261 matches
-
sau apatici pe aleile din fața spitalului. Unii se țineau de mână, alții râdeau privind vârfurile brazilor. Am văzut câteva tinere cu privirea năucă. Bărbații erau mai agitați, ca niște puștani puși pe pozne. Printre ei defilau supraveghetoare cu privirea ageră, mustrătoare. Toată lumea era îmbrăcată în pijamale, eventual cu un halat de un roz-spălăcit pe deasupra. Atmosfera era nașpa. S-a deschis ușa și a intrat Sabina. Pijamale cu floricele, halat roz-spălăcit, scămoșat. S-a bucurat că mă vede, vibra toată. Era slabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cuvinte cu Mortimer, oaspetele de onoare, așezat la mijloc. Lawrence vrea să se intereseze discret de starea surorii lor. — Cum ți se pare că se comportă bătrâna smintită? șoptește el. Mortimer face o grimasă și răspunsul lui are un ton mustrător: — Dacă te referi la Tabitha, vei descoperi că se comportă perfect. Exact cum am prevăzut. — V-am văzut dând mărunt din bărbie după-amiază pe peluza de croquet. Mi s-a părut o discuție gravă, atâta tot. S-a întâmplat ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
timp e făcut cu multă căldură și afecțiune. Este viu. — Da, cunosc lucrarea. Dar nu cred că aș recomanda-o ca investiție în momentul ăsta. Ascultă, spuse el, fixând-o pe Phoebe cu o privire pe jumătate amuzată, pe jumătate mustrătoare, sper că n-ai de gând să-mi vorbești despre pictură tot weekendul. De asta am parte tot timpul la Londra. Dar despre altceva să vorbim? Despre orice. — Eu trăiesc prin artă, respir artă, spuse Phoebe. Ceea ce alți oameni numesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
își ceruse scuze în scrisoare, dar tot nu consideram că era îndrituit să dicteze el condițiile. — Am adus-o, am spus. Încă nu m-am decis dacă să v-o arăt sau nu. — Hai, zău, Michael, spuse Findlay, bătându-mă mustrător pe picior cu bastonul. Suntem amândoi implicați în afacerea asta. Avem același obiectiv - găsirea adevărului; și-l vom găsi mai repede dacă vom colabora. Știu că metodele mele sunt cam ciudate. Așa au fost întotdeauna. Nu-ți poți schimba obiceiurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
am uitat din nou la blondă, cu o privire piezișă riscantă, pe care - dacă nu cumva îmi făceam iluzii - ea a observat-o și mi-a întors-o preț de o fragilă secundă, ochii ei reacționând nu încurajator, dar nici mustrător. M-am lansat imediat într-o fantezie, fantezia mea preferată: aceea în care, printr-o minune, ea cobora la aceeași stație, își continua călătoria cu același tren, spre același oraș - o serie de coincidențe care ne va apropia, scutindu-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de pesmet de revent. Sufrageria era mică și ar fi putut fi chiar plăcută dacă s-ar fi făcut puțin efort în acest sens: așa cum era, am mâncat la lumina orbitoare a unui bec atârnat de tavan și sub privirile mustrătoare ale câtorva afișe - toate aparținând lui Graham, după cum aveam să descopăr - care promovau cauze politice și filme străine (dintre care Tout va bien al lui Godard a fost singurul pe care l-am recunoscut). Un timp am fost mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pe ușa vreunei primării sau a unui bloc turn. Ne-am dus să luăm masa într-un restaurant din centru. Joan și-a comandat o plăcintă cu legume, iar eu o friptură și o plăcintă cu rinichi, provocându-i exclamații mustrătoare. În seara aceea era rândul lui Graham să gătească. Mâncarea pe care ne-a pregătit-o avea sau poate nu avea un nume: părea alcătuită în principal din linte și nuci arse până se transformaseră într-o crustă neagră, râcâită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
dacă nu te superi că ți-o spun. Miroase a scenariu de film de groază de mâna a treia. Interesant că afirmi asta, spuse Michael. Poate unii din voi a văzut filmul Teatrul sângelui, din 1973? Domnul Sloane se întoarse mustrător. — Cred că ne îndepărtăm prea mult de la subiect. — Ba deloc. Vincent Price joacă rolul unui actor veteran care se decide să se răzbune pe criticii lui și îi ucide folosind metode inspirate din cele mai crude scene din tragediile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
a arcului galben, într-un punct marcat VNE. Ce înseamnă asta? Nu trebuie să-l depășească, strigă Tabitha. Aproape că a sărit de bucurie de pe scaun. — Pentru numele lui Dumnezeu, Tabitha, încetinește. E periculos. Se întoarse din nou și spuse mustrător: — Zborul nu e niciodată periculos. — Nu? — Nicidecum. Prăbușirea e periculoasă. Și atunci, cu un hohot strident de râs, împinse maneta la maximum avionul se avântă înainte și acum plonjează, zdruncinându-se în jos cu o viteză inimaginabilă și Michael simte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
nu te miști, te fac ciur, nenorocitule!!! Cercetașii lui Trestie se retrăgeau ca niște umbre, adăpostindu-se după fiecare copac sau ridicătură de pământ, fără să apese pe trăgaci... Când s-au văzut cu toții în marginea pădurii, Toaibă a privit mustrător spre Trestie. Nu-i vina noastră, Toadere. Ai văzut și tu ce vânt nebun s-a pornit. O creangă uscată s-a rupt a căzut și a făcut zgomot. Atunci patrula a deschis focul. Noi nu ne-am terminat observațiile
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ușa grajdului, cercetând amănunțit încăperea și... Cum nu are cal? Uite colo căpăstrul!... Albă ca un perete abia văruit, Maranda și-a aruncat privirea spre cuiul din perete, unde atârna căpăstrul... Cu ochii larg deschiși, bătrânul Hadarag s-a uitat mustrător la Maranda. Apoi, revenindu-și, a răspuns: Ehei! Aista-i de dinainte de război, când aveau și ei o mârțoagă, dar au vândut-o de multă vreme. Rusul a dat din mână a lehamite și a făcut stângamprejur, îndreptându-se spre
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
azi cu date Înghețate În istorie, căci la diferențe de timp totul apare mai clar. - Și voi ce-ați făcut? Ce faceți? - vorbi ivit deodată lîngă mine ca-n atîtea rînduri. - Ce puteam face? Întrebai neînțelegînd dacă tonul lui era mustrător sau prietenos. Se așeză În fotoliu lăsînd să-i atîrne În lături, pe speteze, pelerina albă, imaculată ca-n tinerețe. - Ce-ai spus? vorbi făcîndu-se a nu mă fi auzit. - Ce puteam face? repetai. Ce-am fi putut face? Noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
de Iaș i, am vrut să spun) unde urmele lui Aurel Leon sunt încă pro aspete. Din foaie de ziar, desprinse din maldărele în că p roaspete de către foștii noștri colegi, rămași credinc ioși celui „deprins cu călătoriileʺ, zâmbește, parcă mustrător, maes trul. „Cafeaua de dimineațăʺ oare astăzi mai abureș te? Când va fi strânsă de cineva în foaie de carte, cum obișnuia...! regretatul, va fi iarăși proaspătă. Revin acasă la biblioteca familiei... Mă întâlnesc cu autorul. Îl simt aievea, mereu
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
convins că frumosurile sînt departe. Iar urîturile sînt aici. Vezi Dan Popa (Săptămîna): „SÎntem o țară cu un nivel intelectual și profesional dintre cele mai ridicate din lume”. Din lumea celor care nu cuvîntă. La televiziune ni s-a arătat, mustrător, din cauză că nu prea venise lumea la vot, o bătrînică sprijindu-se În două bastoane ce Înainta vertiginos spre urnă. Presupun că era domnul Bârlădeanu. Apoi ni s-a spus că „au votat chiar și cei spitalizați”. La Spitalul nr. 9, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
că... - N-are nici o importanță, o încurajă Maria. Continuați!... - E adevărat, spuse Ieronim. - Atunci știu cine ești... Astă-vară veneai la Spitalul Colentina, la pavilionul copiilor... - E absurd! izbucni Ieronim. N-are nici un sens! Corul rosti încet, aproape în șoaptă, dar mustrător: Sensul îl creăm noi, Ieronim. Sensul îl revelăm noi, prin spectacol. Prin Spectacol, Ieronim, fără început și fără sfîrșit! Întorcîndu-se către Marina, Ieronim începu să rîdă: - Ați ghicit că e vorba de începutul unui spectacol experimental. Dar... - Așa începe și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
numai el, din tot satul... Azi-noapte a și visat pe cucoana. Parcă o ținea în brațe și ea nu mai țipa, ci îl mângâia și-i zicea: "De ce lăsași să mă omoare?" S-a deșteptat din somn cu glasul ei mustrător în urechi... Acuma cioplea și bocănea de zor, ca și când ar fi vrut să uite sau cel puțin să înăbușe amintirea întîmplării. Dar oricât se trudea, mereu îi săgeta în creieri câte o întrebare și fiecare îl durea, și-l ustura
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
suferi atîta! Pe urmă, îndată după-prânz, porunci lui Isbășescu să-i tocmească o trăsură, să plece spre Amara. Isbășescu încercă să-l convingă că ar fi mai bine să aștepte totuși până mâine... Grigore îi aruncă o privire atât de mustrătoare, că contabilul nu îndrăzni să mai continue. Pe la ora două erau pe drum. Isbășescu, pe capră, avea inima cât un purice. Vrând să-și facă puțin curaj și observând că Grigore nu e dispus să-i mai audă glasul, începu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ne avertizează și el: „Păstrează ceea ce ai, pentru că e nesigur ceea ce vei avea”; iar altul ne sfătuiește: „Din puțin, ia puțin și lasă puțin”.) Într-o tobă bună nu trebuie să lovești cu putere. (Copilului care a Înțeles o privire mustrătoare nu trebuie să-i ții apoi prelegeri de morală.) Paza bună trece primejdia rea. (Cei prudenți rareori greșesc: „Răul prevenit e pe jumătate Îndepărtat”; „Rănește mai ușor ceea ce se știe din timp”; „A cunoaște răul Înseamnă a-l micșora”; „Un
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
ființei noastre (unde maturizarea la nivel de responsabilitate față de propriile fapte se realizează mai greu). Μ Nicolae Steinhardt spunea: „Aflarea adevărului Însingurează” (Jurnalul fericirii). Desigur, acest filosof al moralei avea În vedere, În primul rând, descoperirea adevărului moral, cu aspect mustrător: când, de exemplu, descoperi că te-ai Întristat - și nu te-ai bucurat - aflând de succesul de moment al unui semen; că, din lașitate, ai lăsat ca un adevăr știut de tine să nu fie descoperit; că, din orgoliu, ai
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
căsătoria cu Bacovia, dar mai ales după, Agatha abordează în manieră pro domo, ori de cîte ori are ocazia, tema indiferenței contemporanilor față de „geniile” care au trăit sau trăiesc printre ei. Evocînd-o pe Iulia Hasdeu, de pildă, ea citează rîndurile mustrătoare cu care Angelo De Gubernatis își încheiase articolul consacrat acesteia la moarte: „Am vrea să le spunem romînilor: «încoronați prin sora voastră care vă părăsește cel mai frumos geniu ce a înflorit pe pămîntul vostru natal». Le-aș reproșa romînilor
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cu pilda muncii statornice și dezinteresate pe ogorul neamului nostru. Dar avântul să ne fie întotdeauna însoțit de faptă, să fie înflăcărat de dorul de bine, de cald și îmbrățișător pentru cei înclinați a urma calea cea adevărată, aspru și mustrător pentru cei răi, înfricoșat pentru cei primejdioși. Iar munca noastră să ne fie muncă de apostoli, care nu așteaptă nici o răsplată și nu urmăresc nici o glorie pentru ei, ci fac totul pentru binele neamului, socotindu-și ca cea mai aleasă
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
cuțitele, se liniștesc. În schimb, vestea că vor fi nevoiți să împartă moșia cu niște „venetici” îi scoate din fire pe luncani. Aceștia încep să strige, să agite furcile. O încăierare sângeroasă pare inevitabilă. Din mulțime izbucnește însă o voce mustrătoare, a lui Mitru Moț, care potolește spiritele. Cea de-a treia mișcare a mulțimii devine confruntare sângeroasă. Atacați prin surprindere, noaptea, de un comando legionar, Ardeleanu, comunistul Teodorescu și Gligor al Hahăului sunt nevoiți să fugă. Primul și al treilea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
aduce și neprevăzutul: „De-o singură clipă atîrnă viața omului și Întregul său destin” (J.W. Goethe). * „Un om cinstit este respectat chiar și de cei necinstiți.” (D.Diderot) Este respectat, de fapt, mai mult din invidie: reprezintă un exemplu mustrător pentru felul În care ar trebui să-ți schimbi viața pentru a trăi cinstit. * „Dragostea și prietenia se exclud una pe alta.” (La Bruyère) Pentru că „dragostea” subiectivizează judecata, făcînd-o exclusivistă, pe cînd „prietenia”, dimpotrivă, responsabilizează „atitudinea”. Iisus i-a Învățat
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
și În care a crezut. * „Privirea este spada sufletului.” (A. Cehov) Pentru că „privirea” preia cele mai naturale trăiri ale noastre, adică cele mai sincere emoții și dorințe ale noastre (care dintre noi ar putea uita, de exemplu, unele dintre privirile mustrătoare ale părinților, din vremea neastîmpăratei noastre copilării?!...). * Limbajul nonverbal Își are, se știe, importanța lui În viața omului. Iată trei situații sugestive, consemnate de H. de Balzac: „În dragoste, trei sferturi din ceea ce se spune se exprimă prin admirabila elocință
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
nu mai este dulce ("amărîtul trai"). N-are darul de improvizație al fratelui său și nici rafinamentul părintelui. Este un spirit mai realist și mai auster: duce o viață retrasă, urăște luxul și petrecerile și, din această pricină, este adesea mustrător față de fratele și nepotul său, Iancu". Și în final, în aceeași manieră, consemnează: "Nicolae îndoaie mai bine fraza decît fratele său, Alecu, aspirînd la rafinamentul și faima tatălui. Nu ajunge la formule memorabile, versurile rămîn uscate, prea dialectice pentru gustul
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]