693 matches
-
manifestă prin natura fragilă și neajutorată a unei femei.767 Povestea lui Melibeus reprezintă „o alegorie morală elaborată, în proză, care este prea transparentă, aproape ilizibilă prin simplitatea repetițiilor sale plate. Are multe în comun cu predica preotului, pe care muribundul Chaucer a decis să o poziționeze în finalul a ceea ce redactase din Povestirile din Canterbury.”768 Ca în orice parabolă, firul epic este simplu: în timp ce Melibeus era plecat la război, trei dușmani mai vechi i-au pătruns în casă, au
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
16 mai 1643, lăsând tronul liber pentru fiul său. Înaintea morții tatălui său, Delfinul a fost botezat în religia catolică, avându-l nas pe cardinalul Mazarin. La întoarcerea de la catedrala unde s-a oficiat ceremonia, copilul a fost întrebat de către muribund:"Ce nume ți-au pus?" Băiețelul a răspuns"Sunt Ludovic al XIV-lea"."Nu încă, dar in curand vei fi", i-a replicat regele. Desigur, este un dialog de sorginte apocrifa, deoarece regii Franței nu adăugau nicio cifră lângă nume
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
1972) -, precocele Labiș devenise în scurt timp personalitate polarizantă: era clasicizat. Cum cercul vieții lui fulgurante se încheia în a douăzeci și doua noapte a unui decembrie mohorât (1956), cum ale sale ultima verba (notate de Aurel Covaci la căpătâiul muribundului) se refereau la Pasărea cu clonț de rubin care-l strivea, evenimentul tragic a avut imensă audiență. După mai mult de două decenii, Mircea Tomuș punea sub semnul îndoielii "legenda Labiș": "Avem acum "axioma Labiș", am spune chiar "dogma Labiș
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
într-un loc unde nu avuseseră loc lupte, unde îi erau ranița și pușca, cum de nu avea niciun act sau lucru care să-l poată identifica) sau de cei doi soldați, Iliescu și Zamfira, care, convinși că binecuvântarea unui muribund aduce noroc, îl duc pe carabinele lor. Identificarea lui Arhip ("E curios, începu el târziu, dar acum, că te privesc mai bine, îmi dau seama cât de mult semeni cu Ivan843") sau a lui Procopie (" Într-adevăr, cu cât vă
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
organizate în două cicluri, Scrisori din salonul 30 și Ferigi și staniol, sunt probabil cele mai valoroase din literatura lui S. Miniaturi lirice în care se fixează spaima de trecerea timpului și de iminența morții, ele compun un jurnal de muribund și consemnează lupta cu așteptarea morții: „De câteva zile defilez prin propriu-mi trup,/ cu tot alaiul: pompieri, cămătari, perfuzii și rock-mani - / pereții sunt fie scorojiți, fie afumați/ iar tribuna a înmugurit./ Îmi oglindesc sângele în cana cu ceai amar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289476_a_290805]
-
doar de împunsătura groazei. Ceva prețios dinlăuntru-i trebuia salvat de putrezirea lentă și timpurie printre ei. "Du-mă pe creasta celui mai mare talaz, du-mă în santina Titanicului, numai ia-mă de-aici, de pe malul ăsta năpădit de muribunzi!" rosti ea răspicat în urechea lui Rică printre respirări întretăiate. Un tragism operatic reverbera în glasul ei. "Ducă-se dracului cu toții - mai dracului decât tine!" se corectă ea, amintindu-și că se adresa cuiva ce atinsese deja, în principiu, nedorita
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
misfortune, and in a man this is so much worse. §§§§§§§§§§§§ În înțelepciunea și generozitatea ei, cînd Eduard trăgea să moară, a invitat-o pe ultima iubire a regelui, Alice Keppel, și a condus-o, ținînd-o de mînă, pînă la patul muribundului, după care s-a retras discret. ************* Titlul de duce de Clarence a fost purtat de regulă de fratele cel mare al prințului de Wales, v. vol. 1, 2, 3), adică de moștenitorul prezumtiv al tronului. În terminologia de specialitate, se
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
modă în epocă, G. Topîrceanu. E drept însă că în 1960, când realismul socialist cu greu mai putea fi controlat spre a nu se transforma într-un periculos realism pur și simplu, C. se simțea obligat să se solidarizeze cu muribundul, într-o lucrare intitulată Pentru realismul socialist. Imediat după aceea însă canonul propriu a prins să se modifice, a început să înglobeze concepte filosofice și artistice nesupuse dihotomiei sociale, analizele au început să fie complete și subtile, sensurile operei nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286519_a_287848]
-
cu viața reală”. Strângerea de mână este “un contact musculotactil, care este aproape un contact mintal” (Vaschide) este “evocatoarea unei întregi sensibilități ascunse”. Vaschide a cules date privind strângerea de mână a bolnavilor neurologici, a psihopaților și a psihoticilor, a muribunzilor. Din acest punct de vedere grafologia este o “demonstrare experimentală a psihologiei revelatoare a mâinii”. Determinarea calităților individului după scris a preocupat pe mulți încă din antichitate, cum rezultă din scrisorile lui Aristotel, Demetrius din Falera și Suetania. Observații interesante
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
puțin studiat, printre altele, și din cauză că această experiență este fără nici un ecran de validare. La aceasta se adaugă faptul că este sinistră și cere curaj, sacrificii, demnitate. Este cunoscut că în final fața morților are o mare seninătate, totuși masca muribunzilor este tragică de cele mai multe ori, probabil este un efect al destinderii de după intrarea în moarte. Exista trei opinii cu privire la durere în ultimele ore de viață. După unii autori, durerile fizice devin extrem de puternice. Alți autori consideră, dimpotrivă, că în fazele
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
vreme...". Robert Musil, Hârtia de prins muște În acest text, care deschide Operele pre-postume, Musil descrie cu o precizie de entomolog interminabila agonie a muștelor prinse în capcana hârtiei cu lipici, un câmp de luptă miniatural, unde morții, răniții și muribunzii nu sunt cai și oameni (soldați), ci muște muște dintr-acelea "mizerabile" care pun stăpânire vara pe apartamentele noastre și ne otrăvesc viața. Doar un artist ar putea fi interesat de muște, s-ar putea emoționa în fața morții lor lente
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
minunează cel mult de efectele otrăvii, de senzațiile ciudate pe care aceasta le trezește în el. Naloboșul nu întrevede moartea. Ceea ce alimentează teama de moarte e imaginația și inteligența, precum și suferința fizică ori mentală care se citește pe chipul unui muribund. În opinia "biologilor", dacă animalul (naloboșul, în special) nu are chip, dacă natura nu i-a oferit un teren, un teatru al durerii, acestea se întâmplă pentru că el nu cunoaște durerea. Apărătorii naloboșului găsesc acest argument stupid. Pentru cei care
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
scris destinului uman să fie asemeni unui pelerinaj ce începe spre a se termina, îmi scapă un suspin prelung întru resemnare. Și poate că dincolo de a fi doar suspinul unui resemnat în fața morții, el reia simbolic ultimul suspin al tuturor muribunzilor, ultima lor suflare de rămas bun. Întâlnirea cu nevăzătorul ce-și întinde mâna solicitând sprijinul trecătorilor adesea prea supuși grabei cotidiene și între-vederea cu prietenul sub auspiciile ceremoniei funebre determinate de moartea unei ființe dragi acestuia par a fi formate
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
cataclismului ființei. Este ca și cum lumea a fost arsă de un astru rebel izvorât din pedeapsa divină, iar eu sunt unicul damnat la o moarte ce nu mai moare, la un declin-prăbușire ce nu se termină nicicând. Asumându-mi statutul de muribund abandonat de viață, de exilat între pereți ce îmi dictează îngustimile mersului meu stingher, conștiința mea deșertificată, secătuită de luciditate practică, de curaj, răbdare și dragoste, este pătrunsă înlocuitor de o nouă vibrație afectivă: revoltarea. În miezul nenorocirii mele, captiv
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
faptul că mânușa protejează mâna de contactul direct și neglijent cu materia impura (în cazul nostru, cu pantoful), purtarea mânușilor albe semnifică în liturghia catolică neprihănirea. După Dicționarul de simboluri, "în tradițiile occidentale, încălțarea are o semnificație funerară"104. Un muribund este pe punctul de a pleca în lumea cealaltă, iar pantoful lui, abandonat, arată că moartea se apropie și omul nu mai este în stare să meargă. Faptul că Milos, purtând mănuși albe, șterge de praful adunat în timpul călătoriei pantoful
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
și pântecele mamei. Intimitatea, la rândul ei, sporește În raport cu izolarea, micșorarea spațiului și a intensității luminii, deziderat Îndeplinit prin delimitarea unei case mai mici (cameră, sau casa cea mică) În cadrul casei mari, spațiul căutat intuitiv pentru concepție și dorit de muribund. Aspectul intimității spațiului familial diminuă treptat pe măsură ce ne Îndepărtăm de spațiul de maximă intimitate evocat mai sus, dar fără să-și piardă valoarea simbolică. Ușa, fereastra, prispa, curtea și grădina, poarta și gardul, În sfârșit ulița, sunt tot atâtea elemente
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
cu perimetrul locuinței atribuindu-i-se În trecut puteri magice În regenerarea familiei (Ghinoiu). În acest sens se găsesc și astăzi practici rituale ce privesc copilul bolnav care printr-un proces de Îngropare simbolică renaște În vederea Însănătoșirii, ca și așezarea muribundului În contact cu pământul locuinței În aceeași ideie a regenerării și revenirii. Ideia era că În contactul cu solul familial, atât nou născutul cât și muribundul primeau acea putere regeneratoare sau energie vitală care să-l ajute pe primul să
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
bolnav care printr-un proces de Îngropare simbolică renaște În vederea Însănătoșirii, ca și așezarea muribundului În contact cu pământul locuinței În aceeași ideie a regenerării și revenirii. Ideia era că În contactul cu solul familial, atât nou născutul cât și muribundul primeau acea putere regeneratoare sau energie vitală care să-l ajute pe primul să vină din preexistență, iar celălalt să treacă În postexistență. În fapt această ideie ascundea credința Întâlnită pretutindeni că oamenii mor Întorcându-se astfel În pământul matern
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
bolii) și cea pregătitoare sau premergătoare decesului, o etapă de medi‑ tație interioară, de Încheiere a unor bilanțuri referitoare la existența pacientului În această lume. Acest tip de depresie premergătoare este o etapă eficientă și de dorit În cazul fiecărui muribund. Ea se manifestă prin separarea de această lume, prin acceptarea bolii pe care o vede În rânduiala lui Dumnezeu cu el, prin dialog cu sine Însuși, meditație, spo‑ vedanie și rugăciune, prin bilanțul realizărilor și scăderilor vieții etc. Este o
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
să fie de sufletul meu”. Cel ce primea pomana răspundea, la rândul său: „Bogdaproste”. Înainte de moartea cuiva, atunci când sfârșitul acestuia era inerent, rudele apropiate își cereau, pe rând, iertare de la acesta, iar preotul îi dădea ultima împărtășanie. Se crede că muribundul ce nu este iertat moare mai greu. Când cineva dintre cei de față era mai milos și muribundul nu-și putea da duhul, persoana respectivă era trimisă discret afară, după treburi. Înainte de moarte sau chiar pe patul morții, se obișnuia
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
sfârșitul acestuia era inerent, rudele apropiate își cereau, pe rând, iertare de la acesta, iar preotul îi dădea ultima împărtășanie. Se crede că muribundul ce nu este iertat moare mai greu. Când cineva dintre cei de față era mai milos și muribundul nu-și putea da duhul, persoana respectivă era trimisă discret afară, după treburi. Înainte de moarte sau chiar pe patul morții, se obișnuia a se lăsa un testament verbal ce a devenit ulterior actul scris de moștenire. Spre deosebire de alte țări unde
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
Peter Frank afirmă: „Este de-a dreptul straniu faptul că ține de datoria guvernului să intervină Împotriva șarlatanilor doar În momentul În care izbucnește vreo epidemie, În condițiile În care nu se iau nici un fel de măsuri În privința miilor de muribunzi secerați zilnic de boală În odăile lor solitare. În acest sens, guvernele ar trebui să intervină fie pentru alungarea tuturor medicilor și a artei lor, fie În vederea adoptării unor măsuri anume pentru a proteja viața omului mai mult decât În
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
gândire precum cel al marchizului de Sade, care se constituie într-una dintre formele cele mai radicale ale nihilismului ateu și materialist. În romanele sale, dar și în cele două dialoguri filozofice ale sale (Dialog între un preot și un muribund, 1782 și Filozofia în budoar, 1795), Sade pune în scenă cu o fantezie debordantă toate consecințele corozive și nefaste pe care viziunea sa nihilistă asupra Naturii și Rațiunii le presupune pentru conduita morală și pentru societate. Chiar de la început, așadar
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
Filozofia în budoar, 1795), Sade pune în scenă cu o fantezie debordantă toate consecințele corozive și nefaste pe care viziunea sa nihilistă asupra Naturii și Rațiunii le presupune pentru conduita morală și pentru societate. Chiar de la început, așadar în răspunsul muribundului către preot din dialogul omonim, nihilismul său este formulat ca o consecință metafizică a unui raționalism materialist coerent: Ce sistem, prietene? Cel al nimicului. Nu m-a înspăimântat niciodată și nu văd altul care să fie la fel de simplu și consolator
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
viața bolnavului? Prin aceasta, ne reîntoarcem de fapt la o „morală a datoriei”, care apropie speranța de responsabilitate. Cât de actual devine Kant, ca model de a gândi În medicină. Cei care Își asumă răspunderea față de bolnavul incurabil sau față de muribunzi o fac, chiar dacă nu recunosc acest lucru, În primul rând din considerente morale. Ei vor să le redea viața. Nereușind, Încearcă atunci să atenueze traumatismul morții. În cazul acesta, consolarea devine practică psihoterapeutică specială ( E. Kübler-Rossă. Oricare ar fi formele
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]