sau cu extrem de puține cuvinte (a se vedea cazul imaginii cu cele trei inimi inscripționate cu numele raselor umane). De fapt, Toscani nici nu are nevoie de text ca să-și disemineze în mod global diversele-i mesaje. Figura cristică a muribundului aflat în faza terminală a bolii ori chipul expresiv al fetiței cu ochi mari și cu pielea înnegrită de murdărie, ținând o păpușă albă în mâini, nu au cum să mai aibă alături de ele o aglomerare de cuvinte care să
INTERSECTĂRI CULTURALE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/346958_a_348287]
-
cătare și-s întristat de lemnele puține de afară. Ziua... se-nchide din rănile sufletești, ce-au dobândit în timp, câte-o inimă de copil, sângerândă. Dar cum toți copiii sunt niște străini, noi îi tratăm ca atare. Ca niște muribunzi creștini... în ochii lor citesc o șoaptă repetată, o singură dorință de salvare: o simplă îmbrățișare. sursa foto: internet Referință Bibliografică: Templul, desen în creion / Cristian Pop : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1385, Anul IV, 16 octombrie 2014. Drepturi
TEMPLUL, DESEN ÎN CREION de CRISTIAN POP în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376353_a_377682]
-
cătare și-s întristat de lemnele puține de afară. Ziua... se-nchide din rănile sufletești, ce-au dobândit în timp, câte-o inimă de copil, sângerândă. Dar cum toți copiii sunt niște străini, noi îi tratăm ca atare. Ca niște muribunzi creștini... în ochii lor citesc o șoaptă repetată, o singură dorință de salvare: o simplă îmbrățișare. Citește mai mult Străbat căldura corpurilor noastre...încât ai fi jurat că urmăresc,doar chilipiruri energetice.Călătoria, nu-i decât un paradis al proștilor
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]