1,153 matches
-
lumii create un vas ales apt de a deveni receptacul divinității și de a zămisli un fiu preacurat al cărui ipostas avea să fie Însuși Logosul divin. Fecioară și Maică, Făptură Umană și Mamă a Celui ce este Dumnezeu, fiică muritoare să nască pe Dumnezeu Cel fără de început, sunt paradoxuri pentru necredincioși. Dar ceea ce la oameni este cu neputință, la Dumnezeu este cu putință, legile firii sunt biruite. Fecioara Maria ia în pântece de la Duhul Sfânt și naște pe Dumnezeu - Fiul
CÂTEVA INDICII ŞI REFERINŢE ISTORICE ŞI SPIRITUAL – DUHOVNICEŞTI DESPRE ICOANA MAICII DOMNULUI “PORTĂRIŢA” DE LA MĂNĂSTIREA IVIRON DIN SFÂNTUL MUNTE ATHOS... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2012 din 0 [Corola-blog/BlogPost/360145_a_361474]
-
al morții, se apropie trufaș de babă. - Te rog din inimă mai păsuiește-mă vreo douăzeci-treizeci de ani, doamnă Moarte, o imploră vrăjitoarea. Cea cu pelerina și cu coasa pe spate o privi sobră, iritată de îndrăzneala și obrăznicia acestei muritoare de rând. - Rup pactul cu diavolul și-l fac cu tine! - insistă Buha. - Eu nu fac pact cu nimeni! - îi replică Moartea. „Hârșc! Hârșc!” îi retează mâinile și picioarele. Baba țipă de durere. Palmele și labele picioarelor se zvârcolesc prin
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
este cel mai semnificativ, de fapt, singurul care este om, este homo religiosus. 76. Auotonomia spirituală a omului este iluzorie și ea se mișcă perpetuu între Dumnezeu și dracul. Fără credință și Biserică, omul rămâne un simplu animal rațional și muritor, raționalitatea având doar caracterul unei mai mari puteri de adaptare la condițiile cosmice decât restul dobitoacelor. Când zici că omul este un animal rațional, și muritor, raționalitatea având doar caracterul unei mai mari puteri de adaptare la condițiile cosmice decât
PETRE ŢUŢEA – APOLOGETUL CREŞTIN, FILOZOFUL MAGISTRAL ŞI GÂNDITORUL AUTENTIC – ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NEAMUL SĂU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384816_a_386145]
-
și cinste, Dar gându-i e la bani și avuții, Și la orgii cu fufe și artiste, Aranjamente, „șuste” și beții. Declamă: „onorată adunare!...” Sau „dragii mei!...”, „stimați alegători!...”; De față cu lingăi și-admiratoare, Ne zice : „luzări”, „proști” sau „ muritori”. Până-l alegi, un „mulțumesc” de-ți spune, Se spală-apoi pe dinți și cu săpun Și s-ar căi prin post și rugăciune De ciudă că ți-a spus un lucru bun. Ales fiind, de-l prinzi pe dumnealui, Cu
PORTRET DE POLITICIAN de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385088_a_386417]
-
iei vina mea și nu mă judeci, mi-accepți versul, foc sacru, mărturie vie a dragostei ce-ți port nemăsurată-n veci. Sângele cerului Tău în vene-mi strecoară și-mi vorbește când gândul se sfârșește-n psalmi, unește trup muritor cu vis albastru, timid voi coborî împărăției Tale; fă-mă demn să te-ntâlnesc în inimă curată, să pot prin vers umil a-ți mulțumi pentru o nouă șansă... Pătruns de sacru nu pot a muri, el nu se stinge
SACRU de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2182 din 21 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385069_a_386398]
-
acei ce-n urmă am lăsat. Să poruncești furtunilor să tacă Și vântului să-mi vină-n ajutor, Când jalnic răsuna-va-n văi o toacă, Doar voia Ta în toate să se facă, Căci ești etern, iar eu sunt muritor. Să mă cuprinzi în dragostea Agape, Așa cum ai făcut din prima zi, Când mâini de lut țărâna o s-o-ngroape, Cu Tine voi păși Isus, pe ape Și-apoi ne-om înălța în veșnicii. 21/01/15, Barcelona-Lucica Boltasu
DIN VEŞNICII AI PUS ÎN MINE DORUL de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382379_a_383708]
-
scurgă-ncet Și transformat într-un proclet, Purtat de valul înspumat, Mă-nalț pe culmi, înfumurat, Mai ceva ca un vultur, eu.... Mă iartă Doamne, Dumnezeu, Că mi-am pus aripi, vrând să zbor Mai sus de tot ce-i muritor, Uitând că doar prin Tine sunt O nestemată pe pământ, Că fără Tine sunt nimic.... Te chem în rugăciuni, Te strig, Îmi cercetează azi ființa Și-nvață-mă ce-i umilința... Din zboru-mi frânt să-nvăț, să știu, Că Dumnezeul
MĂ IARTĂ DOAMNE, DUMNEZEU de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382382_a_383711]
-
a ghidat barcă pe valuri fericite Și am vâslit la unison cu marea. În barca - mpovărată cu greutăți Am înfruntat adesea uraganul, Cu tăceri de cuvinte am învins răutăți Și prin credință am gasit limanul. Pe marea vieții trecătoare Destinul muritor e scris în legea firii, Dar cer Preamilostive Doamne indurare, Îndreaptă-mi barcă spre marea nemuririi! Referință Bibliografica: Marea vieții / Ștefania Petrov : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2049, Anul VI, 10 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ștefania
MAREA VIEŢII de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 2049 din 10 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382497_a_383826]
-
în palme Și pe boltă să te pui, Niciodată prea departe Către mine când te sui. Tu, stăpânule a toate, Pleacă-ți ochii înspre noi! Vezi cum focul mi se stinge, Când nu suntem amândoi! Rupe Legea ce o ține Muritoare pe pământ, Și-o așează printre stele, Niciodată în mormânt! De-a lui cerere nebună Se cutremură văzduhul, Nemișcarea se frământă Negăsindu-i morții locul! Din adâncuri se arată În pulsații nesfârșite, O lumină ce străbate Galaxii nedeslușite. Iar acum
AXA CERULUI de DANIEL DAC în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383904_a_385233]
-
Stai pe cealaltă margine zâmbind,cu pleoape plecate alene. M-am divizat pe Mine însumi, în trei părți legate cu șfori Le manevrez pe scena vieții ,păpuși ale cuvintelor. Buzele zâmbesc înfiorând mărturisiri clocotitoare Ce sunt înăbușite în fântânile sufletelor muritoare. Iubirea se joacă de-a v-ați-ascunselea în inimi umane Dansând dintr-una-n altă țesând iluzii ...milioane. Nu există congruenta între dragostea romantică și fericire Nefericirea se leaga intrinsec de cuvintele pasiune și iubire... Proiectăm asupra celuilalt așteptări pretențioase, nerealiste Năruind castelul
P0VESTE ETERNA de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384001_a_385330]
-
mâna, Primeam o viață în eternitate De-am fi purtat pe umăr, demn, cununa... Apoi, veni și timpul ca să plec Către Pământ cu sfântă misiune. Urma ca muritor să mă petrec, Urmând ca tu s-apari ca o minune. Eu muritor, tu înger păzitor Deasupra mea aveai ca să veghezi, În noapte somnul lin , odihnitor, Cărarea vieții mele, zi de zi. Apoi, aveai să vii și tu cu misiunea, Copil să-mi fii, să ne-mplinim menirea. În doi să-ndeplinim promisiunea
COPILĂ, ȘTII? de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2130 din 30 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383423_a_384752]
-
Sfinții Apostoli în chip de limbi de foc s-a pogorât Sfanțul Duh lua ființă de fapt prima biserică de sorginte creștină, trupul viu al lui Iisus, arvuna și mărturie a nădejdii că deși că oameni santem conștienți că santem muritori, nu ne putem imagina și nici nu putem accepta că am dispare pentru totdeauna fără de urme în negura uitării, fiindcă același Duh Sfânt care L-a înviat pe Iisus ne va trezi și pe noi la o viață bineplăcuta Domnului
TEOLOGUMENA – DESPRE BISERICA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1998 din 20 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383576_a_384905]
-
cum floarea-n câmp inundă! Într-un ocean de verde-aprins, Și totu-n jur parcă ne cântă, Poemul vieții, ce-a descins. Respir iubirea, ce-o revarsă, Cu fiecare strop de soare, Din ochiul cerului albastru, Ce-mi poartă taina muritoare. Pășesc spre-a stelelor lumină, Care mă poartă tot mai sus, Prin răsăritul ce-o să vină, Cu fiecare pas apus. Referință Bibliografică: CÂNTECUL VIEȚII / Daniel Dac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2300, Anul VII, 18 aprilie 2017. Drepturi de
CÂNTECUL VIEȚII de DANIEL DAC în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382969_a_384298]
-
Vechiului Testament, ar putea deveni un real sprijin pentru învățământ, pe orice nivel curricular s-ar afla el, ar putea fi o provocare pentru elevii seminariilor teologice sau pentru erudiții facultăților de profil și, de ce nu, ar putea aduce alinare muritorului de rând, care s-ar împărtăși mai ușor din puterea harului coborât de la Dumnezeu și rostit prin gura proorocilor săi, transformat în dulce cânt poetic prin versurile lui IOAN CIORCA. Mai mult decât atât, prin amploarea unei astfel de lucrări
NOI APARIŢII LITERARE LA EDITURA ARMONII CULTURALE de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383145_a_384474]
-
mereu beat. Azi e treaz. Preocupat. Înserarea coboară repede; noaptea. Nici una, în ultima vreme, nu a fost mai plină de stele. Astrologul vorbește celor strânși în Piață despre planete nevăzute, comete și meteoriți; despre constelații ce nu se vor arăta muritorilor decât peste miliarde de ani, fiindcă acestea de-abia s-au născut, în urma unui cataclism stârnit de forțe necunoscute, undeva spre centrul Galaxiei; de acolo, ceva îi spune că peste Stațiune se va abate o mare nenorocire, încă nu știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
este În primejdie? Și dacă, așijderea, greșeala Evei n-a fost una Întâmplătoare, imanentă curiozității feminine, ci provocată cu meșteșug de acest Dumnezeu care avea nevoie de un pretext pentru sacrificarea omului? Căci din acel moment a devenit ființa umană muritoare. Să fie damnațiunea thanatică a oamenilor prețul plătit de Creator pentru conservarea propriei nemuriri? Să fie Dumnezeu creația unei instanțe divine de rang superior care, Însuși, a greșit față de Tatăl Său? Dar cine este, atunci, acest Dumnezeu adevărat, părintele Dumnezeului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nu sunt suficient de ateu s-o formulez cu glas tare. Mă mulțumesc să spun atât: de multe ori am impresia că Dumnezeu nu este o soluție, ci, mai degrabă, o problemă. Am două nedumeriri. Prima: bun, omul a devenit muritor pentru că a păcătuit față de Tatăl Său, gustând din fructul interzis. Cu ce au greșit Însă animalele de au Împărtășit aceeași soartă? Sau, cumva, ele au fost muritoare de la bun Început? Poate nu-mi aduc bine aminte, dar am impresia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ci, mai degrabă, o problemă. Am două nedumeriri. Prima: bun, omul a devenit muritor pentru că a păcătuit față de Tatăl Său, gustând din fructul interzis. Cu ce au greșit Însă animalele de au Împărtășit aceeași soartă? Sau, cumva, ele au fost muritoare de la bun Început? Poate nu-mi aduc bine aminte, dar am impresia că Biblia nu ne spune nimic În privința asta... A doua: de ce oare mi se pare mie că favoritul dintre Însuflețite al lui Dumnezeu, cum l-ați numit dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nu e vorba de naționalizare, rechiziționare sau altceva similar, firma nu e a statului, rămâne o afacere privată, atâta doar că nu mai vorbim despre proprietate, ci despre cesiune, o formă mai apropiată de condiția tranzitorie a omului ca ființă muritoare... dacă dăm la o parte vălul de legi și cutume pe care existența socializată l-a transformat Într-o realitate de la sine Înțeleasă și acceptată ca firească, Într-un datum asupra căruia nimeni nu-și mai pune Întrebări, se vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
marea majoritate a celor care își aminteau de acea întâmplare nu fusese vorba de voința lui Allah, ci de un absurd capriciu al destinului sau de o farsă cumplită a neastâmpăratelor duhuri ale nisipurilor, care deveniseră invidioase că un simplu muritor devenise protagonistul sutelor de istorii ce se povesteau la lumina focului. Peripețiile lui Gacel Sayah erau cunoscute și dincolo de granițe, făcuseră să curgă râuri de cerneală și fuseseră chiar motiv de inspirație pentru o carte, dar el continua să trăiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
N-ai dreptul să fii trist Într-o societate ca a noastră, spun ei, de parcă tristețea ar fi un produs exclusiv social. Există atîția factori extrapolitici și extrasociali care ne justifică tristețea. GÎdește-te numai la faptul că știm că sîntem muritori. Uite-te aici, În jurul tău, nu te cutremuri de pînda bătrîneții, de sfîrșitul tuturor lucrurilor, de neputința de a reface din memorie un chip pe care l-ai iubit cîndva; cîte feluri de tristețe, tristețea adolescentului, tristețea femeii de patruzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Vezi tu, deși eu și Judy suntem practic parteneri cu drepturi egale, ea urăște partea asta a muncii de zi cu zi, partea de afaceri. Nu vrea să se deranjeze cu asta. Nici una din noi nu suntem, cum se spune, muritoare de foame - ridicări din umeri, palme ridicate - dar Judy nu a trebuit niciodată să se îngrijească să facă bani. E pasionată de artă; are un ochi minunat pentru tinere talente. Dar nu e atât de pasionată de partea birocratică. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
pot presimți și judeca, din moment ce încă nu i-am trăit parcursul înfăptuirii? Spun asta pentru că, iată, mirabilă și uluitoare făptură se ridică deodată din ceata de maimuțe, chiar acum, uluind pe toți și toate cu frumusețea-i neobișnuită. Ce zeu muritor și mult prea asemănător celor din ceruri este creatura aceasta atât de diferită de celelalte și cum de-a ajuns aici fără să-și trădeze nepotrivirea cu gloata de primate? De unde, din ce cotlon al existenței a izbucnit prezența ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
puiului abia ieșit din găoace, la năprasnicele chinuri ale viermelui perpelindu-se la soare ca pe jăratec, la durerea despărțirilor, la grozăvia leprosului, la uimitoarea metamorfoză a sînilor femeii, la răni, la suferința orbului...“ Și deodată se văzu cum trupul muritor al lui Simon Magul putea fi văzut desprinzându-se de pămînt, Înălțându-se drept, tot mai sus, mișcînd lin din brațe, aproape nedeslușit, precum peștii aripioarele, , iar părul și barba Îi fluturau În zboru-i domol. În liniștea neașteptată care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
nu și singurul; atunci lumea era o taină, atunci credința era amăgire, atunci viața lui nu mai avea nici un temei; atunci omul era taina tainelor, atunci denecuprinsul era tăgăduit. Dacă era să-și creadă ochilor, ceea ce trebuia să fie trupul muritor al lui Simon Făcătorul de Minuni răzbise pînă-n nori; o pată neagră, pe care pentru o clipă o pierdu din ochi, dar care acum, pe fundalul lăptos al norilor firavi, se contură iar, ca apoi să se mistuie În Încețoșarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]