2,953 matches
-
treacă și altă dată.Încet Încet fata nu mai era așa vesela ca până atunci, stătea mai mult singură și nu-i mai spunea totul mamei sale. Într-o seară de iarnă, văzând că nu are cum să scape de musafiri nepoftiți, ieși pe ușa din dos, fugi și se ascunse Între fete, la o șezătoare.Mâinile ei lucrau mai cu spor ca ale celorlalte fete. Tocmai când Începu să se liniștească, una dintre fete, care avea un frate bun de
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
o pâine. Ce zarvă pe la conac când pețitorul cu mama și tatăl său se anunțară În vizită! Slugile măturau curțile, femeile scoaseră zestrea la soare, puseră mușcate În geam. Iar boieroaica Îi ceru Tușei să se ocupe de bucatele pentru musafiri. Nu se mai știa ce era la bucătărie de oale și lighene. Tușa pregăti rață pe varză, făcu garntura de castraveți și roșii. Fructierele erau pline cu mere roșii, pere zemoase, prune și struguri dulci. Din beci au scos cel
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
se priveau ca doi porumbei. Peste câteva zile boierul primi o scrisoare de la celălalt boier, În care Îi spunea că fiul său nu va lua de nevastă pe fata unui om zgârcit și hapsân, care nu știe să-și primească musafirii și-i ține flămânzi după atâta cale lungă. Fata plânse, țipă și se Încuie În camera ei, boieroaica bătu din picior, iar boierul o chemă la el pe Tușa, o certă zdravăn că nu a făcut bucate petru oaspeți, stricând
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
Atunci Îi veni o idee: merse Într-un loc mai ferit, Își scoase sabia Încovoiata de sub haină și o aruncă sus-sus, cât de tare putu, punându-și nădejdea În Allah. Dar Dumnezeul moldovenilor a vrut ca Ștefan să vadă mișelia musafirului său, așa că lăsă sabia atârnată de cer, ca s-o poată vedea toți moldovenii. Când Ștefan l-a Întrebat pe sultan ce și cum acesta Începu să Îndruge ce Îi veni la Îndemână, cum că aceea nu este o sabie
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
a spațiilor de cazare": Camelia cu mine, Mihai cu Beatrice dacă vor veni, două camere pentru fete și prietenele lor, o cameră pentru "amiral" și colegul lui. Bine e să ai casa mare, mi-am zis! Ai unde să primești musafiri! În camera "părinților" am depozitat cadourile și, pentru a le feri de privirile prea curioase, am încuiat ușa, spre părerea de rău a Anei. Cu problemele rezolvate la Bușteni, ne-am întors la București. Tot drumul mă frământa întâlnirea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
boi. Cum venea înserarea și Ajunul, Crucea era iluminată de cele 500 de becuri, spectacolul fiind, prin pânza ninsorii, feeric. Sania îi aștepta și Petre o sună pe Ana pentru a vedea care mai e situația cu restul familiei și musafirii. Totul era în ordine, Ana a ținut problemele "în mână", bradul a fost împodobit, camerele încălzite... Petre le-a dat tuturor "liber" până pe la orele 19,00, cerând liniște, fiind puțin obosiți după călătoria cu trenul și "aerul tare" de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
era altceva! Era o afinată făcută în casă, care îți dezmierda gâtlejul. Bună afinata, bade Ioane! Mă bucur că vă place, o facem noi aici, pădurea e colea și-i păcat de la Domnu' să nu aveam așa o bucurie pentru musafiri de seamă. Da' serviți și ceva de-ale gurii. Îs toate făcute în casă. Am tăiat un godac de Ignat și l-am pregătit cum se cuvine am făcut și cârnați, și leber, și tobă, am afumat și niște slănină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
o să am cu ce mă drege după țuica babei Floarea! Mai apărură pe masă câteva castroane de lut, frumos smălțuite și înflorate și două ulcele pentru vin. Domnule Petre, binevoiți a împărți cu noi masa asta. Nu ne așteptam la musafiri, îs bucatele pentru noi, un borș de cocoș, o tocăniță de purcel... Nu știu dacă v-o place, că orășenii nu mai știu mânca. Eu muncesc din greu de dimineață până seara și lelea Maria are grijă să mă hrănească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
fețele văzând atâtea bunătăți pe masă: drob, caș cu ceapă verde și ridichi, ciorbă de miel, friptură de miel cu pepene murat, cozonac, pască, afinată, busuioacă, pâine de casă... Petre oficia serviciul ca un maestru, stilat și atent la reacțiile musafirilor. Nu auzi nici un comentariu negativ sau vreo critică. Toți așteptau părerea mamei. De unde atâtea bunătăți? Ai angajat personal de la Hilton? Începură să râdă, așteptând reacția tatălui. Nu, dar fără să știți voi, am urmat eu un curs la Hilton. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
mai aduse și ciulama de hribi cu smântână! Nu prea mai mâncaseră ei așa ceva și ce a rămas din pești nu era bun nici pentru Muzeul Antipa! Cum toate poveștile au un sfârșit, în dimineața celei de a patra zi "musafirii" erau gata de plecare. "Copiii" mai că dădeau în plâns, Camelia, încerca să-și stăpânească emoțiile, deși și ea căuta să-și îndrepte privirea în altă parte. Până și Toni trăia trist momentul despărțirii. "Amiralul" mergea până la București și Petre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
spune că a intrat România în doliu, adică nu se mai joacă fotbal. Mă duc acasă și anunț că România a pățit-o. Fum și un vag miros de mucegai: fumul de la țigări, mirosul de mucegai de la hainele unora dintre musafiri care de-abia ce se întorseseră din închisoare. Toți cei prezenți vorbeau încet, aproape în șoaptă. Pe masă erau pahare cu vin, dar sticlele și sifoanele stăteau ascunse pe dedesubt. La plecare, unul dintre musafiri zice, în loc de la revedere: "|știa
Bucureștiul și Medgidia acum 40-50 de ani by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8740_a_10065]
-
mucegai de la hainele unora dintre musafiri care de-abia ce se întorseseră din închisoare. Toți cei prezenți vorbeau încet, aproape în șoaptă. Pe masă erau pahare cu vin, dar sticlele și sifoanele stăteau ascunse pe dedesubt. La plecare, unul dintre musafiri zice, în loc de la revedere: "|știa din nou ne arestează!" Cum se pregăteau alegerile cu 50 de ani în urmă? Ioan Lăcustă citează din ziarele timpului. Brigăzile artistice din fabrici și uzine repetau scenete și chiar piesuțe de teatru mobilizatoare. Poetul
Bucureștiul și Medgidia acum 40-50 de ani by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8740_a_10065]
-
și mare tribunal. Un oraș întreg, îndărătul unor ziduri. Un Versailles african. Nu lipsesc, la tot pasul, comparațiile cu Franța, cunoscută conaționalilor pentru care scrie Tican Rumano, și chiar cu România. Deprinderi, vechi, de cînd e proza de călătorie, de musafir. Care se uimește și se bucură. Între timp, la frontiera italiană izbucnește un conflict. Amenințarea războiului face aproape cu neputință o audiență la împărat, pentru călătorul dornic să-l cunoască. Intrarea o poate mijloci doctorul palatului, un... român. Cititor al
Alb-negru by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8798_a_10123]
-
și se bucură. Între timp, la frontiera italiană izbucnește un conflict. Amenințarea războiului face aproape cu neputință o audiență la împărat, pentru călătorul dornic să-l cunoască. Intrarea o poate mijloci doctorul palatului, un... român. Cititor al Universului, la care musafirul colaborează. "Tremuratul plai de vis/ Prielnic potrivirilor de stele", cu vorbele lui Ion Barbu, e această lume din marginea lumii. Împăratul citește reviste franțuzești. Vizitatorul i se înfățișează în frac, procurat cu greutate. Eticheta e la locul ei. Împăratul primește
Alb-negru by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8798_a_10123]
-
într-adevăr, expresia directă a incoruptibilității. Alteori, însă, de fapt, de cele mai multe ori, sărăcia este o șmecherie, un mod de a-i lăsa pe alții să muncească, să producă și să administreze bunuri. Există "săraci" care își trăiesc viața ca musafiri pe Pământ: ei locuiesc în camere confortabile fără să aibă o casă a lor, merg cu mașina fără să se încarce cu grija de a fi proprietarii unei mașini, se bucură de pomii înfloriți primăvara fără să fi plantat vreodată
Proprietar de zăpadă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8880_a_10205]
-
locuiesc în camere confortabile fără să aibă o casă a lor, merg cu mașina fără să se încarce cu grija de a fi proprietarii unei mașini, se bucură de pomii înfloriți primăvara fără să fi plantat vreodată vreun pom. Ca musafiri pe Pământ ar trebui să trăiască numai artiștii, pe care merită să-i ocrotim și să-i răsfățăm cu toții pentru că ne dăruiesc bunuri mai valoroase decât diamantele. Dar aceasta nu înseamnă că proprietatea trebuie interzisă moral artiștilor, prin prejudecata că
Proprietar de zăpadă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8880_a_10205]
-
din subordinea sa, pornește în căutarea lui, fapt care-l pune de asemenea în situații bizare. Drumurile duc toate la casa lui Coști, unde o mamă disperată nu uită, totuși, să facă oficiile de gazdă, dar și să-și descalțe musafirii care servesc masă în așteptarea doctorului Andronescu. Scenă merită reținută, locotenentul Neagu (Adi Caraulean) și soldatul Bogdan (Tudor Istodor), prieten al lui Coști pășesc oarecum stînjeniți prin încăpere, cu șosetele albe din dotare. Căldură căminului ia treptat locul rigidității cazone
Eroi ai timpului nostru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9975_a_11300]
-
în coceni de porumb, fie în tulpini uscate de floarea soarelui, legate apoi cu sfoară. Și-a dat seama că bunicul era foarte isteț, gândindu-se că un iepuraș ca dumnealui ar veni în vizită la puii lui. Acum bietul musafir s-a învârtit în jurul copăceilor, a mișcat mustățile, și-a înfipt de câteva ori dinții mari în îmbrăcămintea de iarnă a copăceilor și a plecat supărat în pădure. Trebuie să mai rabde câteva zile, până se va topi zăpada și
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
său, avându-l, însă, lângă ea pe Mihai: "Alecu pătrunse primul și pentru moment se-nfurie de imaginea ce se deschidea sub ochii tuturor: un bărbat strângând în brațe nevasta lui. El, inutil, un rătăcit care se asigurase de ospătarea musafirilor și nu veghease la căpătâiul ei așa cum ar fi trebuit, așa cum făcuse celălalt. Din nou pierduse, din nou alesese altceva" (p. 217). Eșantioanele de mentalitate configurează specificul regional și cultural, cu inserții în intimitatea familiilor boierești, iar idila nu este
Prin lumea evgheniților by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/8983_a_10308]
-
-l pe primarul chemat că ședea în picioare, îi făcu semn să ia loc; dar Gologan nu se așeză; rămase în picioare; parcă mai întâi voia să știe de ce-l chemase la el Antonescu... Acesta, parcă sesizând intenția, și caracterul musafirului, nu mai zise nimic. Se oprise din mersul lui precipitat, fără să ia loc, întrebând așa, în picioare ce crede domnul Gologan despre ju--dețul Prahova. Și despre capitala lui - Ploieștiul? Gologan, mirat, se gândi ce se gândi, după cât știa el
Neuitatul coleg de bancă, Gelu Gologan by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8986_a_10311]
-
greșit spre care se îndreaptă dacă nu umanitatea, măcar societatea în care trăiesc a fost când - exemplul e banal - din școlile de șoferi s-au scos așa-numitele "ore de mecanică". În acel moment, șoferii au acceptat să fie simpli musafiri în propriile mașini. Când dispare interesul pentru ceea ce se află dincolo de aparențe, lucrurile se deteriorează galopant. Probabil că din punctul de vedere al industriei automobilelor apariția rețelelor de ateliere de reparații era o necesitate. Din punctul de vedere al înstrăinării
Ultimul zâmbet al cărților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9022_a_10347]
-
unui trecut cu câteva puncte de intersecție. Plecată dintr-o parte într-alta a Bucureștiului, Vica stă, de pildă, o dimineață întreagă la ușa casei Yvonnei Scarlat, până ce aceasta se îndură să-i deschidă târziu, pe la amiază, când crezuse că musafirul nedorit nu s-ar mai afla prin preajmă. E "dimineața pierdută", care nu se soldează, totuși, cu un eșec, pentru că Yvonne o primește, în cele din urmă, stau la îndelungi discuții, privesc o fotografie a familiei și deschid astfel o
Fandare până la 1900 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9230_a_10555]
-
și pe-alături. Din țară iese pe la Giurgiu, în căruță, cu mai mult de un pasager pe loc (urcați în orice autocar de azi, și-o să vedeți că nihil novi...). În Giurgiu, un hotel cosmopolit și populat, hélas, și cu musafiri nepoftiți. Printre ei, și călători străini cu frică de greieri... Pe vapor, intertextualitate: coana Chirița, în vestminte "din timpul lui Cantemir Vodă", e recunoscută aievea printre călători. Nu e singurul portret de moravuri, într-o excursie ce se face nu
Basmele corsarilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9240_a_10565]
-
buni, rigiditatea, nonsensul ei, falsele valori și completa izolare și dezolare, prostia funciară a omului nou, fie el medic sau muncitor pe șantier. Granițele între unii și alții sunt atît de friabile în 4,3,2, grobieni sunt și printre musafirii selecți, obtuzitatea lor e parte a semicecității generale. Încărcată de mizeria unei experiențe liminale, Otilia se îndepărtează încet de această lume întreținînd aparențele, iar discuția care urmează între ea și prietenul ei este preludiul unei despărțiri, chiar dacă ea nu apare
O lume minunată în care veți găsi...: 4,3,2 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9258_a_10583]
-
care Filippos Filippou îl descrie cu simpatie, dar și cu nelipsita sa ironie. Brusc, Kazantzakis își înălță privirea spre cer, unde zbura un pescăruș. - La liberté. Qu'est-ce que c'est la liberté? declamă și apoi își privi pe rând musafirii în ochi. Gata, s-a zis cu Grecia, e pierdută, forța i-a slăbit, sângele i s-a făcut apă, nu mai poate să conceapă și să nască eroi. Klaras nu păru satisfăcut de vorbele gazdei. Privindu-l, rosti răspicat
Filippos Filippou Moartea lui Zorbas by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9260_a_10585]