252 matches
-
de-am avea parte de-un strop de dictatură antonesciană, cu totul alte rezolvări. Ca în cazul alteței sale regale principele Nicolae, care cerea, în 1940, 60.000 de franci elvețieni "pentru cheltuieli curente". S-a ales cu o rezoluție mustrătoare: "Nu pot risipi banul pe care îl adun din toate părțile cu atâta trudă (...) Alteța Sa regală va fi rugată să facă mari economii..." De, alte vremuri... Cum ar fi primit mareșalul vestea întrunirilor cu iz iredentist din secuime? Ne-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
chem și strig. Și mă-nfior de-al neființei frig. Ecou de râs și jocuri de copii Colindă prin odăile pustii. Atât a mai rămas din tot ce-a fost Căsuța mea, când altu-i al tău rost. Și ochiul tău privește mustrător Și florile-au căzut de pe pridvor. De ce mă chemi cu amintiri nestinse. Căsuța mea cu geamurile plânse? Ceva mai optimistă poezia Magdei Isanos: Eu nu regret Eu nu regret povestea de iubire, dar e nespus de trist și de ciudat
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
florile de pe mese, ceea ce o făcu să surâdă În timp ce-și ridica poala șorțului ca să-și Îndese banii În buzunar și să ia o secundă aminte la borcanul cu apă În care rămăsese doar un snop de tije. Tâțâi mustrător că mi le-ați mâncat, țapilor, și poate să plece după ce i-am cerut, spuse că va trebui să i le plătim și pe flori, la care părințelu’ flutură din mână. Vedeam bine că nu-l doare nicăierea, de vreme ce avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
moment. Însă noi nu dădeam mare importanță acestui fapt. La un moment dat, când coboram cu sania, am venit În fața unei mașini ......... Mașina a oprit brusc, la un metru de mine. Am scăpat ca prin minune. Toată strada se uita mustrător la mine. Am Înțeles ca am greșit. Iosip Adriana - cls. a IlI-a E Prietenii Alexandru și Gigel sunt colegi de clasă, dar și buni prieteni. Împreună merg la teatru, la cinema și la joacă. Gigel era totuși un elev
Modalităţi de stimulare a capacităţilor creatoare în lecţiile de compunere la clasele primare by Lenuţa Barbu, Laurenţiu Tolontan () [Corola-publishinghouse/Science/91825_a_92802]
-
Soțiile par a fi mult mai disciplinate. Nu ies din rând, nu fumează, nu fac neîncetate deplasări după cafea. Ba, mai mult, își ceartă soții : „Cum ai să o atingi tu pe Sfânta cu buzele alea spurcate de țigară”, spune mustrător una dintre ele. Bărbații nu răspund nimic, doar că încetează să mai glumească. Obsesia aceasta a spurcăciunii, a întinării sacrului am întâlnit-o mai târziu și la o vânzătoare ambulantă de batiste și lenjerie de corp. „Batistele se ating de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
rară, la urma urmei. Olteanul este însă mai puternic decât sacrul, omul râde și spune „De ce să o ating, fă, de cruce, ca să-mi țină mintea caldă ?”. O parte dintre cei din jur zâmbesc subțire, alții ne ucid din priviri mustrătoare. Soția îl ceartă. Blând îl ceartă. „Se supără Sfântul pe tine.” Iliuță învârte șapca în mâini și nu știe ce să mai facă, nici cu șapca, nici cu mâinile, nici cu el însuși. Iarăși tăcere grea. Mormântul Părintelui Arsenie Boca
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
frică, măi frate. Trece și asta. I-am mulțumit cu un zâmbet. De la vânzătorii olteni (nu țigani) de lângă poartă ne-a cumpărat covrigi calzi, cu susan, iar un soldat l-a lăsat să ne dea câte doi. Părinții, cu glas mustrător, dar înduioșat de lacrimi, ne-au zis: Ce-ați făcut, măi copii, ce-ați făcut de v-au pus în lanțuri ca pe niște criminali? Ce-ați făcut? Lasă, tată, am răspuns deodată, lasă că va fi bine, nu vă
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
căsătoria cu Bacovia, dar mai ales după, Agatha abordează în manieră pro domo, ori de cîte ori are ocazia, tema indiferenței contemporanilor față de „geniile” care au trăit sau trăiesc printre ei. Evocînd-o pe Iulia Hasdeu, de pildă, ea citează rîndurile mustrătoare cu care Angelo De Gubernatis își încheiase articolul consacrat acesteia la moarte: „Am vrea să le spunem romînilor: «încoronați prin sora voastră care vă părăsește cel mai frumos geniu ce a înflorit pe pămîntul vostru natal». Le-aș reproșa romînilor
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
într-o Universitate - monument UNESCO STIMATE DOMNULE PREȘEDINTE, STIMAȚI COLEGI, Nu mai fusesem demult la Cernăuți, cotropită de treburi de tot soiul, iar colegii și prietenii mei, români și ucraineni, mi-au trimis în ultima vreme, pe bună dreptate, mesaje mustrătoare. Așa m-am hotărât, într-o sâmbătă de toamnă minunată, să fac o scurtă vizită în cel mai romantic oraș bucovinean, Cetate a istoriei spiritualității trans- și multinaționale, ce leagă puternic România de Ucraina și pe acestea, de Europa. Am
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
pot hrăni până la viitoarea întâlnire. (octombrie 11, 2011) Pelerinaj cernăuțean Nu mai fusesem demult la Cernăuți, cotropită de treburi de tot soiul, iar colegii și prietenii mei, români și ucrainieni, mi-au trimis în ultima vreme, pe bună dreptate, mesaje mustrătoare. Așa m-am hotărât, într-o sâmbătă de toamnă minunată, să fac o scurtă vizită în cel mai romantic oraș bucovinean, Cetate a istoriei spiritualității trans- și multinaționale, ce leagă puternic România de Ucraina, și acestea de Europa. Luna octombrie
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
ani. Câți dintre antrenorii mediatizați ai Românicii noastre ar fi ales această cale? Majoritatea s-ar fi mulțumit să trântească un „acum se vede că era o greșeală să renunțe la mine“. Și să urmeze, după o declarație dintr-asta mustrătoare, un șir de diatribe la adresa „complotiștilor“. Cu personajul Ionuț Popa nu te plictisești niciodată. El e genul de individ care nu se înfoaie ca un curcan în fața camerelor de luat vederi. Deși își știe bine rolul atunci când becurile se aprind
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
nu mai este dulce ("amărîtul trai"). N-are darul de improvizație al fratelui său și nici rafinamentul părintelui. Este un spirit mai realist și mai auster: duce o viață retrasă, urăște luxul și petrecerile și, din această pricină, este adesea mustrător față de fratele și nepotul său, Iancu". Și în final, în aceeași manieră, consemnează: "Nicolae îndoaie mai bine fraza decît fratele său, Alecu, aspirînd la rafinamentul și faima tatălui. Nu ajunge la formule memorabile, versurile rămîn uscate, prea dialectice pentru gustul
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Încât părea o buturugă Înnegrită de ploi. O Împărți atent, dându-i și lui Simeon o bucată. Hugo, care urmărea scena, spuse rânjind: — Ce? Îi dai și lui să mănânce? Oricum, prea mult tot nu-i folosește! Bătrânul Îl privi mustrător: — Lasă, Hugo. Ai fost și tu cu mâinile În cătușe și știi cum e. — Din partea mea, n-ai decât să-l hrănești. Dezleagă-i mâinile, numai ai grijă să nu fugă, fiindcă atunci te spintec pe tine În locul lui. Omul
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
nu mai Înzestrați decât fusesem, ba, poate, „și mai puțin!”, care, iată, ce ironie, erau deja ingineri sau medici „cu cabinete”, profesori sau Înalți funcționari. - Ce se Întâmplă cu tine, dragul meu?, părea că spune, uneori, mai mult interogativ decât mustrător, privirea gravă, Întunecată, a Tatălui meu, de parcă Îmi punea palma sa mare, frumoasă, cu degete lungi și puternice pe frunte așa cum pui mâna pe obrazul unui copil să te asiguri că nu are febră. Nu, nu aveam febră și... da
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ales o voce care e un farmec de argint... O cneaghină iubește pe Bogdan-Vodă frumos nu l-a știut niciodată îl iubește pentru vitejia și curățenia lui... El însă urmărește fantoma tinereții lui, fără nădejde... Pe urmă devine aspru și mustrător cu femeile și are o imensă părere de rău ca pentru un lucru pierdut pentru totdeauna când află că totuși... o femee l-a iubit... Dacă știa mai devreme... Așa acuma și cea din urmă nădejde e pierdută... La urmă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
prin urmare, nici un prilej de-a muștrului redacția, de-a ne „certa“, și, potrivit firii sale explozive și iubitoare de spectacol, o făcea întotdeauna în forță. Una-două și din mai nimic devenea vehement, abătând asupra noastră un uragan de vorbe mustrătoare. Ceva din factura înfurierilor spectaculare ale lui G. Călinescu trecuse și în comportarea publică a discipolului său. Revărsările mânioase ale directorului nostru ajungeau însă în redacție, cel mai adesea, prin intermediul comunicării telefonice. De teama vizitatorilor inoportuni, Ivașcu se baricadase în
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
al celor 8 copii dura cam un sfert de ceas, fiecare fiind răspândit pe te miri unde, iar masa era o hărmălaie de nedescris, cu noi înfulecând la repezeală, sub privirea îngăduitoare și veselă a tatii și cea atentă și mustrătoare a mamei, care din când în când, mai folosea câte o ustensilă de bucătărie polonic sau făcăleț ca să ne mai potolească. Am fost mereu o familie unită, puternică, tonică, optimistă. Având în vedere diferențele de vârstă dintre noi, în sprijinul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
crezut că ne aflăm pe lumea cealaltă pe ambii pereți ai unui culoar lung de vreo 20 de metri tablouri și iar tablouri de diferite dimensiuni și în diferite culori cu "odiosul" și "sinistra" care ne priveau cu niște ochi mustrători. După ce ne-am revenit, am trecut în alte camere, unde nu mai apăreau "Cabinetele 1 și 2" și unde am putut alege multe lucrări de artă valoroase pentru Veneția. Serile la Veneția în compania aceea selectă au fost adevărate regaluri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
preț în viață. Murise, de fapt, aproape sinucigându-se: „Vreau la Emilia, vreau să mă duc la fata mea”. Și s-a dus. Fără pic de teamă, impetuoasă, trântind ușa acestei lumi în urma ei. La înmormântare, tătăicu, acum văduv, murmura mustrător, în timp ce groparii se pregăteau să se apuce de treabă: „Marioară, ce-ai făcut, ce-ai făcut!” ca și cum ea ar fi făcut o poznă, i-ar fi greșit, din neatenție, cu ceva, nu i-ar fi dat ascultare. * M-am născut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
profitând de tovărășia unor inși presupuși tobă de carte, căutau să-și „îmbogățească” sau să-și etaleze „bagajul cultural”, mi-am dat în petec nereușind să le enumăr pe toate cele 9 muze și atrăgându-mi pe bună dreptate replica mustrător dezamăgită : „Ah, și eu care auzisem că sunteți un om cult !”. Acolo nu aveai recurs la dicționar pentru a completa lacunele sau a decide un pariu. Oricum, nu numai în închisoare, dar mai ales acolo, sau în alte circumstanțe vitrege
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
ciolane și capete de mort care rânjeau hâd și păreau că mișcă în lumina felinarelor. De jur-împrejurul pereților zăceau sipete, baloturi, saci, covoare, arme vechi, arămării, aruncate claie peste gră madă, ca lucrurile scăpate de la foc - zăceau într-o încăpere amorțită, mustrătoare și plină de tristețe, de parcă ar fi simțit pustiul și întunericul din jur. În momentul ieșirii în Atlantic, lângă coasta africană, echipajul a trebuit să facă față unui atac pirateresc al felucilor maure, prilej cu care naratorul a descris micile
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
O dă ca exemplu (horribile dictu!) falnicului și nobilului stejar, care preferă să țină fruntea sus și mai curînd să moară decît să se ploconească. Astfel de fabule le-aș interzice ca profund imorale. Profund dăunătoare educației”. Uneori am vorbe mustrătoare pentru R. Nu numai că le gîndesc, dar i le și spun. Cînd ceva o nemulțumește, se strînge arici, devine refractară, refuzînd dialogul și orice exemplu pedagogic. Invitată la calm, răspunde sfidător. O vizitează demonul rupturilor. Azi mi-a replicat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
așteptat „legătura” în gara Pașcani, am asistat la o ceartă între un bărbat (om de întreținere) și femeia sa. Ea se plîngea că n-are bani și că, pentru a-și hrăni copiii, vinde urzici. Atunci el, încolțit de privirile mustrătoare ale celor aflați pe peron, a adoptat figura „boierului”, obișnuită de „neamurile proaste”, aruncîndu-i cu dispreț, la picioare, un șomoiog de hîrtii de 10 lei. A așteptat ca femeia să-i culeagă, apoi a ridicat mîna asupra ei și i-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
lansează un titlu provocator: „istoricul cercetărilor privind substratul” pentru a continua cu o altă asemenea provocare privind „teritoriul, cultura, istoria” populației traco-getice. Nu voi mai insista în linia volumului decât pentru a da un citat mai lung, lăsând deoparte retorica mustrătoare și critica fals-revoltată a autorului față de studiile care i-au premers în deslușirea originilor unor cuvinte din limba română: „La sporirea confuziei au contribuit nu numai carența metodelor și mijloacelor adaptate dar [...] și tendințele unilaterale cu preocupări excentrice de-a
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
ocupă atunci pătimaș cu vreunul dintre lucrurile materiale care stau pe amândouă părțile drumului și face chipul și gândul cel curat, și tăiat împrejur al purtării evlavioase netăiat împrejur și întinat. Când deci se oprește, vede îndată prin conștiință, rațiunea mustrătoare, ca pe un înger, amenințând-o cu moartea și mărturisind că pricina amenințării este oprirea pe calea virtuții, oprire care face gândul netăiat împrejur”<footnote Sf. Maxim Mărturisitorul, Răspunsuri către Talasie. footnote>. Pe drumul virtuții, Hristos este lângă fiecare nevoitor
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu PETCU [Corola-other/Science/127_a_436]