1,357 matches
-
acest cabinet e un ragout, putrificat de mult în părțile lui și încălzit pentru a se putea fierbe în el și stârvul unor alte scabroase afaceri. Aristid al d-lui Grădișteanu, după turc și pistolul, după un Cato de așa mutră și Aristidul corespunzător, primește din nou să acopere cu mantaua sa degetele lungi ale partizanilor și apucăturile lor. Despre fostul președinte al Camerei, actualul ministru de interne, țara are o opinie formată de mult. Stigmatizat cu epitetul de "hidoasă pocitură
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
nici dregător; nici om însemnat de Dumnezeu cu darul șchiopătăciunii, a încrucișării, cu cocoașă ori cu un alt ponos. Desigur că nu mai departe decât acum o sută de ani nu s-ar fi găsit vlădică român să popească vro mutră de patriot, nici Domn care să-i învrednicească cu vro dregătorie. Așa era lumea pe atunci, cuminte. Azi, în vremea drepturilor imprescriptibile ale cetățeanului, nu putem opri ca ăl mai cocoșat să fie mai mare în gardă și să ajungem
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
inima unui popă din Ardeal e mai mult sentiment național românesc decât într-o sută de mii de Caradale și [în] craniul unui singur român încape de cinci ori pe atâția creieri pe cât s-ar constata cu cumpăna în titvele mutrelor de paiață ale patrioților. [3 septembrie 1881] ["DOUĂ MONOGRAFII... "] Două monografii s-au scris în timpul din urmă cari se ocupă în cea mai mare parte cu soarta populațiunilor noastre de la țară. Una, întitulată O pagină din istoria contimporană a României
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
carte de citire menită pentru întreg tineretul românesc. Ea cuprinde biografia lui Matei Basarab, dușmanul vostru, odihnească-l Dumnezeu din a dreapta sa; biografia lui Ștefan Vodă care n-a avut onoarea, în veacul lui de aur, de a vă înșira mutrele pe parii de garduri; cuprinde descrieri etnografice ale poporului nostru, bucăți de literatură populară și de arte, balade culese de Alecsandri sau poezii de ale lui, fabule de ale lui Donici, pasaje din Bălcescu, în sfârșit o sumă de elemente
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
mai au în realitate nici rege, nici țară. Stârpitura de grec se ține de stârpitura de bulgar până la capătul lanțului infinit de patrioți de meserie... "Romînia" nu-i decât o firmă de hotel, mai rău... o firmă de speluncă pentru mutrele confiscate a lepădăturilor tuturor țărilor. Și încai daca țara aceasta ar fi stăpânită de un neam istoric, cinstit, având spirit de adevăr și natură cât de cât omenească - treacă - meargă. Dar stăpânită de gunoaiele omenirii? De tot ce-a fost
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
modeste sau cu deplină capacitate de-a munci. Ce era Serurie, ce d. C. A. Rosetti, ce toți creștinii aceștia fără buget? Nimic. Pleavă și umbră, oameni fără avere, fără însemnătate, adesea fără căpătâi. Când și - aduce cineva aminte de mutrele pe cari le vedea odinioară populând iarna cafenelele de răul intemperiilor, rău îmbrăcați, rău hrăniți, și astăzi vede acele fiziognomii binișor rotunzate prin ferestrele zidirilor marilor ramuri de administrație ale statului, pe la drumuri de fier, pe la regie, pretutindenea, acela va
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
erau strămoșii! După dreptul nostru vechi "om vrednic de râs, om de ocară" nu putea fi nici popă, nici ostaș, nici funcționar. Suntem siguri de ex. că după legile noastre vechi nu s-ar fi găsit episcop care să popească mutrele de maimuțe și de caricaturi ale faimoșilor noștri patrioți actuali; nici domn care să-i învrednicească cu vro slujbă. De-a mirarea lucru este în adevăr cum s-a putut ca asemenea stârpituri, fizic imposibile, intelectual stupide, moralicește putrede, să
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
cu acela al adversarului. Nu! El vrea să s-arate mai cu cap, asta-i totul. De acolo mii de sofisme, întortocheri, răsuciri de cuvinte. Chiar adevărul este un obiect de speculă, un pretext pentru a-și pune în evidență mutra, și cu toate acestea are ceva "sfînt și generos" în el. De-aceea în ochii lor nu e cuminte cel capabil a spune sau a pricepe un adevăr, ci cel "pișicher", cel ipocrit, cel fals. Incapabili de muncă fizică, deci
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
de a discuta. Cu drept cuvânt le-am contestat-o. La ei discuția nu înseamnă o comparare de argumente, ci oricare din secăturile acestea n-are alt scop decât de-a se arăta mai cu cap, de a-și ilustra mutra, de-a arăta că știe răspunde. Noi zicem de ex. că nu spitalele sunt lucru de căpetenie, ci o descărcare a poporului de greutățile actuale, o îmbunătățire a stării lui materiale, a regimului lui alimentar, ei ne răspund că suntem
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
liste de viitori păstri ai creditului României, la auzirea numelor cărora ți se suie păru-n vârful capului. Pe listele roșiilor se află într-adevăr, între ceilalți, și vrun nume de om cinstit, manta de vreme rea care să acopere mutrele patrioților, dar, afară de unul sau două nume, restul listelor consistă din tot ce societatea română are mai stupid și rapace. Aci vezi vun cârciumar, care prin uzură și manipulații... oneste a devenit pseudomilionar, aci vrun gheșeftar învechit în zile rele
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
persiflaj atât "Stelei Romîniei" cât și oricărui om cu bun simț, chiar roșu de-ar fi fost. Sânt o sumă de roșii cari râd din toată inima de propriul lor partid și cari, de nevoie și pentru interese, fac o mutră serioasă când marele pontifice aruncă-n lume frazele sale apocaliptice. Care a fost însă mirarea noastră când "Steaua Romîniei" fu apucată de toanele "Presei" și, tăcând despre cele dinlăuntru, începu să cutreiere Afganistanul. Dar misterul se explică repede: d-nii Conta
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
post de casier la Migros, gigantul elvețian al comerțului de alimente. Aud mii de bip-uri pe zi, produse de codurile de bare ale alimentelor ce se revarsă în flux continuu pe banda neagră de cauciuc din fața casei de marcat. Mutra mea balcanică sperie clienții; am același număr de clienți ca și celelalte case doar în orele de maximă afluență. Încet, încet, încep să-mi "învăț" clienții și să-mi dau seama de ceea ce consumă de obicei. Cei care mănâncă mizerabil
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
lui, dar nu acum... Al doilea a fost Mihai Vasile. Ăsta era tipic... Cu el puteai să faci caracterizarea unui securist propriu-zis. Și dacă Îl vedeai pe stradă prin anii ăia știai că ăsta trebuie să fie securist. Avea o mutră specifică de mârlan bine plătit. Vorbea urât, te Înjura de nimica toată, te pălmuia. Începea, În primul rând, că, după ce spunea bună dimineața, că te găsea acolo, Îți trăgea câteva palme așa, că te cunoaște... Și după aia zicea: „Ca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
tot repetă... zice: „Domnu’ colonel, eu sunt nebun.”. „Și eu sunt nebun”... „Vă cred!” L-a prins pe picior greșit cu asta... (râde - n.n.) Zice: „Te prind eu, futu-ți Dumnezeii mă-tii de bandit.” Și pac cu cravașa peste mutră... Da’ nu l-a băgat la izolare. A fost o figură de care am râs noi mult timp... cum domnul colonel a luat plasă. Și de la Jilava unde ați fost dus? În primăvara lu ’60 am mers În lagărele din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
nu mă enervez! Apoi, a început să mă găsească simpatic și vroia să-mi ofere o bere. Am acceptat și am băut o bere, două, trei, patru, cinci beri. La sfârșit, patronul cafenelei a venit la masa mea; avea o mutră simpatică și mi-a promis că mă va avertiza când va vedea mașina lui Boon. Timpul trecea, și Boon nu venea. Deodată, patronul s-a ridicat strigând: Voilà Boon! Bine, i-am spus, mă voi duce. Patronul se grăbește încă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
se duce la Roma pentru Jubileu. Iar pe celălalt Îl cheamă Bernardo Rinuccio. Umblă cu multă hârtie și cerneală. Cred că scrie ceva. E mai mereu pe la Santa Croce, la călugări, să le cotrobăiască prin hârțoage, adăugă el cu o mutră Înfricoșată. Pe obrajii scobiți ai acelui om, pomeții păreau pe punctul de a sfâșia pielea și de a izbucni În afară, scoțând la iveală oasele craniului. Un fior Îi străbătu lui Dante șira spinării. Proprietarul hanului părea și el tulburat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
buzunarul interior al hainei și introduse delicat lama În una din tăieturi. Oțelul pătrunse fără să Întâmpine nici o rezistență În țesuturile distruse. Tot În tăcere, sondă și cealaltă rană, cu același rezultat. Apoi se uită țintă la bargello, cu o mutră suficientă. - Și, cuprins de flăcări și de remușcări, s-a Înjunghiat În spate? Omul nu zise nici pâs. - Mai degrabă, continuă Dante implacabil, altceva n-ai observat? Întinse brațul spre mort, arătând ceva de lângă trup. Niște resturi ale unor foi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
nu poate avea loc așa nitam-nizam corespondență diplomatică - căci nu poate avea loc în nici un caz. Ce s-ar zice oare dacă într-o bună dimineața un redactor oarecare s-ar drapa în pașă turcesc (l-ar crede toată lumea după mutră) ș-ar începe-a da poronci în numele sultanului? Acest turc "novissimi generis" ar fi cel mult competent de a intra direct în corespondență cu craii din împărăția Goliei, dar nu cu suverana maiestate a unui popor. Ei bine, tot atâta
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
EminescuOpIX 217} publicul românesc cu institutul sui generis din Cernăuți nu ne încălzesc defel când știm că mediul pe care d. Stremeyer l-a creat universității falsifică neapărat izvorul științei dezinteresate, încît devine indiferent cine se silește a tăie acolo mutre filozoficești de pe catedră, dacă e d. Tomașciuc sau d. Havrișciuc sau alții ejusdem farinae. [29 septembrie 1876] MALTRATARE Deși nu suntem de loc amici ai rasei care profesează cultul mozaic și nu ni se poate imputa nici un cuvânt în favoarea ei ca
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
că am fi tot atât de zeloși apărători ai existenții lor ca și ai neamului nostru. Cât despre austriaci, cu ei treaba stă altfel. Nu credem să putem vrodată mistui acea mestecătură de evreu, german și slav care ni se prezentează sub mutra beamterului și jurnalistului austriecesc și care în vremea din urmă A 'nceput să facă politică pan-germanistică și să jure în numele sahastrului de la Varzin, care nici cu spatele nu vra să știe de ei. Urmașii lui Arpad nu ni pot
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
omenească au rămas să fie reprezentate - prin cine? Prin niște saltimbanci caraghioși. Egoismul omenesc, acest sâmbure al răului, acest nerv al caracterelor, care s-a 'ntrupat mai bine și mai perfect sub frumoasele obrazare de bronz ale cezarilor decât sub mutra de capră a unui satir, acest egoism este reprezentat printr-un măscărici. Toți ceilalți, afară doar de contele în unele momente slabe, sunt niște îngeri. Piesa a fost jucată bine. Fierarul (d-nul Galino), sora lui de lapte (d-șoara Dănescu
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
buzele. Dacă ar fi trebuit să-mi exprim sentimentele în cuvinte, ar fi sunat cam așa: „Nu-i nimic de făcut.“ Îmi dădeam seama că abia îmi târam picioarele. — Am încurcat-o, spuse din nou Uehara. Mergem până la capăt? — Lasă mutra asta! — Drăcușor împielițat! Uehara mi-a dat un pumn în umăr și iar a strănutat. Toată lumea dormea la Fukui. — Telegramă! Telegramă! Domnule Fukui, ai o telegramă! țipă Uehara, bătând în ușă. — Tu ești, Uehara? — Chiar eu. Prințul și prințesa au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
cu foarte puțină zăpadă în timp ce ședeam pe o ladă înghețată în noroi, mâncând napolitane Nabisco, cu gâtul plin de praful lor dulce. În față se afla un zgâmboi de puști, la vreo treisprezece ani, dar nedezvoltat, dur și cu o mutră obidită. A venit la mine să mă acuze, iar Moonya Staplanski cea grasă, care tocmai ieșise din Casa de corecție St. Charles și se îndrepta spre următoarea din Pontiac, l-a susținut. Jidan mic și împuțit, mi-ai lovit fratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
de acord cu ea. Nu avea de gând să se anunțe pe față pentru că ținea la Mama, dar când ne-am aflat singuri în dormitor m-a lăsat să îmi spun toate argumentele și acuzațiile, așteptând să termin cu o mutră superioară, întins cât era de lung pe cearșafuri - cusute din saci Ceresota - și când și-a închipuit că am terminat, mi-a zis: — Spune-i asta lu’ Mutu, puștiule. De ce nu îți pui și tu o dată capul la contribuție înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
ceva mai groaznic decât un drum pe aglomerație și un prânz de fasole. Comisarul, care cam suferise cu sănătatea în ultima vreme, a strigat din pat: Hai să te vedem, Cholly Chaplin, înainte să pleci. Și când Dingbat, cu o mutră lovită, și cu picioarele îmbrăcate în pantalonii ăia diformi, i-a răspuns obraznic, și Comisarul i-a zis cu amuzament colosal „ii-dii-otule!“, Dingbat s-a retras ofticat până peste poate și fără să priceapă. Doamna Einhorn s-a speriat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]