269 matches
-
țipă vîrsta matusalemică. Se mai poate sta pe ea. O fi fost mai veselă odinioară? Vreo domniță, vreo carte, un evantai cumva? Rochia o fi fost albă, înecată în broderii? Cel care este cu domnița și stă în picioare, cu mustăcioară și baston, o fi fost vreun filfizon? Ce plecăciune, dom'le, la nouăzeci de grade! Sărută afectat mînuța care i se întinde. O boltă din viță de vie, cu struguri din abundență, te însoțește spre nuc, spre banca înnegrită de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
au găsit ocazia de a face exerciții de măgării pe acest frumos și parfumat băiat. Raj, este rîndul tău, să vedem de ce ești în stare, spune șeful bandei. Raj era un băiețandru de vreo 16-17 ani, musculos, antrenat și cu mustăcioară mai mult din puf decît din păr. Fremăta să arate ce poate, să vadă banda că el, cînd se înfurie, este turbat, nu alta. Așa că se pune țanțoș în fața lui Tudorel și, îngroșîndu-și vocea, tună: Unde te duci, mă, suvăcel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
el cînd a văzut că în sufletul acela firav al fetei se află mai multă iubire decît merită el. Poliția vine într-un tîrziu și pune întrebări formale. Puteți să-l descrieți pe agresor? Nu prea, un adolescent, cu o mustăcioară mai mult puf decît păr... Ăsta-i fratele meu, Raj, sare Raluca surprizător. Animalul, să înfunde pușcăria! Poliția merge la adresă și-l găsește pe Raj cu Rolexul la mînă. La proces, Raluca a fost martor și tînărul s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
să nu bage de seamă că e chiar deasupra vechiului lac. S’o crezi tu, Cristi. Nu uita cum, chiar tu, ai aflat vechiul curs al Prutului, demult acoperit de pădure, doar analizând solul. D’apoi drăguța de ea, cu mustăcioarele ei... Mda Îți rămân dator cu o fripturică pentru lecția ta de ecologie, din care aflu că nimic nu e etern În lumea noastră, mai ales atunci când e sălbăticia unui Început. Totul e să afli, În această degradare, poezia menită
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
o Domnului nostru Cel ce-ncearcă-n miez de noapte. El din gur așa grăi, o Domnului nostru Eu văzui pe Dumnezeu Ce vărstă de Domnul este, o Domnului nostru Că-i și vârstnic de voinic. Că nu-i fiară, mustăcioară, o Domnului nostru Și-o cunună de bujori Cele roduri de-mpărat, o Domnului nostru Cercători prin țări au dat. Cel ce-ncearcă-n zori de zi, o Domnului nostru El din gur-așa grăi. Eu văzui pe Dumnezeu, o Domnului
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Profesorul Loghin era la acea dată, așa cum constatasem și cu doar câțiva ani în urmă, în timpul studenției, un om arătos, la mijlocul vârstei, bine clădit și viguros, ca un Făt-Frumos de bărbat: înalt, spătos, cu obrajii rotunzi și fragezi, cu o mustăcioară neagră și deasă, tunsă scurt, cu niște ochi mari și albaștri, cu sprâncenele și părul des, muiate parcă în tuș, încât și Ea, colega mea de birou, îl sorbea din ochi cu afecțiune și admirație și nimeni nici nu bănuia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Da, da, cel care umbla cu trei arme pe el. S. B.: Da, așa e, parcă era Rambo. De la noi au mers încă doi militari, sub comanda locotenentului Adrian Bratu, de la Bateria a III-a, unul micuț de statură, cu mustăcioară. M. M.: Îl știu. S. B.: Încă trei militari erau de la Geniu. În total, eram șase militari în termen și doi ofițeri: Bratu și Dumitrescu. Ne-am pus în dispozitiv de tragere și ne-am dus să vedem, că cică
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
o fizionomie de adolescent fascinat de maturitatea pe care n-avea s-o atingă și o atitudine socială, în care se putea citi binecuvântata necumințenie a poeților. Fizionomia i-o declara părul vâlvoi ca mătasea porumbului, o încruntătură precoce și mustăcioara galică, adusă pe colțurile gurii, cărnoase încă, de copil. Iar în atitudinea lui socială Rimbaud se împletea cu Esenin și alții.”2 Deși este foarte greu să riști pronosticuri de istorie literară, Vladimir Streinu nu ezită să scruteze o clipă
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
acea mulțime de cerșetori, sărmani, oameni fără adăpost din zonă, trăind din mila credincioșilor și a Bisericii. Mă îndrept spre unul dintre aceștia, un bărbat jovial, în jurul vârstei de 40 de ani, cu o față rotundă ca luna și o mustăcioară blondă, caraghioasă deasupra - seamănă mult în închipuirea mea cu nemuritorul și bravul soldat Švejk, al lui Jaroslav Hašek. Simțul nu m-a înșelat, omul meu nu avea mare lucru de făcut la aceea oră, totul era calm, liniștit. „Așadar, v-
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
lucrat amândoi la Turbomecanica. „Am fost muncitor de înaltă calificare, 40 de ani am lucrat acolo, eram nava-amiral a mecanicii fine românești”, îmi spune cu vizibilă mândrie bărbatul, încă în putere, cu ochelari cu ramă de baga maronie, complet demodați, mustăcioară tunsă scurt, privire înaltă, semeață. Tocmai ce au sosit la Iași, cu trenul, motivul principal fiind acela de „a vedea cum o scot pe Sfânta din Biserică, mâine-dimineață”. Le place mult să vină la Iași, „de cinci ani de zile
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
adunătură de oameni, nu-i bob cu bob, cum ar trebui să fie”, spune doamna Mariana, parcă mai liniștită după trecerea patrulei călare. Un alt coleg de grup (voi afla mai târziu că a lucrat ca inginer proiectant), cu o mustăcioară bine tunsă, ochelari cu ramă fină, bască bine trasă pe urechi, tipul de pensionar în formă, în mare căutare de un nou sens pentru existența sa postdecembristă, nu pierde ocazia de a spune, privind în sus către călăreți, „suntem bine
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Pur și simplu, ce să spun? Nu m-a învățat nimeni, nu mi-a dat nimeni brânci, nu știam nimic, nimic. Politică n-am făcut, nici tata, nici mama... Ce să spui? Venea Perla Gheorghe, șăfu’ anchetei de la Galați, înalt, mustăcioară, brunet. Și mă agăța de haină și mă bătea. Da’ nu dădea tare săracu’, dădea așa... Știi? Nu dădea, că avea suflet în el. Și venea, și: Nu pot să-l audiez, că numa’ plânge. Și nu știam ce să
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
la Televiziune și am luat locul întâi pe țară la Dialog la distanță. Prezentatori erau Ion Mustață, Vasile Tomazian și Mircea Crișan. Am fost și călușar. Sigla noastră pe Căminul Cultural este formată din niște călușari care sar. Profesorul Ion Mustăcioară, cel care era sufletul Călușarilor, a murit de inimă. Am fost filmat de Rusalii de Horia Alexandrescu la Poiana lui Iocan. Să vedem cine va mai face dansuri după profesorul pierdut... Eu am patru băieți. Nu știe niciunul Călușul... Cel
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
oboseală: calcă sprinten, cu pas de gimnast, În păpucii săi de pânză, cu talpă de sfoară. Peste halatul de un alb sclipitor, se purta încins cu sortul chirurgical de rigoare la „Caritatea". În fine, boneta ușurel trasă către o ureche, mustăcioara blondă, cu ochii săi jucăuși cărora nu le scăpa nimic, radia un aer de voioșie tinereasca. Totuși, el nu agreă glumele, nu fredona vreun crampei de melodie când Îi mergea bine operația (cum fac unii chirurgi), nici nu admonesta pe
Istoria Neurochirurgiei Ieşene by Hortensiu Aldea, Nicolae Ianovici, Lucian Eva [Corola-publishinghouse/Memoirs/1293_a_2216]
-
mâna cu brunetul și-i spune: „La mulți ani, băi, de ziua ta!“. La care brunetul cu simțul umorului se miră. „Păi, ce? Nu-i ziua ta? E ziua ta internațională, băi! Tocmai i-am văzut pe confrații tăi cu mustăcioară pana-corbului și pe surorile tale cu fuste largi. Defilează pe-afară. Fugi, poate-i prinzi.“ Râsete, hăhăieli. Ironie acidă, fără doar și poate. Ce poate fi mai umilitor decât să sugerezi, într-un mod atât de subtil, că amicul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
la vreme magistrul potrivit la... Geografie: Victor Tufescu ! Dați-mi voie... Nu-l mai văzusem demult pe domnu’ Trandafir... Îmi închipuiam că e pensionar, că trebuie să fi îmbătrânit. Eu îl vedeam însă tot ca odinioară, nalt, bine legat, cu mustăcioara neagră pe care și-o tundea totdeauna scurt, zâmbind cu bunătate, încruntându-se câteodată, insuflându-ne un respect nemărginit... O vorbă de duh chinezească spune cam așa: Dă-i unui om un pește și-i vei potoli foamea o zi
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
am băut cafele în ultima seară la o cârciumă patru soliști și doi chitariști au cântat doar pentru noi din lipsă de mușterii și crezându-ne amanți pește și fado două doamne trecute dar vivante un fante cu ghiuluri și mustăcioară un mascul cu gâtul gros și cu voce de privighetoare apoi patroana apoi tipii cu chitările toți s-au pus pe cântat ca să ne găurească inimile și să scoată sufletul din noi ă...ț“. Dacă vreți să aflați cum a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
Lipiți de un zid, pe scaune, doi chitariști cu fețe de profesori universitari ciupesc corzile, în costume, cu ochelarii pe nas. Nici nu ne pătrundem bine de atmosferă, și de la una din mese se ridică „un fante cu ghiuluri și mustăcioară“ (corect, Robert), care începe să cânte înfocat. Nu înțelegem decât că din dragoste se poate muri oricând. Aplaudăm, aplaudă și ceilalți, apoi, de la altă masă, înaintează spre chitariști o doamnă coaptă, vopsită blond, cu pantaloni și sacou negru, care mie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
să mă sperie spunându-mi: „Eu sunt din categoria epilepticilor!“. Avea niște ochi migdalați cu tentă de sindrom Down, un nas mai dihai decât al lui Buratino sau Pinocchio - cum se zice prin partea astalaltă de Europa - și cu o mustăcioară care se oprea înainte de a începe obrăjorii bucălați. Apoi, o frunte imensă - dar la acest capitol era o concurență enormă între scriitori, ca și la barbă de altfel. Din vârful părții stângi a frunții pornea un soi de breton care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
către mine: "Italian?" "Nu, răspunde francezul, este ofițer superior în armata română în misiune la Viena." Făcând încă un pas spre mine (era acum la câteva zeci de centimetri de mine), englezul, cu o figură teribil de antipatică, cu o mustăcioară subțire și buze subțiri, cu un aer din ce în ce mai batjocoritor, întinde mâna dreaptă și cu degetul arătător începe să atingă decorația ce o purtam pe piept (cea mai înaltă decorație română de război, Mihai Viteazul) "Și asta ce este?" întreabă el
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
de curioasă să-și vadă ursitul. Nu l-a văzut decât în ziua nunții, când fanfara, venită de dimineață în larga ogradă a bunicilor, deschidea marele eveniment al satului. A rămas copleșită la început de statura lui înaltă, figura severă, mustăcioara neagră ... tunsă scurt ... după moda persoanelor de rang, încât în șapte ani de conviețuire, timp în care născuse deja patru copii, nu i s-a adresat decât cu "domnule", dar mai apoi, temperamentală și cu personalitate fiind, a adoptat noua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
compună o fizionomie de adolescent fascinat de maturitatea pe care navea s-o atingă și o atitudine socială, în care se putea citi binecuvântata necumințenie a poeților. Fizionomia i-o declara părul vâlvoi ca mătasea porumbului, o încruntătură precoce și mustăcioara galică, adusă pe colțurile gurii, cărnoase încă, de copil. Iar în atitudinea lui socială Rimbaud se împletea cu Esenin și alții." Deși este foarte greu să riști pronosticuri de istorie literară, Vladimir Streinu nu ezită să scruteze o clipă viitorul
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
de religie majoritar ortodoxă. Pe drumuri, uitaseră să vorbească atât franceza, cât și germana și poloneza. Vorbeau cu toți acum bine românește. Onkel Joseph avea un salariat de origine bulgară, Iordan, un tânăr cu părul dat cu briantină, arborând o mustăcioară de mare crai. Când Silvia și Nel se duceau pe la ei, le așezau la masa mare din sufrageria, foarte întunecoasă, din spatele magazinului, pe care Iordan, care mânca împreună cu patronii lui, tocmai se pregătea s-o strângă. Alice începea să prepare
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
a constatat boacăna pe care o făcusem. La Ripiceni, sat situat pe malul Prutului, unde înainte de război exista o fabrică de zahăr, l-am avut ca învățător pe domnul Bart. O persoană mică de statură, un pic grăsuță, cu o mustăcioară sură, calm și apropiat de noi, elevii. Îmi amintesc că, pentru a-i pedepsi pe elevii neastâmpărați, în curtea școlii, pe pământ trasa un cerc. Elevii neascultători trebuiau, în pauză, să stea în interiorul cercului. Elevii pedepsiți, din când în când
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
treacă familiei sale. Moș Butu era încă un om "verde". Avea umerii largi, pieptul puternic, de luptător antrenat, un cap frumos cu părul creț, pe jumătate încărunțit, avea niște ochi căprui calzi și o privire inteligentă și pătrunzătoare. Purta o mustăcioară tușinată, asortată perfect cu tenul măsliniu bătut de vântul și ploile nesfârșitelor sezoane de transhumantă. Căci se trăgea din neam de oieri, asemenea multor macedoneni, pentru care oieritul constituia activitatea preponderentă. Mama și Mircea s-au oprit în fața lui: Ți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]