443 matches
-
atâta repeziciune, încât e greu să-ți amintești ce s-a întâmplat în realitate. Cert este, însă, că Diane era îndrăgostită de el. George deveni extrem de posesiv. O înștiința că pe viitor va trebui să renunțe la toți clienții. O mută din apartamentul ei „de gust“ într-un apartament mai mic, în Westwold, a cărui chirie o plătea el. George îi dădea bani și o vizita, deși nu petrecuse niciodată noaptea la ea („Dac-aș petrece o noapte cu tine, dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
el niciodată nu sărea șotronul împreună cu fetele. Și dacă ele se îndepărtau mereu de șotron era numai și numai vina lui. Era o mare, mare greșeală. O greșeală de neiertat. Dragoș luă cu amândouă mâinile farfuria de pe masă și o mută în poala Deliei. Dragoș, pentru Dumnezeu! Mama era de-a dreptul îngrozită. Dar farfuria ajunsese deja acolo, în umbră, unde corpul Deliei răspândea căldură. Dogorea. Dragoș se aplecă să ia o îmbucătură cu furculița. Dacă râdeau cu toții, n-aveau decât
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
sculpturale și deficitul teribil de monumentalitate agravează înmiit orice puseu de litofobie, dacă mi se permite termenul. În plus, văd în textul lui Reuben Fowkes că la Budapesta există un Parc al Statuilor, unde-și dorm somnul de veci, în mută soli da ritate, făpturi de piatră și marmură altminteri anta gonice. De ce nu ne-o fi dat și nouă Dumnezeu așa un gând? Așa se face că am scos apoi din raft o carte pe care mult regret că nu
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
cap și spuse: - Ceva nu merge. Nu pot detecta, dar am sentimentul că nu vom ajunge atât de aproape de această planetă ca de baza precedentă. Am sentimentul unei... interferențe. Gosseyn nu ezită. - Le telefonăm, zise. Dar videofonul și placa rămaseră mute, moarte. Stătură pe gânduri, dar nu multă vreme. Nu mai era nimic de făcut decât să ducă nava până la Venus. Ca și înainte, saltul de similarizare păru instantaneu. Căpitanul Free privi indicatoarele de distanță și-i spuse lui Leej: - Bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
cap și spuse: - Ceva nu merge. Nu pot detecta, dar am sentimentul că nu vom ajunge atât de aproape de această planetă ca de baza precedentă. Am sentimentul unei... interferențe. Gosseyn nu ezită. - Le telefonăm, zise. Dar videofonul și placa rămaseră mute, moarte. Stătură pe gânduri, dar nu multă vreme. Nu mai era nimic de făcut decât să ducă nava până la Venus. Ca și înainte, saltul de similarizare păru instantaneu. Căpitanul Free privi indicatoarele de distanță și-i spuse lui Leej: - Bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Ar zâmbi și nu se-ncrede, ar striga și nu cutează, El din patu-i o ridică și pe pieptul lui o pune, Toată viața-i se adună n-al ei sân rotund și june. 695Ea se uită și se uită... mută... un cuvânt nu spune, Doară râde c-ochi-n lacrimi, speriată de-o minune, Ș-apoi îi sucește părul n-a ei degete subțire Și-și ascunde fața roșă pe-al lui piept duios de mire. El ștergarul i-l desprinde și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
lucruri. Dar unul din oamenii care ne-au dat aurul a avut parte de temniță grea, nevinovat fiind, și ar dori ca o parte din bani să fie folosiți pentru pușcăriași. Am fost asigurați că acest om puternic, în locul numit Muta, oferă adăpost celor osândiți. Mi-am dat seama imediat că mersesem prea departe. Tânărul preot s-a dat înapoi cu un pas și s-a uitat la noi circumspect. Am încercat să-l readuc unde voiam scoțând din desaga atârnată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de mișcarea mâinii mele, a izbucnit nestăpânit: - Ei bine, oricui, dar nu aceluia trebuie să-i dai obolul. - De ce, reverendissime? După un moment de ezitare, înfricoșat de ceea ce tocmai era gata să dezvăluie, mi-a spus: - Fiindcă pușcăriașii lui de la Muta sunt chiar longobarzi. Asta știu sigur. L-am văzut pe Gundo aprinzându-se și căutându-și pe sub mantaua dublă de lână pumnalul. L-am potolit, făcându-i semn cu ochiul. M-am adresat preotului cu tonul cel mai neîncrezător din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
o să fim departe, ne-a surâs cu prefăcută simpatie și a dispărut în pronaos. - Am reușit, Gundo. Poate am reușit. Eu eram agitat și fericit. Gundo trepida de mânie. Ne-am strâns lucrurile de pe jos și am pornit spre mănăstirea Muta, aflată la patru mile de Classe. Ne-a părut rău după Bovo. Deși am cerut lămuriri de la niște țărani, am greșit drumul de trei ori, și noaptea ne-a prins în mijlocul codrului. Gundo a hotărât ce trebuia făcut. Ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
la Frediberto, cel cu via, și spune-i să-ți dea vin. Noaptea ne-am petrecut-o în atelier, și, înainte să ne culcăm, Gundo a fost curios să-i dezvălui înțelesul cuvintelor pe care le schimbasem cu călugărul la Muta. Am căutat să potrivesc lămurirea cu simplitatea minții lui. - Așa cum a insinuat preotul de la Classe, Andras este căpetenia unui mic grup de discipoli ai lui Basilide, un învățat care a trăit acum aproape cinci veacuri în Alexandria din Egipt. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
care tu l-ai urât atât de mult: Andras. Tocmai el s-a milostivit de mine și m-a cerut de la tatăl și de la frații mei, care au fost fericiți să scape de mine. M-a luat cu el până la Muta, mănăstirea pe care tu o cunoști și în care, pentru prima oară, am fost tratat precum o creatură a Domnului. Am fost instruit, îngrijit și, n-am nicio îndoială, iubit de Andras. După care, făcând eu pași înainte la învățătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
dădea fiori. În cele din urmă, Lea s-a adunat, i-a urat bun venit și i-a oferit un loc. Apoi i-a dat pâine să mănânce. Dar nici nu ne adunaserămm bine în jurul vizitatoarei, că am rămas iar mute de uimire. Vizitatoarea s-a uitat în jur, a zâmbit larg și i s-au văzut dinții mici și galbeni între buzele vopsite ciudat. Acum vorbind cu voce obișnuită și cu o lumină în ochii care ne-a făcut dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
îi desena în jurul capului o coroană de lumină. M-am uitat în ochii lui și mi s-a oprit respirația. - Ești bine, doamna mea? a întrebat el, cu o voce dulce, cântată, pe care mi-o amintesc și acum. Eram mută. Se uita la mine cu aceeași foame pe care o simțeam și eu și mi-a pus o mână fiebinte pe umăr ca să mă conducă spre palat, servitoarea reginei ne urma, cu un rânjet pe față. Stăpâna ei avusese dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
tapetează tot aragazul și podeaua din jur. Arată ca oala minune din poveste, care a dat pe-afară, până a acoperit totul în jur. — Ce faci, dă-l la o parte de pe foc ! exclamă Nathaniel. Apucă de cratiță și o mută de pe foc. Ce naiba ai pus în ea ? — Nimic ! zic. Doar ingredientele obișnuite... Nathaniel a remarcat borcanul de pe bufet. Îl ia și se holbează la el uluit. — Praf de copt ? Ai pus praf de copt în sos ? Așa te-au învățat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
etichetele de la Zoo. Cu cheia de aur în mână, am plecat mai departe și am găsit și ultima ușă pe care era tipărită litera ”S”. Cu grijă am deschis-o și pe aceasta, iar ce am văzut m-a lăsat mută de uimire. Camera avea un minunat curcubeu, iar la capătul curcubeului, exact ca în poveste, ședea un spiriduș, păzindu-și oala de aur. L-am privit lung și am ieșit încetișor ca să nu-l tulbur. Cu cele trei chei strânse
Poveste la gura sobei. In: ANTOLOGIE:poezie by Sabina Turcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_696]
-
alchimia, magia, medicina) erau cele care dominau via(a oamenilor (i societ((îi, odat( cu Reforma, (tiin(a modern( (ncepe s( se impun(. Ea va deveni cu timpul un fel de Zeu ce d( seama de toate cîte sînt. Aceast( muta(ie decisiv( este o enigm( pentru I. P. Culianu, care socotea (tiin(a modern( o "mușc( apter(" care, de(i bolnav(, a reu(it s( se impun( (n peisajul renascentist gra(ie Reformei. Consein(ele ei au dus la marea cenzur
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
țâșniri roșii ca focul și arzătoare ca deznădejdea, cum toate rănile ființei noastre s-ar deschide iremediabil pentru a face din noi o erupție sângeroasă. Numai atunci am pricepe și am aprecia avantajele singurătății, care ne face suferința atât de mută și de inaccesibilă. Într-o erupție sângeroasă, într-un vulcan al ființei noastre, întreg veninul supt din lucruri nu ar fi suficient pentru a otrăvi întreagă această lume? Este atât venin, atâta otravă în suferință! Singurătatea adevărată este numai aceea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
fără să se fi schimbat vro vorbă măcar, săbiile începură a se crucișa, a zăngăni, apoi se auzi un gemet... o cădere grea pe pavagiul dur al stradei, una din cele două umbre dispăru într-o casă apropiată... cealaltă rămasă mută.. \ \ VII Ieronim se-ntinsese pe patu-i și dedese-ntr-o parte perdeua de la fereastă spre a se uita cum luna apunea în râu, făcând pare că de-a lungul lui un drum mare luminos, când auzi bătând încet în ușă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
trista filomelă, piatra mută a mormîntului, fintîna, noaptea dilectă, luna blîndă: „Cu vălul alb ca gazul, cu manta onduloasă, Cu părul tău de aur ca raze răsfirat, Vin’ scumpa mea Elvira, și sînu-ți Înfocat Lipește-l de-astă liră și mută, și duioasă. Cu degetu-ți de roze, d-albeața unui crin, Deșteaptă-n ea un sunet, Elviră-Înamorată; Cu-acel sunet imită pe coarda-nfiorată CÎntarea mea din urmă și ultimul suspin.” Două remarci putem face privitoare la aceste versuri: diafanitatea, Întîi, a
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cultivă fiorosul din natură, măreția lirică În orgia vegetală. Elementele materiale alcătuiesc un grandios tablou de Întunecimi sublime: cărări Încîlcite, neguri sure, umbre mortale, fiare „povestice”, peșteri negre și amenințătoare, arbori cu ramurile Încrucișate ca niște spînzurători, stînci „fantasme pleșuve, mute, oarbe” etc. Toate semnele infernului din natură sînt convocate pentru a zugrăvi un „cuib al spaimei”, spectacol de cruzimi materiale: „În funduri de prăpăstii se bat mereu de maluri Șiroaie care poartă cadavre pe-a lor valuri; Și aburi Într-
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pajuri, de balauri, De zmei culcați pe dîmburi, de șerpi ascunși În găuri, De toate-acele feare povestice, de pradă, Ce luna giulgiuiește cu alba ei zăpadă, Copacii Întind brațe, amenințătoare, Nălțînd pe toată culmea cîte-o spînzurătoare Și stîncile, fantasme pleșuve, mute, oarbe Deschid largi, negre peșteri menite de a soarbe În umbra lor adîncă și de misteruri plină Pe omu-mpins de soartă a pere din lumină.” Pădure obscură, stînci, peșteri ca niște imense ventuze, cărări Întortocheate, neguri groase - iată o suită
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
casei, prin guri de văi, pe dealuri, Prin codri, prin ruine de veche monăstire, Pe naltele clopotniți, prin negre cimitire Fantasme tupilate, vedenii mari, tăcute, Ce stau ca niște visuri din ochi nedispărute, Și astfel, locuită de umbre, noaptea pare Mută de groază, rece și fără răsuflare. E ora de uimire, cînd Codrul-fără-viață S-arată mai sinistru prin văi de oarbă ceață Și scoate-un aspru vuiet ce-nsuflă oțerire, Ducînd În lume, tainic, o cruntă prevestire. Tot omul fuge, toată făptura
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
promit „veselii sfinte” apoi sar „răpide” În aer și se fixează, ca trei steluțe, pe cer. Caracterul alegoric al poemului este evident. Peisajul nu trece de obișnuitele determinări: „Era o cîmpie lungă și tăcută, Lungă ca pustiul, ca moartea de mută”... Alecsandri propriu-zis nu visează. Reveria lui e leneșă. Scopul ei este să seducă, nu să disloce elementele materiale. Să le seducă pentru a ajunge mai repede la cuibul ocrotitor și a intra În acea stare de comodă beatitudine la care
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
profesional și social. Se regăsesc, aproximativ, în toate procesele în care "etica de responsabilitate" (competența) sfârșește prin a înlocui "etica de convingere" (cauza). Instituționalizarea educației și reproducerea cunoștințelor Formarea specializată oferită în școlile de arte frumoase și în conservatoare rămâne mută în fața problemei ridicate de transmiterea charismei. Pot fi indivizii "învățați" să creeze, dincolo de simpla tehnică, li se poate transmite "harul", "geniul", "stilul", când orice creație înseamnă ruptura de convențiile trecutului și se vrea ireductibilă la o tehnică? Un student are
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
era un război de țesut, după ce saluta, făcea următoarea urare: „Crească-vă rostul 5 mare!”, la care gazda răspundea: „Mulțumim dumitale”. Când se țesea pânza, simplă sau rostuită, în război lucra o singură persoană, iar cel care făcea țăghiile 6 muta și furcele spre sulul din spate, pe măsură ce se înainta cu țesutul. Atunci când se țeseau covoare, lucrau în război, la alesul florilor cu mâna, două persoane, iar o treia făcea țăghiile sau păpușile (mănunchiuri de fire) colorate. Cu emoție scriu aceste
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]